Sari la conținut

Am prieteni. Frumoși sau și mai frumoși, deștepți sau și mai deștepți, spectaculoși sau deloc… țin la ei, îi iubesc și câteodată scriu despre câte unii pe blog. Pentru că merită…

Doi ani.

Doi ani. Și suntem tot acolo. Doar mai puțini cu 65 de suflete. Doi ani. Și suntem aceiași. Doar mai singuri, unii dintre noi. Doi ani. Degeaba. Mi-e dor de voi. Ne e dor de voi. Dar noi nu merităm să vă fie dor de noi.

Oricât de tare s-ar screme oamenii să pară cool și simpatici… timpul îi dezbracă de teatru până la urmă

Cât de mișto e viața asta! Îți pune alături, tot timpul, oameni. Play. [soundcloud url=”https://api.soundcloud.com/tracks/266908560″ params=”auto_play=false&hide_related=false&show_comments=true&show_user=true&show_reposts=false&visual=true” width=”100%” height=”300″ iframe=”true” /] Mari și mici, grași și slabi, deștepți și proști, simpatici și urâcioși… nu contează, viața îți pune alături un potpourri spectaculos.. Nu vei ști niciodată câți dintre ei vor ajunge mari și tari. Nu vei… citește tot Oricât de tare s-ar screme oamenii să pară cool și simpatici… timpul îi dezbracă de teatru până la urmă

Și-a dat pompierul demisia…

Noi… suntem mișto. Chiar suntem, n-o spun ironic. Doar că avem noi câteodată chestiile noastre care ne transformă în ceva de groază… Prietenul meu, Marin, are o firmă. Firmă micuță, vreo 20 de angajați, în domeniul serviciilor. În firmă era bine, era pace, treaba mergea, lumea mulțumită. A fost promulgată legea ce interzice fumatul în… citește tot Și-a dat pompierul demisia…