Sari la conținut

banii E sase dimineata si ca de obicei n-am somn. Ganduri incalecate, franturi de conversatii, expresii contopite, toate in spatele a doi ochi obositi ce clipesc des la monitor…
Din cand in cand aceiasi ochi privesc peste Bucurestiul inca adormit, acum frumos impodobit cu ceva zapada si il vede trist. Inca nu a inceput nebunia, mai e putin si o noua zi de framantari va incepe…
Dar oare unde ne grabim asa? Mi se pare ca facem lucruri doar pentru ca asa trebuie, se intampla chestii doar pentru ca am intrat in dansul asta, pastram ritmul si incercam sa respectam pasii dar mi se pare ca pana la urma uitam de bucuria de a dansa.

Am fost educati sa facem bani. Bani. Bani. Bani. Chiar si cand scrii acest simplu cuvant parca ii simti puterea. Puterea de a face, de a aduce, de a schimba.

Ce face banul? Face orice. Muta orice, modifica, strica sau imbunatateste, are o putere nelimitata dar nu pentru ca el singur ar putea face ceva ci pentru ca noi ii dam voie.L-am creat,  i-am dat diferite nume, l-am incurajat, i-am dat putere, pentru a vedea ca acum ii suntem subjugati lui. Ca sa il putem iubi si stima in voie i-am dat diferite fete, i-am lipit diferite fete, ca sa-l recunoastem mai usor (serios vorbin, ce legatura are Enescu cu bancnota de 5 LEI?!).

Ne-am prostit singuri cu inventia asta, cu banul. In orice parte intorci capul ii vezi zambetul perfid. Ne masuram intre noi in functie de cat de mult il posedam. Il alergam, il cautam, ne pierdem zilele pentru el, nu ne dormim noptile, nu ne mai mangaiem parintii pentru ca il alergam pe el, nu ne mai vedem prietenii pentru ca tocmai am prins o modalitate de a-l atrage in capcana pe el, banul.
De acord, odata cu el vin multe. Vine, poate, o tigaie (masina) mai frumoasa si mai buna, vine casa aia la care visezi de mica sau de mic, vin vacantele in locuri cu nume greu de pronuntat (nu, Techirghiol e usor de zis, nu e combinatie), vin hainele de firma (tot din China), vin dulcile momeli ale banului, lucrurile materiale pe care el ti le garanteaza.

Ce facem insa pentru el? Pierdem. Tot. Intram in dansul asta cu sughituri ce poarta generic numele de „viata” si ne pierdem in el.
Plecam cu niste ganduri, cu niste idealuri uneori naive (dar nu e asta frumusetea unui ideal, de fi in parte copilaresc?!), plecam cu niste sperante, ne promitem noua lucruri, ne promitem ca noi vom face diferenta, ca noi vom fi aceia care au schimbat ceva, ca noi vom fi altfel decat parintii nostrii care n-au facut altceva cu viata lor si s-au chinuit ca niste caini sa ne puna in fata un papa bun, o vacanta bun, un pull-over bun, ne aruncam in viata uitandu-ne cu scarba la el, la ban.

Daca am putea sa facem o comparatie pe puncte intre ce ne promitem noua insine atunci, mici fiind, si unde ajungem la maturitate ne-ar fi rusine de noi. Si nu pentru ca am fi ajuns sau ca vom ajunge niste ratati. Nu, nu pentru asta ci pentru ca ne inselam pe noi insine. Atunci cand naivi privim printre pleoapele intredeschise imaginea noastra si ne vedem cumva, intr-un fel, intr-un mare fel, ne promitem noua ceva.Si ajungem dupa ceva ani sa ne doara sufletul si sa evitam sa ne mai privim in viitor printre pleoapele intredeschise pentru ca… ne-am pacalit singuri.

Oare de ce nu mai traim? Asta e viata? O fuga continua dupa bani? Am ajuns sa ne bucure doar lucrurile materiale? Aruncam televizorul si luam plasma – suntem fericiti? Aruncam cele trei perechi de blugi si ne luam alte zece (care, fiind vorba intre noi, sunt extrem de cool…) – suntem cu un pas mai aproape de fericire?Nu ma intelegeti gresit, este evident ca tuturor ne plac feluritele infatisari ale banului. Variatele variante prin care ne saruta rece si indiferent si noi ne indragostim invariabil de el, o himera nenorocita care ne intuneca visele alea frumoase ale copilariei.Caci felurit stie el sa ne mangaie, sa ne faca sa ne indragostim si apoi sa inceapa sa nu mai raspunda la telefon, sa nu mai treaca pe acasa, sa ne zambeasca prietenos la bratul altuia sau a alteia si pe noi sa ne frustreze si sa ne faca sa insistam asa ca niste indragostiti parasiti pe o banca rupta din Cismigiu. Si la fel ca acei indragostiti ce fac o fixatie pentru un anume zambet sa-l cautam o viata, dar el sa nu fie niciodata destul de prezent in viata noastra. Sa-l vedem tot timpul in bratele altcuiva care are mai multi… bani. Si sa vrem si noi… mai multi, mai multi, si mai multi…

Avem nevoie de el. Intotdeauna. Asta e viata noastra, se impleteste cu a lui. Dar de ce sa fim niste amante sau niste amanti prosti care asteapta docili orice ocazie pentru a fi bagati in seama? Poate am putea sa-l dominam noi.Cum? Eu propun o varianta, hai si voi cu altele si poate-i dam de cap…Eu zic asa: facem ce facem, in felurite si uneori ciudate modalitati facem rost de el. 
Care e puterea lui cea mai mare? Sa te faca sa simti ca oricat de prezent e, niciodata nu e destul, intotdeauna e loc de mai mult, destul nu exista, e asa?
Hai sa incercam sa vedem care sunt lucrurile care ne fac fericiti. Si cand am ajuns sa le avem sa facem o pauza, sa ne bucuram de ele, sa le savuram asa cum plescaim multumiti o cana de vin fiert cu scortisoara.Si pentru o perioada, o ora, o zi, un an, sa nu mai vrem altceva. Pur si simplu sa zambim tamp cu acea manifestare a banului in brate si sa nu salivam deja la altceva.Si pentru acea perioada banul nu va mai avea aceeasi putere asupra noastra, ii vom zambi noi (poate) cu un zambet superior si persiflant pe fata spunand printre dinti „te-am avut fraiere!”.

Spun asta pentru ca nu ne mai oprim. Oricat de multi am avea, banii nu ne ajung niciodata. Si de aici vine puterea lor, hai sa le dam la cap! Poate ca sunt batran, obosit si nedormit, poate ca aberez (sanse mari…) dar poate ca asta e o varianta.

Ce zici, incercam?

29 comentarii despre "Banii. Pentru ei traim? Sau pentru noi?"
  1. marius sescu

    Pai..cu toti invatam sa traim in capitalism cica!
    Si unul din principiile capitalismului este economia de piata, adica produci din ce in ce mai multi bani, ca sa cheltui din ce in ce mai mult.
    Chiar daca nu ai nevoie, asta e ideea, sa ii cheltui!
    Cat despre cana de vin fiert, am admirat-o aseara! :)

    răspunde
  2. Carina

    E adevarat – banii ne subjuga. Cand te gandesti la o vacanta frumoasa te gandesti automat la bani. Cand te intrebi ce ai vrea sa faci in viata – te raportezi la bani. Granita dintre nevoie si exces e subtire. N-am auzit pe nimeni zicand vreodata ca are prea multi bani. Ma intreb uneori ce fac miliardarii? cei de prin topurile celor mai bogati oameni,,, oare nu se plictisesc? Ce farmec mai are? Poate de aceea sunt atat de excentrici…pentru ca nu stiu ce sa-si mai doreasca…

    răspunde
  3. Chibreta

    Acum,daca nu ai bani,nu ai nimic.Din ce in ce mai multe persoane se nasc direct in bani,asa ca nu au de unde sa stie ce inseamna adevarata viata cand nu ai ce manca de pe o zi pe alta.Sunt toti niste prefacuti si snobi si devin scarbita pe zi ce trece de rutina lor invechita in care traiesc.I-as pune pe toti sa traiasca intr-o garsionera si sa manance dintr-o cratita cu mancare de cartofi.I-as intreba atunci ce importanta au banii pentru ei?Pentru mine nu sunt decat un obiect de manipulare care circula.Am creeat ceva care ne-a scapat de sub control,si asta nu e bine.

    răspunde
  4. marius sescu

    Chibreta, o stii pe aia cu”Traiesti pentru a manca, sau mananci pentru a trai”?
    E cam aceeasi chestie si cu banii, unii ajung sa fie orbiti!

    răspunde
  5. Anca(forum)
    Anca(forum)

    Ai mare dreptate Cabral…uneori banii fac din noi niste monstrii care nu stiu cum sa mai alerge dupa bani…niste oameni fara scrupule!
    Dar cui nu ii plac hainele de firma,masinile scumpe si vacantele in nu mai stiu ce locuri…pana la urma nu putem trai fara bani…ca asa e viata.
    Eu nu stiu cand te mai odihnesti tu…iti pierzi noptile pe blog.Mai odihneste-te si tu!!!
    Hai ca te mai astept cu un nou mesaj!Pup

    răspunde
  6. Anca(forum)
    Anca(forum)

    apropo scrie ceva despre Ino…vorbesti asa de frumos despre ea…

    răspunde
  7. maxescu

    I feel you big man, dar! nu poti sa traiesti fara bani sau chiar fara sa vrei mai multi. asta e viata, asa e croita ea in jurul nostru.
    De aia e bine sa ai bani destui incat sa ai o calitate a vieti destul de buna (acceptabila in standardul tau), niste prieteni buni in jur si dup-aia… ohwait… mai multi bani si mai multi pentru ca ajungi intr-o noua treapta a societatii…

    răspunde
  8. Fuzzy Lumpkin

    Degeaba se vorbeste de atata saracie… mult prea multi oameni abordeaza acest subiect… sincer sper ca ce ai scris tu mai sus sa vina de undeva din tine… banii ne controleaza viata, dar cum ar fi viata fara ei? Nu e vorba de bani, niciodata nu a fost vorba doar de bani… degeaba se spune si ca banul e ochiul dracului… omul e cel care cade prada desertaciunii si pacatului… omul e „veriga slaba” din lantul pe care il compune natura… omul e cel care distruge totul in jurul sau… orice alta specie de animal nu are pret pe bani, sau orice altceva asemanator… doar omul a fost in stare sa minta, sa insele, sa ucida.. pentru ce? pentru bani :(

    răspunde
  9. vis89

    „Ce facem insa pentru el? Pierdem. Tot.”

    Ajungem sa pierdem si lucrurile care le-am castigat fara ajutorul banilor, si pierdem chiar lucrurile cele mai pretioase, eu inca imi duc traiul in liceu, „ma tin parintii”, dar imi spun inca de pe acum ca banii nu vor fi pe primul plan pentru mine, ci fericirea mea si a celei de langa mine, iar daca aceasta fericire va sta in puterea banilor, atunci eu ma lipsesc de EA!

    răspunde
  10. doros

    ai dreptate in ceea ce ai spus,dar ironia este ca daca nu ar fi banii, am trai intr.o lume haotica in care nu am avea pt ce sa ne trezim dimineata si in care noi oamenii nu am mai „construi” atatea lucruri impresionante, o lume in care am stagna ca societate.O lume in care samburele de „lene” pe care cu totii il avem in noi se va dezvolta si va face din fiecare, acel tip de om pe care il dispretuim acum.
    Si stii cum e vorba aceea: „Rau cu rau, dar mai rau fara rau”

    răspunde
  11. omu rosu

    bani bani bani… si pt asta munca munca si iar munca… munceam si io pe bani misto pana mai acu juma de an cand mi’am bagat picioarele, mi’am dat demisia si de atunci stau acasa si fac numai ce’mi place… sigur, banii se duc incet incet, dar e tare misto sa gusti din nou libertatea dupa atata timp… recomand oricui…

    răspunde
  12. kosmin

    Banul corupe si este folosit in coruptie…

    răspunde
  13. insomniaca de la E1
    insomniaca de la E1

    Felicitari pentru decizia de a-ti face blog. E fain (asta ca sa stii ca ardealu e aici) ce scrii pe aici si interesant layout-ul. Sigur ca are si minusuri acest blog dar sunt convinsa ca se va perfectiona pe parcurs. No, keep up the good work !!!

    răspunde
  14. ankutzu

    La unele persoane, când vine vorba de bani, se renunţă la sentimente, dorinţe, la micile plăceri ale vieţii care fac tot farmecul acesteia. De ce? Pentru ei micile plăceri, sentimentele, gandurile au ajuns să însemne bani. La modul grav.
    Păcat că nu e chiar aşa. Sau cel puţin nu ar trebui să fie.

    răspunde
  15. cabral

    @ marius sescu – da man, capitalismul, cu cat produci mai mult cu atat consumi mai mult. Intrebarea mea este: cat sa produci, cat sa consumi? Adica, te opresti la un moment dat? Dau macar iei o pauza? Sau toata viata asta faci, cresti volumul astfel incat fractia sa ramana constanta? Pentru ca daca toata viata e o cursa pentru produs/consumat eu ma cer afara…

    @ Carina – granita dintre nevoie si exces e mica, spui. Cred ca pentru marea majoritate nici nu mai exista limita asta, nu mai exista conceptul de prea mult. Am impresia ca noi toti vrem mai mult. Pur si simplu, mai mult. Nu conteaza cu ce comparam, vrem mai mult. Si cand avem mai mult vrem si mai mult. Si-apoi ne trezim pe ultimul drum si ne intrebam… oare trebuia sa vreau si sa alerg pentru si mai mult, sau m-am irosit?

    @ chibreta – banul este un obiect de manipulare care circula. Da, asa ar fi ideal sa-l privim. Dar ce ne facem daca ajunge sa fie un obiect care manipuleaza?
    Cei care se nasc in puf nu vor stii vreodata ce inseamna o bucurie simpla. Sa te inghesui cu ai tai 15 prieteni intr-un compartiment de tren si sa incerci sa-l mituiesti pe nas cu o sticla de vin, sa mergi la mare fara sa stii unde te cazezi si nici cat vei sta, sa iesi la un cico pe bordura de la Romana si sa postesti o cola si un pateu.
    Sunt mai fericiti? In felul lor si ei cauta fericirea, pana la urma nu trebuie blamati pentru ca au bani, eu ii blamez cand ii au si in afara de fericirea de a-i etala nu au nici o bucurie.

    @ Anca – tuturor ne plac chestiile misto. Misto si evident scumpe. Dar ne bucuram indeajuns de ele pana sa vrem altceva, pana vrem mai mult?

    @ maxescu – niciodata nu vei avea destui, asta e legea pe care o invatam acum de mici. Si e bine sa vrei mai mult, din asta se naste progresul. Dar sa ai mai mult cu orice pret, sa traiesti pentru a avea mai mult e ok?

    @ Fuzzy Lumpkin – banii ne controleaza viata. Cam trist dar asta e adevarul. In functie de ei ne alegem casa, masa, vacanta si dupa cum vedem, prietenii, nevasta sau sotul. Dar e ok? Sau e normalitatea impusa de trendul general?

    @ vis89 – da, simplu si idealist. Hai sa vedem in cativa ani cum va suna comentariul tau. Daca va fi la fel, jos palaria!
    Daca nu, vei la fel ca noi toti, nu e neaparat rau dar asta nu va insemna pana la urma ca te-ai inselat pe tine?

