Sari la conținut

Știi castelul ăla din filme, din desene animate, din visul cu prințesa care trăiește fericită povestea de dragoste cu Făt-Frumos?

Ăla este Castelul Chambord!

Când auzi că vei rămâne mască atunci când ajungi la nu-știu-ce obiectiv… îți vine repede în cap povestea aia cu pomul lăudat.

– Mda, mă rog, o fi drăguț…

Și-apoi ajungi la Chambord.  Și te uiți ca musca la sudură, în timp ce în capul tău se bat câteva zeci de gânduri.

Am zis să ajungem anul ăsta pe Valea Loirei, un motiv fiind, desigur, să vizităm și castelele.

Am început cu Chambord, probabil cel mai spectaculos dintre ele. Și-aveam așteptări măricele… dar ce ne-a întâmpinat acolo a fost peste așteptări.

În primul rând… e mare. Foarte mare.

Dar nu într-atât de mare încât să fie mătăhălos.

Sigur, ca orice castel care se respectă, are și șanț cu apă. Dar a fost doar decorativ…

Peste tot pe unde te uiți, decorațiunile sunt atent lucrate.

Și cu toate că are o eleganță aparte… ce-ți desincronizează gândurile este simetria.

Asta pleacă de la scara centrală, din care pornesc cele patru coridoare mari, la fiecare nivel (care și scara asta nu e una normală. Sunt, de fapt, două rânduri de scări care nu se întâlnesc niciodată.

Scara arată identic la fiecare nivel, din oricare parte a castelului revii la scara centrală, ai impresia că ai mai trecut deja fix acolo. Așa că, pentru a n-o lua razna, trebuie să-ți fixezi în cap anumite repere… o canapea, o carpetă, un tablou. Că altfel… patinează ambreiajul.

Și dacă privești dinspre scară… uite:

Iar interiorul scării este un luminator, superb și el:

În rest… ca la mine în Berceni! Interioare imense, decorate bogat…

… materiale scumpe și pătuțuri mici (erau scunzi rău, franțujii)…

OK, o să-mi spui acum că insist ca pocnitu’ cu scările mele, dar îți mai arăt două scări frumoase.

Prima este scara din moțul central al castelului. Să nu-mi spui că nu-ți place.

Cealaltă este o scară secundară, dar atât de frumos lucrată încât stai și te uiți ca tuta la bomfaier…

Sigur, aș putea acum să încep să-ți repet ce-am învățat acolo despre castel, plus ce-am mai căutat pe net după. Să fiu mă dau deștept cu date, nume și povești nemuritoare…

Dar nu mi se pare foarte constructiv. Așa că sper doar să-ți fac poftă cu pozele astea astfel încât la un moment dat, cât mai curând, să mergi să-l vizitezi. Pentru că merită.

Dacă vrei să vezi cât costă intrarea în castel, programul de lucru, info despre locație și altele de genul ăsta… a promis Andreea că scrie la ea pe blog.

Mai jos… galeria întreagă:

9 comentarii despre "Castelul Chambord. Chestia aia perfectă din Franța…"
  1. Cristina

    Astăzi m-ai făcut să zâmbesc și să-mi aduc aminte ce luna de miere minunată am avut. Noi am început cu Versailles, apoi am mers la Mont Saint-Michel, Blois, Chambord, Chenonceaux, Barcelona, Marsilia(unde ne-am oprit pentru 3 zile). Franța e superbă, în special Franța rurală. Distracție plăcută în continuare și spor la poze!

    răspunde
  2. Emil

    Cred ca am fost cu 2 saptamani inaintea voastra la castel si mi-a placut foarte mult. Are ceva aparte. Noi am facut o plimbare si cu barca electrica insa nu e prea mult de vazut/facut.

    răspunde
  3. Ana Gartonea
    Ana Gartonea

    Superb. Vacanta placuta. Va astept cu placinta de branza cu ceapa,spanac si chimen.

    răspunde
  4. Biscu

    O “casa a poporului”, varianta mai vechiuta. Niciodata locuit, rar vizitat de demnitari, dar bine primivat. Ce va recomand sa adaugati pe lista de vizionare, ar fi: Château de Brézé (patrimoniul unesco), Château d’Ussé ( cel care a fost inspiratie pt ilustrarea “frmoasei din padurea adormita”), Villandry, Cheverny, zona “trogloditilor” si Pagode de Chanteloup….. just saying :)

    răspunde
  5. petrescs

    Daca la intoarcere treceti prin Bavaria, opriti-va si la castelul Neuschwanstein, dupa asta cica s-ar fi inspirat Disney cand a desenat castelul Frumoasei Adormite (asa cum dupa Chambrod s-a inspirat pentru Frumoasa si Bestia).
    http://cms.mentalfloss.com/sites/default/files/styles/insert_main_wide_image/public/sleepingbeauty.jpg

    răspunde
  6. Pingback: Castelul Chambord și o ținută de vară în culori pastel. – Andreea Ibacka

  7. raluk

    Din tot sufletul va recomand Villandry. Are niste gradini de te doare sufletul cand pleci. De la gradinile de legume pana la cele zen in care meditezi cu lebada pe langa tine.
    Clos Luce e un alt castel nu foarte cunoscut, dar unde Leonardo da Vinci si-a petrecut ultimii ani. In gradina au amenajat modele in marime naturala ale multor lucrari ale lui Da Vinci: tanc, pod care se ridica, barca cu zbaturi, elicea. Este realmente oau.
    Amboise cu ce-a mai ramas din castelul regal are o priveliste peste Loire de numa si in plus … e mereu survolat la apus de baloane de aer cald, ies niste poze superbe cu castelul.

    răspunde
  8. NICOLETA FLEANCU
    NICOLETA FLEANCU

    Esti extraordinar! Ai un simt al umorului sanatos, romanasc, adevarat! Am descoperit de curand postarile tale, esti teribil de amuzant, si destept ce sa mai zic. Frumos…. mmm sa zicem. In schimb Andreea este perfecta! nu prea ma uit eu la seriale, dar tin minte ceva din ce a jucat, de aia incerci tu s-o “denigrezi ” intotdeauna! (chiar, ce-o fi vazut la tine? )cred ca ai facut-o sa rada in asa hal ca si-a pierdut fata capul. Sunteti super amandoi, dar pe tine chiar TE IUBESC!

    răspunde
  9. Erich

    Faine de tãt pozili. Si misto ai scris de Chambord. Cu voia dumneavoastrã aş adãuga cã poartã în el ceva frânturi de România, cãci multe trofee expuse şi cu adevãrat impresionante vin din România vremii împuşcatului. La cât mai multe castele :)

    răspunde

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *