Sari la conținut

vacanta in asfintit Stiu, dur pusa problema dar… celor care au murit astazi le-a spus-o cineva?

 Cu siguranta aveau si ei planuri de viitori, bani pusi deoparte pentru zile negre, dorinte neimplinite, visuri, asteptari.

 Cu siguranta isi doreau si ei mai mult de la viata si probabil isi spuneau si ei „lasa frate, mai pot sa am rabdare, acum trag tare si poate peste cativa ani o sa-mi fac si damblalele!”.

Zic „probabil” pentru ca nu vreau sa-mi arog pozitia de „Mafalda” atotcunoscatoare, imi permit totusi sa cred chestia asta pentru ca noi toti avem tendinta sa ne asemanam cand vine vorba de „auto-chin”.

Revenind… la ce i-au ajutat toate astea? La nimic! S-au dus, viata lor s-a terminat azi, printr-un accident auto stupid, printr-un infarct ce nu ar fi trebuit sa vina la 42 de ani, printr-un fir de inalta tensiune ce atarna aiurea de un stalp…

La ce ne ajuta toate astea, toate planurile, toate sacrificiile?
Sa ne chinuim viata asteptand sa spunem ca „a venit momentul!”?

Azi vorbeam cu un prieten care imi spunea ca mai trage cativa ani de rabla asta si poate o sa-si cumpere alta. Ok, dar are ceva bani, casa e ok, nu are datorii la banca, locul de munca e in regula, de ce sa nu-si bucure viata cu niste roti misto?!
Ok, nu cu un MB S 65 AMG 2008, ca tot au inceput astia de la Mercedes sa primeasca comenzi, dar macar cu un Focus ST, cu o Astra OPC, cu ceva care sa-l bucure!

Sa le dea un sens in plus trezirii de dimineata, ingurgitarii frustrarilor de peste zi, orelor suplimentare zilnice, sa dea un sens vietii… traind-o!

Nu, nu, nu! Nu sunt un anarhist, „vinde tot si fugi la Miami la petrecere!”.
Nu zic nici „fa-ti damblaua si nu te gandi la ziua de maine!”.
Nu, responsabilitatea ramane, dam la o parte restrictiile cretine pe care ni le punem in viata, treptele imaginare pe care noi ni le fixam in cap doar pentru ca uitam ca viata o traiesti azi, aici, acum, nu peste 3 ani cand (cred eu acum) o sa ne fie mai bine si o sa ne permitem mai mult.

Vrei o undita noua? Du-te si cumpar-o! Ia-o asa cum ti-o doresti, cu toate alea pe ea, si in week-end tai-o la lac si fa-ti damblaua!
Si cand vei fi pe malul lacului ti se vor sterge din creier toate problemele, vei intelege ca toate alea pe care le ai de facut merita facute daca te vor bucura cu ceva…
Vrei o masina noua? Du-te la reprezentanta, da o tura cu masina, verifica iBanking-ul sa vezi daca ai bani in cont sau du-te la banca la credite sau la firma de leasing, fa ceva si du masina aia acasa!
Si cand te vei duce poimaine la munca cu noua tabla, o sa intelegi de ce o suporti pe sefa aia imposibila…

Visezi de 5 ani la Viena? Du-te la o agentie de voiaj, alege ceva, scoate banii aia de-i tii aiurea in banca, ia-ti sotia de manuta si tai-o la Viena.
Si cand vei fi acolo veti intelege de ce va vedeti doar 1 ora pe zi…

Pentru ca eu cred cu tarie un lucru: PE LUMEA ASTA NE SUNTEM DATORI CU UN SINGUR LUCRU: SA NE FACEM FERICITI!

Nu uita de CONCURS, o fericire de un week-end ti-o platesc eu!

47 comentarii despre "Traieste, maine poate mori!"
  1. Lorand R. Minyo

    Multa intelepciune in cele scrise mai sus.

    Intr-un final m-am hotarat sa trag linie si sa ma duc intr-o plimbarica pana in Barcelona sau Casablanca. Si de ce nu?

    Nu pentru ca mi-e frica ca voi muri (desi o batranica mi-a zis, mic copil fiind, ca voi muri undeva inainte de 26 de ani, dar a trecut), ci pentru ca in sfarsit am realizat ca degeaba astept ziua de maine, da’ de se va intampla ceva frumos.

    Nu, lucrurile bune nu se intampla celor care asteapta. Ci celor care isi traiesc viata asa cum au visat. Nu zic sa traiesti ca si cum maine ai muri, ar fi absurd. Dar daca fericirea este lucrul pe care il urmaresti, trebuie sa iei atitudine.

    Nimeni nu te va impinge de la spate. Testat, demonstrat si patentat.

    răspunde
  2. Mihai

    daca iti faci damblaua pentru ca esti obligat sa fii fericit, atunci hai sa mergem de nebuni la mare weekendu asta! ce conteaza ca nu ne mai raman bani sa mancam pentru restul saptamaniii viitoare….

    răspunde
  3. cabral

    Lorand, trezeala e buna de fiecare data.

    Stii ce? Distreaza-te la Barcelona sau Casablanca (sau amandoua), tot la munca te intorci, fa-o sa merite!

    răspunde
  4. cabral

    @ Mihai – vezi ca n-ai citit tot textul. Mai citeste o data, o sa vezi ca nu la genul asta de iresponsabilitate ma refer.

    răspunde
  5. cabral

    Tot pentru Mihai:

    La asta ma refeream:

    Nu, nu, nu! Nu sunt un anarhist, “vinde tot si fugi la Miami la petrecere!”.
    Nu zic nici “fa-ti damblaua si nu te gandi la ziua de maine!”.
    Nu, responsabilitatea ramane, dam la o parte restrictiile cretine pe care ni le punem in viata, treptele imaginare pe care noi ni le fixam in cap doar pentru ca uitam ca viata o traiesti azi, aici, acum, nu peste 3 ani cand (cred eu acum) o sa ne fie mai bine si o sa ne permitem mai mult.

    Acum intelegi ce vreau sa zic?

    răspunde
  6. Pingback: Destination Casablanca | Lorand R. Minyo

  7. add

    io am planuri mari pentru pensionare :P pana atunci incerc sa mai vad una alta.

    răspunde
  8. dana_nitu
    dana_nitu

    salutare; genul asta de viata care imbina ambele posibilitati,cea de „a munci” si cea de „a te face fericit” se aplica (dupa ultimele mele „analize” superficiale asupra celor din jurul meu) numai la cei pe care natura i-a inzestrat cu materie cenusie functionabila.pentru ca,stupid sau nu,asta este..traim printre oameni care nu stiu ca traiesc,si probabil vor muri fara sa-si dea seama ce a insemnat sansa asta de a trai de fapt..

    răspunde
  9. dana_nitu
    dana_nitu

    Hai sa fim seriosi,am ajuns sa traim ca robotii si sa ne laudam doar cu „cine se adapteaza mai mult la munca epuizanta,program incarcat si monotonie”,trist.Cabral,ai dreptate,daca ai putea sa faci un vaccin cu „parerea”asta,te-as ajuta sa-l raspandesti,mai intai in tara asta..;)

    răspunde
  10. Cristina

    Cabral,
    Viata e foarte dura ,nu stiu daca este atat de usor sa te duci la banca ,scoti banii si hop am plecat in vacanta de vis de mult dorita sau sa imi iau masina mult visata, maine tot la servici ma intorc chinuindu-ma si mai mult ca sa imi pun banii la loc.Sun foarte frumos tot ceea ce ai scris,pentru unii este ca o parte rupta din Rai ceea ce afirmi tu,mi-as dori foarte mult sa imi spun intr-o dimineata „Gata,azi imi iau masina,(vacanta ) mult dorita si nu mai imi pasa de nimic si nimeni,azi sunt FERICITA”, si de aici incolo cum facem ?!? Probabil pentru cei cu bani multi,ma refer la persoanele fara grija zilei de maine,este ceva obisnuit.Sunt inca tanara pot visa,nimic nu ma poate opri sa visez,fara vise nu ai cum infrunta realitatea asta,cruda uneori!
    Oricum,te felicit pentru blog,este extraordinar,si tu esti un om extraordinar si iti doresc sa fi mereu plin de viata si energie cum ai fost si pana acum !

