Sari la conținut

Aseară ies cu fiică-mea la plimbare. Și după ce ne învârtim de colo-colo hotărâm că ne-ar prinde bine o limonadă.

Oprim la un prieten, are o cafenea din asta sexy pe undeva prin nordul orașului.

Ne punem pe lipăit limonada, vorbim despre una-alta (acușica vine Bacul*, avem de hotărât liceul, chestii d-astea ne agită în ultimul timp)…

Și vine prietenul meu și-mi zice că vrea să-mi spună ceva.

Mă ridic de la masă și-i zic să glăsuiască…

– Bă, ai avut dreptate. Stăteam cu cafeneau asta mică și parcă amorțisem. Mi-ai zis bine că dacă o să tot stau o să mă ia plictiseala, o să mă plafonez, o să mă plictisesc.

– Atunci e bine, zic. Ce-ai făcut?

– O să încep să livrez sucurile bio pe care le am și la două hoteluri, mai deschid un punct de lucru pe Calea Victoriei, încep să vând și niște salate foarte bune… se întâmplă lucruri!

– Bun! Bravo, mă bucur că te miști!, îi spun.

Omul se uită la mine și-mi zice înciudat:

– Păi… mă mișc. La cum ai dat cu mine de pământ data trecută când ne-am văzut…

Clipesc des și cred că iau fața de prost, că al meu se uită la mine, ridică malițios din sprâncene și-mi spune cu obidă:

– Nu face pe niznaiu! Acum câteva luni ai venit la cafenea și mi-ai zis că m-am mucegăit, că nu mai am ambiții. Că-s băiat deștept și mă duce capul să fac chestii mișto, dar că m-am lenevit. De față cu toată lumea. A fost ca o execuție din China, în public.

Și-ascultându-l mi-am dat seama că am greșit. Sigur, am vrut să-i spun ceva care să-l ajute, ceea ce s-a și întâmplat. L-am făcut să realizeze că bate pasul pe loc, cu toate că nu asta era ceea ce și-ar fi dorit el.

Dar am greșit cum i-am spus-o. Da, a fost eficient, dar a fost greșit.

Și n-am urlat la el, n-am folosit cuvinte urâte… dar vorbele mele au fost mai grele decât mi-aș fi dorit.

Se întâmpla asta des. Vrem să spunem ceva, dar alegem prost cuvintele.

Vrem să facem o observație care să ajute, dar în urechile celuilalt se transformă într-o critică.

Vrem să venim cu un sfat, dar la celălalt sfatul este recepționat ca o lovitură.

Și cred că se întâmplă așa pentru că ne grăbim. Pentru că facem totul pe fugă, pentru că nu mai avem timp să fim atenți la cuvinte și ni se pare că mesajul este cel mai important.

Și este, nu zic nu… dar poate ar fi mai bine să avem mai multă grijă la vorbele noastre.

Pentru că uneori putem face rău cu ele…

Aseară i-am cerut scuze. Omul îmi tot repeta că a fost mai bine, că… uite, s-au schimbat lucrurile.

Totuși, nu mi-a plăcut de mine la faza asta.

*Capacitatea, zic.

28 comentarii despre "Ai grijă la vorbele tale, uneori poți face rău cu ele…"
  1. Mariana

    Unele vorbe sunt grele intr-adevar, dar depinde foarte mult de om. Unii le pot percepe “ca o executie publica in China”, altii le percep ca …nimic.
    Oricum ma bucur tare mult ca prietenul tau s-a ambitionat, chiar daca nu ai spus vorbele cum trebuia. Dar poate ca asta l-a facut sa se ambitioneze….

    răspunde
  2. Vlad Antonio
    Vlad Antonio

    Poate dacă îi spuneai domol ,în privat nu facea mare lucru. Oamenii nu se schimbă decât de nevoie iar el s-a simțit umilit și a făcut ceva,lucru de care ar trebui să fie mândru (putea la fel de bine să o ia personal,să nu îți mai răspundă la telefon, să se uite urât la tine).
    Cât timp știa că îi spui ca să îl ajuți, e treaba lui să își aleagă emoțiile de răspuns.
    În plus îi prinde bine pielea tăbăcită în business.

    La fel cum acum e treaba ta să încerci să te placi data viitoare. Între timp gândește-te că poate orice mai puțin nu i-ar fi ridicat fundul și că dacă situația nu era așa gravă nu îți alegeai cuvinte așa grave.

    răspunde
  3. Alina

    E foarte nasol sa primesti sfaturi, mai ales cand stii ca sunt indreptatite. Anul trecut ma scufundasem in mocirla pe toate planurile, nimic la mine nu mai aducea cu mine. A fost nevoie de o intalnire cu un cineva cu care nu avusesem tangente prea multe, sa ma scuture, sa puna degetul pe rana, sa ma descrie cum stiam ca sunt, dar cum nu voiam sa ma vad. Imi ardeau obrajii, simteam cum ma scufund in timp ce primeam “impresiile” una dupa alta, de parca m-ar fi infierat… Ajunsa acasa, m-am hotarat sa imi revin. I-am multumit la 3 luni dupa, cand l-am reintalnit, desi nu parea sa realizeze sau macar sa isi aminteasca ce anume mi-a zis, ii multumesc si acum. E nevoie de cuvinte mai dure si sincere in momente grele. Nu stiu daca ar fi fost aceeasi reactie cu menajamente. Iti multumesc pentru postul asta. Cu mult drag citesc blogul tau.

    răspunde
  4. anina

    Ba chiar nu mi se pare k ai gresit cu nimic.Si eu sunt la fel de rea,dar pt ca vreau.Vreau sa zic acele cuvinte sa doare sa il trezeasca la realitate si sa inteleaga ceva,multi chiar si asa nu se simt, povestea ta a fost cu sfarsit frumos,altii ii faci cu ou si cu otet si tot in mocirla lor raman o viata! O zi buna!

    răspunde
  5. Alex

    Cauți liceu înainte de bac? Parcă bacul se dădea când erai deja la liceu.. cred că e vorba de capacitate, sau cum se mai numește

    răspunde
  6. akena

    Modul in care transmiteam mesajul era și “problema “mea, până cand am înțeles că dacă as fi fost mult mai blândă, acesta nu își îndeplinea scopul. De câte ori simt că se trezește acea vehemență în mine, “ii dau drumul tigrului” doar daca imi simt inima deschisa și îmi asum tot ceea ce “iese”. Știu ca ceea ce se întâmplă este dincolo de capacitatea mea de înțelegere, așa ca permit acestei inteligente superioare sa acționeze prin mine. Rezultatele pe care le-am văzut, mi-au determinat mintea sa tacă și sa se abandoneze în fața momentului. Doar mă iert și permit. Nu mai este loc de judecata.

    răspunde
  7. George Enaru

    Salut, Te-ai intrebat vreodata de ce ti-a venit sa ii spui prietenului tau chestia asta ? Si mai mult decat atat, de ce ti-a parut asa rau dup-aia?
    Pentru ca de cele mai multe ori ceea ce ne deranjeaza sau ne sare in ochi la alte persoane e de fapt ceea ce ne preocupa pe noi la noi.

    răspunde
  8. Clara

    Eu sunt experta in a spune lucrurile in felul asta. Ma bucur cand vad rezultate. Asta sunt eu. Nu stiu cum dar asa ies cuvintele

    răspunde
  9. Seby

    Sunt de părere ca atunci când dai un sfat cu blândețe și cuvinte frumoase,persoana respectiva asculta dar înțelege doar ca tu înțelegi situația,și cam atât…faptul ca i-ai zis adevarul in fata altor persoane intr-un mod critic nu a făcut altceva decât sa îl trezească la realitate și sa îl ambiționeze..și cred ca asta e o modalitate absolut valabilă pentru a motiva pe cineva.