    @ doros – pana la urma banul ce e? Valoarea muncii fiecarui individ transpusa intr-o unitate de masura universal valabila, nu? Dar asta nu inseamna ca mai multi bani egal mai multa munca?
    Asta nu inseamna ca viata ajunge sa insemne o alergatura continua pentru „cheltuirea muncii” si primirea in schimb a unor bunuri?
    Si daca e asa, avand respectivele bunuri suntem fericiti (macar pentru o secunda) sau continuam sa alergam si sa ne cheltuim munca, viata?

    @ doros – te inteleg 100%. Libertatea… imi aduc aminte. Nu e chestia aia care te lasa sa pleci la munte cand vrei si nu cand „se poate”.
    Chestia aia care te lasa sa te trezesti la orice ora si sa-ti lasi cateva minute pentru a admira soarele? Sa poti merge la geamul iubitei tale la 3 noaptea si sa-i fluieri Holograf fara sa te gandesti ca mai ai 3 ore de somn inainte sa pleci la munca?

    @ ALL – Nu m-am gandit nici o secunda ca viata poate merge mai departe fara bani. Nici gand!

    Incercam sa va intreb, poate putin mai alambicat, daca nu cumva uitam sa traim alergand o viata intreaga dupa MAI MULT…
    Sa va intreb daca ati apucat sa va bucurati in voie de ultima cumparatura.
    Sa aflu daca nu cumva sprintam prin viata ca la o cursa de caini si unde momeala (sau cum s-o numi ea) nu va fi prinsa niciodata.
    Nu alergam dupa himere dorindu-ne tot timpul MAI MULT in loc sa gasim fericirea, pas cu pas, in lucruri mici si simple?
    Cum ar fi, de exemplu, in iubire…

    răspunde
  16. cabral

    @ kosmin – tocmai, din cauza valorii pe care i-o dam noi.

    @ insomniaka de la E1 – pai, vedem si noi ce mai coafam, mai primim un sfat, mai reparam una-alta… Sper sa mearga bine. Multam’ oricum!

    @ ankutzu – ai dreptate, nu ar trebui sa fie, dar totusi este. Oare noi avem destula putere sa luptam cu tendinta asta si sa ne rupem, macar partial, de mirajul asta.
    Recunosc, am intrat in dansul asta si imi va fi foarte greu sa ma rup. Dar imi promit mie ca am sa incerc. Nu stiu de unde sa incep dar mi-e clar ca trebuie sa ma mai bucur si de viata, sa mai las alergatura la o parte…

    răspunde
  17. The Lucifer Principle

    Ti se pare ca banii te impiedica sa traiesti bine?
    Banii sunt o resursa ca oricare alta; te poti folosi de ea, sau poti deveni dependent.
    Nu e vina banilor…

    Iti recomand urmatorul film, care mie mi-a inlaturat brusc toate gandurile socialiste:

    răspunde
  18. Pitiku

    Foarte bine spus ca uitam de ce dansam… Banii te ajuta sa obtii bucuriile materiale: masini, case, yacht-uri etc… Incercand sa le avem pe toate, uitam insa de partea cea mai importanta…. bucuria sufleteasca. Incet, incet uitam sa ne bucuram de micile lucruri care ar putea sa ne faca fericiti… prima ninsoare, primele raze de soare ale primaverii care deschid ghioceii…
    Astazi ai reusit! AI BANI! Toata lumea e in jurul tau… Dar brusc se schimba lucrurile…(politic, economic etc.) si nu mai ai aceeasi stabilitate financiara… Observi ca telefonul nu mai suna atat de des si ca ai ramas poate cu unul sau doi prieteni din cati aveai… Stai si te gandesti unde ai gresit… Aici intervine dureros BANUL… Dar mai ai o sansa! Sa te ridici din nou si sa nu uiti de unde ai plecat si sa tii minte sa te bucuri de toate placerile „mici” pe care viata ti le ofera!
    Cu totii ne dorim sa facem bani, dar hai sa nu cautam fericirea in ei…

    răspunde
  19. cabral

    @ The _ Principle – nu man, nu socialiste, umane. Socialismul utopic spune clar, sa avem toti la fel. Din momentul in care spui socialism te referi la comparatii intre oameni.
    Eu nu ma refer la raportarea intre oameni ci la raportarea individului la el insusi.
    Ma refer la pierderea bucuriei de a trai (inclusiv la bucuria de a avea bani si de a-i cheltui) in detrimentul vanatorii neobosite, perpetue dupa bani.

    @ Pitiku – da, bucuriile simple ale vietii. Rasaritul, ghioceii, un sarut patimas. In acelasi timp si un nou DVD, o alta masina, 5 yacht-uri. Toate sunt bucurii, trecatoare sau nu.

    Ce incerc sa spun e simplu, apucam sa ne bucuram de ele sau bucuria a devenit chiar vanatoarea, nu beneficiile aduse de cele stranse in urma vanatorii?

    răspunde
  20. cabral

    @ The _ Principle – am vazut filmul, nu contrazic dar nici nu sustin frenetic… daca-mi dai voie.
    Ideea este insa ca vorbim de doua lucruri diferite: de societatea de consum (din care fac parte si din ale carei bucurii ma infrupt zilnic) si de pierderea capacitatii de a intelege viata cu bucuriile ei.

    răspunde
  21. The Lucifer Principle

    Contradictia nu-i obligatorie :)

    Desigur ca ma bucur de beneficiile societatii de consum (nu consum in exces, dar apreciez ca am de unde alege – this is what it’s all about, really), urmarind in acelasi timp placeri si pasiuni personale (socializare, cultura, etc).

    răspunde
  22. Pingback: vis89 » Blog Archive » Sunt idealist?!

  23. cabral

    @ The L Principle – Nu consum in exces […] urmarind in acelasi timp placeri si pasiuni personale (socializare, cultura, etc).
    Pai vezi, asta inseamna ca tu inca stii cum sa mentii acel raport intre alergatura dupa bani si gasirea placerilor, placeri legate sau nu de acei bani dobanditi. Si asta face diferenta, lipsa dependentei de fuga dupa bani, eu asta atacam.

    @ vis89 – mi-a placut mult „racnetul” tau catre lume, ti-am raspuns la tine.

    răspunde
  24. monkey

    hm.. cineva spunea ce ne vindem in fiecare zi pentru niste hartii care ne aduc fericire o data pe luna..si cam asa sta treaba.as vrea sa nu ma mai gandesc la bani.. la cat cheltuiesc, la cat am nevoie..dar nu ma lasa ei ..:)

    răspunde
  25. Cristina

    banul este doar o hartie, din pacate, da…, acea hartie are o putere foarte mare asupra oamenilor doar pt ca oamenii permit asta. nu banul este de vina pentru faptul ca multi dintre noi nu stiu sa puna frana, doar lacomia care ne caracterizeaza ar putea fi o cauza… oricum problema cea mai mare este atunci cand banul lipseste, pentru aceia este mai greu…

    răspunde
  26. monkey

    uite o chestie draguta despre viata si ce conteaza cu adevarat…
    Un profesor de filosofie statea in fata clasei avand
    pe catedra cateva lucruri. Cand ora a inceput, fara
    un cuvant, a luat un borcan mare, gol, pe care l-a
    umplut cu mingi de golf. I-a intrebat pe studenti
    daca borcanul este plin si acestia au convenit ca era.

    Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe
    care le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor.
    Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de
    golf. I-a intrebat din nou pe studenti daca borcanul
    era plin iar acestia au fost de acord ca era.

    Profesorul a luat dupa aceea o cutie cu nisip pe
    care l-a turnat in borcan,. Firesc, nisipul a umplut
    de tot borcanul. I-a intrebat din nou pe studenti cum
    statea treaba iar acestia au raspuns in cor „pliiin”!