    O zi buna iti doresc !

    Cu stima ,Cristina

    răspunde
  11. Cristina

    Revin spunandu-ti ca astept un sfat ,orice ,pentru a trai fiecare zi ca si cum ar fi ultima,pentru ca de o bucata de timp buna am cazut intr-o monotonie interminabila :( , poate iti suna ciudat dar traiesc sentimentul de tristete ff intens ……..:(

    răspunde
  12. danni

    ce-ar fi sa ii spui ca o iubesti daca tot simti asta si nu sa tot astepti momentul oportun!

    răspunde
  13. Pingback: Carpe Diem! | iLL's mentaL

  14. geretus

    Depinde de dambla…
    Si eu am facut asha anul trecut cand am decis sa scap de 50mp de la bloc si sa-mi iau o casa… pe pamanat… cu credit de la banca…
    Tot pe principiu ca strangand bani n-o sa-mi mai iau nici-odata, sau, in cazul cel mai optimistic, o sa-mi iau pe la fo 50 de ani, cand n-o sa-mi mai pese, si cand deja invatat cu lenevitul la bloc (singura chestie de confort la bloc e dupa mine faptul ca nu tre sa faci prea multe pe langa casa, restul sunt disconforturi) n-o sa ma mai lasa sa fac pasul asta…
    Si stii ce? Inca nu mi-am revenit din blocajul psihic instaurat cand am vazut ca mort copt trebuie sa platesc un purcoi de bani la banca lunar de acu fo 25 de ani, dar ma bucur nespus cand ies in curte si e liniste si fumez o tzigara uitandu-ma la stele…

    răspunde
  15. Mihai

    da domle, am inteles. asa cum si tu te-ai lasat putin dus de val, asa si eu… poate un pic mai mult eu

    răspunde
  16. dana niculae
    dana niculae

    „Am fost opdata fericita.Pacat ca n-am stiut-o.”
    Cum stim cand suntem fericiti?
    Cred ca problema nu se pune asa.Nu stiu daca ne suntem datori cu fericire.Cred ca ne suntem datori sa traim, indiferent ca suntem sau nu fericiti.Sa fii fericit se invata.Sa invatam in fiecare zi cate ceva pt. ca „nimic nu e intamplator”, sa invatam sa ne bucuram si de lucrurile simple, sa ne fericim pt. ca am mai deschis ochii inca o dimineata, sa invatam sa avem timp pt. cel de langa noi, sa ne reamintim sa traim.

    răspunde
  17. UnBlogger

    Corect. Traieste momentul si bucura-te de el, nu are rost sa iti prelungesti agonia si sa nu ai parte de acel moment. Am mai vazut si eu asemenea cazuri, e destul de nasol.

    răspunde
  18. monkey

    bine spus, ca trebuie sa mai traiesti din cand in cand…sa stii pentru ce muncesti, pentru ce te chinui..si intr-adevar nu e vorba de cheltuieli imense ca sa te simti bine..o bijuterie, o pereche de pantofi, chiar si o undita :)) te pot face fericit..azi ma duc sa imi cumpar pantofi :)))

    răspunde
  19. mArius

    Cabral, sa citesti „Constientizarea” de Osho.
    E un „must read”.
    E o carte exact pentru sufletul tau.