    răspunde
  10. Doina

    Pentru asta sunt prietenii adevarati! Cu cuvinte blande sau mai putin sa faca prietenul sa reactioneze. Daca rezultatul dupa e pozitiv e OK! Si prietenul sa inteleaga ca a fost ” o dare de pamant in public constructiva” . Cand prietenii vad ca se poate mai mult si isi lasa prietenul sa se multumeasca cu…pai aia nu mai e prietenia adevarata!!! Sa il certi cand greseste, sa il incurajezi cand ii e greu, sa il ajuti daca e nevoie ori sa dai de pamant cu el de merita. Nu dati cu rosii, ca sunt directa, parez cu zambete si voie buna!!!

    răspunde
  11. angela

    Nu știu să tac! Nu pot să tac! Îi critic pe ”ai mei”, așa cum un străin politicos nu ar face-o. Normal că mi se zice că sunt rea. Uneori mi se mulțumește după un timp. Prea rar.

    răspunde
  12. Pingback: Stop! Nu-ți mai devasta viața prin propriile tale cuvinte - Florin Șerban

  13. dilu

    Stii cum e? Un sut in fund duce la un pas inainte!
    Un prieten adevarat iti da si suturi cand e cazul, nu numai lugu-lugu!

    răspunde
  14. AndreeaH

    Uneori avem nevoie de un duş rece.

    răspunde
  15. Claudia

    Nu-ți mai face mustrări de conștiință.Cred că dacă nu i-ai fi spus-o la modul acela nu-l motivai.Așa este, de foarte multe ori lumea din jurul nostru percepe total pe dos de ce am intenționat noi.E foarte greu să mulțumești pe toată lumea.Pățesc frecvent să vreau să spun ceva(nu cu răutate sau cu reproș) și se înțelege greșit și de aici scântei sau contre.Și așa mă consum când sunt înțeleasă greșit…

    răspunde
  16. cristian savu
    cristian savu

    “i-am cerut scuze” :p
    “lui” – interlocutorului tau

    răspunde
  17. cristian savu
    cristian savu

    si mai stii ce se spune, ne enerveaza la semenii nostrii lucruri care de fapt le vedem in noi si nu vrem sa le recunoastem. proiectam pe ei frustrari si dorinte.

    răspunde
  18. Bucur

    Chiar si asa tot raul spre bine, imi place de tine ca recunosti atunci cand gresesti…bravo pentru recunostinta.

    răspunde
  19. Pingback: #31 Inspirația săptămânii (25 feb - 3 mar 2017) | Cristina Oțel

  20. Tony

    Cat timp rezultatul e bun, nu se poate spune ca ai gresit. L-ai trezit, foarte bine. Scopul scuza mijloacele. Nu o lua ca pe o greseala, ci ca o experienta care te face sa fii mai “antena” data viitoare. Bafta

    răspunde
  21. andreea

    Dar tu in sinea-ti, nu crezi ca te-ai mucegait, ca te-ai plafonat, ca poti mai mult? Bla-bla-bla, alte replici motivationale ar fi urmat aici dar imi doresc sa ingurgitez un colebil…..Nici nu m am obosit sa pun ghilimele. E culmea firea noastra….nu vedem barosul din ochiul nostru dar vedem firul de praf din ochiul altuia…Cum era aia cu ” sa nu apasam prea tare pe cuvinte” ??….?
    Ma iertati…ma duc sa fac ceva cu senzatia asta de voma vizavi de ipocrizie.
    What goes arround, comes arround

    răspunde
  22. Cristina Dragomir

    Tonul face muzica. Nu cred ca tonul tau sa fi fost unul de executie, nu prea te vad capabil de tonul asta. Poate ca pur si simplu si el se simtea vinovat in sinea lui ca nu face pasi inainte si remarca ta n-a facut decat sa il usture putin mai tare o rana care exista deja. Sincer, cred ca nu mi-ar cadea bine sa ma scuture cineva, dar as prefera sa o faca, Poate tocmai reactia ta a fost motorul care l-a pus in miscare. Daca te-ar fi durut in 14 de el si, in loc sa ii spui in fata ce ai de spus, ai fi ras cu altii ”uite ce fraier e asta ca e nu bun de nimic”, poate era in acelasi punct si acum.

    răspunde
  23. Pingback: mihai vasilescu blog | Ce mi-a plăcut (săptămâna 57)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *