Sari la conținut

De patru zile-s la Cluj, casc ochii și urechile, dansez și râd cu cei mai veseli oameni pe care-i știu. Mă rog, lipsesc câțiva dintre ei…

Dar aseară am pus totul pe pauză, pentru câteva minute.

Din întâmplare. Involuntar. Din greșeală.

Am ajuns suuus pe stadion, sus-sus… și-am văzut de-acolo spectacolul.

Nu, nu mă refer la scenă ori la lumini. Nu mă refer la artificii și alte pirotehnice. Nu mă refer la artiștii de pe scenă.

Mă refer acum la public. La oamenii de jos. La noi, ăia mici, care ne înghesuim care pe unde-apucă și dansăm până de dimineață.

Măi oameni buni, m-am oprit pentru multe minute bune, n-am mai vorbit și m-am bucurat de voi, cu voi.

Am fost anul ăsta și la Tomorrowland. Primul week-end de show, toate zilele. Frumos? Da, foarte frumos. Spectaculos? Foarte. Demențial? Da.

Dar n-au, taică, publicul nostru. Pe bune.

Să mă bată mama dacă te mint, uită-te în video-ul de mai jos și spune-mi că nu te zbârlești și tu, văzându-i pe-ai noștri, mulți dintre ei niște copii, cât de frumoși sunt/suntem împreună!

Ăsta mi se pare marele câștig al celor care fac Untold-ul… aduc la Cluj un public demențial. Vesel. Dispus către comunicare frumoasă. Și inteligent, că aici cred că-i cheia. Vorbesc serios, (mi-)am auzit niște poante, niște ironii și niște miștouri cum doar de la oameni deștepți poți auzi. Și am râs cu ei.

Iar momentul de care spuneam aseară… apăi trebuie să recunosc, la un moment dat mi-a intrat o muscă-n ochi, sau ceva, de până n-am pus mâna pe un șervețel n-am oprit lăcrimarea*.

Vezi ce zic? Ăștia-s ai noștri, ăștia suntem noi. :)

Mucho love!

*mă rog, cred că au ajutat și cele câteva shot-uri, că eu când mă hidratez devin pupăcioooos…

Și fix pe aceeași idee… tot de-aseară:

4 comentarii despre "Ce fac românii mei? Asta fac!"
  1. Catalina Mariana

    Citesc si nu imi vine sa cred. De foarte multe ori am participat ca simplu spectator la concerte insa nu mi-am imaginat vreodata ca voi, ca artisti, traiti emotia momentului cu publicul la intensitatea descrisa.

    Noi, spectatorii suntem oameni simpli care ne bucuram din lucruri marunte, cu toate un concert de obicei nu e un lucru marunt. Faptul ca avem in fata noastra persoanele a caror melodii le fredonam zilnic, fie ca suntem tristi sau veseli inseamna totul pentru noi.

    Imi aduc aminte ca primul concert la care am participat a fost in 2014, la trupa Holograf. In momentele alea, desi era Craciunul, sarbatorile de iarna eram trista si intrasem in depresie.

    Dupa cateva cantece interpretate de Dan Bittman, de nicaieri m-am trezit ca fredonam versuri cunoscute impreuna cu artistul si sute de persoane in spatele meu.
    Dupa acel concert am reusit sa imi revin si sa imi fac ordine in viata mea, sa traiesc fiecare moment al vietii, dupa versurile unui slagar cunoscut.

    De atunci la toate concertele la care am participat am trait vibratia momentului cu interpretul/interpreta, bandul; am topait de nu-mi venea sa cred ca e adevarat, tipand din tot sufletul versurile melodiile preferate si mai putin preferate, am invatat sa ma bucur si sa pretuiesc aceste mici evenimente care se petrec in viata noastra, ca oameni simpli.

    răspunde
  2. Catalin

    Nu-mi place, poluare fonica!

    răspunde
  3. andreea

    salut! te-am vazut azi dimineata, pe la 8 asa, cand te zbantuiai la show-ul lui Armin si intrebarea mea acum e : iti mai simti picioarele?,eu nu. 37000 pasi imi arata telefonul cand a terminat Armin de mixat, ceea ce inseama ca toate bunatatile ce le-am devorat astea 4 zile, nu se pun.

    răspunde
  4. Elena

    De 3 ani incoace tot merg la Untold si nu contenesc sa ma mir de amploarea lui si de cat de misto e senzatia sa fii acolo jos in multime. Sa sari, sa canti, sa razi, sa te imbratisezi cu oameni….Genial!

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.