Sari la conținut

Lucrăm deseori cu copii la Zâmbet și Suflet, copii de tot felul…

Și nu vreau să fiu acru sau critic, nu e stilul meu, dar văd cu părere de rău că din ce în ce mai mulți copii au probleme de greutate.

Alții – sau aceiași – au o poziție strâmbă a corpului, merg ciudat, stau cocoșați.

Aproape toți gâfâie puternic după trei trepte urcate sau după o alergare de două minute.

Și e păcat. Pentru că ce fac acum le va influența toată viața. Greutatea în plus sau vertebrele crescute aiurea nu sunt lucrurile cu care am vrea să-i trimitem în viață…

Suntem cu toții mai grași, mai lenți, mai sedentari, mai cocoșați… dar asta pare să nu ne deranjeze.

Cei mici… după chipul și asemănarea noastră. Și parcă nici asta nu pare să ne deranjeze.

Sportul face minuni pentru ei. Îi dezvoltă armonios, le schimbă atitudinea, îi educă.

 

Știu, nu e timp să alergi de trei ori pe sătămână cu piticul la o piscină, la o sală de sport sau la un stadion. Poate – totuși – reușim să ne facem timpul ăsta.

A mea, de exemplu, e cam leneșă. Dar am împins-o de la spate să facă gimnastică, balet, gimnastică acrobatică, arte marțiale, etc. Nu, n-a excelat, probabil că n-am găsit sportul care să o atragă îndeajuns. Totuși… sunt sigur că tot ce a încercat a ajutat-o…

Și să nu înțelegi greșit, nu mă dau pe mine – ori pe pitica mea – exemplu.

Și nici n-am dreptul să-ți spun cum să-ți educi copilul.

Zic că – poate – ar fi bine să te gândești că e cazul ca piticul tău să facă ceva sport.

Promit să-l ajute. :)

Imaginile de mai sus (și de mai jos) sunt trase de mine acum câteva zile, în cadrul campionatului de kickbox în care povesteam că a luptat și Marian Săndulescu.

P.S.: Am auzit că unii se tem că piticii care practică arte marțiale devin bad boys and girls. Nope, nu prea se întâmplă asta. De obicei se dezvoltă în indivizi care știu să aleagă binele de rău, care nu apelează la violență, care sunt mai disciplinați, mai bine pregătiți mental pentru viață (în ring ești singur, trebuie să te descurci singur, cu puterile tale). Și care… nu pot fi ciomăgiți la semafor de către imbecilii care au prostul obicei să bată oamenii pe stradă.

Plus că învață de mici ce înseamnă fair-play…

Alte imagini:

21 comentarii despre "Trimite-ți copilul la sport"
  1. Adrian Enache
    Adrian Enache

    Eu am de gând să-l trimit pe fiul meu să facă rugby și dans sportiv. Vreau să fie puternic și grațios!

    răspunde
  2. Bogdan

    Eu pe al meu il duc de un an si doua luni la Aikido. De 3x/ saptamana. Acum la 7 ani are deja centura galbena si ii place la antrenamente. Este adevarat ca si antrenorul (sensei) este un om deosebit caruia ii place sa antreneze copii.
    Ca parinte este foarte greu sa alergi de la capat pana la celalalt al Bucurestiului ca sa nu intarzii la antrenament + stat 1,5 ore cat dureaza antrenamentul.
    Dar, cum spuneai, artele martiale iti influenteaza viata. In bine! O stiu ca fost practicant de arte martiale.

    răspunde
    • Cabral Ibacka

      E clar că știi singur și deja faci ce e de făcut…
      Și… da, e complet peste mână, mai ales dacă sala e pe partea cealaltă a orașului, dar cum știm că e important și cu cine se antrenează piticul… merită deranjul.
      Bravo!

  3. Ionut Bosioc
    Ionut Bosioc

    Bine punctat si inca multumesc de sprijinul de acum 5 pentru micuta mea echipa de handbal scolara. De 1an de zile ma ocup de educatia si sanatatea celor 40 de fete pe care le am la clubul sportiv Golden Kids Bocsa a carui presedinte sunt si am intampinat problemele de care zici.

    răspunde
  4. Adriana

    Da,ai dreptate! Dar cati copii au sansa sa traiasca in Bucuresti? In orasele mici nu exista piscina,cluburi sportive . Unde sa-si duca parintii copii sa faca sport? Pe maidan cu cainii comunitari.

    răspunde
    • Laurentiu
      Laurentiu

      În ce oraş nu există nici măcar un club sportiv?

  5. Laurentiu
    Laurentiu

    Eu îmi duc de 4 luni pitica la karate, şi decât să stau pe bancă să o aştept m-am apucat şi eu. Aşa că de 3 luni facem împreună karate. :D

    răspunde
  6. Eugen

    Mâța mea merge la înot. Și îi place la nebunie. Într-adevăr, greu cu timpul, în total sunt 2 ore (drum, înot, duș și uscat la ieșire etc), dar sunt sigur că aceste 4 ore (2 ori / săptămână) sunt printre cele mai așteptate de copilul meu. Aveam dubii la început, ea fiind genul de copil care răcnește de aude tot blocul dacă Doamne-feri îi intră apă în ochi/urechi când face duș. La bazin însă parcă am dus alt copil… echipată, cască, centură și un baston ajutător și parcă mă uitam la Flipper :) Acum a trecut la centură și plută, iar noi i-am reînnoit abonamentul. Plus că ne bate un gând că noi cam stăm degeaba în ora aia, și că poate ar trebui să învățăm și noi să înotăm…

    răspunde
  7. dilu

    Salut Cabral,
    Din cate am observat, ajuta foarte mult puterea exemplului personal.
    Vrem, nu vrem, suntem model pentru copii nostrii.
    Am inceput sa merg cu baiatul meu cel mare acu 4 ani la inot. El avea aproape 4 ani, eu 35. De atunci, de 1-3 ori pe saptamana, mergem impreuna, inotam cat putem, ne simtim bine. A invatat sa inoate de la mine. Avantajele:
    1) Avem o relatie mai buna tata-fiu (poate cel mai important lucru)
    2) A invatat sa se echipeze si sa se dezechipeze singur
    3) O sanatate mai buna la amandoi
    4) Are greutate normala pentru varsta lui (deja a inceput sa fie ceva rar asta)
    4.1) Desi eu nu am scazut mult in greutate, am pierdut din sunci, mi-a crescut rezistenta la efort si starea de sanatate e mai buna per general.
    Nu ne limitam la inot. Vara mergem cu bicicletele, in fiecare weekend, cativa kilometrii.
    Anul trecut am mers impreuna la ski, in echipa tata-fiul. Am invatat amandoi sa schiem, si anul asta am revenit pentru 5 zile de ski.
    As vrea sa il inscriu la un club de karate dar acolo antrenamentele sunt de 3 ori pe saptamana si inca nu am gasit un club unde sa pot face si eu in acelasi timp. Vreau sa profit si eu de timpul ala, daca tot il consum.
    Nu imi doresc sa faca neaparat performanta, dar as vrea sa ii arat avantajele vietii active.
    Pe cel mic (aproape 3 ani) am inceput sa il duc la bazin.

    răspunde
    • Bogdan

      Nu stiu in ce oraș locuiți. În București, la Școala nr. 6 din Băneasa antrenează Marian Săndulescu, pe care eu îl consider cel mai bun antrenor de kick-boxing. Faceți un „abonament family” și vă antrenați în același timp cu copilul dumneavoastră.

    • dilu

      Bucuresti, multumesc, e o idee tare buna.

  8. Bogdan-Mihaita Oprea
    Bogdan-Mihaita Oprea

    La noi la sala sunt cativa parinti care si-au adus copiii pentru a practica Wushu, iar ulterior s-au alaturat si ei grupelor de adulti :)

    răspunde
  9. Gloria

    Super – tare abordarea ta, felicitari! Pentru tema aleasa, pentru stilul personal, pentru detaliile personalizate! E prima data cand am simtit nevoia sa comentez si eu :). Ai putea sa ne faci o recomandare de loc in care cei mici sa invete bine (ca si metoda adaptata copiilor, respectandu-le individualitatea si in mod profesionist) kick-boxing in sectorul 4? Sau alte arte martiale de calitate, sunt multe oferte, dar nu as sti catre care sa ma orientez si nici timpul nu ne permite sa le incercam pe multe, ca sa cernem castigatorul :).

    răspunde
    • Cabral Ibacka

      Gloria, mersi pentru aprecieri.
      În același timp… nu-mi vine să recomand pe nimeni. Nu de alta, dar pentru mine recomandarea presupune multă responsabilitate. Și dacă vorbim de copii… e și mai mare.

  10. Adriana

    Noi locuim intr-un oras mic, plin de Baruri, restaurante si banci. Baiatul meu Este elev in clasa a 6a…invata de la 11(12) la Ora 6 seara. Nu prea ne ramane timp liber Sa facem sport , muzica sau ce isi doreste el. Teme Sunt multe, Chiar si in weekend …

    răspunde
    • dilu

      Noi mergem la inot de la ora 20:30 la 22:00.
      Deci se poate. Plec la 20 de acasa si la 22:30 suntem inapoi.

  11. Elena V

    Piticul meu merge la dans…dans tematic…este cel mai mic din grupa, acum are 3ani si 6luni si 3 medalii la activ(pe care le sterge zilnic de praf:)) ) :) Ii place mult de tot, l-a motivat enorm prima competitie, iar daca ar fi sa trebuiasca sa il pedepsesc, nu il doare de tv sau jucarii, dansul e buba. Nu credeam ca la varsta asta sa ii placa ceva atat de tare si ma bucur ca am facut pasul asta. Sa stii ca daca aveam o sala aproape de casa, il duceam si la un alt sport, mai de baieti :D , dar si asa este foarte bine, face altceva pe langa gradi si ma bucur enorm ca ii place

    răspunde
  12. Elena V

    P.S : si cel mic de 1an si 5luni intra in sala dupa el, deja stie o coregrafie :D

    răspunde
  13. Simona Simion

    Aveti mare grija ca echipamentul folosit sa fie original pentru a fi adecvat sportului ales. Sunt lucruri foarte importante care pot cauza probleme copilului, cum ar fi o incaltaminte prea stransa, ochelari cu vedere neclara sau fara protectie uv, materiale ce pot irita, in ceea ce priveste lenjeria folosita in cadrul sportului si nu in ultimul rand sa se faca o diferenta intre bumbacul care retine apa pe corp si poliesterul care permite evaporarea apei.

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.