    răspunde
  20. Nicole

    Ce inteleg eu din ce spune Cabral e ca …din pacate viata e scurta si fiecare zi ar cam trebui traita ca si cum ar fi ultima, ca niciodata nu sti cand dai coltzul si ca timpul trece ca o clipire si nu-ti dai seama decat f tarziu de asta… Daca a dat exemple cu masina noua si Viena…exemplele respective se pot aplica diferit fiecaruia in parte si chiar in lucruri minore, de exp…aaaaa…hai sa bem azi din paharele de cristal , ce naiba le tot pastram pt musafiri ? sau de ce tin colierul ala pt ocazii speciale si ajung sa-l port de 2 -3 ori cand m-as putea bucura zilnic de el? Si tot asa mai departe…eu am invatat astea de multisor…cand eram mica de exp. mi-a adus cineva de peste mari si tari niste rochite f frumoase ce nu gaseai la timpul ala in Ro. Mama, saraca, deh..le-a tinut de bune, nu mi le-a dat ca le-as fi stricat si la ce-am ajuns? rochitele au ramas noi…si eu am crescut si mama a ramas cu regretele ca nu mi le-a dat la purtat… :)
    Samd…

    răspunde
  21. radu

    si totusi, ma gandesc…nu ar fi viata plictisitoare fara probleme, greutati si lipsuri ? nu e mai bine asa…sa simti ca traiesti ?!

    răspunde
  22. Nicole

    Mai Radu…stii..ma uit la stiri si vad cum traiesc multi oameni in Ro…povestirile de noapte imi lasa de multe ori cosmaruri si TOTUSI….. exista si cealalta parte a monedei…si oameni care merg la cumparaturi si nu se uita la pret, daca vor vacanta azi in nu’sh ce insula de nebuni isi iau bilet de avion si pleaca si etc si nu cred ca se plictisesc deloc, crezi ca aia nu simt ca traiesc? eu cred ca asta e cu adevarat viata, ca ti-e data o singura data si nu e de 120 ani , din pacate. :(

    răspunde
  23. crys

    @Cristina-Am sa iti marturisesc ceva din viata mea iar daca dupa asta te vei mai considera trista mai vorbim!
    Acu cativa ani am suferit cumplit si mi-as fi dorit sa nu mai simt nimic ,mi-am piedut tatal ,avea doar 47 de ani si era jumatate din sufletul meu,am facut o depresie urata si sincer spun era sa o iau razna,dupa o luna a murit bunica mea iar dupa inca o luna am descoperit ca baietelul meu care este inima si viata mea sufera de AUTISM!
    Am crezut ca imi cade cerul in cap,eram coplesita de durere,eram ………….de fapt aproape ca nu mai eram penru ca aveam 44 de kg ,nu mancam ,nu dormeam stateam toata noaptea cu ochii-n calculator sa gasesc ceva pentru puiul meu,plangeam pe ascuns pentru ca sotul meu nu ma intelegea……………..A FOST CUMPLITTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTT!
    intr-o zi am lesinat ,eram prea ostenita de atat de multa suferinta,m-am trezit la urgenta ,nu mai stiam sa vorbesc,nu mai stiam sa scriu …..nu mai eram EU!
    Atunci m-am schimbat subit,mi-am dat seama ca numai EU pot lupta cu morile de vant si mi-am promis ca am sa lupt pentru mine si puiul meu,am inceput sa redescopar un fir de iarba,un copac,soarele ,eram bucuroasa pentru orice minune simpla a naturii,cat despre oamenii din jurul meu,au ramas foarte putini pentru ca „asa cum nu trebuie’ le-am spus in fata tot ce aveam de zis si a fost o selectie naturala!
    Asa ca nu astepta greutatile vietii si iesi afara bucura-te de vecinul brunet sau tipa blonda care te fileaza de ceva timp,mergi si fa-ti toate poftele pentru ca niciodata nu sti ce poate sa-ti aduca……….MAINE!

    răspunde
  24. Ciupercutza

    Cabral, spui bine .. ca de obicei. Ma enervezi ca scrii posturi atat de bune exact in perioada asta cand sunt eu aglomerata si n-am timp sa le savurez. :D
    Acum on topic … ce te faci atunci cand ceea ce-ti doresti, ce te-ar face cu adevarat fericit, nu se poate cumpara cu bani? Si ma refer aici la sanatate, la iubire … . De exemplu, degeaba se va duce cineva la Viena de unul singur, fara persoana care ii e draga. Se va bucura de excursie, dar in adancul sufletului sau nu va fi cu adevarat fericit.

