Sari la conținut

dependent de droguriNu mai stau sa-ti spun alte vorbe pompoase, il las pe el sa vorbeasca. Tu poate-ti faci timp sa citesti. Poate chiar intelegi ceva. Nu te grabi sa-l condamni, in primul rand intelege-l… ATENTIE, MATERIALUL ESTE DUR!

19 ani, V.B., Student:

Simteam ca ma strange o gheara invizibila de gat.

Nu mi mai suportam familia, mama, fratele. Furasem totul din casa, sa vand, sa-mi procur doza.

Acum nu mai am bani… Nu stiu cum, fur, fac ceva, omor, si tot fac rost.

Simti ca durerea oaselor te ameteste crunt, ca innebunetsi la propriu, iti dau lacrimile si te gandesti ca venele astea pline de intepaturi sunt atat de goale…si cu fiecare clipa care trece, nu ai cu ce sa le umpli si sa-ti domolesti durerea asta fizica!

Traiesc cu spaima ca maine voi fi mort daca nu mai iau! Nu pot scapa, am fost la dezintoxicare dar nu mai pot. Am vointa anihilata, nici macar dragostea fata de cei dragi nu a invins in cazul meu. Durerile astea fizice, crunte, faptul ca nu poti respira si starea de sevraj te omoara la propriu.

Sunt sclav si orice as face, nu mai pot scapa. Tremur uite, si acum, vezi? (arata mainile care strang crunt o sticla de apa minerala, tremurand haotic).

Am 19 ani , stii? Daca te uiti la mine, imi dai cu cel putin 10 ani mai mult. Mi-am furat singur tineretea si sigur mor. Ai mei sunt disperati, mama e in depresie de un an. Au incercat tot, si politie, si tot.

Mai, cand nu iti iei doza (si acum sunt de cativa ani pe heroina) simti ca efectiv te spargi in mii de farame si pierzi contactul, simti ca nu mai ai puncte de reper si ti-e atat de erau….

Trebuie sa iau doza, sa-mi revin kiar si pt cateva minute de falsa rezistenta…deja nu mai e placere, e sclavie… altfel te omori luandu-ti gatul.

La inceput luam lsd sau iarba… acum heroina… inainte le combinam… Cand imi iau doza, simt o indiferenta si o detasare…nu iti mai pasa de nimic, esti linistit. Cand iti revii dupa ce trece efectul, doresti linistea aceea inapoi. Nu vrei sa ti mai tiuie urechile. Nu vrei sa mai vezi pisici pe pereti, fiare in minte scormonind in creierul deja gol.

Culmea e ca, in momentul efectului, ti se acutizeaza simturile. Te simti cel mai cel. Apoi, trece efectul si nu mai simti nimic, dar NIMIC pt nimeni, nici macar pt tine.

Ce simti, e fizic… durerea crunta, furia ca nu ai doza, indiferenta… incepi sa te tai pe brate cu un cutit, ca sa maschezi durerea sevrajului cu alta durere, dar nu scapi. Poate scapa cei cu adevarat puternici. E marea mea dragoste, sunt cu totul al drogului. Nu-mi mai apartin mie insumi.

Ma uit la voi, astia din jur si de pe strada. Dragoste? Neah. Viata frumoasa? Ce e aia?

Ma intrebi de ce am inceput sa iau? Nu am sa-ti spun ca am inceput pentru ca tata o batea pe mama, sau pentru ca frate meu e bolnav psihic, sau pentru ca nu aveam bani de una si alta, nu! Nici macar pt ca aveam anturaj care se ocupa cu asa ceva.

Nu, a fost alegerea mea si numai a mea. Am ales un drum de pe care nu vreau sa ma intorc, nici macar cu riscul mortii. O idée as vrea, dar durerea este mai puternica decat mine. Nevoia, simtul!

Ma uit la mama si nu simt decat mila. Fata de ea, de mine, de toti cei din jur, caci le-am furat si lor vietile. Si cu toate astea, abia astept urmatoarea doza. Nu imi doresc deloc sa ma trezesc dimineata si sa nu am doza…e atat de parsiv drogul!

================

Ai citit si ai participat la o farama din drama unui toxicoman. Ce parere ai?

135 comentarii despre "Marturia unui toxicoman."
  1. cabral

    NOTA: eu am corectat materialul si am scos din greseli fara a afecta sau modifica structural textul.

    răspunde
  2. Andrei

    Am mai auzit marturii, impresii , pareri despre cum e, cum te simti , ce vezi cand iei, ce simti, daca mai simti ceva. Si totusi se poate renunta. Am scris in postul unde ai pus poza aia prima oara, am cunoscut, am avut amici, care consumau, dar care nu stiu prin ce miracol , s-au lecuit. si cel mai nasol e sa ai dealerul in bloc cu tine, la etaju 7. Sa stii ca e acolo, atat de aproape, sa il simti incat nici nu trebuie sa te duci pina la el; doza e atat de aproape, ireal de palpabila. Si totusi ceva i-a oprit sa continue, sa isi scoata din cap asta. Toata stima ca au reusit si sper ca mai multi sa urmeze acest exemplu.

    răspunde
  3. mariosso

    Arata complexitatea problemei si poate mai mult decat atat – situatia misiune dificila a celor care vor sa-i repuna pe traseul normalitatii. Nu pot spune decat ca cei care incearca sa schimbe ceva sunt, in adevar, oameni deosebiti.

    răspunde
  4. Andrei

    Cat despre cel in cauza, ar reusi si el, insa cu siguranta nu singur. Din ce spune el, nu are cum. Ce poti face pt el Cabral? Cum pot sau putem sa ajutam?

    răspunde
  5. Cata

    Socant…de-a dreptul socant….asta e genul de articol care poate sa deschida ochii cuiva….nu tot felu de povesti…realitatea crunta poate sa te faca sa spui STOP! Nu vreau sa ajung asa! Vroiam sa iti spun ca apreciez foarte tare faptul ca esti atat de pornit impotriva acestui fenomen si ca mi se pare genial uneori modul in care abordezi problema… mai ales ca nu ai niciun interes sa te implici atat…ai in schimb un statut si ii poti influenta mult pe unii si asta e foarte bine… Felicitari inca o data si numai bine!!

    răspunde
    • Maria

      Este o situatie din care este greu de iesit. EU cred ca totul depinde de el. Problema e ca asa cum zice el ,ai place „linistea ” care el are dupa o doza. . IMI pare rau ca il judec asa dar nu pot sa cred ca trebuie sa te injosesti asa !! Avem doar o viata!! Trebuie doar sa refuzi asa cum refuzi orice stii ca iti poate face rau . Problema este ca accepta ,STIE dar nu reactioneaza. Iubirea de familie si de sine este mai puternica decat orice !!

  6. crys

    E ZGUDUITOR DE REAL,M-AM INFIORAT,ITI DAI SEAMA CA EL E CONSTIENT DE CEEA CE-L OMOARA DAR NU POATE SA LUPTE CU SFARSITUL!

    răspunde
  7. Deea

    E foarte trist ca nici macar nu isi pune problema sa incerce sa isi revina, sa isi refaca viata…E foarte trist ca nu e singurul. E poate printre singurii care accepta sa vorbeasca, dar ca el sunt extraordinar de multi.

    „Am ales un drum de pe care nu vreau sa ma intorc, nici macar cu riscul mortii.” – asta e de fapt, cel mai dramatic lucru din marturia lui. Aici trebuie mai intai ajutat…

    răspunde
  8. Mayra

    Citeam cu atentie si interes, ca de fiecare data dealtfel, iar la final, pret de cateva minute, am ramas suspendata intr-o emotie aproape neinteleasa… Este prea trist, poate socant… Sunt convinsa ca el nu este singurul caz, insa modul in care isi recunoaste si asuma drama aceasta absoluta, nu se poate sa nu te blocheze. Regret din suflet aceste vieti chinuite, la fel cum imi pare rau si pentru acest tanar devenit un <>. Este prea tanar…Este mult prea devreme pentru un final… Exista o sansa si pentru el. Trebuie sa existe! Asa cum spunea si Andrei, putem face ceva pentru el, Cabral?

    răspunde
  9. Mayra

    Citeam cu atentie si interes, ca de fiecare data dealtfel, iar la final, pret de cateva minute, am ramas suspendata intr-o emotie aproape neinteleasa… Este prea trist, poate socant… Sunt convinsa ca el nu este singurul caz, insa modul in care isi recunoaste si asuma drama aceasta absoluta, nu se poate sa nu te blocheze. Regret din suflet aceste vieti chinuite, la fel cum imi pare rau si pentru acest tanar devenit un „vanator vanat”. Este prea tanar…Este mult prea devreme pentru un final… Exista o sansa si pentru el. Trebuie sa existe! Asa cum spunea si Andrei, putem face ceva pentru el, Cabral?

    răspunde
  10. Hector Brutacu

    Ai citit si ai participat la o farama din drama unui toxicoman. Ce parere ai?

    Sincer?
    Mi s-a făcut un gol în stomac…
    Doare.
    Din rândurile de mai sus nu se transmite altceva decât durere şi miros de moarte.
    Ai stat vreodată lângă o persoană ce îşi trăieşte ultimele clipe …şi care nu se îndură a se desprinde de această lume …şi te strânge de mână… şi îşi înfige unghiile în braţul tău cu o ultima zvâcnire… şi privirea-i te imploră să faci ceva să nu o laşi să cadă în groapa aceea întunecată şi veşnică… ?
    Totul se termină atunci când ochii devin goi , seci şi răzbat până dincolo de tine… :(
    Sfâşietoare neputinţă !
    Dureros !
    Ce putem face?
    Ei (cei care se droghează) sunt singurii vinovaţi pentru suferinţa şi sfârşitul lor,dar totuşi … ce putem face să le luăm durerea,să îi salvăm din ghearele acestea otrăvite?

    răspunde
  11. Jamilla

    Toxicomani sunt si cei dependenti de alcool, tutun (o sa vi se para faze clasice!). Si totusi…atatea povesti de viata si despre tineri alcoolici! Toate astea merg mana in mana si stiti ceva? Nu numai ei, cei care se drogheaza sunt singurii vinovati, nu! (Hector, din experienta meseriei mele, iti pot spune ca nu ei sunt singurii vinovati, vinovat mai e si mediul de viata, si climatul familial, si oamenii de langa tine, traumele, boala psihica, firea slaba, etc etc…). Si noi suntem vinovati, intr-un fel, avem cunostinte, prieteni…le facem morala, etc, dar la propriu, ce facem?!?! Nu ma refer la donatii, articole etc…, ma refer la cei pe care ii cunoastem si, totusi, ne e atat de greu!

    răspunde
  12. ipo

    In general camasa e. Sunt mii de experiente diferite si intr-un fel aceeasi de mii de ori. Cand eram in liceu prin 97-98 se fuma heroina. Dupa aia urma folia care era cea mai periculoasa. Ultimul pas e acul. Si chiar ultimul. Indiferent cati bani au parintii nu o sa ajunga. INDIFERENT! Stiu oameni care au spart 10.000 de euro pe marfa intr-o luna. Altii care traiesc de azi pe maine dar trag si ei. La un moment dat banii se duc. Prietenii se duc. Atunci te ia cu rau. Incepi sa umbli de nebun cu taxiul (masina ai vandut-o) prin locuri despre care nu stiai ca exista. Ferentari, mosilor vechi fel de fel de alei din spatele blocului. In mod normal n-ai intra nici mort pe Tunsu Petre, dar acum esti ca si mort.
    Un alt aspect este ca minti. Pe toata lumea, prieteni vechi care nu te mai recunosc, parinti indurerati, fosti iubiti pierduti. Oricum te minti pe tine.
    Ma opresc ca ma deprima. Dar era la un moment dat un column in Hustler scrisa de un drogat. Se apropia cat de cat de adevar. Oricum adevarul nu il afli decat the hard way, prin prieteni sau rude pierdute.

    răspunde
  13. CristinaT
    CristinaT

    Socant!! Dar adevarat si pot spune destul de familiar mie, am auzit destule marturii de genu de la prieteni (mai mult sau mai putin).Este dureros , cutremurator cum poate schimba o chestie atat de mica vietile oamneilor, nu numai a consumatorului cat si a persoanelor din jurul sau.Citind povestea lui ii vad pe ei (prietenii) in fata ochilor.Bine, m-am indepartat de ei ,dar tot ii vad,tot aud de ei, tot mai schimbi o vorba pe strada cand te ma vad cu ei, dar cand ii vad in situatii disperate si cand zic disperate ma gandesc la adevaratul sens al cuvantului, chiar zilele astea ploua afara de crapa pamantul si ei la prima ora erau rupti :(, eu ma pregateam sa plec la serviciu si ei erau „high” …cereau la oamenii o tigara ca simteau ca mor fara un fum, tipau atat de tare de se auzeau 5 strazii ,dar probabil ei nu mai simteau asta.
    Si vorba baiatului de mai sus, nu trebuie sa vi dintr- familie destramata,violenta ,parinti alcoolisti, bolnavi sau stiu eu ce, TU esti de vina si numai TU, doar ca putini sunt constienti de faptul asta.
    Pentru a face ceva si ai ajuta in primul rand trebuie sa isi doreasca si ei.
    Baiatul de mai sus spune ca a fost la dezintoxicare o data, si ce daca ? Sa mai mearga o data , de ori ,de 3 ori,daca isi doreste intradevar sa se refaca si sa nu ii mai vada pe cei din jur distrusi din cauza viciului sau.
    Nu stiu ce sa mai spun ,dar tot timpul mi-am dorit sa pot face ceva in privinta asta, sa pot ajuta ,este fff greu dar nu Imposibil!!

    răspunde
  14. blowfish

    OK ii inteleg durerea si suferinta. Dar a fost obligat sa se drogheze? Nimeni nu l-a obligat/fortat sa faca asta si cand a inceput s-o faca cred ca era foarte constient de repercursiuni. Este tragic in ce stare este, dar sincer nu-mi pare rau deloc de el. E ca si cum un criminal ar cere iertare pentru crimele lui.
    Patetic

    Daca ai ales pe drumul pe care mergi suporta si gropile lui.

    IN orice caz asta este un semnal tras pentru cei care vor sa se apuce de droguri puternice.
    Daca se cred in stare s-o faca daca nu gasiti-va alt hobby.

    răspunde
  15. Pingback: cabral.ro » Blog Archive » Marturia unui toxicoman. Final.

  16. Jamilla

    Ala care nu gresit in viata lui, ala sa dea cu piatra…. Aveti dreptate, fiecare isi alege viata, i totusi…. nu.

    Blowfish, nu zic sa ne gandim la oameni ca tanarul de mai sus ca la martiri, dar nici sa-i condamni fara sa incerci sa intelegi implicatiile acestui proces. Ca si profesionist, am facut practica si am intalnit cazuri in care chiar si un caracter puternic poate fi infrant de drog. Si mai tzine si de cei din jur…el nu a avut sprijin, nu a avut oameni puternici langa el. Apropo de internare (ca tot ai pomenit, Cristina), pana sa apuci sa te internezi a doua oara, multe pot interveni si nu evorba ca toxicomanul nu vrea sau nu poate… ai vazut vreodata unul in sevraj? l-ai vazut zvarcolindu-se si chinuindu-se la propriu, sa nu-si faca rau? in momente ca alea, raul fizic e atat e mare, ca pierzi contactul cu realitatea… iar daca nu are cinte sa te ajute sa te internezi a doa oara… singur nici nu mai ai putere sa te tii). E usor sa judeci, e mai greu sa intelegi… daramite sa vezi cu ochii tai sau sa lucrezi direct cu ei…. Dupa cum vedeti la final, nu mai poate fi salvat, a plecat dintre noi. Dar marturia lui ramane…

    răspunde
  17. blowfish

    Jamilla dar cand era fericit si foarte indiferent cand toate erau noz nu sunt luate in calcul, doar trebuie sa luam partea cu zvarcolitul? SE ajunge acolo DOAR daca esti doborat de el.. Exista persoane care balanseaza acesta lupta tot timpul.
    Am citit despre drogurile tari stiu ce inseamna dar recunosc nu am avut ocazia sa vad pe viu la un prieten de care sa fiu legat sentimental, dar pot sa-ti precizez ca am vazut la straini.
    Nu sunt impotriva drogurilor dar sa le ia doar persoanele competente.
    Si sincer poate o sa par dur dar si-a meritat soarta. Drogul este o lupta cam pe viata si pe moarte, nu te joci cu asa ceva

    răspunde
  18. Jamilla

    blowfish, eu ca persoana care am vazut si am luat contact cu ei prin prisma meseriei, e si normal sa vad putin altfel decat tine aceasta problema ;-) poate sunt subiectiva ;-)

    răspunde
  19. KrisTina

    OFF DOAMNE! Cata durere si cata resemnare! Dc oare nu a luptat pt a putea merge mai departe? Dc nu pot fi ajutati ? De ce nu se lasa ajutaty? El renuntatse deja la viata lui, pt lumea aceea paralela, o lume mai „buna” , dar totusi sfarsitul pt el… Suntem lasati sa alegeam drumul pe care trebuie sa l urmam…aveam un drum pe care ar trebui sa l urmam, dar totusi un drum pe care, noi, il putem schimba…si el l a sch…dar a ales calea gresita :(

    răspunde
  20. Andra

    Am un nod in gad, si un gol in stomac. E al naibii de neplacut gustul care mi-a ramas citind acest post.
    Si poate ca starea mea e si mai aiurea, datorita faptului ca nu demult am aflat si ca o cunostinta, consuma de ceva ani droguri. Defapt mi-am dat seama, cand m-am intalnit cu ea, din intamplare pe strada iar ea era toata tremuranda, innebunita dupa: „niste pastile, ceva, orice, sau bani.. te rog! „.
    A inceput cu tutun, a continuat cu tussineforte, tantum rosa si iarba, si a ajuns acum, sa aiba in brate cele mai periculoase droguri. La ea e anturajul de vina. Anturajul si varsta. Are doar 14 ani. La 9 ani a pus prima data drog in gura.
    Incepe sa povesteasca despre faptul ca se simte „Excelent” cand e sub influenta lor, iar apoi, cand efectul se pierde, incepe sa se simta „de cacao”, din ce in ce mai rau.
    Acuma nu stiu, eu de stat cu mainile in san nu pot sta. Desi mi-e o simpla cunostinta si atat, ma doare sa stiu ca un copil de doar 14 ani, isi distruge propria viata doar pentru ca „e cul” si ca „o face sa pluteasca”. Are 14 ani, for God’s sake!

    răspunde
  21. blowfish

    bun venit in lumea cruda a realitatii…va rugam daca nu suntetzi bine „claditi” sa va fortati sa ignorati. Noi suntem de vina pentru droguri noi suportam consecintele.

    răspunde
  22. add

    as vrea sa-mi para rau pentru ei insa nu simt nimic. exista o chestie tare interesanta in viata: liberul arbitru, pentru unii muma, pentru altii ciuma. si mai exista o chestie: selectia naturala.

    mai e o chestie: mare parte din vina e a parintilor, asta nu zice nimeni, lipsa de educatie.

    răspunde
  23. buburuza

    m-am certat cu prietenii mei tocmai din cauza ca au inceput cu iarba pt distractie odata la ceva vreme, si in momentul cand le reprosam faptul ca fumeaza am fost oarecum respinsa de grup numai sa nu le mai tin morala, dupa cateva luni de fumat ocazional au ajuns sa fumeze aproape in fiecare zi a saptamanii….si in cazul lor nu a fost vina parintilor….a fost doar vina lor, k deh….distractie frate….acum ma uit la ei parca cu mila, pt ca din niste oameni ok, au devenit sclavi ai ierbii……posibili viitori toxicomani, mai ramane speranta sa se opreasca doar la iarba….

    răspunde
  24. Jamilla

    Andra, te sfatuiesc sa iei legatura cu fata, sau cu cei din familie…eu am vazut copii de 13 ani „varza” dupa heroina, si unii dintre ei au si murit un an mai tarziu. Deci, fata are 14 ani, dar drogul nu iarta, orice varsta ai avea. Si cine zicea mai sus ca are legatura si cu parintii si lipsa de educatie sau informare, are dreptate, e si asta un factor. Andra, daca nu poti intervieni direct, fa-o anonim, dar parintii trebuie anuntati sau cine va care raspunde de fata aceea. E pacat si la varsta asta chiar nu constientizeaza.

    răspunde
  25. blowfish

    Si ce vor putea sa faca parintii? Care este metoda care poate s-o faca pe o copila de 14 ani sa se lase de droguri?
    De ce parintii nu au explicat cum sta treaba mai devreme si incearca acum s-o salveze ( cred ca este foarte tardiv )?

    răspunde
  26. smara

    trist dar mult prea adevarat!nu trebuie condamnati pt ca fiecare isi alege ceea ce vrea sa faca cu viata lui, dar ce nu inteleg de ce condamni si pe altii???

    răspunde
  27. larisa

    E dureros sa citesti asemenea cuvinte al unui om bolnav , al unui sclav al propriului corp caruia ii s-a furat orice urma de simt , de putere sau ambitie … care pur si simplu a pierdut in fata bolii crunte ….:(

    răspunde
  28. add

    la 14 ani inca e responsabilitatea ta ca parinte, sarind peste faptul ca unde rahat ai fost pana acum de a ajuns asa, e inca timp sa-l mai salvezi.

    răspunde
  29. Andra

    Nu stiu exact care e relatia ei cu parintii, dar stiu ca probleme care ar putea sa o influenteze sa condsume droguri, nu exista. Mai stiu ca acum vreo 2 luni, parintii au aflat ca fumeaza (tutun). S-au certat cu ea, n-au mai vorbit o saptamana, iar dupa nu foarte mult timp ,au chiar lasat-o sa fumeze in casa, de cateva ori chiar dandu-i tigari sau bani de tigari. Nu stiu cum poti tu ca parinte, sa sustii faptul ca propiul tau copil fumeaza (si fumeaza la greu, pachetu’ pe zi, minim)… si asta nu e nimic.
    Jamilla – Direct sau anonim, nu conteaza, dar de actionat cu siguranta ca o voi face. Deja am intrat in legatura cu cativa prieteni de-ai ei, si o sa vad ce se poate face.. Culmea, si lucrul cel mai trist e ca unii din prietenii ei (apropiati) au ajuns si ei cu drogul in mana.. datorita ei. Ei totusi sunt constienti de faptul ca nu e bine deloc ce fac, dar in ciuda acestui fapt, tot continua sa consume (inca drogurile mai slabe), ca le place,(citez) „ca e cul, si daca nu bagi si tu in tine, te-au scos afara din gasca. Asa ca.. tre’ sa te conformezi, n-ai ce face! ”
    Iar ea… ea nu e constienta deloc de ceea ce face, si mai ales, e sigura de faptul ca nu are ce pati, ca ea e rezistenta si nu o doboara pe ea (citez din nou) „niste nimicuri”.

    răspunde
  30. Andra

    Aa, si ca mi-am adus aminte. Mi s-a povestit de catre un coleg de-al ei de clasa, cum ca, la un program al celor de la A.N.A. (Agentia Nationala Antidrog) facut in scoala, ‘domnisoara’, mandra din cale-afara a inceput sa numere pe degete: „De-astea am luat. Aaa si de-astea! Astea is slabe! De-astea vreau sa iau! Astea’s naspa, nu-mi plac!”

    :|

    răspunde
  31. Jamilla

    Andra, m-am interesat in Buc, am dat de Spitalul clinic de psihiatrie prof.dr. Obregia… Sos. Berceni nr. 10, Sector 4, Bucuresti, Telefon: 021.334.42.66; 021.334.49.73; 021.334.49.93; 021.334.79.94; 021.334.44.83, Program: NON-STOP
    [email protected], au sectie pentru toxicomani, inclusiv servicii de consiliere, nu numai de internare, poate veni fata si cu parintii, sau cu un prieten… mai vede si cu ochii ei unde se ajunge…voi cei care condamnati….v-am mai spus ca nu ati intrat in contact direct si nu ati lucrat direct cu ei, eu de aceea vad si de cealkalta parte a baricadei…….iar la 14 ani fata nu prea are constiinta consecintelor si mai ales, fata este INFLUENTABILA…parintii pot fi si ei sprijiniti sa o ajute. Deci incearca sa scrii la clinica sau la tel..eu nu sunt din si in Buc, dar am reusit sa ti gasesc datele. Succes!!

    răspunde
  32. Jamilla
  33. Jamilla

    daca nu crezi ca linkul e ok, uite o parte din serviciile oferite de spitalul /clinica respectiva:
    Toxicomanii (Dezintoxicare):
    – examene clinice complexe
    – probe paraclinice uzuale
    – teste specifice de laborator (HIV, VDRL, TPHA, AgHbs, AcHCV) in vederea evaluarii starii somatice si diagnosticului complicatiilor asociate consumului intravenos de droguri
    – asistenta psihiatrica de urgenta specializata in tratamentul dependentelor de substante psihoactive: droguri, alcool, medicamente
    – tratamentul afectiunilor de tipul tulburarilor de personalitate
    – tratamentul patologiei psihiatrice acute, cronice si recurente
    – evaluari de psihologie clinica, psihiatrie si psihodiagnostic
    – psihoterapie individuala si de grup: suportiva, ergoterapie, terapie ocupationala, existentiala (logoterapie), familiala si socioterapie
    – consiliere, programe de informare, psiho-educatie si sustinere a familiilor cu toxicomani
    – consiliere in vederea integrarii la externare intr-un serviciu de postcura si asupra diferitelor modalitati si tehnici de prevenire a recaderilor

    – asistenta psihiatrica de urgenta specializata in tratamentul dependentelor de substante psihoactive: droguri, alcool, medicamente
    – tratamentul afectiunilor de tipul tulburarilor de personalitate
    – tratamentul patologiei psihiatrice acute, cronice si recurente
    – evaluari psihiatrice, testari psihologice si psihodiagnostic
    – consiliere, psihoterapie individuala si de grup: suportiva, de familie, programe de terapie ocupationala cu pacientii internati
    – programe de informare, psiho-educatie si sustinere a familiilor cu toxicomani, preventie secundara
    – studii in domeniul toxicodependentelor
    – Important: in Sectie functioneaza primul grup terapeutic din Bucuresti al Asociatiei Alcoolicii Anonimi (AAA) afiliat la Organizatia Internationala A.A, cu sediul in New York, USA. AAA organizeaza periodic Conferinte nationale.

    răspunde
  34. Andra

    Jamilla – Merci mult pentru ajutor, insa nici eu nu sunt din Bucuresti, ci din Sibiu. O sa caut si o sa ma interesez sa vad ce pot face, chiar nu pot sta cu mainile in san. :) Merci oricum, inca o data! :)

    răspunde
  35. Jamilla

    ANDRA, fii atenta aici, am facut rost de adresa in SIBIU:
    CENTRUL de prevenire, evaluare si consiliere ANTIDROG SIBIU, str. Andrei Saguna, nr.10, (in incinta prefecturii), tel/fax 0269/224313, [email protected]

    Centru de tratament „Insula Sperantei” – centru de tratament pentru femei. Este situat in
    Selimbar, judetul Sibiu, strada TRIAJULUI nr. 512 B. Directoare Crina Lupea
    Telefonul centrului 0269 – 560960 (centrul din Selimbar este pt internare!!!),

    răspunde
  36. Jamilla

    Centrul de Prevenire, Evaluare si Consiliere Antidrog Sibiu are sase specialisti, eu zic intai sa le scrii pe mail iar in ziua in care vrei sa mergi acolo, sa iei dinainte legatura pe mail, sa astepti raspuns pe mail, ca sa existe posibilitatea sa te intalnesti sau sa te astepte unul din specialistii centrului la poarta, pentru a putea intra, pt ca este pazita institutia de jandarmi etc, si e mai greu de intrat.

    răspunde
  37. Jamilla

    PS: stai linistita, vi se va pastra confidentialitatea, si tie, si fetei de 14 ani, daca vei reusi s-o duci acolo pentru a fi consiliata, sau sa o iei la o intalnire cu specialistii centrului. SUCCES!

    răspunde
  38. Andra

    Jamilla – Da’ ce rapida esti! :)) Pe chestiile astea ma uitam si eu. (Adresa am gasit-o si eu chiar pe un pliant – nu stiu cum am intrat i posesia lui, dar nu asta conteaza -)

    Merci mult de ajutor! Zilele astea ma ocup de asta. Tinem legatura! :)

    răspunde
  39. Jamilla

    Lucrez in domeniul asistentei sociale si protectie si aflu mai repede :D

    răspunde
  40. miry

    mie mi se pare totusi ca se face o confuzie.Eu de mica am fost foarte interesata de droguri.In nici un caz sa le testez, ci sa aflu cat mai multe despre ele pentru ca voiam sa inteleg de ce unii oameni apeleaza la aceste imbecilitati pentru a-si gasi fericirea.Insa…din cat stiu eu, „iarba” nu este drog pentru ca nu creaza dependenta.Niciodata un om nu o sa intre in sevraj fara marijuana…niciodata un om nu o sa faca cheta pe strada ca sa poata sa isi ia o tigara…marijuana e relativ inocenta…din cate stiu poate vindeca si unele afectiuni pulmonare.Bineinteles ca cel mai bine e fara nimic (nici makr tutun si alcool), dar totusi exista o distanta mare intre consecintele consumului de heroina si cel de iarba.

    răspunde
  41. Pingback: vi se pare distractiv? | Blogul lui Ionut Pepenar

  42. Andra

    Miry, daca te refereai la ceea ce spuneam eu. Daca citesti mai cu atentie, am specificat faptul ca a inceput cu tutun, a continuat cu iarba, si a ajuns la droguri urate….

    răspunde
  43. ABS

    Stiu ca o sa para lipsit de orice urma de compatimire ce spun eu acum, dar din pacate nu pot sa spun ca simt o prea mare compatimire pentru omul asta: el a ales sa se sinucida in momentul in care a inceput sa se drogheze. De ce? Aici este problema cea mare: pentru ca cineva probabil ca i-a laudat partile bune si a „uitat” sa-i spuna si care sunt partile rele, iar el a luat-o de buna. Asa ca parerea mea este ca marturia lui sa ne foloseasca in incercarea de a convinge pe cineva sa NU se apuce. Din pacate eu deja il consider un caz pierdut, dar macar pierderea lui sa ajute la salvarea altuia sau altora.

    răspunde
  44. BlindGirl

    good news: pe discovery au dat astia un documentar in care un doctor zice ca te scapa foarte repede de toate dependintele.

    Intri la el si ii zici ca fumezi de 12 ani, cocaina de 8, vodca de 7, lsd de 10, etc, etc. Amesteca el niste solutii si iti curata organismul ca sa nu mai simti nevoie de nimic din toate alea.

    Deocamdata proiectul e experimental dar are rezultate foarte bune. Si nu se simte sevrajul la tratamentul ala.

    Dr a explicat o chestie super stiintifica si interesanta din care putinii mei neuroni nu au inteles mare lucru decat ca poate in timp cu tratamentul ala sa si refaca legaturile considerate pana acum moarte intre neuroni. (Stiti ca se zice ca daca bei iti mor conexiuni neuronale ce nu le mai poti invia.. se pare ca se poate. Pacat ca la nivelul la care explica doctorul n-am inteles prea bine cum anume.)

    răspunde
  45. Dl. Petcu

    d-asta e bun si serialul ala 17 de pe prima …

    răspunde
  46. ela

    desi mi-e greu sa imi aduc aminte am sa va povestesc…aveam 15 ani..eram sportiva de performanta si nu admiteam nici macar fum de tigara in preajma mea…prietenul meu cel mai bun, cu un an mai mare, m-a invitat la un chef…la inceput interesant, dar incepusem sa ma plictisesc…m-am retras pe balcon cu un pahar de suc in mana (eram singura care consumam asa ceva) si ma gandeam sa o sun pe mama sa vina sa ma ia…la un moment dat il vad pe Alex alergand spre mine si urland : ‘Uite-l! Ma cheama!”…am zambit crezand ca e ametit de alcool si am apucat sa spun doar ca nu l-am strigat…pana sa ma dezmeticesc el deja se arucase in gol cazand de la etajul 8…lsd-uri luate erau mult prea mult pentru el, si inca ma intreb daca cine il chema a avut mai multa nevoie de el decat noi cei care il iubeam…socul cel mai mare a fost reactia celorlalti care au inceput sa rada, intorandu-se cu spatele si comentand cat de belea a fost saritura: „Ai vazut ma i-a iesit din prima!”…am sunat-o pe mama furioasa si plina de remuscari ca nu l-amapucat de mana…inca ma gandesc uneori la el si am remuscari…de atunci spun NU DROGURILOR si gustul amar al amintirii o sa il am de fiecare data cand privesc inconstienta ce cred ca pleaca in primul rand din sanul familiei…si da, sunt vinovata caci daca l-as fi prins de mana poate astazi radeam impreuna…

    răspunde
  47. Stancu Bianca
    Stancu Bianca

    Nu trebuie sa fim indiferenti.

    răspunde
  48. ancuta

    ela..nu mi-as fi dorit sa fiu in locul tau atunci.. nici nu mi-as putea imagina o scena de acel gen la care sa particip si eu. Ma simt.. lipsita de ajutorare atunci cand tinerii de varsta mea considera lucrurile rele „cool” etc ..:(

    răspunde
  49. Bloghita

    Da, la inceput e placere si e bine (la iarba si LSD) dar dupa 1-2 ani nu mai simti placerea, si vrei ceva mai tare. Si incepi sa bagi heroina, pana cand devii dependent. Apoi placerea trece si de la heroina. Atunci se instaleaza nevoia acuta zilnica de drog. Daca nu bagi 1-2 zile intrii in sevraj puternic, te dor toate si multe alte chestii de cac*t.
    Singura lui vina este ca s-a apucat de heroina. Trebuia sa lase iarba dupa ce placerea a trecut.

    răspunde
  50. Roxy

    trist…si ce e si mai trist e ca nu e singurul…:(

    răspunde
  51. fragile

    iubita mea a fost dependenta de heroina… a fost la bucuresti internata.. dar dupa cateva luni iar s-a apucat.. acum a mai rarit.. si vrea sa se lase.. adica nu a mai luat de vreo 2 saptamani… si asta pt ca a fost la mine si a stat cu mine.. nu stiu cum sa mai fac.. dar sa fie internata iar nu vrea.. mai ales ca si-ar distruge mama inca o data :| mentionez ca vorbeste mereu de durere si de moarte si ma intreaba daca sigur vreau sa raman cu ea pana la final indiferent care ar fi ala :| vreau sa o ajut pt ca o iubesc prea mult.. si simt ca o sa reusim impreuna… dar nu stiu cum sa se termine odata cu durerile astea :|

    răspunde
  52. beatris

    da oribil .. inspaimantator .. nam cuvinte nu stiu ce sa spun … si o cunoscuta mie se taie deci bratele a ajuns pana si pe fata sa se taie talpile tot corpul .. arata oribil .. nici nu kred k tio poti imagina … ar fi mult mai bine daca drogurile nar exista!

    răspunde
  53. Alex M.

    Si eu sunt consumator inrait de nicotica, iar pentru cei care inca nu au inceput sa aibe probleme ar trebui sa constientizeze ca si tigara incet incet iti fura viata si te daramana pe toate planurile. Baiatul asta a facut o greseala enorma, decizia e numai a lui de a se lasa de heroina, oricum viata lunga nu au consumatorii. Incerc si eu sa ma las de tutun si sper sa reusesc. :)

    răspunde
  54. nora

    De cand iti citesc blogu nu am dat pe antidrog sa vad ce si cum, poate nu am vazt sau poate m’am facut ca nu vad. Da cand citesti chestii de genu sau cand vezi reportaje de trec toti fiori, ti se face mila sau orice… Dar m’ai rau e sa traiesti cu un Toxicoman !!!! m’ai tragic, sa te lupti cu el, m’ai tragic e sa’l vezi cum o face, sa’l vezi langa tine cu tot cu trairile lor.Am stat 8 luni cu o persoana de genu, poate din ambitie ca l’am iubit sau nu stiu, m’a schimbat enorm de mult, mi’a intors lumea pe dos…Sunt mandra de mine ca nu am apucat calea , pur si simplu numa atrag nu au nimic acel ceva care sa ma deie pe spate…Mereu m’am intrebat de ce o fac, motivele am vazut ca sunt multe dar totusi sunt oameni care sunt destepti si apti sa faca ceva mai mult cu viata lor si etc, dar cred ca marea motivatie sa se drogheze e „Distractia ” …. M’am luptat cu el ca, cu morile de vant nu m’ai aveam eu putere , il iubeam si vroiam sa’l vad ok mai ales stiind ca o facea de de la 18 ani si el are 26, cred ca va intrebati de ce mai traieste are nuntat la heroina sau cocaina si e pe ceva mai usor.. usor in opinia lui ,ma rog.Acu l’am revazut dupa o perioada de 4 luni, era drogat in plina strada,abea se tinea pe picioare si arata oribil,pur si simplu mi s’a facut scarba, am vrut sa’l pleznesc sa’l dau cu capu de ceva .Dar nu mai are scapare….am o vb CE ITI FACI CU MANA TA SE NUMESTE LUCRU MANUAL!!UNII chiar nu au scapare …..Tragic dar adevarat !!

    răspunde
  55. andreea

    pur si simplu mi se face pielea de gaina cand citesc asa ceva sau aud…mi-e frica de cuvantul drog…nu inteleg de ce isi fac rau cu mana lor:((

    răspunde
  56. dya
  57. daniela

    este impresionant cat de singuri sunt aceste persoane,atat de goi si pusti inauntru incat li se pare ca si lumea din jurul lor este goala….din pacate vorbele sunt inutile chiar daca in ziua de azi traim din vorbe si nu din fapte…as vrea ca societatea de azi sa fie mai atenta la particularitatile din viata de zi cu zi si nu numai la cati bani au in portofel

    răspunde
  58. laura radoi
    laura radoi

    sper din sufelet sa treaca peste,insa din afirmatiile sale observ ca sa resemnat…ca i si asteapta moarte insa nu se gandeste la urmari,la ce lasa in urma,la parintii sai,prieteni la toti cei ce il iubesc si care cu siguranta i si vor simti inima zdrobita si sufletul incarcat.”Hai sa facem ceva pentru el,hai sa facem cv pentru cei care si au distrus viata drogandu se”toti zic asta insa nu s eimplica.Tu chiar faci asta cabral si e pacat sa nu te ajutam,e pacat sa nu ne dam mana cu totii sa salvam o viatza,e pacat sa nu i facem sa reflecteze asupra vietii,cat e ea de frumoasa si fara droguri!!

    răspunde
  59. O Mo_Oldoveank
    O Mo_Oldoveank

    ..am citit shi eo asta shi am ramas shocata :-<

    eo am un prieten fff bun kre fumeaza iarba…in fiecare zi…shi eo sunt singura care shtie…numai in mine are incredere caci ai lui nu sunt in tzara shi nimeni nu il sfatuieshte d nimic:”nu ii vrea binele”qm zice el…am reushti pt kteva zile sa il fac sa nu mai fumeze..knd eram impreuna,insa nu shtiu ce a facut knd a mers acasa….regreta fff mult k s’a apukt…ishi cheltuie totzi banii pe asta shi simte k nu va mai putea fi nicioadata normal…:)…eo sper sa il pot ajuta..intotdeauna i’am „tzinut morala” qm zc el shi i’am zis k ceea ce face acum nu’l duce la nimic bun…

    peste o sapt avem examen..shi probabil dak nu il i’a va plek in italia la ai lui…eo sper k makr ei sa il opreasca…sincer ma rog sa nu il i’a…

    i’am promis k nu voi spune nimanui shi asha va fi…ai lui nu vor afla de la mine…dar sper k tot ceea ce i’am zis pana aqm sa ii prinda bine…

    răspunde
  60. tymori

    din pacate la un anumit grad de dependenta nu prea putem face nimic..pentru parte din ei este refugiul din fata realitatii ..pt altii gestul de sfidare ,tentatia noului -am avut-o si eu in grup se fuma iarba si..dar m-am oprit f repede pt ca mi-a fost frica de consecinte ,vazusem un caz ,o fata de 24 de ani care nu mai se putea numi om traia numai pt drogul ei ,se prostitua ca sa faca bani ,de pe strada era luata la dezintoxicare ,fugea si revenea ,obsedata arata de 40 de ani ,cred ca ar trebui sa fie popularizate cazuri reale

    răspunde
  61. robert

    am fost dependent de heroina timp de 8 ani si am reusit sa ma las.m am apucat de heroina pe vremea cind se vindea in grozavesti la arabi la pliculete, mai exact in anul 1994 la vremea aceea se vb de heroina mai mult in filme … am iceput sa consum din curiozitate si situatia financiara f buna mi a agravat dependenta fara sa realizez. primu semnal de alarma a fost dupa 1 an cind am vrut sa renunt si mi am dat seama cit de grav eram, si fizic si pshic..mi aduc aminte ca umblam din spital in spital si nu exista tratament pt asa ceva.am fost nevoit sa continu sa ma droghez.deja dupa 4 ani pierdusem tot ce aveam in jurul meu , familie ,banii,pina si prietenii incepusera sa moara de supradoza. am continuat sa ma droghez ..de multe ori ma trezeam in spital si nu stiam de ce sint acolo ,clar… ma trezisera doctorii dintro alta supradoza ..ultima data cind am ajuns la spital doctorii nu mi mai dadeau nici o sansa, deja familia imi cumparasera loc de veci si se pregateau de ce e mai rau ,dar dumnezeu nu m a lasat sa mor ,ajunsesem la saturatie de viata asta de drogat, aveam momente cind stateam cu siringa gata preparata si plingeam ca n am unde sa mi mai fac doza, eram ciuruit de siringa de la degetele de la piciore pina la git,eram un om resemnat ca in scurt timp va veni ziua in care eu nu voi mai exista si am sa scap de suferinta.incepusem sami doresc moartea, ma saturasem de spitale ,metadoane si toate tratamentele ..aflasem de la un prieten de un centru din sibiu m am gindit sa mai incerc pentru ultima data sa ma las .la acest centru am stat un an de zile..in prima zi cind am ajuns acolo a fost putin cam cidat pt mine m au intrebat daca am vreun tratamet medicamentos la mine ,si daca da, sa l arunc in cos daca vreau sa ramin, ca acolo se lucreaza doar pe baza de psihoterapie ,ergoterapie si asa mai departe.aveti cuvintul meu de onore ca nu mai credeam nici in cele mai frumoase vise ale mele de drogat ca am sa ma las de droguri..din 2002 am plecat din acel ,,asezamint,, sint ceva ani de atuci si nici macar odata n am mai incercat, tin sa le multumesc doctorilor HOLGER LUX si SOAITA VASILE..sper ca acest mesaj poate fi un impuls pt cei care vor sa se lase …poti renunta totul e sa ti doresti asta, e putin greu dar merita sa traiesti.

    răspunde
  62. raluki_rtz
    raluki_rtz

    multumesc lui Dumnezeu ca m-a tinut departe de tentatii!!! Nu-mi vine sa cred ceea ce spune saracul baiat…pana mai acum 2 luni eram de-o seama..si nu stiu ce-ar mai fii de viata mea daca as fii in starea in care e el….hmmmm….aproape tot ceea ce facem azi se numeste drog intr-un fel sau altul, dar drogul in sine, iti pune capat zilelor….si nu pot intelege persoana care in ciuda faptului ca stie ca acolo gaseste Sfarsitul ( ca sa nu-i zic altfel), spre locul ala se indreapta. e ciudat pentru ca noi nu ne cun viitorul, dar prin unele fapte putem stii ce va urma…putem deduce prin simplul fapt ca asa se va intampla. e chestia aia….acolo nu-i bine dar eu acolo ma duc!!!!! si e total ciudat!!!! e aiurea sa te indrepti spre ceva chiar daca stii ca nu-ti face bine……
    of….viata, cat de frumoasa ar fii ea fara vicii!!!
    Spuneti NU drogurilor si toate viciilor…incercati sa traiti viata cu toate cele 5 simturi!!!

    răspunde
  63. claudia

    mie greu sa va spun…sora mea are doar 18 ani.a inceput sa ia droguride pe la 16 ani.tot atunci a inceput sa bea.cand ma refer sa bea nu ma refer o bere,50 de coniac…ma refer la sute de grame de coniac si wisky in nici o ora…sa va spun cum mi-am dat seama k ia droguri…parintii mei au plecat la o nunta in alt judet.ea a zis k vrea sa fak un bairam doar cu cateva persoane(max 5 6).am zis k ok(eu fiind mai mare).pe atunci aveam un prieten jandarm.suna la usa.ma duc si deschid.cati credeti k erau la usa?pe putin 15 persoane,k nu am apucat sa le numar.am luato deoparte si iam zis k ce cauta atatia aici.ea mia zis k sa numi fac griji k nu fac scandal.mam intors in living unde avea loc petrecera.eu cumparasem niste bere si niste suc dar nu le scosesem la iveala.cand am intrat in living miam facut cruce…5 sticle de jb si 3 de coniac(plus vreo 20 de cutii de red bull).am plecat de acolo in alta camera si lam sunat pe prietenul meu la 11 noaptea si iam explicat ce se intampla.era la servici.dar in 20 de minute a ajuns la mn.de cum ia vz pe petrecareti mia zis k ceva e necurat cu ei.cat timp am stat eu de vb cu el si iam explicat petrecaretii au plecat pe balcon la o”tigara”.cat au stat pe balcon aproape 15 min eu nu am intrat deloc acolo.in schimb prietenul meu a intrat.cand sa intors mia zis „vezi k sorta se drogheaza”.am ramas tampita.am vrut sa sun la politie k sa ii dea afara ptr k eu nu aveam nici o putere asupra lor k erau morti si de bautura si de”tigara”toti.faza a fost k nu imi gaseam telefonul.atunci miam facut tupeu si mam dus la ei.iam intrebat”cine mia luat telefonul”?la care ei se uita la mn si ii bufneste rasul,printre care si sormea.mam uitat la ei si ma apucat un fior de furie si bineinteles mam tipat la ei.iam adus pe toti in living,iam aliniat si am inceput sai controlez.nu vam spus k erau doar 4 fete in grup si cu sormea 5.bineinteles baietii imi luau mana si sio puneau unde vroiau ei(cred k va dati seama).iam amenintat k voi chema politia dak nu pleaca si imi dau telefonul furat.sau carat f repede nu inainte de a ma injura si a ma face cum lea venit lor la gura,dar nu a mai contat ptr mine.eram multumita ca au plecat.a doua zi am luato pe sormea si am discutat cu ea.mia zis k ei au corupto sa se drogheze si k ii pare rau si k imi promite k nu va mai lua.am cautat pe internet o groaza de chestii despre droguri si i leam aratat.sa apucat de plans si mia zis k nu stie cum sa se lase de ele.iam dat niste sfaturi utile ,dar nu a tinut cont de ele.avea un anturaj f dubios.nici acum nu am reusit sa o scot in intregime din el.si cum a zis si studentul de mai sus…nu mai are nici un sentiment fata de familia ei,fata de ea…sentimentele care ne erau destinate noua sau directionat catre cei din anturajul ei…eu acum sunt in italia…ea la fel…dar ne despart cam 100 de km.dar ce este mai rau…e faza k traieste cu un tigan care se drogheaza.imi cer scuza k nu am scris ortografic dar lacrimile nu mi se opresc.o voi pierde…dak nu am si pierduto deja…

    răspunde
  64. DAN

    San un „fost” consumator de heroina in prezent sint in progaram de metadona la LSM.Nu ma mai impresionea za de mult astfel de povesti adevarate…Vreau doar sa spun ca atunci cand au aparut puternic pe piata romaneasca drogurile,adica in 98′-99′ nu era mediatizat ca acum (nu mai zic in 96′ cand am inceput eu) ba aproape deloc.Cand m-am apucat eu si multi altii vedeam doar in filmele americane droguri si credeam ca sintem jmecheri ca asta e o jmecherie la care nu oricine are acces.Nu aveam de unde sa stim unde se ajunge.Tin minte ca aveam rauri si m-am dus la vrajitoare crezand cfa am FARMECE :) .Acum pot sa spun ca nu ii inteleg DELOC PE CEI CARE SE APUCA ACUM dupa atata mediatizare si atata informatie la care fiecare dintre noi avem acces.
    In prezent am un baiat de 3,8luni si tot de atata timp „m-am lasat”. Pun ghilimele pt. ca acum sint de 3,6 ani pe metadona(sintalgon) care si asta e TOT UN DROG.
    SPUNE-TI NU DROGURILOR CA SUNT DIAVOLUL PE PAMANT !!!!!!!!!!!!!

    Va multumesc ca a-ti avut rabdare (care a-ti avut) sa cititi si PAREREA MEA.
    DAN

    răspunde
  65. alah

    @O Mo_Oldoveank, to esti beni, to? Pentro ca to soni oleak cam tampitica, iti dai zeama, no? De ce no poti spone EU, ca si cum nu esti agramata sau IO daca tii musai sa pari de la tara? Pentru ca „eo” nu este un cuvant, retardina mea draga. Intelegi, to? Sao no intelegi? Vrei mosai sa fii cea mai proasta de pe pagina asta, to?

    răspunde
  66. blue

    eu am un prieteni care s-au drogat cu heroina multi ani…si totusi au reusit sa se lase.La inceput se zicea ca ,daca ajungi sa iti injectezi (bine, in jargon era: „daca ajungi pe vena”),nu mai scapi.Si totusi am prieteni care s-au lasat.Au 3 ani de cand nu au mai luat nimik,au o viata frumoasa.Si mentionez ca erau genul care furau si vindeau din casa,aveau parintii distrusi.Si totusi au reusit.
    M-ai am un prieten foarte bun care s-a drogat cu heroina 3 ani,dar nu pe vena si s-a lasat.Acum are 5 ani de cand nu s-a mai drogat.
    DEci se poate daca vrei,daca renunti la anturajul tau si daca ai sprijin din parteaprietenilor si a familiei.Raul trebuie taiat din radacina.Persoana respectiva trebuie rupta de anturaj definitiv,nu doar pt cateva luni sau un an.Sunt recidivisti si dupa 3 ani de abstinenta.Trebuie sa li se dea o motivatie in viatza .

    răspunde
  67. blue

    mai sus am gresit un MAI…Am scris M-AI…scuze de analfabetism

    răspunde
  68. Geanina

    robert te rog poti sa`mi dai si mie o adresa un nr de contact unde ai fost tu la tratament la Sibiu.Il am pe prietenul meu care se drogheaza de 11 ani cu pauza de 1 an si respectiv 2 ani.It multumesc

    răspunde
  69. dany

    singurul lucru pe care pot sa il spun: mare pacat ca este tanar si a luato pe un drum gresit si asta doar din cauza anturajului gresit. Pacat ca au aparut astfel de chestii pe piatza.

    răspunde
  70. hefe

    Grav e ca sunt mii ca el si mor zi de zi pentru astfel de placeri meschine, pentru cei interesati de efectele anumitor droguri puteti trage cu ochiul pe http://hefe.bloggerul.ro/, am publicat mai de mult un post despre droguri. Numai bine

    răspunde
  71. Roby
  72. seNNsi

    morr cand va aud ca spuneti da il inteleg…cum poti sa il intelegi ? cum ? nu ai cum…nu ai cum sa il intelegi..tu stai cu un kent 8 in fata si o cola el sta cu 1 bila seringa , fiola si sarea..si se gandeste ca daca si-o face acum ce face mai tarziu ?

    răspunde
  73. cami

    Nu am putut citi tot…am citit ..pe sarite.
    dramatic.!
    Apropos…unde ma pot documenta ?…cunosc o pers apropiata mie care …”fumeaza!”….vreau sa stiu daca poate ajunge la …mai mult.

    răspunde
  74. luizika

    astfel de persoane nu sunt de compatimit…sunt persoane bolnave care lupta pentru viata cu boli de genul cancerului si nu stiu ce sa mai faca ca sa traiasca in viata asta mizerabila, iar astia, sanatosi fizic(psihic-NU), nu stiu cum sa-si distruga viata.Eu nu i-as ajuta deloc, nu merita! Eu fac dializa de 6 ani si nu stiu cum sa fac sa mai apuc cativa ani, ptr ca sunt tanara,si nu doresc sa ma dau batuta.Chiar si asa, viata e frumoasa si merita traita.

    răspunde
  75. radu

    Dureros…foarte dureros….dar NU E IMPOSIBIL. Sunt fost consumator de heroina intravenos. Am 33 ani…si sunt super OK. Mi-a fost greu, da…dar am reusit. Am 3 ani de cand sunt „curat”. Recunosc, am avut 10 internari, inca sunt in tratament de sustinere/mentinere cu metadona. Am consumat timp de 7 ani…la greu. Si cand zic la greu inseamna in cantitati…Tinere…daca citesti postu’ meu, crede-ma pe cuvant SE POATE TRAI SI FARA MARFA. BFT si sper sa fii bine!!!

    răspunde
  76. Fucsia

    Nu am participat la o farama din viata unui toxicoman, ci am trait-o. Este vorba de fratele meu. Dupa 5 ani de chin, atat al lui cat si al nostru, familia lui, singura solutie, care a si mers, a fost ca el sa plece impreuna cu iubita lui in alta tara, departe de anturajul nenorocit care ne-a schimbat definitiv vietile. Am asistat neputincioasa la de toate: certuri, batai, furturi, politie, arestari, preinfarcturi ale parintilor care si asa aveau probleme cu inima, stari permanente de tensiune in casa, era sa pierd facultatea, psiholog, tentativa de sinucidere din partea lui, din partea mamei, internari si multe altele pe care cei care nu au trecut prin asta poate nici nu le cred. Eu si parintii mei am ramas marcati pe viata. Eu m-am inchis in mine si comunic foarte greu. Inca mai platim si acum dupa 2 ani de pe urma datoriilor lui din acele vremuri urate in care tot ce imi doream era sa inceteze sa isi mai faca rau atat lui cat si noua, dar era prea slab. Ai vazut „Trainspotting”? Cred ca esti de acord cu mine ca este o mare porcarie, ca nu poti sa tii un om in casa, legat, si sa il scapi tu de dependenta. Noi am incercat si nu a mers. Frati-miu statea in casa cel mult 4 zile si dup-aia zicea ca are nevoie de plimbare sau sa iasa si el afara la baieti, in fata scarii, si disparea…Deocamdata el este salvat, asta pentru ca este departe de anturaj, dar ne gandim cu groaza ce se va intampla cand se va intoarce pana la urma in tara, mai ales pt ca anturajul acela nenorocit inca exista si face acelasi lucru: fura si isi baga in vena. Ne lipseste foarte mult, dar preferam sa il stim departe, dar in viata, decat aproape, dar mort. Te respect pt tot ceea ce faci in acest sens si sper din inima sa te auda cine trebuie. Salutari!

    răspunde
  77. marick

    fratilor …am si yo o intrebare …daca consum ..zic yo 2 plicturi de tantum rosa la 3 saptamani …este vreo sansa sa pot ajunge in cazul de mai sus ?( ….dar totusi ….este nociv organismului ..in doze mici ? )

    răspunde
  78. estce

    iarba`i buna nu incerca alceva ca poate sa „te doara”
    Pace si bucurie all

    răspunde
  79. mihaela

    Acum tratamentul ce se efectua in Israel, de dr. Waismann care consta in blocarea receptorilor,se efectueaza la noi in tara.Foarte multi consumatori de heroina sau metadona pot fi salvati datorita acestei proceduri.Pentru mai multe informatii puteti accesa http://www.forad.ro sau puteti suna la tel.021.311.59.01

    răspunde
    • alexandru
      alexandru

      dar mai bine spune cit costa acel tartament facut de dr.waismann si cind o sal afli te minunezi si partea frumoasa este ca cineva escopera ecva care slaveaza vieti si costa mult cind ar trebi sa coste putin asta e lumea asta e treaba in ziua e azi nu toti toxicoamni or sa aibe aceei abni sa se duca la domnu doctor si eu ams duce dar bani pl am vorbit cu ei pe mail si sti ec au spus pei ca 5000euro este o suam infima dac vrei sa taresti haha ca cati bai am dat eu pe droguri pian acuma si nu am 5000euro sa ami salvez viata tare si eu taresc intr-o taar unde sal minim este 600ron de une as putea eu sa scot aceea suma de bani dac voi ami puteti spune eu amine am duc la aceea clinica asa renumita c sa salvezi vieti cost asa ult in loc sa faci totu pe gartis cum a zis isus ucenicilor dumnezeu va dat har sa vindecati aomeni asa si voi trebuie sa ajutati fara a cere ceva in schimb caci el va dat gartis nu pe bani acel har

  80. Irina

    Foarte socant!

    răspunde
  81. Loreen

    SOLUTIA impotriva heroinei, metadonei,suboxonei si tuturor opiaceelor http://www.anrclinic.info intrati pe acest site si veti gasi solutia…va garantez din experienta personala…singura problema este pretul destul de ridicat al tratamentului…dar viata ta nu are pret…iar pe droguri oricum dai banii astia in cateva luni, Bafta tuturor

    răspunde
  82. Katherine
    Katherine

    Trebuie sa luptam toti impotriva acestor droguri pentru ca mii de tineri isi distrug nu doar adolescenta , ci toata viata . Este trist ce se intampla in jurul nostru . Sincer imi pare rau pentru acest student … dar prea tarziu . Sper sa`si gaseasca drumu catre liniste si spre o viata normala!

    răspunde
  83. Pingback: Sex,Drugs&Rock’n’roll « Andra’s Chapter

  84. serban

    HEROINA, CEL MAI PARSIV SI MAI BLESTEMAT DROG.
    TE PRINDE IN MREJELE EI SI NU MAI SCAPI DECAT PRIN MOARTE.
    NU VA GANDITI SO INCERCATI K E INCEPUTUL NUMARATORII INVERSE SPRE MOARTE.

    răspunde
  85. ioana

    fratele meu se drogheaza..am sa povestesc o faza socanta..cel putin pentru mine…am vrut cu parintii mei sa mergem sa-l denuntzam la politie(am incercat absolut tot..l-am scos din puscarie,l-am primit in casa,insa el tot se droga) si in momentul in care am deschis usa,el era in fata noastra cu o sticla de benzina cu tigarea in gura si zicea ca da foc la casa ,ca el se sinucide,ca nu-l mai intereseaza nimic..mi-e mila de el..am citit mult despre droguri..dar ne face foarte mult rau..ajunsesem sa-l legam in lanturi ca sa nu se mai drogheze..a rezistat doar o saptamana dupa care a zis ca vrea sa plece din tara..tata l-a lasat,dar de data asta si-a luat definitiv mana deasupra lui..e trist..ca in 90% din cazuri ,drogatii nu au scapare..ei au 2 optiuni:puscaria sau moartea..si e triiist ca sufera si familia..poate la fel de mult ca si el..eu imi iubesc fratele foarte mult dar nu mai rezist..de 15 ani povestea se repeta:fura pentru droguri ajunge la puscarie sta 2 ani se intoarce si o ia de la cap..imi doresc o familie fericita..dar cu durere in suflet..fratiorul meu,care pentru mine era un idol cand eram mica,nu are scapare.si eu cred ca eu si parintii mei avem dreptul la fericire.SPUNETI NU DROGURILOR!!

    răspunde
  86. adina p

    niciodata nu am inteles ce simte un drog addict..acum am inteles,,,disperare !este o viata luptand cu un viciu permanent…cine v-a castiga?:((((

    răspunde
  87. roky

    Dur intradevar Cabrale. Noi doi am fost colegi in Decebal cu ceva vreme in urma (si de banca parca pe la engleza in a 9-a). Poate iti aduci aminte de Csomos sau de Saddam. Cel putin de Csomos ar trebui sa-ti aduci aminte. Se cafteau fetele pe el. Era un fel de B. Pitt in Legendele Toamnei. Barbat frumos cu o intunecime deplina a mintii. Saddam era idolu’ meu de pustan p’atunci. Povestirile lui m-au determinat sa ma apuc de parasutism sportiv. Muschi pe el, canta la chitara, desena destul de bine, mergea cu spatele drept si pieptul inafara, nu bea, nu fuma. Acu’, cand ai vad pe strada cred ca pot sa-i ridic pe amandoi in aceeasi mana. Au ajuns doua umbre. Heroina cu kilu’. Pacat ca ma intalnesc cu mama unuia dintre ei destul de des pe strada. Ultima data cand am intrebat-o de fisu’ mi-a afisat o expresie de-mi venea sa mor de rusine ca-i mai si aduc aminte de „ce face fisu'”. Nu cred ca exista scuza plauzibila pt cei care se apuca de droguri. Mai ales dupa atata tam-tam, dupa atatea marturii de vieti facute praf si pulbere in varful acului. deh, tentatia e totusi mare sa fii cool.

    răspunde
  88. dan

    Foarte buna initiativa si foarte folositoare informatiile! Le voi folosi intr-un program antidrog cu clasa mea. Ceva despre spice stiti? Am mare nevoie de informatii despre aceste ierburi… Daca poate cineva sa ma ajute…

    răspunde
    • LaLa

      spice’urile sunt cele mai proste inventii sunt nesanatoase din toate punctele de vedere! Iti afecteaza organismul creierul nu se compara cu iarba! am fumat spice si am facut atac de panica am fumat iarba a fost super senzatia chiar nu se compara! Sunt combinatii intre substante nocive creierului, baga orice numai sa iti provoace o senzatie aia de „high”! dureaza doar 10 minute si apoi esti molesit si trist ! Nu se merita !!

  89. LaLa

    Nu o sa intelegeti niciodata daca nu v’ati drogat! Toti se apuca din curiozitate sau teribilism . Problema majora este ca nu stiu cand sa se opreasca! Eu m-am drogat cateva luni cu droguri sintetice! Prima senzatie a fost super a fost distractie am ras m-am simtit bine apoi nu a mai fost asa! Am ajuns sa fac atac de panica si ma chinuiam sa ma depanichez singura ca sa nu ajung la spital! Iubitul meu se droga si el la fel pana au inceput atacurile de panica! El a fost mult mai rau pt k se drogheaza de vreun an si ceva! Dupa ultimul episod nefericit a renuntat la ele dar nu ar fi putut daca nu eram eu langa el sa il sustin si sa il ambitionez! Conteaza extraordinar de mult sa ai pe cineva langa tine in momentele acelea! Toata lumea te da la o parte si deja esti distrus de droguri mai esti si alungat nu iti face decat mai rau psihicului! Toata lumea m-a sfatuit sa il las dar nu puteam sa i intorc spatele atunci! Si sfatuiesc pe toata lumea sa faca acelasi lucru sa nu isi lase prieteni frati atunci cand au mai mare nevoie de ei! In ceea ce priveste dependenta….trebuie sa stii cand sa te lasi daca chiar vrei sa incerci dar cel mai bine este sa stai linistit pt ca nu aduce nici un beneficiu decat niste stari din care cu greu iesi! Ajungi sa te lupti cu creierul tau pt a putea depasii un atac de panica ! E cea mai urata senzatie!!!

    răspunde
  90. weedman

    salut,iti vizitez blogu de ceva vreme si vroiam sa te intreb daca imi dai acordul de a posta aceasta marturie la mine pe blog.

    răspunde
  91. nicoleta

    nu condamnati,nu aruncati cu piatra in niciun toxicoman,caci toti avem un frate,o sora ,un copil,si nicidata nu ve-ti sti cand se v-a abate asupra voastra,sotul meu s-a drogat 14c ani,14 ani de care pe mine m-au macinat cat 30.D-zeu ne-a ajutat zic eu,dar urmele se vor resimti toata viata,acum este pe metadona de ceva timp,stiu ca e absurd dar eu sant multumita,eu nu am tras nic macar o data absolut nimic pt ca eram constienta ca numai daca sant puternica langa el al pot salva,nu spun decat ca de la 90 de kg ajunsese la48 de kg,e o drama repet nu condamna-ti ajutati-i daca puteti macar cu o vorba bun!

    răspunde
  92. nicoleta

    ami cer scuze pt greselile de ortografie dar sant angrozita de ce vad an jurul meu si ce am citit mai sus multumesc BUNULUI DUMNEZEU ca sotul meu si-a revenit,stiu ca pare incredibil,stiu ca e dependent de metadona,dar pentru moment sant multumita si nu indraznesc sa cer mai mult..

    răspunde
    • girl friend
      girl friend

      incearca sa-i recomanzi Subutex, e mult mai OK decat metadona (aici ma refer la sevrajul care la final apare si dupa aceste tratamente) oricum ideea nu e sa schimbi o dependenta cu alta

    • alexandru
      alexandru

      buna si eu am fost dependent de hero cu mult timp in urma acuma am afcut prostia iar sa iau si am prins am reusit sa afc rost de subutex ca si tartament si acuam sunt dependent de aceasta apstila tratament orice taratent creaza dependenta asta e naspa si mai ai si sevraj puternic nuami zic la metadona eu de al subutex nu rezist sevrajului si o tin asa de un an si ceva nasol si ami ansol este si cind nu mai ai prtena ceva pentru acre sa ai motivatie puternica rau sper sa scap dar e asa grea sevraju de subutex de te urci pe pereti

  93. Pingback: I N T R O D U C E R E . . . . . . . . Sunt sclav si orice as face, nu mai pot scapa……

  94. cllaudia

    simt ca-miingheta sangele in vene,sunt ingrozita de marturia acestu-i baiat,din pacate ma regasesc in mare parte in povestea lui,e povestea multor persoane care s-au pierdut pe un drum fara intoarcere atat pt ei cat si pt cei apropiati lor,sant sigura ca daca as cere ajutorul familiei ar fi alaturi de mine dar aman de fiecare data momentul adevarului,din pacate sau din fericire dispun de partea materiala atat de necesara placerilor mele,ma simt mizerabil,familia mea nu mi intelege starile ,schimbarile bruste de atitudine,nervozitatea,dar cineva apropiat si-a dat seama si ma pus sa aleg,teoretic am ales persoana dar practic am ales ,,praful de stele” am inceput de ceva timp si cu heroina,e groaznic nu incercati niciodata ,peste doua zile am sa-i spun unei persoane dragi mie ceea ce mi se intampla,imi doresc sa reusesc ,nu vreau sa afle familia,am doi copii minunati ,un sot care ma iubeste iar parintii la fel,ar trebui sa fiu fericita dar nu sunt,totul a inceput din curiozitate,apoi placere,banii nu au reprezentat nici un inpediment in viata mea ,cu atat mai putin acum,vreau sa fiu din nou persoana aceea iubitoare,responsabila,vesela ,nu tiu daca o sa reusesc ,eu vreau dar nu am taria de caracter de care am atata nevoie,am nevoie de sprijin ,nu pot apela la o clinica sunt o persoana cunoscuta aici unde locuiesc ,mi-as distruge copii,in ultimul timp sunt mai mereu plecata de acasa iar sotul meu accepta unele lucruri pt ca nu are ce face,dar nu banuieste nimic,eu am casa mea proprie,inca un avantaj pentru droguri,imi vine a mor ,poate am s-o fac ,poate e mai bine asa,numai simt nimic decat nevoia de a ma impunge,mi-am distrus viata mea atat de frumoasa si a celor dragi mie

    răspunde
    • alexandru
      alexandru

      sper sa scapi claudia unde stai tu in ce oras si tu ar trebui sa te lasi ami usor ai 2 copi un sot dac mai ai ai un motiv tu poti mai usor sa afci lucru asta fata de mine care eu nu am nimic prietena copii casnicie tu ar trebui sa te lasi mai repede afat de mine ai un cum sa zic ot ce trebuie sa te suresciteze sa te trezesti in sclavia drogului daac ai bani scapi pian al orma

    • tincuta

      Cere ajutor celor din jur pentru ca singura nu vei putea sa te lasi.Stiu ca este greu ,dar nu imposibil. Cere ajutor la Dumnezeu zi si noapte si vei vedea ca nu intarzie sa te ajute.Iti vorbesc din postura unei mame disperate a carui fiu a cazut in aceasta capcana a mortii.Cere ajutor ,astai primul pas.Dumnezeu sa-ti ajute!

  95. George

    Recomand „Heroin Nation”. Documentarul se mai gaseste si sub numele de „Afganistan Heroin”, este acelasi. Dupa ce auzi tot felul de discursuri gen acesta de pe blog, ii vezi cum isi sparg venele, cad lemn intinsi pe jos. Ramai fara cuvinte, amortit pe scaun la ce vezi…

    răspunde
  96. ALLEXA

    iti sta inima ,ti se usuca gatul…pur si simplu ingheti, si prima intrebare care iti vine in minte este : „oare cum pot ajuta pe cineva care e convins ca drogul este viata lui?”…cutremurator

    răspunde
  97. Alexia

    E dificil sa citesti , dar mai ales sa vezi si sa auzi persoana care spune aceasta poveste.
    Poveste care putea sa fie despre cu totul altceva, daca se incerca sa se faca ceva mai mult pentru aceste persoane!
    Este adevarat, nu ar trebui nici macar sa ii etichetam, cu atat mi putin sa ii judecam, singurl lucru de care au nevoie este de ajutor, sprijin, afectiune, suport si multa rabdare din partea noastra.
    Sa incercam sa nu fim indiferenti, sa privim dincolo de aparente! Sa spunem NU drogurilor!

    răspunde
  98. Madalina

    E trist frate! Sa ii vezi si sa-i auzi e ca un chin pentru tine…sau cel putin pentru mine e. Nu stiu daca o sa ma credeti pe cuvant. E problema voastra..eu doar spun ceea ce am simtit pe pielea mea…un adevarat fior…sa ii privesti cum isi distrug vietile si sa nu poti face nimic…sa te simti pur si simplu neputincios…ai vrea sa ii ajuti…sa fie fericiti,sa simta ca traiesc cu adevarat..continuu..nu doar pentru 5 minute! Noi suntem o gasca…prieteni adevarati…tinem unu` la altu` si nu ne`am face rau nici sa ne platiti. Problema e mai mare…mai ales ca cel care se drogheaza aici la noi in gasca este cineva foarte drag noua…este cred..cel mai bun om din lume… La inceput a luat din suferinta..i-a murit mama si tatal sau a avut un accident cu o motocicleta si a ramas paralizat. Nu a mai rezista si a inceput sa consume, continuu, si continuu, pana nu se mai putea opri…Inainte sa se intample tragedia cu mama sa, el era un baiat fericit..avea totul: bani, dragoste, fericire…totul, absolut totul! La inceput a vrut sa se lase….si-a dat seama ca isi distruge viata..si-a dat seama ca trebuie sa-si ajute tatal paralizat..nu sa-l distruga..dar nu a durat mult pana cand o matusa de-a lui a venit si i-a dat afara pe el si pe tatal sau..deoarece casa era pe numele matusei lui…iar ea ii lasase sa stea acolo..caci ea nu folosea casa, dar apoi l-a considerat pe el vinovat de moartea mamei si ….. i-a dat afara. Pentru un timp a stat la un prieten de-al nostru…dar el a cazut iar prada drogurilor si de data asta parea a fi fara cale de intoarcere… Suferea mult cand nu era drogat..iar noi mereu incercam sa il ajutam…era doar cu gandul la doza lui nebuna.Nu stiam ce sa mai facem..am incercat totul…intr-o zi chiar l-am legat si am stat toata gasca sa-l pazim..dar a devenit isteric…o fata a ramas singura pentru un moment cu el..si nu a mai rezistat, iar de frica l-a dezlegat. Normal ca si-a luat doza…. Apoi l-am internat la o clinica, dar nu stiam cat va mai rezista…era palid,urla,se lovea singur si spunea numai prostii..era de nerecunoscut.Dar cu ajutorul nostru a reusit sa se lase..acum duce o viata cat-de-cat normala. Desi..nimic nu mai e ca inainte. Deci…. e groaznic sa ii vezi….cum se taie, cum isi pierd mintile!!!!! Mesajul meu: Spuneti STOP drogurilor…nu merita.

    răspunde
    • Marius

      sunt sute de mii sau milioane de cazuri in care unui tanar ii mor parintii. Asta nu inseamna ca trebui sa iei heroina. Esti constient ca daca iei heroina iti va fi mai rau. Lasa-ne cu drogatii astia. Nu merita nici sa ii privesti nu conteaza cat de bun prieten ti-a fost atata timp cat a devenit dependent de heroina iti va da in cap si tie sa isi faca rost de doza!

  99. Alecu Marian
    Alecu Marian

    Doamne fereste …eu am fost un copil chinuit dar nici gand sa ma droghez :(( opritiva …cu ele traitiva viata !!! >>UNA AVETI<<!!Am 22 de ani … am prieteni care fac asta dar nu mai vb cu ei mie scarba de ei mie jena …de ei ….

    răspunde
  100. Marius

    nu inteleg. nu ii condamnati? dar cand mergi noaptea pe strada si incearca sa iti fure telefonul, banii cu japca e bine? Din partea mea poate sa moara. E vina lui, e constient de ce ii se poate intampla a fost constient de acest lucru si inainte sa inceapa sa ia. Atatea campanii anti drog si tot se apuca de heroina. Daca vrei sa te droghezi de ce nu iei iarba? cand toti doctori spun „HEROINA CREEAZA DEPENDENTA FIZICA”

    Daca vrei sa renunti, renunti la orice indiferent de cat timp ai acel obicei!

    răspunde
  101. Alexandra

    Asta e genul de poveste care are efect. Oamenii au nevoie sa vada prin ochii celor dependenti fara a ajunge ei insisi dependenti. E greu sa intelegi o dependenta daca nu ai avut niciodata una.

    Recomand filmul Recviem for a dream, acolo se vede cat de tare se poate umili un om pentru doza zilnica.

    răspunde
  102. Marius

    „Se poate umili un om” singur se umileste.
    nu mai zic nimic!

    răspunde
  103. Marius

    cine se drogheaza….o face de buna voie. nimic si nimeni nu te forteaza sa te droghezi.

    răspunde
  104. alexandru
    alexandru

    ai al 2 lucru cu etichetari cu chesti adstea de cacat ca cine al pus ca cine asa si pe dincolo asta este mentalitatea romanilor manipulati prin intermediul tv ca dupa 2000 asa a inceput apar informati pe al tv mai ales la tyr1 la emisunea alegeti viata cam asa si acolo erau prezentate cazu grave dar totu eu av rog nu mai spuneti ca e un timpit ac el sia afcuto e ecva normal omu e predispus la vicii ar trebi sa urmariti doc zeitgest ultima aprte sa vedeti dec un om este predispus la dependenta eu m-am infirmat am vazut citit problema este mult mai compleza deec un om se apuca de heroina sau orice substanta asa ca nu trebuie sa etichetezi si sa arati cu degetu e mai bine sa il ajuti caci cel de linga tine chiar si drogat este parte din tine este aproapele tau eu m-am drogat in perioada de dupa revolutie cind au aaprut asa ceva cum a scris un tip prin 1994 se gaseau in grozavesti si este o experienta nasoala sau este un obstacol in viata ta sa zic cum toata lumea trece printrun lucru greu daac nu treci printr-un obstacol in viata ta nu avansezi deloc dar aceste obstacole sunt diferite eu ca m-am drogat altuia ia murit maam sau cineva drag si asa ami departe oricum avem parte de obstacolo in viata la mien a fost predispozitia la drog cum alti au alte dependente si astea sunt alcolu minacrea dependenat de putere sunt foarte multe dependente depinde pe care o prinzi asa ca omanei buni cei acre fac remarci urite la adresa celor acre sau drogat sau sunt si acuma asa mai bine stai in banca voastar sau ajutati daac doriti sau vreti

    răspunde
    • Profu deromana
      Profu deromana

      Tu in ce limba încerci sa scrii mai analfabet mic ce ești tu!?!

