Sari la conținut

Uita-te la filmul asta si-apoi stam de vorba…

Eu am cunoscut oameni atat de inspaimantati. Mai ales fete. Experiente anterioare, frica de necunoscut sau pur-si-simplu o atitudine gresita ce a dus la primirea unui raspuns gresit si de acolo toate au escaladat pana la insingurare… motivele sunt multe.

Problema e ca din afara oamenii atat de speriati par rai, foarte caustici, salbatici… celorlalti le lasa impresia unor oameni extrem de puternici, foarte decisi si incredibil de ofensivi. De fapt… e vorba doar de o arma de aparare. Arma care in multe ocazii functioneaza, la un nivel superficial, dar nu face altceva decat sa inrautateasca problema, indepartandu-i pe cei de care vorbim si mai tare de orice fel de alt suflet.

Mi-ar placea sa fac o medie si sa spun cum ii faci pe acesti speriati sa se relaxeze si sa arate celorlalti moaca prietenoasa, nu cea cu colti si maraituri. Dar nu prea exista o varianta universal-valabila, trebuie sa ai insa la indemana rabdare, interes si ceva timp.

Filmul asta mi-a adus aminte de o faza din liceu, cand s-a mutat la o alta clasa o fata noua. Era rea, frate, da’ rea rau! Nu se intelegea cu nimeni, in pauze statea doar singura, nu schimba o vorba cu nimeni… ce sa mai, public enemy! Si intr-o pauza m-am nimerit langa ea pe hol si-am incercat sa ma bag in vorba. Si cand sa „Buna!” si eu, s-a intors la mine si mi-a zis „Pleaca!„. Negru ramane mut, tot vazuse el rasisti da’ nici chiar asa, frate!

– Da’ de ce?!

– Ca nu ma intereseaza sa stau de vorba cu tine, nu ma interesezi, nu ma intereseaza nimeni de-aici!

– Stai, ciufuto, ca nu te-a cerut nimeni de nevasta!

– Bine. Pleaca!

– Esti fascista rau! Rasisto!

– Nu sunt rasista!

– Ba esti, nu vezi cum vorbesti cu un afro-roman?! Urla rasistu’ in tine! Huo!

– Nu-i adevarat, asa sunt cu toti.

– Nu cred… ia pune mana pe pielea mea neagra si spune-mi ca nu te deranjeaza!

– Ete-rahat, ca altceva mai bun n-aveam de facut!

– Vezi?! Nu poti! Rasisto!

Si cu o imensa enervare pe fata intinde mana si ma ia de antebrat, da sa scoata un „Vezi?” triumfator pe gura dar io-i intorc priza, o apuc de antebrat si o lansez spre mine, o incolacesc cu amandoua mainile si ramanem stransi intr-o imbratisare agitata,  eu radeam – ea se zbatea!

– Da-mi, ba, drumul!

– E? Te sufoci, eh?! Tii un negru in brate, ti se face rau, eh? Vezi ca se ia culoarea, o sa mirosi a negru, o sa te miroasa lumea in aftobuz!

– Da-mi, mai, drumul, ce-ai cu mine?! Lasa-ma in pace, lasati-ma toti in pace, eu nu va fac nimic…

Brusc i se schimbase tonul, simteam c-o da in miorlaiala si eram gata-gata sa ma retrag dar am mai insistat putin. Si in cateva secunde se pune a noastra pe-un plans, frate, de sarea tricoul ala cu Lakers pe ea! Io da-i cu scuze, cu „Iarta-ma!„,  cu „Hai, linisteste-te!„… ea nimic! Se uita toata lumea la noi ca la urs, se termina pauza, intra toti in clase, incep sa vina profesorii la ore si ne vede profa de fizica, nume de cod Vulpoaica (nume de familie Vulpe), se opreste langa noi si zice:

– Sper ca n-ai ramas gravida cu puslamaua asta! (nush’ de ce avea impresia asta, eram un elev cuminte, ascultator, chiar tocilar uneori… :)) )

Asta mica si rasista / brusc plangacioasa mai continua sa planga da’ acum ma tinea ea pe mine in brate de ma sufoca, io m-am prins ca nu e cazul sa spun nimic destept, si dupa ce-a trecut diriga de noi i-am zis „Hai la clasa si mai vorbim dupa…”. N-am mai vazut-o vreo doua zile la scoala (ca sa vezi ce efect au negrii) si cand s-a intors a venit la mine glont!

– Ce-ai avut cu mine?! Ce ti-a venit?! Cine te crezi?! Sa stii ca dac-am plans ca proasta asta nu inseamna ca…

– Aaaaa! Ai luat vitamine! Te iau iar in brate si nu-ti mai dau drumul 2 luni! Ce-ai iar?!

A pufnit-o rasul, s-a relaxat si-am inceput sa stam de vorba. N-am dreptul sa-i povestesc viata pe blog si aici trebuie sa ma credeti… grea viata avusese copila aia pana atunci, dar in cateva saptamani ajunsese sefa Consiliului Elevilor (sau ceva de genul asta, consiliul asta mi se parea o chestie tare comunista si ma feream de el), a organizat si balul bobocilor in anul ala, parca, iar acum o tot vad pe la teveu (apropos, ea era a 12-a, eu a 9-a).

Deci, cu o imbratisare chiar se poate face primavara…

Da’ stai putin! Asta nu inseamna ca ne punem la iesirea de la metrou la Universitate si ne aruncam sa luam in brate cu forta pe toata lumea, da? Nu de alta da’ mi-e ca ne luam posete peste ochi…

Intrebari: tu ai cunoscut genul asta de oameni? Ai reusit sa-i schimbi, sa-i faci mai deschisi?

64 comentarii despre "Puterea unei imbratisari."
  1. rox
  2. Mirunika

    Am inceput sa plang la filmuletz…frumos gest din partea ta, sa o iei in brate? Dar nu-mi dau seama daca ai facut-o la baza, ca sa faci misto de ea, sau chiar sperai sa-i rezolvi problemele?

    răspunde
    • Mirunika

      erata: in loc de primul „?” am vrut sa pun „!”.

  3. Mirela06

    Nu stiu daca eu am schimbat pe cineva cu o imbratisare, dar stiu ca gesturi din astea simple si dragute m-au schimbat pe mine. Si recunosc ca mi-ar placea si m-as putea obisnui cu asa ceva.

    răspunde
  4. karmapolice

    am bocit ca vaca. am preluat.

    răspunde
  5. Mya

    Cu siguranta am cunoscut acest gen de oameni, dar nu…nu am avut curajul (si din pacate nici nu mi-a pasat atat de mult) sa fac ceva sa ii ajut! In momentul acesta eu sunt cea care are nevoie de o imbratisare, dar cand schiteaza cineva o intentie…ma retrag si mai tare in personajul taios, intangibil si ironic pe care il joc cu succes de aproximativ un an!

    răspunde
  6. elena

    Suna a „free hugs campain” de pe youtube. Ce ma mir e ca tocmai cei care au nevoie mai mare de imbratisare sunt cei care imbratiseaza…
    N-am vrut sa-ti fac vre-un compliment; m-a „sacapat” tastatura. Sa traiesti si sa iei in brate pe cat mai multe (femei ma refer, nu probleme)!

    răspunde
  7. Crazzy

    :) eu sunt asa… :”> si ma pun pe bocit ca o „vaca” e putin spus :)

    răspunde
  8. mujina

    Mdeah. De exemplu eu. Dar m-am potolit cu mijloace proprii, mi-am dat seama că, băi animalule băi, nu ajungi nicăieri așa, chill. Mai mârâi și acum, dar așa, ursește, în gamă majoră, iar cine știe știe c-o fac cu drag. Mama și-acum îmi zice „pitbullu’ mamii”.
    Cu oameni din ăștia, cel mai bine e de obicei să te faci că n-ai treabă cu ei și că nici nu observi că latră la tine. Te apropii așa, pas cu pas, uitându-te în sus după avioane și fluierând. Mai stai pe loc, mâine mai faci un pas…
    Cu câinii e mai greu. Mai puțină lume știe să-i „citească”. Ăsta măcar e un caz lejer, se vede că n-a încercat să muște decât lesa, și-a lăsat burtica descoperită… dar sunt alții mult mai speriați cu care nu vrea nimeni să-și bată capul.

    răspunde
  9. Cardreader
    Cardreader

    Ma, n-am incercat, da’ o sa incerc. Mersi!

    răspunde
  10. desa

    Off topic.