    răspunde
  25. candid

    Io nici nu concep altfel, asa si traiesc, pe frecventa hedonista, domne vreau aia, aia am! Da cum altfel ?ca doar o viata avem si pe aia sa o ratam, nu-i indeajuns ca sunt destui care isi doresc si nu pot, macar eu sa implinesc „vointa universului”!
    Desigur glumeam, dar daca am chef, imi permit: o ciocolata, un film, si la cativa ani poate si o calatorie in afara subculturii, in rest visez la mai multe, voi?

    răspunde
  26. Jeleu

    Din pacate multi nu constientizeaza ca traiesc. Cum ai zis, stau si asteapta nu stiu ce moment care cind va veni va fi prea tarziu sau nu va veni nicioadata.
    Viata e prea scurta sa astepti sau sa o sacrifici pentru un serviciu.

    răspunde
  27. crys

    @ciupercutza-poate acel cineva in excursia la Viena isi intalneste marea dragoste sau poate acel cineva nu a deschis bine ochii si cineva aproape lui ar putea sa-i ofere dragostea!

    răspunde
  28. papuravoda

    Candid, care-i sablazna ta?

    răspunde
  29. monkey

    @crys-cum facem , cum o dam tot la dragoste ajungem..asta sa fie scopul suprem in viata?

    răspunde
  30. crys

    @Monkey-nu putem sa traim fara dragoste,ea e motorul vietii dar vezi tu si aceasta dragoste poate imbraca diverse forme:dragostea de parinti,de copii,de iubit,de sot,de amant etc.

    Cat despre dragostea aceea mare …..ai sa o gasesti cand si unde te astepti mai putin!

    răspunde
  31. Crazzy

    k bine mai zici Cabrale… nu imi imaginam k mai gandesti si „altfel”… nustiu dk intelegi ce am vrut sa zic, dar important ii k stiu eu :D mai ai o bila alba :P

    răspunde
  32. dana niculae
    dana niculae

    PT CRYS SI MONKEY-Nu, dragostea nu este scopul suprem al vietii.Toata viata alergam dupa himere, iar ceea ce ne ramane pt. totdeauna in suflet este dragostea care nu s-a consumat niciodata. Pentru ca a iubi inseamna a renunta la toate universurile posibile , marginindu-te la unul singur..Si fiecare iubire e o aventura in care pleci nepregatit in cautarea unui orizont unic.Dar o iubire la capatul careia nu culegi amara deziluzie ca toate universurile sunt amagiri si ca nu exista decat universuri pierdute, n-a fost nici o clipa iubire adevarata.
    SCOPUL VIETII??

    răspunde
  33. dana niculae

    „Stii, niciodata n-ar trebui sa uitam ca locuim in cer si calcam luminile unei stele si ca doar ni se pare ca este noroi la picioarele noastre.”
    Asta n-am spus-o eu prima dar imi doresc s-o fi spus.

    răspunde
  34. radu

    @Nicole : dupa cum vorbesti cred ca ai sub 25 de ani…nu conteaza asta…nu crezi ca ai o satisfactie mai mare atunci cand ai o problema la serviciu si te dai peste cap si reusesti s-o rezolvi sau cand alergi de la facultatea la munca apoi la biblioteca, apoi sa te vezi cu amicii si dormi 5 ore p noapte, decat sa stai toata viata, sa nu realizezi nimic, practica sa nu ramana nicio urma a trecerii tale pe pamant…parerea mea

    răspunde
  35. whisper

    Trebuie sa sti sa fi echilibrat,sa inveti sa profiti de fiecare clipa,sa faci ceea ce iti place,sa iti indeplinesti visele,sa calatoresti,sa descoperi frumusetile din jurul tau,trebuie sa traiesti si sa simti…

    răspunde
  36. aleeee

    Uneori esti tentat sa lasi totul si sa te distrezi…pt ca maine e o noua zi plina de imprevizibil…Dar la fel de bine, inainte sa te arunci la distractie, te gandesti de 2 ori..imi bucur sufletul pentru o clipa, iar apoi trag 1 luna, 1 an..si renuti incet..Nu suntem curajosi.Asta e constructia noastra, sa ne dorim si sa nu se poata..Nu ma refer strict la partea materiala..Eu nu imi pot permite nici cel putin sa spun : „ok, azi trag line..sunt aici, in secunda 2 am fugit in paris”.. Lucurile astea ne umbresc viata, micile frustrari ca nu esti in stare sa iti faci un bine…Iar datoria cu viata, fericirea…dispare..Suntem datori sa ne facem fericiti, dar nu suntem curajosi sa alegem asta..:)..