  105. alexandru
    alexandru

    care doreste sa am contacteze pe mess sa ai ajut invreun fel mai ales pers care nu au cunsotinta despre hero si mai ales parintilor care se confrunta cu un semenea lucru si acre este greu pentru ac nu stiu ce anume sa faca ma gasiti la razvan_6665 chiar si tineri ca si mine ma pot contacta sa vorbim sa discutam orice

    răspunde
  106. Draculina969
    Draculina969

    dupa ce ai trecut de la drogurile usoare la ceva mai dur te intorci foarte greu inapoi(i should know)…multi nu reusesc niciodata..
    si pe masura ce ceilalti vor sa te ajute si isi arata scrijinul ii urasti si mai tare…ai senzatia ca le e mila de tine si incepi sa ii dispretuiesti..sa ii indepartezi..
    orice ar face ceilalti nu e bine…numai singur poti reusi sa te opresti.

    răspunde
  107. Alexaa

    am citit marturia, si m-am apucat sa citesc comentariile. nu am reusit sa le citesc pe toate pt ca ma bufneste plansul… sunt la servici, si ar sari toata lumea pe mine…
    E groaznic, e absolut groaznic ceea ce se intampla; sunt oameni care pur si simplu se autodistrug crezand ca se distreaza.
    nu stiu ce sa spun, m-ati lasat fara cuvinte!!!!
    Sper sa ii ajute Dumnezeu sa le dea putere sa invinga in lupta cu ei insusi.

    răspunde
  108. Alexaa

    Cand a murit mama, aveam 17 ani, am crezut ca innebunesc, de fapt nu mai aveam mult… unele persoane din familie stateau cu ochii pe mine tot timpul si imi tineau discursuri cum ca viata e nedreapta… ideea le era ca le era frica sa nu fac vreo prostie sa incerc sa ma sinucid. Faza e ca nu m-am gandit nici macar o secunda la asta, cand mi-am dat seama unde bateau apropourile lor cred ca m-a bufnit rasul, hm de fapt nu eram in stare sa rad pe vremea aia… dar oricum m-au surprins.
    Nu m-am dus la inmormantare pt ca stiam ca daca o sa vad cosciugul iesind din curte, capacul batut, groapa o sa o iau razna, o sa innebunesc, nu o sa mai vreau nimic de la viata asta.
    Si mi-am dat seama ca am un frate de 7 ani, care nu realiza ce se intampla, si am hotarat ca el e singurul motiv pt care merita sa lupt!!!! si mi-am impus „poti nu poti trebuie sa poti”
    cred ca asta e sansa multora, sa gaseasca ceva de care sa se agate, sa lupte pt cineva, daca pt ei nu mai pot.

    Da, abia imi stapanesc lacrimile.

    răspunde
  109. yhvh4ever
    yhvh4ever

    Alegerea este a omului….asa a fost de cand ne-a facut Dumnezeu. Din pacate, si consecintele sunt tot ale oamenilor….

    …am si eu o prietena care a fost scapata pentru o perioada de aproximativ un an, cu ajutorul lui Dumnezeu, prin miscarea Mana Deschisa de la Campina.

    Din pacate, a recidivat si starea ei sa inrautateste de la o zi la alta…vinde tot pentru o doza…
    …bineanteles, clasicele familie distrusa, sanatate distrusa, viata distrusa, posibil moartea in scurt timp….are si HIV…

    …Prieteni…apropiati-va de Dumnezeu si aceasta va va pazi inimile, trupurile, vietile. Cunosc cazuri de persoane care au facut pasul apropierii de Cel ce este in stare sa repare chiar si cauza pierduta a drogurilor…daca mesajul meu va face sa mi-o cereti, o sa postez pe youtube o astfel de marturie.
    Ma gasiti pe [email protected]

    Cum ne apropiem de Dumenzeu?

    Sinceri, ingenunchiem si vorbim cu El. Ne aude.

    Varsa-ti inima inainte Lui. Desi o stie, vorbeste-i de dependenta ta. Marturiseste-i greselile care te-au dus la aceasta stare si celelalte greseli pe care le mai stii…relatii intime in afara casatoriei, minciuna, neiertare, furt, betii…orice iti va veni in minte…pentru ca ceea ce iti vine in minte iti este descoperit de Duhul Sfant, ca sa iti poti cere iertare.

    Renunta la viata ta, asa cum ai trait pana atunci si cere-i, roaga-L sa vina sa Iti conduca El viata.

    Cheama si invoca jertfa lui Isus si pentru viata ta, pentru greselile tale.

    Fa-ti rost de un Nou Testament, sau daca ai o biblie completa, cauta in ea Noul Testament. Si citeste zilnic, mai ales in perioada de sevraj. Citeste psalmi cand te simti rau.Si striga catre El mereu.

    Chiar daca nu vine imediat cum ai vrea, aminteste-ti ca este momentul sa nu mai pui nici o conditie. Tu ai esuat…fa aceasta predare in mana Sa din toata inima si vei vedea minuni.

    Cauta un grup de oameni care cred in Dumnezeu si care sa vina sa te viziteze si sa se roage pentru tine.

    Eu personal fac parte dintrun mic astfel de grup. Sau te pot indruma catre altii. Iti recomand sa iesi Duminica dimineata din casa si sa intri in orice biserica iti scoate El in cale. Recomand chiar bisericile Baptiste, Penticostale, Adventiste, Mesianice.

    Intra acolo si cere ajutor spiritual…spune-le ca te rogi Lui ca sa iti refaca viata si ca ai nevoie de ajutor spiritual

    Sa stii…in spatele acestor droguri se afla o lume spirituala. Demoni. Reali. Rugaciunea celor ce si-au spalat vietile in sangele lui Isus ii poate alunga din viata ta si astfel efectele vazute ale drogurilor vor disparea.

    Inchei aici…multi nu vor digera bine cuvintele mele. Dar stiu ce zic…am experimentat existenta lui Dumnezeu.

    Doar El poate elibera cu adevarat.

    Hai, curaj! Te asteapta! Dar asa cum ai ales sa te intepi, vrea sa alegi sa ii dai Lui viata ta….sa Il chemi…

    Acum!

    răspunde
  110. Stela

    Nu e usor sa stai „intre drogati” cum spun gurile rele. Sunt oameni care incep printr-o distractie si ajung sa devina sclavi drogului lor, asemeni lui V.B. sunt oameni pentru care ziua nu incepe, nu se activeaza, pana nu isi iau doza sau isi fac un joint sau iau o pastila… Mereu veti intalni un moment in care veti putea sa va lasati si il veti recunoaste, fie ca e un job nou, fie ca e iubire din partea persoanei de langa tine, trebuie sa invatati sa fiti recunoscatori pentru ceva, alt ceva, nu drogul si atunci poate, veti fi in stare sa spuneti stop. Eu am iubit, am iubit mai mult decat am iubit vre-o data, am incercat sa dau o sansa un ceva de care sa se agate, dar el nu a fost in stare sa vada, sa vrea, voi daca veti gasi de ce sa va agatati, faceti-o!!! Va fi greu la inceput, primele zile, primele luni, ca doar te redescoperi dar incercati! Fiti ambitiosi, cel putin pentru cei tineri spun asta, ganditi-va ca la un moment dat veti merge pe strada si va veti dori si voi o familie a voastra si va veti intalni cu o cunostinta mai veche, care are familie, copil, chiar vreti sa experimentati si tipul asta de durere? Lasati heroina ca toata lumea stie ca distruge, refaceti-va vietile cat inca mai puteti, sau eliberatii pe cei care vor o schimbare in viata voastra, ca ii distrugeti si pe ei.
    Am trait printre toxicomani, poate am fost si eu unul dar am vazut ce inseamna sa nu mai controlezi tu, sa fi controlat si cum distruge lucrul asta totul in jur, oameni, relatii, prieteni, familie, tot. Asta vreti si voi?

    răspunde
  111. C.D.

    As vrea, daca-mi permiteti, sa fac o postare lunga, dar plina de o realitate cutremuratoare, care sper sa ma ajute sa imi scutur putin din suferinta ce o am in suflet. Am multe emotii in mine pe care nu le pot spune nicicui, si nu am mereu puterea sa o fac. Dar acum simt ca pot sa scriu. Nu propun nimanui sa citeasca, va fi lunga si dureroasa, dar macar sa ma pot descarca, cu permisiunea dvs.

    Locuiesc cu un barbat japonez trecut de prima tinerete. Locuim impreuna de 8 luni in suburbia Tokyo-ului.

    Cum am ajuns in Japonia, nu stiu. Ceva m-a impins sa ajung aici. Probabil am crezut ca aici voi gasi pacea si linistea pe care nu o gaseam in Romania. Si m-am luptat, ca multi alti tineri, pentru ceva mai bun. Dar aici nu e pace. Deloc. Sub aparentele inspaimantator de „roz” se afla multe umbre intunecate.

    Departarea de casa, dorul de parintii mei iubitori, dorul de prietenii mei buni, dorul de libertate si fericirea imperfecta pe care o aveam in Romania, chiar daca in sanul saraciei, dar totusi in acelasi timp al iubirii celor din jur… toate m-au adus in depresie si m-au impins spre iad, m-au dus pe drumul gresit.

    Ceea ce inainte functiona ca „pompa de eliberare a stresului” pentru mine: vorbitul orelor intregi cu prietenii care mereu erau alaturi de mine si ma ascultau si ma sfatuiau, parintii care de bine de rau erau undeva acolo, dulciurile care imi ofereau o doza solida de endorfine, si aerul curat al parcului din cartier….. toate acestea imi sunt acum inaccesibile.

    Din nevoia de a ma stimula intr-un fel sa traiesc, sa ies din apatia zilnica in care ma scaldam, din griul pe care nu-l mai suportam… m-am aruncat cu capul inainte in bolnava viata de noapte a metropolei nipone. Si acolo, nu stiu cum, dar ceva m-a impins catre praful alb al durerii.

    Dar desi starea exuberanta imi dadea fiori de placere noua si interesanta, cand efectul se ducea, ma simteam de 100 de ori mai deprimata si mai distrusa decat inainte.

    Banii nu imi ajungeau pt dulcele tratament. Asa ca m-am oprit doar la fumat „placeri”. Si asa imi treceau zilele, una cate una, coborand spre iad, treapta cu treapta.

    Pana intr-o zi, cand am intalnit un baiat. Slabut, micut de inaltime, dar foarte vioi si vorbaret, cam rar pentru natia lor. M-a cucerit cu mesaje si telefoane dulci in fiecare zi, m-a cucerit cu onestitatea, cu vivacitatea lui, cu caracterul lui plin de miere. A fost motivatia mea pentru a deveni mai frumoasa, mai placuta, mai atragatoare. Ma ingrozea gandul ca va descoperi ca am consumat … si cu o vointa de fier m-am lasat. Mi-am concentrat toata energia in el.

    Si dupa 3 luni, ne-am mutat impreuna, cumva destinul facuse ca amandoi trebuia sa ne mutam si am zis ca e cazul sa incercam sa ne mutam impreuna sa vedem ce iese.

    Totul a mers superb, ne-am iubit ca 2 porumbei pentru 2 luni, pana cand, intr-o seara, mergand amandoi la un concert, eu m-am imprietenit cu un barbat din multime si cum iubitul meu nu dansa de fel, dar necunoscutul dansa, am zis ca de ce sa nu profit, ca doar nu fac nimic grav daca doar dansam. Cum nu se practica dansul lasciv sau alte chestii sexoase pe la ei, tot ce faceam era sa sarim impreuna pe ritm.

    Bineinteles din cand in cand ma uitam la iubitul meu, verificam daca e inca acolo, daca pare suparat sau iritat de gestul meu. Si dintr-o data a disparut.

    L-am gasit in sfarsit intr-un colt, comportandu-se insa foarte ciudat. Brusc a inceput sa urle la mine, sa loveasca peretii din jur vorbind aiurea. Nu avea sens ce vorbea, pur si simplu abera. Ochii ii erau complet negri, nu mai straluceau ca inainte, privirea era concentrata pe un singur punct. Respiratia grea. Spunea ceva ca tot ce misca in jurul lui sunt dusmanii lui. Vocea ii era schimbata, ii era groasa si usturatoare. Am fost dati afara din club, ceea ce a inrautatit situatia. A inceput sa tipe, noroc ca era noapte si nu erau oameni in jur. De obicei umbla politia prin zona.

    Am incercat sa-l tin sa nu loveasca alte obiecte precum automatele de cafea sau reclamele luminoase. Continua sa tipe si sa se zbata. Ochii ii erau bulbucati, vocea grava.

    M-am panicat grozav, nu am stiut ce sa fac. Imi ceream iertare, am crezut ca s-a suparat pentru ca am dansat cu respectivul, am crezut ca am facut vreun gest sa il supere. Nu ma asculta, se uita acum in toate directiile.

    In final s-a calmat, si a reusit sa adoarma pe scarile statiei de metrou (care era inchisa la ora respectiva). Am stat si l-am vegheat pana dimineata. Nu stiu cum am avut taria sa il tin, imi era atat de frica de el, dar nu mi-a pasat. Eram pregatita sa primesc pumni de la el, eram pregatita sa dau declaratii la politie, toate scenariile negative imi trecusera prin minte si mi le rezolvasem cumva in cap.

    A doua zi era buimac, foarte zbuciumat, deprimat, ochii ii straluceau din nou, se uita din nou in ochii mei. Dar era evident rusinat de ceea ce facuse cu o seara inainte.

    In noaptea urmatoare mi-a marturisit ca a fost dependent timp de 5 ani de praf alb si de iarba si ca le lua zilnic ca sa faca fata conditiilor grele de la munca, a familiei dezorganizate, a amintirilor dureroase despre copilaria lui zbuciumata si mai ales a prietenei infidele si materialiste care il astepta acasa.

    Doar ca intr-o zi luase o supradoza si era la un pas de moarte. La acea zi, familia l-a luat din nou sub aripa (adica mama si cei 2 frati mai mici, care traiau intr-un mic apartament din Tokyo). Mama ii gasise un job lejer dpdv al volumului de munca, dar rusinos dpdv moral, iar el isi gasise intre timp si o pasiune: muzica.

    Muzica, dragii mei, este ceea ce l-a tinut in viata, si il tine in continuare. Pe cat as vrea sa cred ca eu sunt cea pentru care respira, nu este asa.

    De undeva de „sus” venea inspiratia, avea si are momente de „inspiratie”, in care se inchide in el 2-3 zile si lucreaza fara sa manance si sa doarma la o piesa muzicala. Muzica l-a salvat.

    Am uitat sa mentionez ca sunt psiholog cu diploma in Romania dar nu pot practica in Jp. Si nimic din ce am facut in facultate, niciuna din cartile citite nu m-a pregatit pentru ce aveam sa traiesc in aceste luni de cand locuim impreuna.

    Stiu cel putin 10 feluri de terapie care trateaza toxicomania, printre care terapia prin arta, dar chiar si asa, am realizat ca nicio terapie nu functioneaza impotriva vointei individului.

    As vrea in continuare sa vorbesc din 2 perspective. Cea a prietenului meu, cu numele de S, si a mea (C.D.)

    S. pare normal cand stai de vorba cu el o ora doua. Dar cand locuiesti cu el, au loc tot felul de discutii, unele banale, altele mai profunde. NICIODATA nu-mi raspunde la intrebarea „ce-ai patit? de ce esti trist?”, si cel mai grav e ca uneori se enerveaza si incepem sa ne certam. Si ne certam pe diferentele culturale, pe faptul ca incerc prea mult sa ma bag in viata lui si… si incepe sa spuna lucruri foarte dureroase.
    Precum ca viata alaturi de mine este mult prea plictisitoare, ca viata de dinainte era distrugatoare, dar macar era amuzanta. si ca viata „normala” e de neindurat. Si incepea sa bea si bea si bea….

    Si in ultima vreme s-a reapucat de fumat tigari normale desi si-a jurat de nenumarate ori ca nu se va reapuca niciodata. Si spune atat de frecvent ca duce lipsa de stimulenti si ca tot ce vrea sa faca e sa faca muzica si ca altceva nu-l intereseaza si ca vrea sa fie lasat in pace si etc.

    Tin sa mentionez ca, da, ca psiholog, inconstient stiam ca trebuie sa-l fac sa se desprinda total de vechiul mediu, si sa-l imersez intr-un mediu nou, sanatos, echilibrat, lipsit de factori de stres, interesant. Asa ca de aceea l-am rugat sa renunte la jobul rusinos pentru ca era foarte dificil pentru amandoi sa minta despre jobul lui atunci cand il prezentam familiei si prietenilor sau cand ne faceam prieteni noi. De aceea l-am rugat sa se lase intretinut de mine care lucram full time si castigam 2000 de euro pe luna la vremea respectiva, cu conditia sa aibe grija de casa.

    Pentru ca se simtea singur cand eu munceam mereu, i-am luat o pisica, foarte lipicioasa, pe care a indragit-o instant. Pot spune fara nicio urma de exagerare, ca o iubeste mai presus decat pe mine. Dar asta e alta poveste dureroasa pe care o voi spune cu alta ocazie.

    Ce mi se pare incredibil este ca nu avea stari de sevraj violente. Si ca a avut o vointa de fier sa se lase de droguri.

    Dar avea schimbari de comportament foarte des, si nu mi-amintesc sa-l fi vazut vreodata sa rada in acea perioada. Efectiv nu-mi pot aminti de vreun moment in care parea complet fericit. Chiar si cand mergeam in calatorii sau ieseam in oras, era neutru si pasiv, de genul daca vroiam sa merg undeva, zambea in coltul gurii si zicea „mbine, de ce nu”.

    Si acum vreau sa povestesc din perspectiva mea. Initial cand am aflat ca a fost toxicoman, undeva instinctul meu de psiholog, si mai ales puternicul instinct de mama, precum si experienta mea precedenta, mi-a dat o putere incredibila de a nu fugi de fiecare data cand am avut probleme cu el. I-am suportat toate schimbarile de comportament, toate apucaturile, toate obiceiurile, chiar si pe cele cand se imbata pana nu mai stia de el. Si asta pentru ca nu ma atingea nici cu o floare cum se zice, nu ma batea, oricat de nervos era.

    In ultima vreme, mai exact in ultimele 3 luni insa, cu cat treceau crizele dubioase de „mood swing”, cu cat bea mai putin, cu cat compunea mai multa muzica, cu atat ne certam mai des.

    Iar eu, crescuta initial intr-un cuib de iubire si prietenie si echilibru emotional, si mai ales de comunicare cu cei din jur si de expresie a propriilor sentimente (obicei realizat in facultate), si zbatandu-ma sa ajung in Japonia cu speranta de a-mi rasplati parintii si prietenii pentru tot ceea ce au facut pentru mine la acel moment, eu am devenit din ce in ce mai instabila. Mai slaba. M-am pierdut. Am secat.

    Lucram pana seara tarziu, intr-un mediu ocupational in care nu eram apreciata pentru eforturile depuse ci criticata pentru greselile minore pe care le faceam. Lucrul acesta este normal aici, adica se critica greselile pt a le putea imbunatati, e cultura de asa natura. Stiam asta de cand am venit. Dar… Dar ce nu stiau cei de la munca e ca veneam acasa si aveam parte de alta drama emotionala pe care nu o puteam impartasi nimanui. Ca nu aveam de unde sa-mi trag energia pt a munci.

    Singura mea sursa de energie devenise EL. Nu puteam vorbi cu nimeni despre cat sufar la munca, nu puteam arata nimanui cat imi e de greu sa-l intretin, sa suport o cultura complet noua, un loc de munca nesatisfacator etc.

    Am rezistat o perioada, pana intr-o zi cand efectiv nu am vrut sa mai merg la munca, mi-era groaza sa merg iar acolo, sa fiu iar trimisa in biroul sefului, sa mi se spuna iar cat sunt de incompetenta, ca sunt prea tanara si ca trebuie sa tac si sa inghit si sa invat de la cei mai experimentati. Am inceput sa plang isteric si in ziua respectiva mi-am depus demisia.

    Intre timp pusesem ceva bani de-o parte si nu mi-era teama dpdv financiar. Dar banii pusi de-o parte erau pusi impreuna cu EL si nu am realizat pe moment cat era de important faptul ca eu aduceam banul in casa si ca i-am distrus echilibrul financiar si mediul in care-l obisnuisem.

    Si brusc, iata, am inceput sa petrecem mult mult timp impreuna. Si incet incet ne certam din ce in ce mai des. Cumva de inteles.

    Treptat a ajuns sa nu ma mai pupe, sa nu ma mai atinga, sa nu mai faca dragoste cu mine. Confruntandu-l cu aceasta problema, mi-a marturisit ceva care mi-a rupt o bucata din inima si mi-a sfasiat-o in mii de bucati!! Mi-a spus ca sunt grasa, ca nu ma considera atragatoare, ca degeaba ma chinui cu lenjerie intima sexi si dansuri provocatoare, ca sunt ridicola si ca pana acum a facut dragoste cu mine gandindu-se la modele porno.

    Mi-a cazut cerul in cap. Am 155cm si 54kg! 54!!!!!!!! Grasa???? Da, intr-adevar, comparativ cu schiloadele de japoneze care au 43 la inaltimea mea…. da….. ce pot sa zic…..

    Dar am avut un soc emotional ff puternic. Ne-am certat teribil apoi, evident, iar el de nervi a plecat 2 zile de acasa. In singuratatea mea ingreunata de socul emotional puternic, am luat cutitul si mi-am taiat tot trupul, mi-am facut rani. Nu foarte adanci, dar usturatoare. Stiam in subconstient ca durerea fizica poate sa elibereze din durerea emotionala. Psiholog prin educatie, o parte din mine era socata de ce pot face… eu… eu care nu credeam ca voi cadea in aceasta groapa pe care ca psiholog incercam sa ii ajut pe altii sa o evite. Dar cumva corpul meu lucra fara mintea mea…. durerea intrecuse orice limita constienta.

    Am luat apoi foarfeca si mi-am tuns lungul si superbul par auriu, crescut timp de 6 ani cu greu. M-am tuns cheala. I-am distrus toate DVDurile deocheate pe care nu stia ca stiu unde le are ascunse. Am spart toate oglinzile din casa. Am rupt toata lenjeria intima acumulata, in valoare de vreo 500 de euro, si apoi am ars-o. Si in final am distrus toata casa.

    Cumva nu m-am putut atinge de sistemul lui muzical. In rest am distrus tot, ca-n filme. Si am plans, am plans si iar am plans…..

    Cumva eram dezamagita de faptul ca el, dupa toate cate am facut pentru el, dupa faptul ca am renuntat la telul pentru care am venit in Jp, doar ca sa fiu umilita in halul asta…. de…. cel pe care l-am ajutat…..

    Cum era posibil??? ………….

    Ziua urmatoare mi-am adus aminte de iconita pe care o primisem de la o prietena draga. Am scos-o si m-am rugat pentru prima oara dupa muuuuuult timp.

    Recunosc ca in noaptea respectiva am vrut sa ma sinucid. Dar gandul ca-mi dezamagesc parintii mi-era insuportabil. Am vrut sa fug la primul dealer sa-mi procur din nou doza de liniste….. dar la fel, gandul ca parintii mei ar fi dezamagiti, m-a ros si nu m-a lasat sa merg nicaieri.

    De undeva de sus a venit puterea sa ma adun, si am facut curat in toata casa. Mi-am facut curat in casa si in suflet.

    Ziua urmatoare s-a intors acasa. Mi-a adus flori (stia de la mine de traditia romaneasca de a da flori domnisoarelor, dar nepracticata la ei). Si-a cerut iertare si mi-a zis ca ma iubeste si ca vrea sa fie alaturi de mine si ca sa am rabdare sa rezolvam totul impreuna. Asa am inceput sa merg la sala de dragul lui, iar el a reinceput sa faca dragoste cu mine.

    Doar ca…. nimic nu e asa roz precum pare.

    Se stramba in continuare cand il sarut, se vede pe el ca se chinuie sa ma accepte fortat de vointa, mi-a zis ca vrea sa ii fiu alaturi din tot sufletul si ca sa nu plec. Pe langa asta face dragoste cu mine in miez de noapte, cand se trezeste cu ea sculata, si apoi adormim si nu-mi amintesc aproape nimic a doua zi. Nu pot spune ca face doar sex pentru ca e iubitor prin atitudine. Dar nici dragoste pentru ca o face mereu la fel, scurt si intr-o singura pozitie, fara nimic nou sau interesant. Da, recunosc ca nu simt nicio placere, dar ma simt cumva multumita ca ma atinge in sfarsit si ca pune suflet mai mult ca inainte.

    Nu-mi spune niciodata ca sunt frumoasa. Nu-mi face niciodata gesturi romanticem daruri mici. Singurele gesturi dragute pe care le face e sa-mi faca mancare si sa-mi cumpere iaurturi dietetice si fructe ca sa-mi arate ca e alaturi de mine in lupta cu kilogramele (desi eu in continuare nu cred ca am o problema cu ele, ba chiar pot sa indraznesc sa spun ca sunt atragatoare, am sanii mari, am fata draguta, nu am avut probleme cu barbatii niciodata – iertati-mi lipsa de modestie).

    Ce vreau sa spun e ca raceala lui, lipsa de pasiune, de atentie, lipsa de gesturi mici care sa-mi arate sentimentele lui pt mine…. toate acestea ma secatuiesc. Sunt de fel o femeie pasionala, iubitoare, care se daruieste complet, caruia ii place sa-si etaleze feminitatea doar in fata barbatului iubit si niciodata in public.

    La un moment dat evident ca am devenit bolnav de geloasa, pt ca nu simteam nimic venind din partea lui…. iar el cu fiecare gest de gelozie devenea mai secretos, mai protector cu propria identitate. Desi stiam ca nu ma inseala, pt ca nu avea timp sa o faca, eram mereu cu el, si cand nu eram impreuna era ba cu fratii ba cu prietenii care ma sustin foarte mult (sunt recunoscatori ca l-am suportat asa „dereglat” cum e).

    In concluzie nu-mi place de noua „Eu”. Nu mai am de unde sa-mi sustrag energia. Vreau din tot sufletul o familie, vreau stabilitate si echilibru emotional in viata mea ca sa pot sa le ofer si celor dragi aceeasi stabilitate! Si vreau sa fiu iubita, mai presus decat orice, nu vreau averi, bunuri, calatorii etc. vreau sa fiu iubita sincer si vreau un barbat care sa vrea sa devina familia mea si sa pot sa-mi sustin si parintii in viitor.

    Si vreau sa schimb ceva in viata mea. Desi banii nu-mi sunt de ajuns acum, lucrez ca profesoara de engleza la 3 gradinite din oras si incerc sa imi refac energia pentru copii, imi linistesc instinctul matern prin ei si incerc sa fiu puternica pentru ei, pentru a le putea fi un tutore excelent.

    Dar in viata privata, castelul de nisip se risipeste incet incet si vreau sa ies din aceasta relatie.

    Dar nu pot. Pentru ca sunt constransa de o frica incredibila de a-i distruge LUI echilibrul pe care si l-a gasit cu greu alaturi de mine. Daca se apuca iar de droguri nu o sa-mi pot ierta niciodata slabiciunea!!

    NU pot! Efectiv nu pot sa ii fac asta. Desi stiu ca nu s-a lasat de ele pentru mine, faptul ca exista sansa cat de mica sa recidiveze daca dispare echilibrul pe care eu i l-am creat, daca nefiind eu va fi liber sa se apuce iar….. nu, mi-e groaza efectiv de gandul asta!

    Sunt incuiata de urmarile propriilor mele slabiciuni. Si nu pot scapa, daca nu ma salveaza cineva.

    Si strig ajutor nu ca eu vreau sa fiu salvata, ci vreau de fapt sa il salveze cineva pe EL in locul meu…

    Ce-mi rezerva viitorul, Doamne? Eu care am fost o persoana dreapta si iubitoare si respectoasa cu cei din jurul meu, cu mediul si cu propria persoana… de ce eu acum ma aflu in acest void, in aceasta tornada a suferintei lente? Eu care mi-am dorit sa salvez vieti, si acum am facut-o… cu pretul propriei fericiri si al propriului echilibru emotional.

    Mi-e greu sa fiu altruista in aceste momente. Vreau sa-mi permit sa fiu egoista, dar nu ma lasa constiinta.

    Atat, dragii mei, la asta se rezuma viata mea. Multumesc mult celor care m-au citit pana la capat si sper din suflet ca fiecare sa-si poata gasi puterea, motivatia si suportul sa poata sa treaca peste acest dureros moment din viata lor!

    Drogurile NU iti alunga suferinta, ti-o inmultesc de 100 de ori!
    NU te lasa prostit(a) de iluzia fericirii false.
    E temporara. Scurta. Efectul este doar un creier excitat.
    Decide sa rezisti tentatiei, decide sa fii propriul stapan!
    Ai ales drogurile, ai ales prostia!
    Exista multe alte alternative sa faci fata durerii.
    Cauta-le. Nu alege „lenea proasta”.
    (acesta este mesajul meu pentru voi)

    răspunde
    • Adrian

      Buna draga CD m-a impresionat mesajul tau si as dori sa vorbim .
      E pacat ceea ce ti s-a intamplat ,esti o persoana deosebita, cu un suflet mare..
      Id ul meu de yahoo mess este endocrinologie74

    • Adrian

      Buna draga CD m-a impresionat mesajul tau si as dori sa vorbim .
      E pacat ceea ce ti s-a intamplat ,esti o persoana deosebita, cu un suflet mare..
      Id ul meu de yahoo mess este endocrinologie74

    • S.V.

      Buna, C.D.,
      Am citit (dupa 1 an , ce este drept) povestea ta. Este trista si dureroasa.
      Am vazut in tine o femeie puternica, desteapta si frumoasa (intelegi ce vreau sa spun, nu ma refer la frumusetea fizica, oamenii sunt frumosi..pur si simplu sau nu sunt…). Nu stiu ce as putea sa spun mai mult…Poate o sa par tampita dar am o intrebare: de ce nu te intorci acasa? Ai sa uiti aceasta dragoste care te-a facut din „om, ne-om”). Toate am avut iubiri si despartiri.Am supravietuit.
      P.S. Eu am 45 de ani si sunt singura…singura

    • S.S.