    Profesorul a scos de sub catedra doua cesti cu cafea
    pe care le-a turnat in borcan umplandu-l de aceasta
    data definitiv.
    Studentii au ras.

    „Acum” a spus profesorul dupa ce hohotele s-au
    domolit, „as dori sa intelegeti ca acest borcan
    reprezinta viata voastra. Mingile de golf reprezinta
    lucrurile importante pentru voi, familia, copiii,
    sanatatea, prietenii si pasiunile voastre, si ca daca
    totul ar fi pierdut in afara de acestea, viata
    voastra ar fi tot plina.”

    „Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza
    pentru voi, serviciul, casa, masina, iar nisipul e
    restul lucrurilor marunte”

    „Daca veti incepe cu nisipul,” a continuat el „nu
    veti mai avea unde sa puneti mingile de golf si
    pietricelele”

    „La fel si in viata, daca iti irosesti tot timpul
    si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea
    niciodata timp pentru lucrurile importante pentru
    tine.”

    „Acorda atentie lucurilor importante pentru
    fericirea ta. . Ai, in primul rand grija de mingile de golf, ele conteaza cu adevarat.
    Stabileste-ti prioritatile, restul e doar nisip.”

    Unul dintre studenti a ridicat mana interesandu- se
    ce reprezentau cele doua cani de cafea. Profesorul a
    zambit.

    „Ma bucur ca intrebi asta,ele vor doar sa arate ca,
    oricat de plina ar parea viata ta, e loc totdeauna
    pentru doua cani de cafea, impreuna cu un prieten.”

    Dragutza poveste si foarte adevarata :)

    răspunde
  27. Pingback: drag0sh » Blog Archive » banii…

  28. Dragos_Aciuby
    Dragos_Aciuby

    Foarte adevarat spusele de mai sus. Si eu stau cateodata si imi pun multe intrebari, dar pana la urma asta e viata pentru a putea ajunge la idealurile tale iti trebuie bani pentru a le creea. Banii se fac foarte usor cand nu crezi in ei si daca faci de placere.Poti sa ai 10 firme sau alte chestii care sa iti aduca o multe atat timp cat nu devi sclavul lor. Dar nu asta e problema. Problema este ca vad atat de multi tineri orbiti de bani, mai ales fete care isi vand cei mai frumosi ani si sentimente ale vietii pentru acest lucru. Am vazut oameni care banii i-au schimbat radical, chiar pe tatal meu care a uitat de multe gandindu-se numai la cum sa faca cati mai multi bani, iar acuma la batranete a inceput sa regrete ca si-a dedicat viata pentru asta . Banul sa creat pentru a tine oamenii cu o ocupatie, altfel ar fi fost un haos total, nu mai treubia sa muncim; nu mai aveam ce face dar de cateva secole aceasta putere devine tot mai mare vrem tot mai multi bani, iar gandindu-ne numai la asta vom uita adevarata fata a vieti. Trebuie sa ne gandim ca nu muncim pentru bani ci pentru a ne ajuta sa realizam anumite scopuri care ne vor ajuta sa ne indeplinim visurile. In timp ce omul evolueaza creste si dorinta banului iar in acest timp arta regreseaza fapt ce arata ca omul a inlocuit multe strazi sufletesti cu banul ( este o parare de a mea :D).

    răspunde
  29. Andrei

    Ma bucur ca se mai prind si alti oameni ca alergam dupa o chestie falsa. Mi s’a parut mie ca esti de treaba si ca stii mai multe decat marea majoritate. Cautam moduri de a ne face viata mai usoara si usor-usor devenim sclavii unei rutine si intram intr’o lume dinamica cu care e greu sa tii pasul. Si asta e doar inflatia. Din lacomia mea si a celor din jurul meu se naste deficit. Deficitul nu poate fi acoperit decat prin economie, in situatia de fata ultima solutie acceptabila ar fi inca un imprumut. 200 gr salam de c***t pe zi va trebuie ca rasplata pentru 20 de ani de risipa ;)

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.