Bai, oricat m-ati persifla voi acum, mie-mi plac nebunii.

Stai, nu vorbesc de Napoleonii internati la 3 strazi de casa mea, nu la saracii oameni ma refer (bine, in ritmul asta ma internez si io la ei in vreo cativa ani, inca incerc sa ma decid asupra personajului care m-ar prinde).

Ma refer la nebunii frumosi, vorbesc de nebunii care inca mai au curaj sa spere, sa-si doreasca, sa spumege cu ardoare aparand ceea ce cred, ma refer la nebunii care imbratiseaza viata, care au curaj sa deschida gura, care nu-si joaca rolul ci au curaj sa se arate lumii asa cum sunt.

Exemple?

Bendeac, veselul. Omu’ e cu pofta de viata, are asta un stil de a povesti, imagistica-i sta in brate, ti-l si inchipui cum da din maini atunci cand ii citesti posturile. E misto.

Despre Mondenii… as putea sa tac, dar n-o fac. Nu spun nici ca-mi place, nici ca nu-mi place, nu e asta discutia noastra. Se vede (cel putin eu vad) volumul imens de munca, se vede ca trag cu drag, si da… se vede inspiratia.

Badea, hotaratul. Daca-l intrebi, spurcatul spune ca nu-i blogger. Ei bine, se pare ca e, si inca unul bun (evident ca n-o sa-i placa sa ma vada spunand asta). Nu vorbim de fanii lui, nu vorbim de numarul imens de comentarii, vorbim pur-si-simplu de posturi. De asta-mi place, caci spune ce crede. Pleaca de la premisa ca vor fi multi care vor sari de fund, stie ca va deranja, dar daca el crede ceva… da din taste cu spor.

Despre emisiune… zic simplu: cand se va gasi unul care sa faca din (teoretic banala) revista presei halimaiul si tambalaul pe care-l face omul… atunci putem comenta. Un teanc de ziare, un birou, un laptop, mobilul si cravata… si ai show! Ca are dreptate cand zice, ca n-are… nu despre asta vorbim.

Chirila, visatorul. “Al nostru” e in lumea lui. Din cand in cand mai vine si pe la noi si scrie cate-un post de-l citesti de 3 ori si tot nu esti sigur c-ai prins intregul substrat. Si cand te pregatesti sa-i spui “poetul visator” trage un post despre “azi” de-ti zboara gandul la versurile alea ale Parazitilor (strasnici* baieti!) – dubla personalitate si-o dezvolt pe-a treia!.

Nu e liniar, nu e calcul matematic, in primul rand conteaza trairea si sinceritatea, si asta il face imprevizibil. Si pentru ca se mai si pricepe sa impleteasca cuvintele… ai parte, daca ai rabdare sa intri in text, de o excursie misto. Dezbate bine, uneori argumenteaza beton, alteori pur si simplu sustine ceva, dar oricum ar fi… nu te lasa indiferent.

Fluture, mistocarul. Nu stii daca sa-l iei ca pe un om serios ce este, sau sa te iei dupa cuvintele pe care le arunca pe blog. Are perioade, uneori vesel, uneori trist, cateodata debordant de optimist, alteori groaznic de cinic, omu’ nu sta si atunci cand se apuca de ceva… duce la capat.

Uite, de exemplu nebunia pornita de el cu “baga-ma in blogroll si te platesc cu 10 lei pe care-i donez in numele tau” a adus in contul Erikai 1.600 lei. Si daca-mi zici ca nu putea sa foloseasca banii aia pentru a bune bannere la 3/4 din blogocearta o sa-ti zic ca nu stii preturile. Deci clar n-a fost vorba de vreo promovare sau vreun mesaj ascuns, putem sa-i spunem “donatie excentrica” dar oricum ar fi… nu s-a scos si-a dat banii aia cu drag. Si cica inca mai are…

Vlad, Hamangia. O sa te gandesti in prima faza ca “Hamangia” e folosit persiflant. Nope, nu e, e fix invers. Pentru ca se vede clar ca asta este unul dintre rarii nebuni care nu se arunca. Are acea nebunie de a sfida agitatia si freamatul lumii, foamea de timp, si de a rumega totul in stilul lui. Duce problema la el acasa, o intoarce pe toare partile, o deznoada, o desface in bucati, si dupa ce si-a tras concluziile isi pune postul pe blog, sincer si simplu.

Gogu, nebunu’. Asta e nebun prin definitie, am scris deja de 4 ori niste naive incercari de portretizare dar imi scapa printre degete, asa ca zic pe scurt: e nebun de legat! Fedeles, cu camasa din aia cu maneci lungi ce se leaga la spate, cu funie la picioare sa nu fuga, cu calus in gura sa nu-l auzi. Da’ parca totusi ar fi pacat sa-i legam si mainile, scrie demential!

* tot ma chinuiam sa strecor undeva cuvantul strasnic, nu l-am mai auzit de prea mult timp.

Ce zici, am dreptate? Sau gresesc lamentabil vazand talente si nebunii false?