    bafta, negru’!

    răspunde
  37. Emese

    de cateva zile dorm, dorm, dorm si nu am mai intrat pe bloguri. in perioade din astea, de oboseala maxima, simt ca viata trece pe langa mine. daca as muri maine probabil as muri tot in somn :))
    in mod normal insa ma bucur de viata. chiar si in momentele in care trebuie sa fiu mai scartara. (incerc totusi sa nu ma bag pe Mastercard ca e un rollercoster periculos:D )
    viata e frumoasa, indiferent daca iti satisfaci poftele sau nu. ma bucura o zi frumoasa de primavara, ma bucura sa adorm cu pisica mea in brate, etc – la fel cum ma bucura o haina noua sau eventual o masina. la vita e bella, nu?:D
    e drept ca as mai avea multe de facut, si mi-ar fi ciuda daca as muri maine.

    răspunde
  38. Helen

    Nu cred ca iti trebuie o caruta de bani ca sa simti viata si ca traiesti. Mai am obiceiul cite-odata, chiar in perioade foarte aglomerate, sa ma duc intr-un mall la ora prinzului, sa-mi iau o cafea, sa o savurez in liniste privind multimea de oameni grabiti trecind de colo colo. E un sentiment asaaaa de relaxant ca pentru o jumatate de ora-o ora sa nu-mi pese de absolut nimic si sa ma uit la lumea preocupata de de toate…de nu va inchipuiti. In rest…substitute de fericire, sacose intregi cu toale, pantofi si ce mai incape. Daca asta ma face fericita in momentul ala…macar sa-mi merit porecla de „Elodia” pe care mi-au cadorisit-o niste prieteni. Alteori o iesire la munte sau un condus pe Bucuresti-CT cu viteza, doar eu cu gindurile mele…din nou e o sursa de fericire. Da, si o sursa de fericire a fost si sa-mi abandonez rabla de Dacia si sa-mi adun curajul sa-mi iau si eu o masina. Desi o am de un an jumate, am acelasi sentiment de mare placere cind urc in ea…ca in prima zi ( de fapt, in prima zi a fost naspa, trecerea de pe Dacia la orice altceva se lasa cu multe opriri neasteptate si injuraturi in trafic, dar asta e altceva…heh, prima data doare ).

    @ crys Iti multumesc ca te-ai gindit la mine, chiar mi-a facut bine sa citesc insemnarea ta din postul anterior. Da, l-am sunat, nu avea timp sa vorbeasca, mi-a intors telefonul mai tirziu, am vorbit, m-am autoinvitat la o cafea in oras…sa vedem ce se mai intimpla. Intimplator se leaga destul de bine cu subiectul postului astuia. A fost un lucru care m-a facut fericita, sa-l aud, sa spuna ca ii pare rau ca azi nu avea timp de cafea dar miine poate se rezolva…Nu stiu de ce, dar ma simt mult mai bine impartind iubirea cu omul asta decit punind la inaintare orgoliul. Habar n-am unde o sa ma duca insistenta asta fata de el, pina acum n-am vorbit niciodata de sentimentele noastre, ci cel mai mult de job-uri. O singura data, la inceput, i-am spus ca vreau mai mult de la el ca implicare si ma gindesc ca l-am pus pe fuga cu asta. Deci, Crys, pina acum asta e scorul…mi-e dor de el, nu stiu cum sa-l apropii, nu-l cunosc…

    Btw, una din prietenele mele este psiholog de copii ( si unul foarte bun, e o fata minunata si foarte sufletista )…daca crezi ca te poate ajuta cu ceva pentru baietelul tau da-mi de stire.

    răspunde
  39. Nicole

    @Radu:
    „…nu crezi ca ai o satisfactie mai mare atunci cand ai o problema la serviciu si te dai peste cap si reusesti s-o rezolvi sau cand alergi de la facultatea la munca apoi la biblioteca, apoi sa te vezi cu amicii si dormi 5 ore p noapte, decat sa stai toata viata, sa nu realizezi nimic, practica sa nu ramana nicio urma a trecerii tale pe pamant…parerea mea”

    Radule nu cred ca descrierea ta cu alergatul ogaresc iti aduce satisfactii, e doar alinare a conshtiintzei, iar daca traiesti bine nu inseamna ca nu lasi nimic in urma ta in viata, de unde tragi tu concluzia asta? tu daca alergi ca un hound dog de la job la faculta sau invers etc si te intalnesti cu amicii si dormi 5 hours/nite iar maine o iei de la capat ce lasi in urma? :)

    răspunde
  40. K.ro

    foarte bine gandit faptul , daca ai niste banisori sa nu iti pui poftele in cui , multi ne trezim ca trece timpul pe langa noi si nu am facut nimic altceva decat sa muncim

    răspunde
  41. crys

    @Helen-super,ma bucur mult pentru tine,vezi uneori mai trebuie sa luam si noi initiativa,incearca totusi sa nu vorbesti cu el despre viitor ,barbatilor le e cam greu sa perceapa conceptul de ‘relatie serioasa’,gandeste mai putin si lasa-te dusa de val !
    Merci mult ca te-ai gandit la baietelul meu,momentan lucrez cu el 15 ore pe zi dupa o terapie implementata in SUA,se numeste RDI ,este ceva nou care nu a patruns inca in Europa de aceea lucram direct cu terapeutii de acolo printr-un sistem operativ si telefon iar in vara mergem acolo o luna!
    Sti nu-mi plang de mila prefer sa lucrez din greu sa-l recuperez,e greu dar ce e usor pe lumea aceasta!

    răspunde
  42. Pingback: Tarieste-ti viata « Octav & Larisa Weblog

  43. tzutzu

    te apreciez mult, cred k esti printre putinele vedete care spun lucrurilor p nume si asa…adik esti foarte sincer si la televizor knd erau cazuri mai speciale se vedea intradevar k u erai afectat si nu puteai sa treci cu indiferentza peste problemele altora…

    sa nu te skimbi niciodata!! bft:*

    răspunde
  44. Pingback: 4 zile de libertate !? « Florin Matincă

  45. SILVIA

    o viata avem si macar de aia sa ne bucuram! eu, personal, sunt genul de persoana care imi fac mereu placerile…..si nu am pretentii exagerate……o bluza mai uschita sau………..o zi intreaga pe plaja……..sa ma plimb de nebuna, pur si simplu! conteaza mult sa faci ce simti atunci cand simti si sa te bucuri de orice clipa a vietii! foarte adevarat tot ce ai spus! bravo Cabral, tine-o tot asa!

    răspunde
  46. Pingback: Destination Casablanca

  47. nkw

    cabral imi place foarte tare postul tau . acum vreau sa iti zic ca am dat de el cautand pe google :” ce faci cand simti ca mori?” – multi vor zice ca sunt nebuna dar eu de cateva luni simt ca voi murii curand si ca nu am timp sa traiesc ;;asa ca in fiecare zi fac ce imi place mai mult si vreau sa merg unde vrea sufletul meu ,, nu imi e frica de moarte .. mi-e frica de viata pe care nu cred ca apuc sa o traiesc.. mi-e frica de momentul in care parintii , prietenii si siubitul isi vor da seama ca nu mai sunt ..ma doare durerea lor . Oricum eu stiu ca pentru mine sfarsitul e aproape desii sunt o fata de succes in viata si nimeni nu se gandeste ca eu nu o sa mai fiu …. mi-e frica de ceea ce zici tu .,. ca nu o sa mai apuc ziua in care sa ma bucur de un weekend la peste . (

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.