Sari la conținut

In perioada asta, inainte de sarbatorile de iarna, foarte multi „civili” se apuca – la locul de munca sau impreuna cu prietenii – sa stranga bani, obiecte, haine sau mancare si merg cu ele la orfelinate, case de batrani, spitale sau cantine ale saracilor.

Mai ales in zona de internet dar si prin viu grai, raspunsul celor care sunt voluntari permanenti – nu numai de sarbatori –  in genul asta de actiuni este unul care pare ciudat:

– Copiii din orfelinate mananca si se imbraca tot anul, nu doar de sarbatori!

– Fac si ei un gest la sfarsit de an si au impresia ca ne comparam!

– Trei ciorapi si un fursec nu te transforma in voluntar adevarat!

Cam asa arata, in parte, frustrarile unora dintre cei care activeaza in ONG-uri, in asociatii sau fundatii care se ingrijesc de copii, batrani, bolnavi sau alti oameni cu probleme.

Eu le inteleg frustrarea. In perioada asta netul e plin de initiative laudabile. Sunt multe gesturi, emulate din dorinta omului de a se simti mai bine in perioada asta, unele mai mici si altele mai mari, si care ajung sa fie destul de populare mai ales in social media.

De unde vin frustrarile celor care sunt voluntari si se implica pe tot parcursul anului, nu numai de sarbatori? E simplu: in restul anului noi ne luptam cu morile de vant. Pe aproape nimeni nu intereseaza, nimeni nu se implica, nu vrea nimeni sa faca ceva astfel incat sa ajute.

Te lupti cu morile de vant un an intreg, te simti (si esti) singur impotriva nedreptatilor, si abuzurilor si a lipsei de interes. Te agiti pentru fiecare banut, te milogesti pentru fiecare mana de ajutor, te fortezi in fiecare zi sa-ti inghiti umilintele si te lupti mai departe, cu convingerea si cu stiinta ca faci ceva bine. Dar vezi ca nu intereseaza pe nimeni!

Si-apoi vine decembrie si – brusc! – toti sunt oameni, cu suflete, cu simtiri, sensibili si altruisti!

Si n-ai cum, n-ai cum sa nu te gandesti ca nu-s ipocriti!

De fapt, treaba nu e asa, si multi dintre noi stim asta, oamenii care fac gesturi frumoase in decembrie nu-s ipocriti.

Numai ca doar acum isi pot gasi timpul, ritmul, resursele interioare de a face asa ceva.

Si poate ca-i asa, ca nu se pot compara cu cei care fac voluntariat si se implica pe tot parcursul anului, dar… asta este un concurs in care castigatorii sunt cei care primesc ajutorul, nu cei care il ofera.

Si este pacat sa vezi ca ONG-uri dealtfel implicate si care chiar au rezultate refuza sa se implice alaturi de grupurile astea de voluntari sezonieri in a ajuta, doar din orgoliul de a nu se lasa ajutate de „civili”.

Te poti implica o zi pe an, sau te poti implica 365 de zile. Oricum ar fi, esti altfel decat ceilalti, decat cei care nu fac nimic.

Si ma mai gandesc la o chestie… stiu din experienta ca atunci cand ajuti, cand ajungi cu produse, cu haine, cu mancarica sau cu altceva bun, printr-un orfelinat sau printr-un camin de batrani, zambetele alea pline de veselie si speranta te incarca ca pe o baterie.

Iar eu sunt sigur ca o parte dintre voluntarii de ocazie vor deveni dependenti de energia asta, si vor reveni. Deci… totul este spre bine.

Asadar… implica-te! Cu putin sau cu mai mult, cu resursele tale sau cu resursele intregii gasti… implica-te! Doar asa lucrurile se vor schimba in bine!

Poza este a lui Iliuta, el este cel mai nou pitic pe care incercam sa-l ajutam la Zambet si Suflet. HELP!

18 comentarii despre "Frustrarea ONG-istilor vis-a-vis de frenezia caritabila de sarbatori."
  1. Marius Matache

    Daca tot vorbim de frustrari, pot sa zic si de ale mele? Independenti sau oameni reprezentand asociatii, care tot anul nu ma cunosc, care nici macar nu dau un like la un articol sau la o poza, care macar o data nu au platit un bilet la un concert (alea putine pe care le am), brusc de Sarbatori ma cauta „stii, Marius, vrem sa facem un concert caritabil, vrei sa ne ajuti?”. Cam cum ar trebui sa reactionez eu?

    răspunde
  2. stefi

    Sanatate multa lui Iliuta, a suferit si Stefanut de reflux gastro-esofagian.
    Este o boala tare urata. Copilul nu are voie lungit, decat in unghi de 40 de grade, mancare mai rar, doar cu portia mica si doar lapte special. Trece destul de greu, la Stefanut s-a ameliorat pe la 2 ani si de cand a putut umbla singurel a disparut complet.
    Sunt sigura ca se vor gasi donatori si vor reusi sa treaca de iarna asta cu bine.
    Cabral, doar cuvinte de lauda pentru tine si cei din ZSS, mereu!

    răspunde
  3. Stefan

    Cabral, ai cam pus punctul pe „i”. Pe mine ma deranjeaza un alt aspect ca sunt foarte multi hipsteri care fac pe-a voluntarii in ONG-uri doar de dragul de a avea ceva intr-un CV, iar la fel cum ziceai si tu, cand vin sarbatoril de iarna ii apuca si pe ei dorinta de a ajuta pe altii, doar ca sa aiba si ei activitate.
    In alta ordine de idei nu cred ca intentia noastra ar trebui sa fie neaparat spre orfelinate, ca de bune de rau aia saracii au un acoperis unde sa doarma si au ce manaca, mai bun sau mai rau. Cred ca mai de graba ONG-urile astea „generoase” s-ar indrepta spre copiii aia care-i vedem cautand pe la tomberoane dupa o bucata de paine mucegaita… aia o duc cu siguranta mult mai greu decat cei din orfelinat.

    răspunde
    • albinuta veninoasa

      Poate sunt „ipocrit”, poate doar in preajma Craciunului simt ceva in suflet, sau poate gresesc.
      Majoritatea copiilor pe care-i vezi pe la tomberoane refuza orfelinatele. De ce ? Cersitul aduce mai multi bani decat multe salarii. Da, stiu majoritatea sunt fortati sa cerseasca chiar de catre parintii lor.
      Crede-ma cunosc cercul vicios al cersetorilor. Nu vreau sa fiu rautacios cu exemple, dar in privat iti pot oferi explicatiile.

  4. albinuta veninoasa

    E greu sa donezi cate ceva in zilele noastre, dar si mai greu este sa faci fata unor asemea situatii. Majoritatea trecem peste aceste lucruri usor deoarece nu suntem noi in cazul lor. Nu vrem sa simtim suferinta lor si trecem mai departe, fara sa ne gandim ca maine poate suntem noi in locul lor.
    Suntem puternici cand este vorba de noi, dar suntem doborati cand suntem parinti si avem asemenea cazuri.
    Prefer sa ofer decat sa primesc.

    răspunde
  5. Alexys

    Dupa Black Friday mi-am donat vechiul calculator la o familie cu doi copii dintr-un sat de langa orasul meu.
    Daca acum am avut resurse sa-l schimb si nu am vrut sa-l vand, ci sa-l donez asta ma face ipocrit??

    răspunde
    • albinuta veninoasa

      Alexys, cum trece timpul mai mult, cu atat mai mult ma gandesc la ceea ce spui tu si totusi tot mai mult ma macina acest cuvant, ipocrit.
      Totusi aici este vorba despre acei „ipocriti” care incearca sa ajute un copil de la orfelinat, de la o asociatie, nicidecum despre o fapta buna pe care te-ai hotarat sa o faci personal, fara sa ceri pareri despre gestul tau.
      Sigur nu esti un ipocrit.
      Te felicit pt gestul tau.