    Apropo de luat in brate la Universitate- anul trecut, inainte de Craciun, la Unirii, erau niste tineri foarte simpatici care imparteau „imbratisari gratuite” ( aveau scris pe un carton – Imbratisari Gratis) . Dupa o „imbratisare gratuita” parca erai alt om ( probat de mine- care ma incadram in categoria: mic dar rau).

    răspunde
  11. 141

    uuu mane, ce amintiri rascolesti…:P imi aduc aminte de o colega din clasa a 5-a , Catalina. A dracului tare fetisoara aia…Inca de la inceput de cand am vazut-o prima oara in mintea mea cruda ca un pepene se dadea o lupta crancena. In primul rand, pentru ca era cea mai baietoaica si mai bataioasa fata pe care o vazusem vreodata. Doi, pentru ca era cea mai frumoasa fata pe care o vazusem vreodata. imi aduc aminte bine (si cred ca „bilele” mele isi aduc cel mai bine aminte), cand, intr-o pauza jucandu-ne in clasa, am vrut sa fac o gluma si i-am aruncat cu o minge in capusorul ei frumos. Si ea, drept recompensa, mi-a aplicat cel mai frumos si delicat genunchi in testicule… ani, mai tarziu, toata ura pe care o acumulasem impotriva ei s-a topit instant cand, drept porunca la un joc de carti m-a sarutat pe gura (da, ne jucam carti ca disperatii prin clasa a 8-a, mai ales de cand descoperisem jocurile pe porunci, cine isi aduce aminte stie !) . Pentru un copil prost ca mine, buzele ei ca niste petale de trandafir m-au rascolit intr-atat, incat saptamani de-a randul nu m-am mai inteles cu nimeni… ne-am intalnit ani mai tarziu, intamplator pe strada, apoi din nou, si de fiecare data cand ne vedeam ma intrebam daca ea oare isi mai aminteste de momentul ala cand, copii fiind, ne-am atins buzele pentru o secunda. eu unul nu. :)
    poate ca nu este vorba de o imbratisare la mijloc, dar vorbim de acelasi profil psihologic :))

    mersi mult pentru post man

    răspunde
  12. borat

    misto filmuletu’. sincer sa fiu mie imi plac mult cainii. mai ales aia vagabonzi ce merg dupa tine pana la metrou si dau din coada. chiar daca nu le dai nimic. pur si simplu asa sunt ei, caini.

    răspunde
  13. lala

    am ras..la inceput…am lacrimat…apoi…mi as fi dorit sa te am coleg:))esti genial.asta da lectie

    răspunde
  14. nina

    ca sa se intample asta 9chestia cu imbratisarea) trebuie cumva sa fii omul potrivit la locul potrivit. Se intampla rar asa ceva, dar si cand se intampla….

    răspunde
  15. Cip

    Afro-roman?
    Chiar era corectitudinea politica si pe atunci atat de raspandita?
    Roman e de ajuns, pe bune, nu trebuie sa imi spui rasa sau originea, esti om, roman si din ce am vazut mandru de asta, e de ajuns.
    Tigano-romanii, tataro- romanii, turco-romanii, chinezo-romanii, bulgaro-romanii, italo-romanii etc cum suna?
    ca dracu baltat, ajunge roman.
    Stiu ca nu vorbeai de asta in post, si stiu ca mai sunt momente din astea in viata dar ma enerveaza plasticitatea nenaturala a expresiilor vocabularului corectitudinii politice.

    răspunde
    • elena

      Mie mi-si simpatica exprimarea asta cu afro-roman. Sa vezi daca nu-l invat pe al micu’ sa se prezinte cu „titlu'” asta…

  16. Diana

    asta e un post tare frumos. :)

    răspunde
  17. alina.m

    poate nu-i asa rea ideea cu metroul la Universtiate:D…mergem la oameni si ii intrebam ce fac si daca ne spun ca se grabesc sau ne trag o fata de „lasa-ma in pace”,sarim pe ei cu o imbratisare…eu zic ca merita toate traistele in cap daca reusim sa-i facem sa zambeasca macar:D…nu?

