Sari la conținut

Gata, m-am oprit după ziua asta agitată, am iar o sangria sub nas, în timp ce în urechi îmi zâmbește un jazz prietenos…

Azi ar fi trebuit să se publice un articol despre niște oameni mișto care nu bagă bani în reclame… ci în plantări de copaci. Dar nu s-a publicat, nu mă întreba de ce. Din păcate ăsta a fost doar un semn că lunea asta nu e cea mai mișto din viața noastră.

Nu de alta dar ne-am trezit cu bara spate de la dubă înfundată într-un colț. Nu e o dramă, doar că înfundătura aia făcea să nu se mai deschidă ușile din spate. Și asta însemna că scuterul era blocat înăuntru… și multe alte coșmaruri organizatorice.

La reprezentanța Opel au zis că ne ajută cu drag. În august. Am râs.

Așa că am întrebat pe Facebook dacă știe cineva vreun român de-al nostru care muncește pe undeva prin Barcelona sau prin împrejurimi.

Au rezultat două chestii. Una nașpa… și alta mișto.

Cea nașpa este că au început deja să se strângă comentarii cum că “românul e nașpa și nu ajută niciodată!“, “Solidaritatea românească nu să egzistă!”, să n-am așteptări de la neamul ăsta și altele de același gen. Ăăă… n-am avut nervi și le-am șters. Și i-am și banat pe exhaustați. Dacă e atât de nașpa… nu văd de ce mai folosești limba asta.

Cea mișto… este că n-au venit multe comentarii, dar deja am primit două variante de rezolvare așa.

Interesant este ce s-a întâmplat în mesaje. Pentru că am primit vreo 20 cu nume și număr de telefon. Și… “Sună-l, spune-i că suni din partea mea!“.

Ba, mai mult… m-au sunat aproape instantaneu din țară, să-mi dea variante de rezolvare (prietenul Gringo a sunat cam la 15 secunde de când am postat cererea de ajutor, de zici că altă treabă pe lumea asta n-are! Mulțumesc frumos, minunatule!).

Am sunat, am rezolvat, totul bine… acum sangria.

Situație din care rezultă două chestii:

a) Mulțumesc frumos pentru tot ajutorul dat. Faptul că ați sărit… m-a făcut să mă simt, din nou, parte a unui întreg puternic și frumos! Jos pălăria!

b) Nu-mi dau seama de ce au unii preocuparea asta bolnavă de a-și face “coechipierii” de rahat. De ce, atunci când vine vorba de români… cei care sar primii și-aruncă cu rahat sunt tot români.

În rest… să fiți bine! Și-ai voștri să fie bine!

A, și-un apus… l-am prins pe fugă, cu zâmbet și relaxare.

3 comentarii despre "Solidaritatea românească? Nu să egzistă!"
  1. Cristi

    Salut , ti am citit postarea si câteva comentari , chiar si pe cele răutăcioase , eram sigur ca o sa primesti ajutor , sunt plecat de mult in străinătate si stiu ce înseamnă romanul printre străini sunt foarte mulți care nu te ajuta din contra iti fac rău , dar sunt si la fel de mulți care te ajuta, la fel ca si in țara , sunt oameni buni si oameni rai , ma bucur ca s a rezolvat si ca sunteți bine , respectul meu pentru ca sunteți minunați si mai ales pentru ca iubiți atât de mult animalele , stiu ca nu te am plictisit cu mesajul meu , va salut si va doresc vacanta plăcuta in continuare !

    răspunde
  2. andreeaw

    Am fost in noiembrie anul trecut în Barcelona. Frumos, foarte frumos. În martie anul ăsta m-am mutat în UK. Românii se împart în două categorii: cocalari, țărani, mincinoși, comentatorii de serviciu, cei care mor de grija altuia și oameni. Din păcate sunt prea puțini oameni, dar când sunt, este minunat! O seară supebă vă doresc! (Jamon Experience – finuț și nu prea scump – http://jamonexperience.com/en/)

    răspunde
  3. anda_elena

    De fapt, e cam clar că ne vedem noi pe noi în oglindă… E alegerea noastră să existăm sau să nu existăm, să ajutăm sau să nu ajutăm, să împroșcăm sau să nu împroșcăm cu noroi.
    Ceea ce e sigur… e că oamenii buni vor atrage întotdeauna ȘI oameni buni și vor reuși să iasă din toate încurcăturile împreună. Spiritul de echipă, omenia și faptele bune n-au murit, așa cum n-au dispărut nici românii faini și adevărați.

    răspunde

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *