Sari la conținut

Deschizi Facebook-ul și te lovește chestia asta de la primele 20 de postări: critici.

Numai critici, peste tot critici, crâcneli și observații.

Fiecare are câteva ceva de arătat cu degetul, de subliniat că se putea mai bine/mai gros/mai roz/mai rece.

Știi de ce?

Pentru că a scrie de rău despre ceva sau despre cineva nu e deloc greu, e cea mai ușoară chestie pe care o putem face.

N-ai nevoie de vreun mare spirit de observație pentru a observa ceva nasol în orice fel de chestie.

Și, mai mult de-atât, n-ai nevoie de prea multe argumente pentru a demonta ceva, orice.

Un gest, o campanie de caritate, o afirmație sau textul ăsta… toate-s ușor de demontat, ridiculizat, criticat.

În schimb… pentru a scrie de bine despre ceva ai nevoie de altruism.

Ai nevoie de o corectitudine pe care să nu ți-o inhibi, ai nevoie să fii lipsit de invidie.

De-aia-i greu să scrii de bine despre altceva sau despre altcineva… trebuie să-ți lași invidia deoparte, trebuie să ai puterea să admiți că un altul este mișto… poate, pe subiectul respectiv, chiar mai mișto decât tine.

Doar oamenii frumoși pot vedea binele în ceilalți.

În rest… noi, ceilalți, știm a ne critica între noi.

10 comentarii despre "Să scrii de nașpa despre orice este mult mai ușor decât să scrii de bine despre ceva"
  1. Rux

    Ai mare dreptate,dar nu stiu de ce te agiti, oricum negrul moare primul, fara a putea avea nici macar o replica!!!

    răspunde
  2. Savlovschi

    Maica-mea are o vorba: daca de bine nu ai nimic de spus, atunci nu spune nimic.

    răspunde
  3. Angela

    Toți suntem setați sa gândim critic încă din școală când ni se corectau tezele, extemporalele cu pix rosu. Am învățat în același sistem toți. Nu ne dam seama ca mintea noastră nu e libera. Nu vedem binele pentru ca nu suntem obișnuiți sa ni se arate ce am făcut bine. Noua ni se arătau corecturile cu rosu, iată ce ai greșit de aceea primești nota asta mică. Suntem egoiști și nu vedem decât propriul interes, nu avem interes pentru ceilalți iar copiii noștri se formează în același sistem.

    răspunde
  4. Angela

    Suntem setați sa fim critici încă din școală, atunci când ni se corectau tezele și extemporalele cu pix rosu. Ni se punea în fata ce am greșit cu rosu. Nimic despre ce am făcut bine în lucrare, o încurajate, ce e de îmbunătățit. Am învățat și ne-am format cu toții în același sistem, iar acum copiii noștri se formează aidoma. E greu sa conștientizăm acest lucru, darămite sa faci ceva sa scoți capul din cutie, sau sa ai interes real pentru cel de lângă tine. Totuși exista speranța.

    răspunde
  5. Georgi

    De-aia unii oameni sunt tristi, au o viata urata, sunt incojurati de ura si rautate si traiesc doar pentru a ii interesa ce face altul, iar altii au o viata frumoasa, prospera si merg cu capul inainte.
    Sunt oameni care sunt nemultumiti cu ei insisi. Oameni care nu vor putea face nimic impresionant in viata. Oameni care sunt frustrati de reusitele celorlalti. Frustrati de propria neputinta. Asa ca cea mai simpla cale este aceea de a critica pe altii. Ca sa se simta ei bine.
    Nu ai cum sa ii intelegi. Adica poti, dar nu vrei sa iti ocupi mintea cu asta.
    Am citit o carte foarte buna, de unde am invatat sa ma concentrez doar pe mine. Sa ignor rautatile, criticile din jurul meu (nu neaparat la adresa mea). Este mult mai bine acum. Pentru ca ma focusez doar pe lucrurile frumoase si pe oamenii frumosi.
    Este o munca psihica enorma sa te poti detasa de atitudinea negativa a celorlalti. Pentru ca simti nevoia sa te revolti la ineptiile lor. Simti nevoia, la randul tau, sa le contracarezi rautatea. Sa le arati ca nu au dreptate. E greu sa iti musti buzele si sa nu zici nimic. E nasol pentru ca iti strica si tie ziua. Adica citesti si te amarasti in sinea ta, sa vezi ca altii sunt atat de rai.
    Dar o data ce treci peste momentul ala si incerci pe cat posibil sa il elimini din cap, realizezi ca…tare bine e!
    Inca am tendinta sa mai dau replica la unele comentarii rautacioase, atunci cand mai citesc cate un blog. Dar sunt pe calea cea buna :)

    răspunde
  6. Ina Iliescu

    Pentru a scrie de bine ai nevoie de bunatate, de un pic de detasare de asa zisele evenimente din fiecare zi… de zgomotul din media, de exemplu.
    Am uitat sa ne bucuram, in general, de viata, de locuri, chiar si de timpul petrecut alaturi de cei dragi.

    răspunde
  7. hater

    Eu nu vad asa multe critici cum afirmi tu, eu vad multa falsitate, mult gunoi ascuns sub pres (sau poate asta se intampla doar pe facebook, loc pe care spre rusinea mea nu-l frecventez). Eu militez pentru ceea ce blamezi aici, eu nu vreau sa fiu tolerant cu nimeni si nimeni sa nu fie tolerant cu mine, daca gresesc vreau sa mi se spuna. Multi sunt atat de prosti incat realizeaza ca gresesc doar daca le atragi atentia. Depinde si in ce lume te invarti, in ce mediu, dar intotdeauna oamenii destepti din orice loc sunt mai frustrati pentru ca percep viata mult mai corect decat marea masa proasta si fericita.

    răspunde
  8. andreeaw

    zambeste si fa-i si pe ceilalti sa zambeasca si viata ti se va parea mai usoara si povara o vei purta mai bine si nu va mai conta nimic altceva….
    am scos „o duma” din putul gandirii mele zilele astea (bine, am scos mai multe, dar…): daca nu stii sa pierzi, nu vei stii sa te bucuri atunci cand castigi.
    Apa trece, pietrele raman, ursul merge, cainii latra…. lasa-i, ca daca-i lasam cu totii (in uitare, acolo unde le este locul) vor disparea.
    CARPE DIEM!

    răspunde
  9. Andreea

    ai mare dreptate

    mai mult, daca actionezi la stiri negative, algoritmul Facebook iti pune in feed tot mai multe astfel de stiri, te deprimi, si automat comentezi / critici numai chestii nasoale, fara sa zici nimic la stirile de bine…

    răspunde
  10. rlauk

    omule esti bun si frumos. multzam ca mi-ai amintit ca de mult vroiam sa zic ceva de bine, si am toot amanat.

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.