Sari la conținut

La mine pe blog intră reclamă, Activitatea Zambet si Suflet. Asociatia se bazeaza pe fondurile obținute astfel. Toate posturile publicate în categoria ”pentru copii” ajută copii să treacă peste probleme din viața lor, oferă hăinuțe și medicamente sau sprijină alte cauze umanitare…
Mai multe informații găsești pe www.zss.ro și www.cabral.ro/reclama

Îți trimit 100 de euro, să-ți iei de Crăciun un cadou din partea mea. Mă ajuți cu ceva?

LATER EDIT: Umanilor, nu uitați de link, că altfel nu intrați în listă. Link de la oameni de pe site, cu țara în care sunteți acum (găsiți lista cu țări direct în prima pagină a site-ului, dați scroll down). La un link de genul ăsta mă refer:  Dacă ești în Croația… https://www.transfergo.com/ro/send-money-to-croatia OK, știu că… citește tot Îți trimit 100 de euro, să-ți iei de Crăciun un cadou din partea mea. Mă ajuți cu ceva?

Maki, primul animal care a donat pentru primul spital de oncologie și radioterapie pentru copii din România

După cum sper că știi deja, niște nebuni n-au mai avut răbdare să aștepte după guvernanții României și s-au pus pe treabă, construiesc din fonduri private primul spital de oncologie și radioterapie pentru copii. Construiesc spitalul ăsta din bani privați, din donații. Și cred că cei de la Dăruiește Viață au nevoie de tot ajutorul… citește tot Maki, primul animal care a donat pentru primul spital de oncologie și radioterapie pentru copii din România

Dau un Samsung Note 9 cadou!

Later update: mi-ar plăcea ca la un concurs nebun ca ăsta să fie toți câștigători. Dar nu e ca-n filme, măi Batman! Așadar… de Black Friday la Vodafone reducerea pentru Samsung Galaxy Note 9 este de… 74%, reducerile fenomenale sunt la abonament! ;) După cum ați văzut, probabil, cei mai puțini votanți au fost la categoria… citește tot Dau un Samsung Note 9 cadou!

Cea mai neașteptată bibliotecă din orașul meu

Later edit: Feed-back primit după publicarea articolului? Cititorii mei au spus Bravo, uite că se poate, felicitări! Info primit după publicarea articolului? Dispar într-o veselie cărțile din bibliotecile despre care spun! La doar o zi după ce-am scris, stocul  de cărți a fost suplimentat cu încă trei cutii mari (dacă zic numărul de titluri poate fi înșelător).… citește tot Cea mai neașteptată bibliotecă din orașul meu

Dacă alergi, ce-ai putea face bun pe 29 septembrie

În fiecare an se organizează un eveniment la care participă aproape 3.000 de oameni care aleargă pentru o cauză pe care și eu o consider foarte delicată și importantă: oferirea gratuită de proteze mamare femeilor diagnosticate cu cancer și care au suferit o masectomie. Asociația care organizează totul se numește Casiopeea și anul acesta cursa se desfășoară… citește tot Dacă alergi, ce-ai putea face bun pe 29 septembrie

Romaniacs 2018 prin ochii curiosului

Update 1:

Spectaculoși concurenții!

Nu, pe bune, spectaculoși concurenții!

Nu, serios, oamenii sunt nebuni!

Fenomenală atmosfera! Fe-no-me-na-lă!

Foarte tare publicul! Cu toate că sunt sigur că nu era acolo o maree de posesori de carnet categoria „A” sau de ahtiați după bolovăneală și mocirleală, am văzut un public implicat, atent, dedicat, trăirist. Și asta parcă face cumva spectacolul și mai palpitant…

Și o treabă foarte tare este că ei, concurenții… oricât de grea este proba, oricât de leșinați ar fi mușchii, oricât de nasoale ar fi contracturile… ei râd și se distrează!

A, și mai este de notat ceva… camaraderia.

Sigur, e concurență mare. Sigur, dorința de victorie este foarte mare. Dar chiar și-așa… băieții ăștia nu uită să fie camarazi.

Și preferatul meu, tataie:

Și Tibi Hila. Fotograful zâmbăreț:

Dacă ai timp și răbdare, o galerie foto maaare de la Romaniacs 2018:

Pentru că ăștia de la Redbull ie putrezi de bogați și dă cu bani in marcheting ca boșii de boși… evenimentul se numește Redbull Romaniacs.

Dar mai sunt și alți  sponsori care pun umărul la povestea asta spectaculoasă ce astăzi trage de maneta de gaz pentru cel de-al 15-lea eveniment.

M-am pricopsit cu două legitimații din astea cu moț de la Rompetrol, care este și el sponsor Romaniacs, așa că-mi revin direct din pumni și de la Tomorrowland* am ajuns acum două ore la Sibiu cu trusa foto în cârcă.

Atmosfera e foarte mișto, am stat până acum lângă piloții de la Clasa Gold și sunt nerăbdători să se pună pe treabă, fac poze cu lumea pe stradă și… miștouri unii de ceilalți.

În esență, Romaniacs a devenit relativ rapid Satana tuturor concursurilor de genul rupe-oase-smulge-roți, este un eveniment respectat în toată lumea, iar anul ăsta aniversar vine cu un tur de forță suplimentar.

Ăsta este traseul Prologului, concursul debutează în forță…

Fac poze și revin** cu update-uri la articolul ăsta (fac și-un live pe Fb pe la 17:00).

Sper să vă placă pozele!

*promit să scriu și despre Tomorrowland

** sunt în zona 7 pe Prolog, dacă vrea cineva să ne vedem…

 

Un articol despre un copil singur. Eu.

Sunt un băiat din cartier.Născut în Berceni. În „77.

M-au dat prima oară la școala 111. Am stat până în clasa a 2-a… le-au zis alor mei să mă mute, eram prea bronzat pentru ei.

M-au mutat ai mei la 110. A fost bine până într-a patra. Prea mult solar…

Apoi m-au mutat la 96.

Deja știam rețeta… câteva zile de observat de la distanță, apoi începeau glumițele cu „alb ca smoala”, „maimuța”, „Congo”… și tot așa.

Și au început. În același ritm, cu aceeași răutate ca la celelalte două școli.

Și într-o zi s-a întâmplat ceva… am ieșit la sport, în curtea școlii.

Profu’ n-avea de gând să ia aur la Olimpiadă cu noi, așa că ne-a aruncat o minge de fotbal și ne-a lăsat în pace.

Am intrat și eu într-una dintre echipe. N-am făcut mare fâsâială, nu eram bun la așa ceva. Dar am alergat, făceam încă de-atunci sport de performanță, pregătire fizică aveam.

Am alergat, am dat câteva pase, am râs puțin pe teren, a fost OK.

În următoarea pauză mergeam către clasă, când un unul de la altă clasă a urlat după mine „Fugiți că vine maimuțoiul!” sau ceva de genul ăsta.

M-am întors să-i dau replica, dar n-am apucat. Unul dintre băieții din clasa mea a urlat tare, cu pasiune și supărare:

– Băăă, lasă-l în pace, e din echipa mea de fotbal!

Sunt un băiat din cartier. Născut, crescut și trăit în Berceni.

Îmi vorbești frumos… sunt prietenul tău.

Îmi vorbești urât… îți răspund fix cum m-a învățat cartierul. Și-ți promit că n-o să-ți placă.

Și eram obișnuit să trebuiască să mă apăr singur.

Dar atunci, fix în momentul ăla când un alt copil mi-a luat apărarea, am simțit pentru prima dată că… poate chiar de-s diferit, nu trebuie să fiu singur.

Pentru că în anii ce au urmat am văzut în cartier cum diferențele dintre oameni devin granițe imposibile de traversat.

Diferențele alea simple… de la hainele pe care oamenii le poartă, jargonul pe care-l folosesc, blocul în care stau, gașca în care-și cheltuie timpul… ori culoarea pielii. Diferențele alea simple deveneau la un moment dat niște prăpăstii de netrecut.

Cu o singură excepție: când jucam fotbal.

Cu alergătură și gâfâială, cu urlete și sudălmi, cu încurajări și râsete… fotbalul era un limbaj comun care ne făcea pe toți să uităm de toate diferențele posibile. Oricât de prost jucam. Eu. :)

Mă rog, fotbalul nu era. Încă este un limbaj comun.

Am intrat în campania asta Mastercard zâmbind, după ce am văzut clipul cu Pele.

Dă-i un PLAY, o să-ți placă…

Am văzut clipul și mi-am adus aminte de curtea Școlii Generale numărul 96, unde am simțit pentru prima dată că – deși diferit – nu trebuie să fiu neapărat singur.

La ani după, conexiunea asta a supraviețuit. Și iată o parte gașca de zăpăciți alături de care mi-am trăit adolescența…

O să revin cu ideea asta, am o surpriză foarte – foarte tare pentru toată lumea.

Promit.