Orbitor al lui Cartarescu… “Corpul”, “Aripa stanga” si “Aripa dreapta”… 14+ ani de munca, o trilogie puternica ce… dar stai, ca asta citesti tu!

Eu citesc acum… “Statia orbitala a lumii de jos”, C.J. Cherryh…

Si deja avem o prapastie. In timp ce tu citesti o trilogie profunda, grea, in care bijuteriile literare sclipesc la fiecare pas, eu imi masez creierul cu un S.F. obosit, despre nave spatiale si eroi ce nu vor mai fi sa fie. Nu conteaza ca a primit Premiul Hugo in “92, e SF, e… manea. Nu e la nivelul stabilit de tine pentru calitate. Merita sa moara!

Vezi-tu, faci o singura greseala: iti pui criteriile in fata ratiunii. Tu ai vrea sa dispara tot ce nu e calitate, calitate inteleasa prin criteriile tale. Singurele pe care le lasi sa existe.

Pentru ca tu spui “fa calitate! Uite criteriile, respecta-le!“.

Eu spun “as vrea sa vad oameni fericiti! Lasa ce zice lumea, ai o singura viata, la sfarsit nu poti spune ca mai vrei sa bagi o fisa.“.

Tu spui asta pentru ca iti doresti sa traiesti, egoist, intr-o lume bazata pe criterii exigente, populata exclusiv cu intelectuali, literati si critici de arta. Vrei o lume perfecta pentru tine.

Eu spun asta pentru ca imi doresc sa traiesc intr-o lume de oameni fericiti. Caci, lumea aia perfecta a ta este fix lucrul de care mi-e cel mai frica, DeMaio. O lume perfecta in care individul, asa cum este el – bun sau prost, destept sau mai putin destept – este constrans sa-si regleze asteptarile, dorintele, visele in functie de “ce trebuie” si nu in functie de “ce simte”.

Si, vezi tu, nu de lumea ta mi-e frica, pentru ca mi-ar placea sa traiesc in ea. Mie mi-e frica de faptul ca inteleg cu fiecare celula ca e o utopie. Si ma gandesc ca, la un moment dat, un alt DeMaio sau chiar asta va incerca sa aplice utopia asta. Caci au incercat si altii utopii aplicate, si-au suferit oameni. Oamenii aia pe care-i vroiam eu fericiti.

Vezi-tu, DeMaio, asta e diferenta dintre noi doi, in timp ce tu ai chinui un om pana ce l-ai face sa traisca o viata dupa criteriile tale (elevate si verticale, nu zic nu)… eu l-as impinge de la spate sa inteleaga ce l-ar face fericit si l-as incuraja s-o faca. Si, te rog, hai sa nu exageram, cred in libertatea individului dar pana acolo unde nu incalca libertatea altui individ (stim amandoi, DeMaio, ca nu-s vorbele mele).

Demaio, mi-a placut postul tau. Cu toate ca, de data asta, e scris cu creierul si nu cu sufletul, asa cum m-ai obisnuit. Cu toate ca deja faci politica, si nu diplomatie. Cu toate ca te erijezi in lider sindical… deja esti din comitetul de cenzura. Deja exista un “noi si voi”, nu mai e o discutie intre mine si tine. Capitalizezi imagine?

Spuneam ca mi-a placut postul tau, DeMaio, cu toate ca… m-au deranjat doua lucruri. Astea:

“La Paulică [...] pe care şi tu, Cabral, ni-l vinzi” / “Una peste alta, Cabral, Paulică al tău[...]“.

Stim amandoi ca nu il vand nimanui, si mai ales ca nu-i al meu. Teoretic inocent, practic urata acuzatie, DeMaio.

Caci, vezi-tu, sunt doua variante, ori eu nu stiu sa scriu si sa ma fac inteles, ori tu nu stii sa citesti. Ori nu vrei sa stii.

Si asta inseamna ori ca ar trebui sa lasi Orbitor deoparte pentru moment, ori ca ar trebui sa incep sa-l citesc si eu, poate invat o data pentru totdeauna sa ma fac inteles! Dar ce ne facem daca… las’, ne laudam alta data cu lucruri ce nu-s de lauda.

Pentru ca Paulica nu-i al meu, eu… dar stai mai, ca tu ai inteles perfect, acum faci altceva. Un manifest, o ruga, o declaratie in piata mare.

Iti mai rezerv un post, putin mai tarziu. Sper sa poti sa tii trairea in usa sinceritatii, cand veni-va momentul raspunsului.