  6. Neagu Nicolae

    Un om ipocrit este un om prefacut. Am discutat si lucrat cu multi oameni. Felul lor de a fi ipocriti mai ales cu ei insisi ii definesc mai bine. Dar acest lucru ii determina sa fie vulnerabili. E ca si cum ti-ai construi un castel de cartonase, e nevoie sa sufle putin vantul si se naruie tot, sunt decoperiti imediat.
    De sarbatori …, greu de spus ce ii determina sa devina mai milostivi, poate isi dau seama ca de fapt sunt …ipocriti.

    răspunde
  7. usadelafrigider.blogspot.com
    usadelafrigider.blogspot.com

    Vorba lui Oreste”incercati sa fiti buni macar o data pe an, s-ar putea sa va placa si sa continuati”. (Nu stiu daca ai iesit din etapa verificarii atentiei cititorilor blogului tau dar la un moment dat ai scris „…te incarca ca pe o baterie.”. Nu dau lectii, doar semnalez.)

    răspunde
  8. Flavia

    Cabral, te felicit pentru alegerea temei, cred ca multi dintre noi se gandesc ca s-au saturat de caritatea de sezon dar ca orice implicare e binevenita. Intr-o alta ordine de idei, ca tot spuneai intr-un post recent despre practica atragerii atentiei vis-a-vis de greselile de redactare, gramaticale, etc. – ai scapat un ” te incarCA CA pe baterie”…zgarie :)
    In rest, numai bine si keep up the good work :)

    răspunde
  9. Andreea

    Sunt atat de multi copii care au nevoie de ajutor, nu mai vorbim de batranii neputinciosi si bolnavi. Si asa este Cabral, ai dreptate. Cine face acest gest odata il face mereu si nu doar de sarbatori. Totusi pentru unii este bine ca isi amintesc si de sarbatori.

    răspunde
  10. albert.alexasport
  11. albinuta veninoasa

    Totusi m-am hotarat, vreau sa fiu IPOCRIT in aceasta luna
    Reducere 30% pt voi, DONATIE 20% pt Iliuta.

    http://mierea-de-albine.blogspot.ro/2012/12/din-suflet-impreuna-cu-voi-pentru-iliuta.html

    răspunde
  12. Claudiu

    Salut Cabral,

    Stiu ca e aproape imposibil ca ONG-ul condus de tine (stiu ca exista o echipa mai mare in spate) sa se implice in cat mai multe cazuri. Dar stiu ca cel putin in cazurile pe care le sustii, banii vor ajunge acolo unde trebuie.

    Hai cu sarbatori fericite.

    răspunde
  13. Tavi

    Un pic off-topic: nu stiu daca ai inclus chestia asta intentionat sau nu, dar mie parca nu-mi suna bine: „Sunt multe gesturi, EMULATE din dorinta omului…”. Poate „stimulate de…” sau „initiate din…” ar fi mers mai bine, zic.
    Si on-topic: sunt de acord cu ce zici – putin, de Sarbatori e mai bine decat deloc, niciodata. Cred ca cei ce nu sunt obisnuiti sa dea – bunuri, bani, timp personal, efort – trebuie sa aiba o anumita stare de spirit, si starea asta de spirit ii loveste pe cei mai multi in perioada Sarbatorilor. As compara fenomenul cu un fel de heirupism general a carui origine poate fi analizata exhaustiv, dar nu despre asta e vorba aici. Mi-ar placea, totusi, ca voluntarii „permanenti” sa nu mai fie cuprinsi de negativismul asta distructiv, ci mai degraba sa incurajeze avantul sezonier al celorlalti, atat timp cat acesta din urma vine dintr-o pornire sincera.

    răspunde
  14. Bianca

    Personal nu ma irita voluntarii de decembrie sau aprilie. Chiar pot spune ca unii au si venit cu chestii care merita luate in calcul. Iar unii dintre ei chiar au ramas alaturi de noi ( cei din Arad) si la unele actiuni din timpul anului. Chiar si vara cand cei mai multi aleg concedii si distractii.
    Ca o concluzie, eu zic ca nu sunt de lepadat. :)

    răspunde
  15. Cristiana
    Cristiana

    Cabral, eu sper ca saptamana viitoare voi aduna cateva hainute si jucarii si vreau sa ofer si banuti pentru Iliuta, dar vreau sa ii ofer personal, lui (parintilor, deci) sau tie, nu conteaza, am incredere in amandoi:) Este in regula, se poate?

    răspunde
  16. Pingback: Din suflet, impreuna cu voi pentru Iliuta. »

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.