    răspunde
  18. Gianina

    Sunt genul de persoana care citeste aproape zilnic ce scrii (depinde de subiect) insa nu am simtit un imbold sa „ma implic”. Eh Cabral dar acest articol m-a scos din cochilie. De ce? Sunt acea „fata rea” de care nu prea se lipeste nimeni, mai ales colegi/ colege. Hmmm si da cu putin curaj si perseverenta cata-i primavara s-ar face!!!…
    Nu pot sa zic ca mi-e rau asa doar ca uneori nu „esti cum esti” perceputa (daca-mi permiteti modul de exprimare). Dar „lumea” nu are timp pentru asa ceva… judecam, etichetam si trecem peste.

    răspunde
  19. Pingback: Cabral, mulţumesc… | Bogdan

  20. geretus

    Eu am fost genul asta de persoana…
    In copilarie/adolescenta…Se trage din familie ( educatie… mai spartana, corectii fizice etc – nu port pica alor mei pentru asta… asta e… multi au fost educati asa) Mi-am revenit cu greu ( dupa varsta de 18-19 ani) in principiu pentru ca am plecat de-acasa ( la facultate evident)…
    Nici acum nu sunt extrem de sociabil…dar am constientizat care-i problema la un moment dat si o tin sub control…

    răspunde
  21. YingYang

    Foarte frumos…
    Cred ca toti am avut, avem si vom avea in jur persoane ca acea fata, simtim ca cei de langa noi au nevoie de ajutorul nostru, dar suntem de cele mai multe ori indiferenti si orgoliosi pentru a face ce ai facut tu…desi regretam uneori ca suntem asa, dar viata ne face sa fim asa…

    PS: ai amintiri din Botosani sau e doar un zvon?

    răspunde
  22. Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Leapșa cu prințipii

  23. Sorin Moroianu
    Sorin Moroianu

    foarte misto, ce zici tu acilea :). cine este tipa? :P

    Toata stima.. >:D<

    răspunde
  24. bebik

    Cabral violatorul in serie :)) PUSLAMAOOOO :))

    răspunde
  25. Jademan

    Deci da. Mi s-a întâmplat. E cuminte, ştiam că e cuminte. Mă-sa e o tâmpită. :( Şi eu sunt la fel. Ca mă-sa! :D Dar nu atât de agresiv… :D

    răspunde
  26. george

    :))…Deci de acum nu-ti mai zic barbate…o sa-ti spun „gigoloiu” :)… „Insarcinata” zici, huhh?…vezi tu pe dracu…
    Fratzioare zambete pe buze am adus multor persoane si totodata le-am facut sa fie si mai deschise cu mine, insa cea mai tare a fost o fosta colega de scoala, si cand zic de scoala ma refer la toata scoala, din clasa I pana in clasa a XII-a. :)
    Femeia era zapauca rau de tot.In pauze nu iesea din banca, seara nu iesea la o samanta in fata blocului…nimic. Tampit fiind (sper ca doar atunci in perioada aia, acum nu stiu ce sa zic:)) ), cand era zapada afara aveam o manie de copil tembel sa scot domnisoarele afara si sa le dau un pic de zapada pe la gingii…
    Unele era chiar incantate…”vai m-au frecat cu zapada, uhh ce-mi place!” (pe principiul asta mergeau respectivele). Si zic mah ia sa „incerc” nebuna. Fratzioare nici n-am pus bine piciorul langa banca ei, ma trezesc cu doua gheare infpite in mainile mele gingase si doua picioare peste adidasii mei. Am pus-o!
    Moama si ce draci mi-am luat, m-a trecut Dunarea, Tisa, Volga..tot ce vrei tu cu injuraturile pe care mi le-a trimis cu o fata din aia de Rambo ranit.
    O saptamana am stat cu urmele de la gheare pe mine. Ma intreba tata seara acasa..mah ce dreacu nu folosesti tactica pe care te-am invatat-o: „Zi-le ca au avut o musca pe cur si ai vrut sa o dai la o parte” :))…Dupa o saptamana imi iau inima-n dinti si ma duc din nou…lupte greco-romane cu ea pe hol (invatam la parter), in sfarsit am reusit sa o duc afara si sa o fac sa ia apa la gingii. Si o intreb: „Eh a fost asha rau?”
    Ce crezi ca-mi zice: „Puteai sa-mi zici cu frumosul si mergeam eu de bunavoie, boule” :))))…zic : „Bine vaco…diseara spargem o samanta si stam de vorba” :)…si de atunci pana in clasa a XII-a am fost cei mai buni preteni.

