Dă-i [play] și citește, de ai timp și chef…
Am mulți prieteni care fac muzică. De fiecare dată când se pregătesc să lanseze o piesă nouă aleargă de nebuni prin oraș pentru a se întâlni cu cât mai mulți cunoscuți și a le arăta piesa, pentru a le cere părerea.
Aproape de fiecare dată termină turul ăsta de forță descurajați, aproape de punctul în care se întreabă dacă să mai lanseze piesa sau nu.
De ce?
Pentru că marea majoritate a celor care ascultă piesa au de criticat ceva, propun câte o modificare, au ei o idee mai bună decât a compozitorului, producătorului sau a solistului.
Sunt criticii respectivi de condamnat?
Eu cred că nu.
Pentru că ei calculează din punctul lor de vedere, după gustul lor, după experiența proprie…
Ei bine, așa se întâmplă și în celelalte aspecte ale vieții noastre. Se trezesc mulți să spună ce e bine pentru tine, ce ar trebui să faci, cum ar trebui să faci.
Sunt mulți care – întrebați sau nu – se trezesc să spună ce ai tu nevoie, îți arată ce te face pe tine fericit. Sau fericită, după caz…
Și din momentul în care tu ajungi să-i asculți… poate ai șanse să atingi fericirea. Dar fericirea lor, nu fericirea ta. Și tu ai nevoie, ție îți trebuie, tu îți ești dator ție cu fericirea ta.
Ascultă-te mai mult pe tine. Ai încredere în tine. Ai încredere în acțiunile tale. Ai încredere în ceea ce simți și ce crezi, crede în tine și dă-ți curaj așa cum ești tentat să-i dai prietenului tău.
Desigur, sunt șanse să și greșești. Dar parcă mai bine risc pe mâna mea decât pe a altuia…
Cât despre sfaturile primite, întorcându-ne la ce spuneam despre muzică… desigur, dacă cei cărora le ceri sfatul legat de piesa ta sunt Moga și Smiley… ar fi bine să-i iei în seamă, că-s specialiști în muzică cu succes. 🙂
Dar vorbind despre fericirea ta… tu ar trebui să fii cel mai mare specialist. Ascultă-te și ai încredere în tine, nu te mai uita în gura tuturor.
tu ai nevoie, ție îți trebuie, tu îți ești dator ție cu fericirea ta
Tu crezi că în ceea ce privește cariera sau viața mea (nu, nu că m-aș da vreun exemplu…) nu mă trezesc bombardat de sfaturi din toate părțile?
În emisiunea aia ar fi mai bine dacă ai sta mai cuminte / dacă ai fi și mai nebun. Pe radio ar fi bine dacă ai vorbi mai mult / mai tare / mai catifelat. Ești prea calin / ironic, poate ar fi mai bine dacă ai fi mai ironic / mai calin. Zâmbești prea mult / ești mișto când zâmbești… pe blog scrie mai mult despre sufletel / scrie despre mașini, că te pricepi / neapărat să scrii despre muzică!… și aș putea continua câteva ore cu sfaturi primite, transmise, explicate și chiar uneori împinse prea mult.
Am ascultat? De o parte… da. Am ascultat de sfaturile care mi s-au părut bune, de cele care mă schimbau în bine… într-un bine la care eu mă raportez.
Am greșit? Desigur… și nu doar o dată.
Dar am greșit pe mâna mea.
Mi-o asum. Și tac și înghit când vin consecințele.
În același timp, de cele mai multe ori am mers pe mâna mea către o fericire pe care mi-o imaginez așa cum simt eu, nu cum simt alții.
Și pentru mine asta este important.
Astăzi zâmbesc sau plâng pentru că… am avut încredere în mine. Și, să știi… de cele mai multe ori zâmbesc.
Tu ai nevoie de fericirea ta…
Ție îți trebuie fericirea ta…
Tu îți ești dator ție cu fericirea ta…
Ai încredere în tine și mergi spre ea.
Pentru tine.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.