Posada. Accident. Sange. II

Am pus un genunchi pe bancheta din spate si m-am intins incet catre barbatul mai in varsta. Era clar in soc, nu vorbea nimic si nici nu prea reactiona la vorbele mele.

L-as fi lasat acolo pana veneau baietii de la descarcerare, dar masina era cu botul inca pe carosabil, era noapte si ploua. Era mare riscul sa intre un altul la fel de prost in curba si l-ar fi aruncat, de data asta de tot, in rapa, cu tot cu omul prins acolo.

Asa ca m-am aventurat. I-am zis lui Rami sa ma traga cat poate de tare daca vede c-o ia masina la vale si-am pus intai un genunchi, apoi al doilea. In masina era sange, si pe bancheta din spate. Nu-mi dadeam seama de unde, dar era. Nu inteleg de ce dar creierul meu a retinut culoarea capitonajului masinii, era grena.

Intai i-am luat cate un picior omului si i le-am eliberat de sub scaunul din fata, apoi am intins mainile si l-am tras de pantaloni, incet, catre usa din stanga, unde eram eu. I-am luat si carja din mana si i-am dat-o lui Rami, apoi am reusit sa-l trag mai aproape, de unde puteam sa-l ridic cum trebuie.

Pana la urma l-am scos din masina si l-am pus pe un scaun adus de oamenii pe-al caror gard l-a rupt masina.

I-am luat apoi pe toti si i-am dus mai la fereala, aveau tendinta sa stea periculos de aproape de sosea, si-am aruncat o privire si la capul domnului pe care l-am scos din masina.

Avea o rana ciudata, un fel de infundatura combinata cu zgarietura, dar intre timp se coagulase, n-aveam ce sa fac mai mult pentru el.

Prima a ajuns Salvarea. Nu cred ca trecusera 8 minute de la apel, au venit incredibil de repede.

– Doi loviti. O plaga la nivelul capului, cu sangerare, la doamna, dar n-am putut sa vad mai mult din cauza sangelui si parului. O alta plaga la nivelul capului, cu o escoriatie, la domnul. Ceilalti nu au rani vizibile, sunt doar socati.

Dupa ce le-am dat raportul (tot de la cursul de prim-ajutor stiu si asta) i-au luat la consultat. Erau amandoi de dus la spital, dar domnul mai in varsta refuza categoric orice drum la spital, orice internare… refuza orice.

Au incercat sa-i explice si cei de pe ambulanta, am incercat si eu, a incercat si doamna – sotia, banuiesc – dar n-a reusit nimeni.

Pana a venit Andreea. S-a infipt in el de ziceai ca-i directorul spitalului…

– Sa puneti mana sa va suiti in salvare, sa va examineze cum trebuie la spital, mai lasati prostiile. Sunteti sub soc, aveti incredere in mine, ca stiu ce zic! Hai, sus!

L-a suit in Salvare in 30 de secunde, de nu ne venea sa credem…

Intre timp am cautat pe net numar de la “tractari-auto Posada”, i-am dat numarul soferului – incepuse sa comunice normal – si l-am pus sa sune, masina avariata nu putea ramane acolo.

Dupa alte 4-5 minute au venit si Politistii, plus inca o salvare, plus descarcerarea.

– Doi raniti la nivelul capului, preluati de prima Ambulanta, sunt de dus la spital amandoi. Ceilalti doi sunt OK. Nu e nimeni blocat in masina, descarcerarea a venit degeaba. Masina e relativ stabila, s-a sunat deja la tractari s-o ia de-aici.

Mi-au strans mana si pompierii si baietii de la circulatie, eu le-am zis ca mai mult nu prea am ce face si… am luat-o pe Dei, am taiat-o la masina.

De-abia acolo a luat-o tremuratul… adevarul este ca saracii oameni au incasat-o cam rau, sper ca sunt bine si c-au scapat teferi din beleaua asta.

Ca masina ca masina, dar omul… daca se strica nu mai poti inlocui mare lucru.

Ce cred ca ar fi de subliniat:

1. Faceti cursul de prim-ajutor. Va poate folosi oricand pentru a ajuta pe cineva, poate chiar – Doamne fereste! – din familia voastra. Atunci cand veti sti ce aveti de facut o sa va felicitati in gand pentru asta. Nu dureaza mult, nu costa, nu face altceva decat sa va pregateasca. Cautati pe net, o sa gasiti unde si cum se fac.

2. Cand vedeti un accident, daca nu sunt oprite macar doua sau trei masini, opriti voi. Oricand e nevoie de o mana in plus, de un triunghi reflectorizant, de o trusa medicala.

3. Asta nu e prima data cand am ajutat oameni in cazuri din astea. Nu mi s-a parut nici atunci mare lucru, nu mi se pare nici acum. Credeti-ma, asta este normalitatea. Anormal este sa treci pe langa niste oameni plini de sange, sa incetinesti masina si sa te uiti, sau sa te apuci sa faci poze, asta e anormal!

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Cornel
    • 03.12.2014

    Referitor la cei care incetineau si faceau poze..mi-am adus aminte de o intamplare de acum 2 ani..tocmai trecusem de Fundata (in sensul spre Bran) , carosabilul era umed si ceata..o adevarata placere, eh..intr-un viraj cazuse un motociclist, cu cateva secunde inainte sa ajung acolo(inca era intins pe jos). Am oprit masina, la 10-15 m inaintea lui , si m-am dus la el; din fericire nu avea nimic , l-am ajutat sa isi ridice motocicleta si m-am asigurat ca este ok. Pana sa ajung la motociclist a oprit un meltean care a inceput sa-l injure de tot ce avea mai sfant, pentru simplu fapt ca a cazut pe partea lui de carosabil…l-am invitat pe meltean(in “romaneste”) sa ne lase in pace si sa isi vada de drum , ceea ce a si facut intr-un final…asa cum a spus si Mara O..din pacate unora (multora) le lipseste dorinta de a ajuta.

    răspunde-i
  • […] dacă cineva face un accident cu mașina, în loc să sari să ajuți omul, așa cum a făcut Cabral, românii se opresc să facă poze pentru facebook și pleacă mai […]

    răspunde-i
  • […] PS. Ati citit isprava lui Cabral (Ep. 1 si Ep. 2)? […]

    răspunde-i
  • Mara O
    • 28.02.2013

    Un gest frumos, normal pentru 2013 dar destul de rar pentru tara in care traim! Nu stiu de ce, dar parca ne lipseste ceva in suflet, dorinta aia de a ajuta pe cineva, sau de a realiza ca cineva are nevoie de ajutorul tau!

    răspunde-i
  • mihai oprisiu
    • 28.02.2013

    E bine sa ai cursul facut, dar nu e gratis, cel putin nu in provincie. In Timisoara costa 250 lei de exemplu

    răspunde-i
  • Natalex
    • 28.02.2013

    Rar gasesti oameni care stiu sa acorde un prim ajutor. Comoditatea a devenit o problema si incet, incet pune stapanire pe mai multi. Faza cu cei care incetinesc si fac poze e sub orice critica. Sa dea Domnul sa nu aibe si ei nevoie de ajutor si sa se uite neputinciosi cum alti gura gasca le fac poza. Poate atunci vor realiza ceva.

    • Heto
      • 28.02.2013

      nu-i vorba de comoditate, un om care nu stie ce face mai mult incurca.

    răspunde-i
  • Diana F.
    • 28.02.2013

    Esti o persoana deosebita pentru ca incurajezi astfel de actiuni. 🙂
    Sa ai o zi frumoasa!

    răspunde-i
  • Roxana
    • 28.02.2013

    Caut si eu cursul si cat de curand ma apuc de el! Multumesc! 🙂

    răspunde-i
  • Oana
    • 28.02.2013

    Astfel de povesti adevarate trebuie spuse mereu, altfel ajungem sa credem ca anormalitatea e normalitate. Trebuie spuse, apreciate, incurajate, sustinute, share-uite, etc ! Cabral, iti multumesc ca esti atat de normal si ca ne arati asta, nu ca pe un trofeu, ci ca pe o stare de normalitate.

    răspunde-i
  • aby
    • 28.02.2013

    Bravo Cabral!!, esti un adevarat OM!!!

    răspunde-i
  • Loading...