    răspunde
  27. ioana

    frumos si tupeist y mereu………….eu zic ca uneori noi femeile afisam o raceala pe care ori nu o simtim………ori o simtim doar uneori cu pers care merita si sunt dezagreabile.in general e de fatada sau trecem prin post mortem cu sufletelul inghetat.(si dap sunt poate rea dar e tot din cauza voastra)

    răspunde
  28. teresa

    eu am trait povestea cu, cainele. am indragit un maidanez mic si salbatic, pe care nimeni nu il putea domestici…in 10 minute l-am transformat in „pisicuta guduracioasa” si de atunci, am fost cei mai buni prieteni, pana a murit.
    oamenii in schimb, au sufletul mai schimbator…

    răspunde
  29. silvia

    Da, am avut o colega in liceu, tatal o priva de orice placere, ii vanduse casetofonul si televizorul, o batea si o certa mai tot timpul. Fata asta nu vorbea cu nimeni, era destul de complexata de situatia ei si se simtea bine doar dansand in cluburi, pe boxe. Eu, mi-am facut curaj si am incercat sa o aduc pe calea cea buna, sa-i arat ca nu totul e negru in viata, sa o sustin moral, sa o fac sa vina la scoala; nu venea pentru ca toti radeau de ea si nu mai suporta asta. Era oarecum opusul a ce ai spus tu. Am vazut ca se apropiase oarecum de mine, mai venea pe la liceu, dar…..Acum un an m-am trezit cu o cerere de prietenie pe hi5. Era contul ei; am ramas masca. Fata de atunci se transformase intr-o tipa plina de tupeu, cu mii de fite in cap, cu incredere in ea, cu un iubit si prieteni. Doar ca, din pacate, transformarea nu pare a fi una de bun augur. A ajuns sa se imbrace ca o……..Macar am ramas cu satisfactia ca am facut tot ce am putut pentru ea, in timpul liceului.

    răspunde
  30. silvia

    Ah,si am mai avut un coleg, era nou in clasa, total indferent, nu avea treaba cu nimeni. Un alt caz „ratacit”. Dezorientat, inchis in el, in esenta, fara chef de viata. Apoi am aflat ca ai lui nu se ocupau de el, mama lui ii jignea in toate felurile si il tinea numai in certuri. Intr-o zi, am avut o discutie cu el, sau cel putin am incercat (imi si placea, tipul; era mare, dar bland). Am luat-o incet, cu rostul in viata, cu ce ii place, etc. Nu avea nici o tinta spre care sa se indrepte, nici macar un motiv pentru care sa traiasca, absolut nimic. Am incercat sa-l ajut, sa-i dau un imbold, ceva….Din pacate, am aflat ca se retrasese de la liceu si acum e in Italia, la mama lui. Mi-a parut rau pentru el, ar fi putut realiza multe, dar…..asta e.

    răspunde
  31. exilat

    i need a hug man.

    răspunde
  32. Raluquish
    Raluquish

    da, cred ca pot sa spun ca stiu un caz: chiar eu.Problema la mine e ca nu sunt rea sau vreo chestie de genu,pot sa spun doar ca sunt retrasa studiez omu; ceva timp si poate daca mi se pare mie ca e ok pot sa fiu si eu ok cu el.asa sunt in general cu toata lumea necunoscuta.poate din cauza asta iubesc si animalele mai mult decat pe orice pentru ele nu sunt ca oamenii,firi farte schimbatoare ,toane fitze si figuri.e normal ca au si ei nevoie de atentia noastra.vreau sa mentionez ca am plans pe toata durata filmuletului …ma bucur pentru saracul catzel eu am unul lafel numai ca e negru:D si chiar m-a atins.sper ca la vederea acestui clip sa oferim cat mai multe imbratisari celor care au nevoie de ele.scuze de greseli daca exista.

    răspunde
  33. cristi

    Incerc zi de zi, cu unii merge cu unii nu din pacate. Pe langa asta, folosesc un zambet „zi de zi”.

    răspunde
  34. laura

    Foarte misto chestia asta,ai vazut Free hugs campaign?e ceva similar,cu povestea ta,mie nu mi s-a intamplat ,insa cu siguranta o imbratisare este ceva special ,care te face sa te simti mult mai bn ,cand treci printr-un moment dificil.M-ai facut curioasa cine e fata respectiva.:)

    răspunde
  35. adinutza

    hai ca am plans de o sa ma trezesc maine cu ochii ca dupa box…in fine, ce mi-e catelul ala, ce mi-s eu, doar ca nu asa latoasa si galagioasa…problema e ca multi oameni judeca aparentele si nu au rabdare cu noi astia mai retrasi..iar ce ne face mai retrasi??? atitudinea celor care vor sa ne inteleaga si de multe ori sunt prea agresivi..cica rabdarea e o virtute..din pacate multi nu mai au rabdare, greu sa ne intri la inima dar daca intri nu mai iesi. va pup

    răspunde
  36. + georgiana +
    + georgiana +

    Imi plac foarte mult postarile tale.
    Sunt foarte bucuroasa ca ai reusit sa schimbi o persoana :) s-o ajuti.
    Totusi ai spus ca o tot vezi la televizor… cine e? :P

    răspunde
  37. Darth Glacious
    Darth Glacious

    Buna, si eu sunt un „rasist” :))
    Doar ca pe mine nu ma imblanzeste nimeni, sunt prea salbatic si nu am incredere in oameni, am eu motivele mele sa raman circumspect si sa ii tin cam pe toti la distanta. Ca dovada, desi am blog, comentez cu alta identitate.

    răspunde
  38. ioana

    Pentru ca ai adus vorba de profa de fizica, tie nu ti s-a parut ciudata? Mi-a fost si mie profa in acelasi liceu si parea …diferita:))

    răspunde
  39. Clara D

    Edificator filmulet.Am plans ca proasta.

    răspunde
    • Adnana

      :(((( si eu

    • silavaracald

      Eu, ce să mai zic, că am avut o căţeluşă asemănătoare cu asta, şi a trebuit să o eutanasiez. N-aş dori nimănui să ajungă în situaţia asta, s-o duci în braţe până acolo, s-o ţii când i se face injecţia, apoi s-o vezi cum îşi ia rămas bun de la tine… pentru că o face, fraţilor, o face! Ştie! Sau, mai bine zis, ştia…

  40. Din Copilarie

    Rar se pot schimba oamenii astia..din pacate,dar si cand o fac..

    răspunde
  41. Ionuţ fără blog
    Ionuţ fără blog

    Încă încerc.. Parcă nimic nu se compară cu zâmbetul celui pe care-l salvezi.

    răspunde
  42. sufletica

    Nu stiu unde le gasesti, dar filmuletul asta chiar m-a facut sa plang.Chiar este adevarat. Atunci cand ne vine sa muscam din oricine, cand tipam din toti plamanii, cand fata noastra exprima numai ura, de fapt, vrem doar o imbratisare.Atat si nimic mai mult.Nu cunosc pe nimeni care sa se fii manifestat in genul colegei tale, insa parca ma regasesc in randurile de mai sus.Hug me :D

    răspunde
  43. Slick

    Bravo prietene, postul de mai sus are un mesaj frumos si mi-a placut abordarea…recunosc ca abia ti-am descoperit blogul si desi persoana pe care o vad la televizior imi e antipatica, persoana pe care iesind din posturile tale e o alta mancare de peste. Ar trebui sa scrii un post si despre modul in care lucratul in televiziune te forteaza la un dualism personamental.

    Te parasesc cu un video din acelasi spectru cu cel postat de tine

    http://www.youtube.com/watch?v=6Xp7M0_hdUE

    Numai bine Cabrale

    răspunde
  44. malpraxis

    frumoasa poveste. chiar sunt curios cine e dar daca ai fi zis povestea nu ar mai fi fost asa de interesanta, asa putem sa ne regasim toti in ea intr-o oarecare masura :)

    răspunde
  45. Renata

    Da, eu sunt ceva de genul… Totul porneste de la o parere foarte proasta despre mine si felul in care arat. N-am curaj sa vorbesc cu un om pe care nu-l cunosc, iar daca sunt abordata de cineva sunt putin cam rezervata. De multe ori pot parea cu nasul pe sus, si multa lume ma evita. Daca dau de oameni rabdatori care stau mai mult timp sa ma cunoasca, afla ca nu-s asa cum par a fi.
    Dar din pacate pentru mine, nu pot sa bat din palme si sa-mi schimb unele lucruri la aspectul fizic si nici sa-i schimb pe cei din jurul meu…

    Si foarte draguta intamplarea pe care ne-ai povestit-o :d.

    răspunde
    • aleyna

      Renata,viata e prea scurta pentru complexe!
      Putinii prieteni care ii ai,daca iti sunt prieteni adevarati,ar trebui sa iti bage chestia asta in cap si sa fie alaturi de tine.
      Distreaza-te,bucura-te de viata,bucura-te de aer,bucura-te de familie…bucura-te pur si simplu.Nu lasa un complex sa stea in calea idealurilor tale sin incearca sa te simti bine in pielea ta.
      Fiecare dintre noi avem parti bune si parti rele,cu totii suntem constienti de acest lucru dar cel mai frumos este sa aratam,atunci cand este cazul,ca nu suntem doar urati ci si frumosi!
      Sa-ti fie bine!

    • Renata

      Toata debandada asta e doar in mintea mea. Sper sa-mi treaca cu timpul…
      Multumesc pentru sfaturi!

  46. dragos

    oare vulpe ce-o mai face….ce s-o mai f ales de liceu??…mi-ai facut dor de anumiti profesori de-acolo cabrale…
    O zi buna sa ai!!

    răspunde
  47. bogdan192
    bogdan192

    Daca faci chestia asta la metrou te trezesti cu o
    a) Poseta/pumn/palma/injuraturi
    b) Proces de hartuire sexuala

    răspunde
  48. KrissTina
    KrissTina

    Am plans…pur si simplu…!

    răspunde
  49. Robintel

    Well, hell, I need a honest hug myself. Seriously, now.

    răspunde
  50. Baietzelu
  51. aleyna

    Sper sa nu te superi pe mine dar trebuie sa fiu sincera…nu m-am putut uita la tot clipul deoarece cunosteam motivul pentru care sarmanul animal era atat de agitat si m-am intristat.
    Da,am cunoasut astfel de persoane…doua fete,una in generala si alta in liceu si DA,am reusit sa scot ce a fost mai bun din ele dar a durat destul de mult…nu saptamani,nu luni ci ani.Dar sunt bucuroasa s stiu ca astazi nu mai sunt asa cum au fost candva si simt ceva special stiind ca am contribuit la aceste schimbari.(tu nu?)

    răspunde
  52. Dana

    Arată-mi şi mie un om dispus să îmbrăţişeze… toţi vorbim că ar fi bine să facem asta, să facem ai’laltă şi când e de făcut, o dăm cu necunoscuta.
    Nu e greu doar pt. cel ce are nevoie de îmbrăţişare, e greu şi pentru cel ce trebuie să o dea, pentru că din păcate de cele mai multe ori, mulţi renunţă când mai au un cm până în braţele celuilalt.

    răspunde
  53. Emi

    Cabral, tu ai facut cumva liceul la Decebal? Ca acolo era o profa Vulpe:) O cunosc

    răspunde
  54. alice

    eu am o mare nevoie de o imbratisare.mare,mare,mare

    răspunde
  55. LIUBA

    http://www.youtube.com/watch?v=cvCjyWp3rEk&feature=related,
    apropo de filmulet.am plans de bucurie.
    in general incerc sa nu am asteptari prea mari de la oameni.dar o imbratisare face cat 1000de cuvinte….

    răspunde
  56. LIUBA

    ah,si apropo de rasism…unii sunt rautaciosi prin natura lor.eu de exemplu purtand ochelari(cand eram mai micuta,acum nu ma afecteaza) am fost jignita din acest motiv.e o chestie relativa cred.o primim toti,din diverse motive.

    răspunde
  57. Pingback: O imbratisare | Umblu liber

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.