Sari la conținut

Am 37. De ani, evident. De la foarte puțini kilometri am fost pus de către privirile, vorbele și faptele altora să fiu conștient de mine. De cum sunt, de cum arăt, de cum mă mișc.

Negru fiind într-o țară ”albă”, pentru mulți nu eram decât o maimuță. Uneori drăguță, mai ales mic fiind, de cele mai multe ori una urâtă.

Fiind atacat de mic pentru cum arătam, am început să vreau să mă cunosc. Lăsând restul de scârbe la o parte, asta a fost una dintre extrem de puținele chestii bune: am învățat să mă cunosc. Și-apoi să mă accept așa cum sunt.

Ba, în momentele în care modestia mai pâlpâie, chiar să mă iubesc așa cum sunt, oricât de masturbist ar suna asta.

Eu am nasul mic dar nările evazate. Am mâinile prea lungi. Și prea mari. Am 47 la picior. Sunt negru. Mă rog… maro. Am ochii prea mici. Și urechile exagerat de mici! Sunt prea mare și din cauza asta am tendința să stau cocoșat. Râd prea mult. Sunt gălăgios. Am copanele prea mari și buzele groase.

Așa sunt eu.

Așa arăt.

Așa m-au făcut natura, părinții, sportul și toate celelalte care m-au modelat.

Aici nu vorbesc de frumusețe, nu afirm că-s urât sau frumos, că-s normal sau anormal… sau alte interpretări imbecile ale unor amărâți care dacă n-au ce face se apucă să vorbească.

Eu vorbesc aici despre trăsăturile proprii, așa cum sunt ele, nu reinterpretate prin diferite standarde de frumusețe.

Nu e nicio acuzație.

Și nicio scuză.

Este o întrebare cât se poate de simplă: tu te accepți așa cum ești?

Sunt șanse să da. Sper că da.

Pentru că am cunoscut oameni care nu se acceptă așa cum sunt, oameni care se urăsc pentru un defect sau altul.

Tu te accepți așa cum ești?

Am cunoscut oameni care trăiesc chinuiți și mor chinuiți pentru că alții i-au convins că nu se încadrează într-un anumit standard de frumusețe.

Am cunoscut oameni nefrumoși care erau frumoși prin însăși atitudinea și felul lor de a fi. Am cunoscut oameni cu defecte fizice majore care, împăcați cu forma lor, își trăiesc viața mai frumos decât mulți… frumoși.

Te chinui să fii, să arăți, să exiști așa cum niște imbecile standarde de frumusețe îți repetă că trebuie să fii?

Așa uiți să fii tu, așa cum ai fost creat.

34 comentarii despre "Cât de mult te accepți așa cum ești?"
  1. Chico

    Nope, nu prea. Chiar deloc. Depresii peste depresii din cauza asta. Și nu e ca și cum aș mai fi puști, sunt major pe toate continentele și totuși…cel mai adesea mă urăsc.

    răspunde
  2. Claudia

    Eu sunt fix în procesul de learn to love myself. Greu, neică, greu, mai ales pentru fete. Inclusiv omul cu care stau în casă dă câte o replică de mă pune pe gânduri: „auzi, dar tu de ce nu te machiezi mai des?” sau alte minuni.

    Dar „de-a naibii și de ambițioasă” o să devin cel mai mare fan al meu.

    P.S.: cu speranța că nefasta nu mă va urî (nu de alta, dar și pe ea o admir mult) tu ești un bărbat… Cum se zice?! Bunoc, sexy madăfacăr, apetisant :)))

    răspunde
    • Ade

      Bis bis bis bis la ultima propoziție :))) ! E adevărată :D.

  3. Stanescu Oana
    Stanescu Oana

    De departe … cel mai cel articol al tau ! SI a picat la tanc ! Multumesc, Cabral, aveam nevoie sa citesc aceste cuvinte ! :*

    răspunde
  4. OGL

    47 la piciooooor? Și unde găsești pantofi?
    Mă bucur ca exiști, imperfectule! Ești tare fain, și pe dinăuntru și pe dinafară!

    răspunde
  5. Refu

    Eu unul sunt putin ciudat si am ceva defecte, dar cand ma uit in oglinda (rar) imi place ce vad, si chiar daca nu-mi place ceva, am timp sa ma repar, daca e cazul. In rest sunt chiar bine in pielea mea.

    Trebuie ca toti sa ne simtim bine in pielea noastra, nu de alta dar alt corp si minte nu avem de unde inchiria sau cumpara. Daca nu-ti place ceva la tine, schimba ceva-ul ala pana cand te mandresti chiar tu cu el.

    răspunde
  6. Anca

    Acum ma accept si sunt foarte mandra de asta. Tine foarte mult si de ce auzi in casa. Mama mea a fost in tinerete o femeie superba, insa ea nu s-a vaznut niciodata ca fiind frumoasa, din contra, si-a vazut doar defectele. Acum cand au trecut anii si a mai pus cateva kilograme are pareri de rau. Din pacate. a incercat sa ma convinga si pe mine ca defectele sunt importante, imi spunea sa nu port sandale pentru ca nu stiu cum am degetele, sa nu port pantofi pentru ca am glezne groase etc. In scolaoa genereala ma consderam urata si nu aveam pic de respect pentru felul in care aratam. Insa am avut noroc foarte mare cu prietenul meu din liceu, care m-a invatat sa ma privesc asa cum ma vedea el. Frumoasa si iar frumoasa si tot frumoasa.
    Din pacate, fetele vor sa arate ca in reviste. Cel mai rau este ca atunci cand cineva face un compliment unei femei, rar ea spune multumesc, Majoritatea neaga cumva complimentul, se pun singure intr-o pozitie proasta.

    răspunde
  7. Olimpia

    Servus Cabral,

    Am avut o perioada cand poate eram nemultumita de mine. Insa acum vreo 5 ani am trecut printr-o situatie dificila dar care mi-a reorganizat intreaga existenta (in and out)
    Am inteles ca de fapt in viata conteaza OMUL. Stiam lucrul asta si inainte dar nu il constientizam atat de tare.
    Si da, nasul este putin mai mare, sunt putin cocosata, uneori cand sunt la birou la propriu sunt un semn de intrebare, uneori sunt asemeni unei copilite si nu asemenea unei femei de 32 de ani :))) insa am invatat ca astea toate sunt „fatete” ale mele, care nu fac altceva decat sa defineasca si sa de profunzime personalitatii mele. Insa niciodata nu am fost tentata sa fac ceva care sa-mi imbunatateasca „look-ul”. Sunt EU si asta conteaza! Descoperindu-ma si intelegandu-mi defectele, dar mai important intelegandu-ma pe mine, am mers mai departe. Astea sunt nimicuri, viata adevarata consta in lucrurile ce nu pot fi cumparate: iubire, sanatate, fercire, familie. Le am pe toatea astea si sunt implinita. Sotul meu ma vede cea mai frumoasa (machiata sau nemachiata) si este minunea sufletului meu, in afara de o raceala banala care doar ma ajuta sa apreciez mai mult sanatatea nu am experimentat, iar familia (parinti, frati, nepoti) sunt bine si sunt cu mine, si asta conteaza.
    Va doresc tuturor liniste in suflete!!!

    răspunde
  8. oana raducu
    oana raducu

    eu ma acept asa cum sunt pentru ca nu mai am ce imi face si Dumnezeu m-a facut cu un rost asa

    răspunde
  9. Madalina

    Hmmmm..tu esti frumos! Te-am cunoscut in tinerete si esti frumos, frumos pentru ca ai sufletul frumos, esti vorbarest, esti comic si toata lumea era cucerita de sarmul tau..la terasele de la Nitu Vasile :D.
    Eu nu sunt o frumusete dar nici o urata..dar sunt frumoasa pentru ca iubesc oamenii, iubesc plantele, animale si tot ce ma inconjoara. MA bucur mereu de fiecare clipa a vietii si savurez intalnirile cu oamenii dragi si frumosi!
    Ma bucur de cei doi copii ai mei, de momentele petrecute cu ei, ma simt bine si ne iubim mult :).
    Niciodata, oricat de greu mi-ar fi nu incetez sa zambesc..sunt plina de viata, vorbareata :)))
    Gata, atat despre mine! :D
    Nu conteaza cum arati, conteaza sa te simti bine tu cu tine…. ceilalti care nu te iubesc si te alunga nu stiu ce pierd :)

    răspunde
  10. Catalin

    Minunat articol, toate aprecierile mele Cabral.

    răspunde
  11. Daniela

    Eu zic ca da. Si cred ca da, ma iubesc pe mine insumi. Totodata sunt constienta de defectele mele fizice dar nu las acele defecte sa imi ghideze viata si nici sa ma faca sa ma simt mai prejos, dimpotriva, incerc fel si fel de metode sa ma simt bine in pielea mea. Singura chestie care nu imi place la mine e nasul putin mai mare. Lumea spune ca nu li se pare asa, ca ma defineste perfect etc dar eu am piticii mei pe creier :)) si atunci incerc un altfel de machiaj in care sa nu mi se vada asa tare.

    Nu am lasat pe nimeni sa isi bata joc de mine si de cum arata. Poate nu am dat nici ocazia pentru ca ma respect prea mult ca sa ma neglijez. Cred ca este important si nivelul la care ajunge lumea sa isi permita sa fie prea deschis asupra propriilor defecte. Una este sa te ajute si alta este sa isi bata joc de tine. Si aici poate sa aiba de suferit stima de sine foarte mult. Ca sa inveti sa te iubesti, pe langa familia care te sprijina trebuie sa ai si prieteni cu P mare. Sa te iubeasca si sa te accepte asa cum esti, sa te respecte si nu sa incerce sa te schimbi in ceea ce nu esti. Same goes to boyfriends and girlfriends. Dragilor si dragelor: daca ati ajuns sa va simtiti prost in propria piele pentru ca iubitului nu ii place ca aveti sanii prea mici sau iubitei ca nu aveti muschii prea mari e clar ce aveti de facut: change the people around you!

    răspunde
  12. Alice

    Cum ai spus și tu sunt oameni uratei fizic, dar extrem de plăcuți la vorba, inteligenți si amuzanti. Având toate aceste calitati, faptul ca nu te incadrezi in tiparele frumuseții paleste. Dar, din pacate traim intr o lume care pune accent pe frumusete fizica si creier ioc. Si trebuie sa recunoaștem ca frumusețea fizica deschide usi. Poate ca ne vom reeduca noi ca si nație si va conta sa fii curat, îngrijit si placut nu tencuit si plin de steroizi. Eu am învățat sa ma accept si sa ma iubesc, pentru ca asa cum ma vad eu ma vor percepe si ceilalti.

    răspunde
  13. Andra

    Bravo Cabral! Eu una ma accept asa cum sunt! Frumusetea nu e o calitate! Frumusetea fizica e ceva ce ai mostenit de la parintii tai si care depinde de tine mai departe daca vei reusi sa te accepti asa cum esti sau nu. In Romania se promoveaza un anumit tip de frumusete : femei cu buze exagerat de mari si cu silicoane peste tot unde se poate si barbati neaparat cu abdomen lucrat si trasaturi de din ce in mai feminine! Nu ASTA e frumusete! Un om este frumos prin ceea ce exprima,prin zambetul sau si chiar daca nu e cel mai inzestrat fizic,se stie face placut! Eu chiar cred ca sufletul e cel ce da frumusete corpului! Asadar,iubiti-va asa cum sunteti si ceilalti o vor face la fel!

    răspunde
  14. Kati Soana
    Kati Soana

    Am 37 de ani si da ma iubesc si sunt iubita. Ma accept si sunt acceptata. Am standardele mele care uneori difera de cele impuse de altii. Mulțumesc si pentru acest articol sincer si realist. Numai bine!

    răspunde
  15. Cerneala

    Sanatosi sa fim! … ca in rest … suntem perfecti asa cum suntem :)

    răspunde
  16. Nicoleta

    Am invatat sa ma iubesc si sa ma consider frumoasa abia atunci cand m-am „privit” prin ochii parintilor si a sotului! Am invatat ca trebuie sa ma iubesc si sa ma respect, pentru a putea oferi iubire si respect celor din jur! Toti suntem frumosi, atat in exterior cat si in interior, doar ca trebuie sa invatam sa ne iubim!

    răspunde
  17. Luiza

    Te-am vazut anul trecut la mare pe cand prezentai o emisiune.. si sincer daca tu nu te ai f dat de gol cu defectele tale.. eu una nu le oservam :D

    răspunde
  18. Elena

    Pana acum 4 ani eram complexata ca sunt prea slaba 49 kg la 1,64 , cel putin asa imi spunea fostul insa acum 4 ani cunoscut o persoana draga care mi-a spus 2-3vorbe si mi-a trecut , ma simt bine in pielea mea …slaba :) Cabral esti un frumos un dragut , frumusetea nu sta in picioare mici , sani siliconati sau mai stiu eu ce trasaturi . Un om frumos la suflet este …frumos.

    răspunde
  19. Ov

    Răutăți au fost si vor fi tot timpul din partea celor din jur atâta timp cat nu ești in „standarde” si oricât de pozitiv ești tu se aduna si ajung sa doară unele vorbe!
    La cele 52kg si 1,82 cat aveam, au fost multe „neplăceri” dar ușor mi am dat seama ca sa fii sănătos e cel mai important lucru si am început sa nu mai fiu complexat si sa ma simt bine in pielea mea!

    răspunde
  20. Loredana P.
    Loredana P.

    Mă accept, că alta n-am. (Glumesc :))). Consider că nu întotdeauna ajung să mă apreciez destul. Când am avut parte de eșecuri aveam minidepresie de câteva minute, iar apoi m-am încurajat să merg mai departe. Nu îți pierde timpul regretând, privind în urmă, fiind stresat din cauza unei probleme. Stresat sau nu, problema tot acolo e. Nu are rost să o ascunzi, să fugi de ea. Așa că mai bine ești optimist, și încerci să o rezolvi, că până la urmă o soluție tot trebuie să fie și din „păcate”, timpul cunoaște doar un sens, cel ce merge înainte. Nici eu nu reușesc mereu să fiu optimistă, dar parcă cu ce trece timpul îmi iese tot mai bine.

    P.S: Nu-mi pasă că ești negru.. pardon maro. Nu-mi pasă că ai 47 la picior, urechi mici, nări largi.. Chiar nu mă interesează atâta timp cât îmi aduci zâmbetul pe buze și de fiecare data când citesc un post ca ăsta mă faci să vreau să alerg să te strâng în brațe de om ne(bun) ce ești (fără conotații, dacă se grăbea puțin Cabral ar fi putut să îmi fie tata).
    P.S2: Sper că și tu zâmbești la unele comentarii de ale noastre, cel puțin cum zâmbim noi la ceea ce postezi tu. :) O noapte bună ție și tuturor românilor!

    răspunde
  21. Mihai

    Eu da. Cu toate imperfectiunile si defectele. Asa sunt eu si sunt foarte impacat cu asta. Imi pare rau ca multi dintre oameni nu fac asta si pe langa faptul ca nu se accepta asa cum sunt, multi dintre ei au si tendinte de a se schimba de dragul sau gura celor din jur. Multi considera ca trebuie sa faca niste schimbari asupra propriilor persoane doar pentru a se incadra in anumite standarde impuse de societate. Si vad ca inclusiv destui din cei ce au comentat inaintea mea se lovesc de problemele astea. Sper din tot sufletul ca din ce in ce mai multi oameni sa invete sa faca pace cu ei insisi si sa se iubeasca fix asa cum sunt!

    P.S. Superb articol!

    răspunde
  22. ottilia

    Da. Eu ma accept asa cum sunt. Pentru mine conteaza mai mult interiorul si nu exteriorul. La interior mai am de lucrat, dar nu-mi fac griji, ma ajuta Dumnezeu !!!

    răspunde
  23. Cris-Mary

    Multi inainte. Raspunsul la intrebare e da si nu :) Am lucruri pe care le accept si cu care imi este usor sa traiesc dar in acelasi timp am lucruri pe care le accept cu greu. Nu pot sa zic ca nu le accept deloc doar ca imi stau pe bibilica. Din cand in cand insa cand vad ca o iau pe aratura si nu ma accept imi aduc aminte de lucrurile bune si imi revin usor usor la normal.

    răspunde
  24. ralcat

    Ce nu pot schimba … accept, degeaba mi-ar placea mie picioarele lungi de 120 cm cand eu am 160 cu totul … asta e, cu ale mele defilez.
    Fizic, ce mai pot imbunatati, din cand in cand mai incerc cate o refurbisare, o intretinere, o atentie la mancare.
    Dar in rest .. incerc din rasputeri sa evoluez, sa ma imbunatatesc, sa meditez, sa invat lucruri noi, sa ma slefuiesc.
    Complexa treaba cu acceptatul, e multa munca la etajul superior.

    răspunde
  25. cristina dragomir

    problema nu e ca nu ma accept asa cum sunt dar nici nu fac nimic sa devin ceva de care sa fiu mandra…

    răspunde
  26. Farcas Gelu Danut

    Ce aveti, oameni buni? Ati picat in butoiul cu melancolie? Vine acum vara peste voi si, in loc sa iesiti afara si sa va traiti viata, filozofati si va ganditi la prostii! :)

    răspunde
  27. Amanda

    Eu merg pe principiul „natura nu face greseli”. Daca asa a trebuit sa fiu, asa m-a creat. Standardele astea de frumusete sunt comerciale, sunt o industrie, vin si trec. In plus, perfectiunea e plictisitoare, tot farmecul sta in imperfectiuni, diversitatea face lucrurile interesante.

    răspunde
  28. Rys

    Toti avem pitici personali pe care vrem sa-i dezvoltam si de multe ori nu se poate. Daca noi nu ne acceptam cum sa avem pretentia ca ceilalti sa o faca?

    răspunde
  29. Andreea

    Era o vorba ” to be loved by others, you must love yourself” si adevarul este ca nu conteaza atat de mult ce zic ceilalti, atat timp cat tu esti multumit de tine insuti.

    răspunde
  30. tomytza

    Sareai gardul scolii (96), când jucam fotbal, și striga maica-ta după tine. Făceam multe nebunii, ce vremuri. Unii mai slabi, alții mai grași, unii albi, alții mai putini albi, unii nebuni ( varlan) dacă ti-l mai amintești, dar eram frumoși :-D

    răspunde
  31. Andreea

    „you were born perfect cause GOD makes no mistakes” :)

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.