      Buna. Am fost foarte impresionat, pe alocuri, m-am regasit si eu, chiar daca sunt de sex masculin, nu am inteles total, din pacate dar nu stiu daca este ceva de inteles, cred ca luat ca atare si sa iti doresc multa sanatatesi tarie MAXIMA. Din pacate nu sunt in apele mele pentru a scrie ca sincer, nu exista un mesaj, la ce cantitate as vrea sa va spun si eu ceva bun, ceva rau si sa va fac un cocktail emotional si nu numai. Ideea e a ajunge in Japonia, usor, usor, se stinge mai ales ca am aflat multe de ce e pe acolo dar nu asta e important, ma oftic ca nu mai fac fata ca in trecut, acum merge muzica, scriu pe PC, TV-ul e deschis si gandurile nu sunt adunate, in timp ce scriu imi mai zboara si in alta parte (o parte ok). Eu personal m-am lasat de multe in trecut, am cunoscut sevrajul DAR am refuzat categoria grea, intotdeauna si a fost mai ok, o stare de nervozitate CARE nu e iesita din comun si schimbari de stare, comportament, mai am, dar numai atunci cand e stres, cum fac fata? De ce nu ma reapuc? Pt ca sunt ciudat, prost sau pt unii inteligent. Fac curat, fumez tigari normale, venele mainile….etc le am clean, daca se uita cineva la mine vede un om ok, normal, fara cicatrici din trecut, e bine nu? Maybe. MESAJ PT CD: [email protected], asta e mail-ul si id mess-ul meu provizoriu (dc zic asta, provizoriu,pt ca am intrat din intamplare pe acest site si in sfarsit dau de un site unde ma intereseaza subiectul DAR si Domnul Cabral (in persoana virtuala). O sa incerc sa dezbat in alta zi, noapte, ora absolut toate subiectele si poate reusesc sa aduc si oameni pe drumul bun, pt ca e ok sa fi in viata, nu sa mori ca ……prieteni din trecut dar si sa adresez cateva intrebari si sa ii multumesc ca exista, domnului mentional mai sus. Cat despre stimata doamna C.D. va rog sa imi permiteti sa conversam cat doriti dvs in legatura cu povestea reala de mai sus a dvs dar si sa adaug cateva sfaturi si cateva intrebari daca persoana dvs imi permite. PS: 1. trecut tumultos am dar ramane acolo si de ce zic asta, pt ca de ANI FOARTE buni nu s-a intamplat nimic, chiar daca mi-au murit rude….etc, multe in fine. 2. Prieteni morti si nu numai din cauza drogurilor. 3. Prietena mea are legatura cu domeniul psiho…..dar imi pare rau ca zic asta, nu era in trecutul meu, deci nu m-a ajutat sa ma redresez NIMENI si da, am fost solo 100% si sincer, nu sunt tare, puternic asa cum par. 3.Cate am daruit. . . etc si am primit rau inapoi si multe alte subiecte, domenii. 4. Am enumerat cateva puncte ca sa dau de inteles persoanelor inclusic doamnei C.D. ca avem in comun multe si cam stiu despre ce sa vb si cum si cat se aseamana situatiile in sine.

    • C.A.

      Draga C.D

      Ti-am citit povestea cu sufletul la gura.
      Si cred ca uiti faptul ca fiecare om este responsabil pentru destinul sau…

      Daca iubitul tau va alege drogurile atunci cand il vei parasi, este responsabilitatea LUI, nu a ta.
      Ati incercat terapia de cuplu? Uneori este de ajutor sa aveti o persoana care sa „neutralizeze” discutiile despre subiecte sensibile, si asta se poate face la terapie de cuplu (stiu ca costa bani, dar merita investitia).

      Tu esti responsabila pt viata ta, iar el pentru a lui.
      Nu lasa nevoia ta de „a-i salva pe cei din jur” sa te tina captiva intr-o relatie pe care nu ti-o doresti.
      Sunt anii tai, e tineretea ta.

      Cu mult drag,
      o asistenta sociala ;)

  112. yhvh4ever
    yhvh4ever

    Draga C.D.

    Recunosc ca nu am mai citit o poveste de viata ca a ta. Te….felicit ca mai existi si mai ai mintea limpede sa scrii, sa cauti o iesire…

    Chiar daca la o prima vedere, si te rog sa imi accepti sinceritatea prieteneasca, esti singura vinovata pentru ceea ce induri si ai indurat, eu STIU ca in spatele alegerilor gresite care te-au adus in Valea Umbrei Mortii, se afla o mana tare care distruge destine de cateva mii de ani.

    Si tu ai fost una din victimile lui.

    Stiu ca majoritatea celor cu studii in psihologie rejecteaza din start varianta existentei unei dimensiuni spirituale.

    Dar te rog, mai ales ca nu mai ai altceva la indemana sa incerci, ia in calcul si varianta aceasta…ce te costa? Daca se va dovedi ca este doar un mit, tu ramai pe drumul tau si nu pierzi nimic.

    Asa cum am mai postat pe acest blog, eu STIU ca exista Dumnezeu. Si exista si demoni cu al lor stapan.

    Consumul de droguri deschide anumite porti ale sufletului uman catre acesti…invadatori. Si nu numai consumul de droguri. Ci tot ceea ce te face sa iesi de sub conul de protectie al lui Dumnezeu.

    Chiar daca iti par baliverne, sa stii ca eu ti-am citit toata povestea si te-am crezut, te-am inteles. Te rog macar sa ma „asculti” daca nu vrei sa si incerci solutia despre care iti vorbesc.

    La un moment dat ai facut un pas. Te-ai indreptat spre o icoana.

    A fost un mic pas bunicel. Eu te indemn sa te apropii de Creatorul tau, direct. Nu este nevoie de intermediere. Sau nicidecum de intermedierea unei picturi, fie ea sfintita sau nu.

    Tu esti unul din oamenii pentru care Isus, sau Jesus, sau Yeshua cum ii zic evreii, s-a jertfit. A facut-o ca unii ca mine si ca tine sa poata fi slavati din Gropile in care am intrat.

    Am sa fiu totusi mai concis.

    Iti recomand:

    1. Vorbeste cu Dumnezeu despre viata ta. Stiu ca ai mai facut-o.
    2. Cand faci aceasta fii constienta ca ai falimentat doar din vina ta.
    3. Accepta faptul ca trairea ta de pana acum este presarata de multe lucruri pe care EL le considera pacat. Si pentru ca ai trait in pacat, EL nu te-a PUTUT proteja. Nu ca nu a vrut.

    Din scrierea ta pot sa iti numesc eu cateva pacate, in caz ca nu esti inca contienta de ele…ai trait in ceea ce EL numeste curvie. Si uite o singura idee…daca tu ai fi constientizat ca a trai cu un barbat, fara binecuvantarea Lui, este pacat si nu ai fi vrut sa IL mahnesti, nu tu ai fi fost cea fericita astazi? Clar nu il mai cunosteai pe S si viata ta ar fi fost altfel. Este o greseala pe care si eu am facut-o din cauza mersului societatii de astazi in care tinerii isi aleg iubitii si ajung la relatii sexuale ca si cum ar fi casatoriti si ori nu stiu ori nu le pasa de faptul ca se afla in pacat si isi atrag si manie dar si lipsa de binecuvantare din partea Tatalui Ceresc.

    Pacate sunt si consumul de droguri, poate chiar si faptul ca nu ai cautat la Il cunosti pe Dumnezeu, nu te-a interesat de El…

    Am vrut sa iti arat aceste cateva pacate nu ca sa te judec, pentru ca nu asta vreau. Dar stiu ca daca mergi inaintea Lui sa ii ceri ajutorul si mergi cu pacate nemarturisite, sunt mari sanse sa nu fii ascultata. E ca si cum un puscarias merge sa ceara reducerea pedepsei in timp ce in continuare isi continua activitatile infractionale…ca si o comparatie mai fortata…

    4. Deci…cauta sa realizezi ce pacate ai facut si mai ales sa ceri ca Insusi El sa iti descopere prin Duhul Sfant care sunt pacatele pe care trebuie sa ti le marturisesti. Nu la un Preot neaparat. Mai ales ca se poate sa nu ai unul. Dar in primul rand inaintea lui Dumnezeu, in intimitatea ta cu EL.

    5. Citirea Noului Testament iti va aduce destul de repede in fata ochilor ce lucruri ai gresit si trebuie sa marturisesti si sa te si lasi de ele.

    6. Iti recomand sa cauti o biserica crestina si recomand neoprotestanta, pentru ca ei au membri care au o traire autentica cu Dumnezeu si se pot ruga pentru tine. Ai nevoie neaparat sa fii aduse in rugaciune inaintea lui Dumnezeu de oameni care s-au lipit de El si pe care El ii asculta.

    Recomand Penticostali, Baptisti, Evrei mesianici si orice Biserica sau comunitate de oameni crestini ce se roaga lui Dumnezeu si accepta jertfa lui Isus ca singura solutie pentru reabilitarea vietilor lor.

    Ai nevoie de rugaciunea lor impreuna cu rugaciunea ta.

    Deci…ceea ce vei intelege ca este pacat, opreste-te din a-l mai face. Nu te mai apropia de S mai ales dpdv sexual.

    Si un ultim lucru desi sunt atat de multe de spus…

    …nu uita nici o secunda ca esti singura vinovata de haosul incare ai ajuns, si ca Isus a zis…”veniti la mine toti cei truditi si impovarati si Eu va voi da odihna sufletelor voastre…”

    Cheama ajutorul lui Dumnezeu si cere ca jertfa pe care a facut-o de dragul omenirii, sa aiba efect si in cazul tau. Si nu te opri din asta chiar daca nu vei vedea raspunsul imediat….

    Si daca vei cauta, vei gasi…si vei gasi si oameni care au strigat si ei la randul lor, iar povestile lor de viata te vor imbarbata.

    Trebuie sa ajungi inapoi unde ar fi trebuit sa fii. O copila ascultatoare de Dumnezeu, in mijlocul unei generatii stricate. Desi toti merg spre exacerbarea poftelor de tot felul, tu sa ramai credincioasa Celui ce te invata de bine…

    …ma repet…daca stiai despre Tatal tau Ceresc, nu intrai in relatii cu acel barbat….si nici nu ajungeai sa prizezi prafuri pentru ca El ti-ar fi lisitit inima si nu aveai nevoie de altceva…nu ai fi intrat in depresie…

    Stiu ca ti-am scris mult dar stiu ca este SINGURA SOLUTIE. Eu am probat-o si sunt inconjurat de atatia oameni ce si-au adus vietile zdrobite la picioarele Sale si acum sunt vindecati.

    Eu fac parte dintr-o astfel de comunitate de oameni care Il cauta in viata lor pe Dumnezeul iubirii.
    Roaga-te sa ti-i scoata El in cale.

    Nu poti sa ramai in aceleasi cercuri in care esti acum. Daca ai cunoscuti care te trag in jos, prin viata lor, renunta la ei.

    Eu stiu ca sunt mari sanse sa nu accepti vorbirea mea. Te sfatuiesc sa incerci. Te sfatuiesc cu o mare durere in inima stiind ca se poate sa nu o faci si sa dai cu piciorul la ceea ce stiu atat de clar ca este…SINGURA SOLUTIE….

    Daca te mai pot ajuta cu vreo ceva, vreodata, am acest mail; [email protected]

    Si mailul acest vorbeste de la sine…il am de cand m-a scos Dumnezeu din Groapa mea…yhvh este o transliterare a numelui evreiesc al lui Dumnezeu.

    4ever….pentru ca am ales sa ii dau Lui viata mea pentru totdeauna.

    Te rog…salveaza-te…nu iti impietri inima la chemarea Lui…te rog…

    Dumnezeu sa te binecuvanteze!

    răspunde
  113. Alina

    Dupa parerea mea daca era inteligent de la inceput, consuma opiu. Nu i-a ajuns lsd-ul? E destul de hard..sau poate n-a luat ce trebuie, cu cine trebuie, unde trebuie.. Cand este vorba despre droguri, ai nevoie de o educatie, trebuie sa te gandesti ce e benefic si ce nu; ce-ti poate aduce multumire si ce nu; ce efecte adverse au? ce efecte adverse crezi ca vor avea la tine? ca poate na..te simti diferit, si nu citind povesti ca „nu este bine, iti pierzi familia, dormi pe strazi si ca vei ajunge in ultimul hal”, etc. Totul este sa ai capul pe umeri. Cum sustine dumnea lui, are 19 si baga de mult timp, adica din adolescenta probabil. Trist, atunci in nici un caz nu a avut capul unde trebuie.
    Poti sa bagi heroina in limita bunului simt si esti normal (nu trebuie neaparat sa te injectezi), nu sa fii hapsan, ca stim cu totii unde se ajunge si cat de periculoasa este, dar repet: cand nu ai creier, se ajunge la aceasta stare dramatica.
    PS Mi-am spus opinia omitand comentariile si adaug ca nu ma atrage de nici o culoare heroina, insa cunosc cazuri in care au renuntat, pur si simplu (cu niste hasis ce-i drept)

    răspunde
  114. Alina

    Si inca ceva, nu le mai bagati pe toate in aceeasi oala. Ne sunt date pentru a ne bucura de ele, nu pentru a ne face viata dificila

    răspunde
    • Cristina

      Asta e cea mai mare prostie pe care am citit-o vreodata….’Ne sunt date pentru a ne bucura de ele’. Nu, serios? La fel si armele, bombele, otravurile de tot felul,nu? Viata ne este data sa ne bucuram de ea. Sa o traim frumos, iubind si daruind.
      Desi intrebarea vine dupa luni bune… ce consumi, Alina?

    • S.S.

      Alina scuze dar nu e ok ce ai scris si te judec chiar daca nu am dreptul.

  115. Ana

    Am dat replica aceasta persoanei care a scris acum cativa ani dar vreau comentariul meu sa apara si aici asa ca reiau:

    „chiar si un caracter puternic poate fi infrant de drog”.

    TOCMAI DEOARECE CHIAR SI UN CARACTER PUTERNIC POATE FI INFRANT DE DROG, TREBUIE SA TE TII DEPARTE DE DROG.

    Drogul asta face – iti distruge integritatea ca fiinta: imunitatea, puterea de aparare, rezistenta, vointa, tot.
    Spunea bine cineva ca drogul deschide usa fortelor intunericului. De aici pana la anihilarea fiintei nu este decat o chestiune de timp.

    Se vorbeste despre chinurile pe care le indura un consumator. Pai ele sunt efectul drogului, cele catre care te expui din momentul in care decizi sa consumi drogul. E ca si cum soliciti compasiune pt cineva care isi da foc si apoi se zvarcoleste de durerea arsurilor.

    Stiu, veti spune ca nu a stiut ce va urma. Dar cum se face ca sunt miliarde de oameni care cunosc, instinctiv, la nivel de gena, ca drogurile sunt ‘a huge no way!’? In plus, sa zicem ca nu cunostea organic efectele. Dupa primul consum, le-a aflat pe pielea lui. Ok, nu alegi auto-distrugerea inainte de prima doza, dar sa continui consumul dupa ce ai constatat prima oara efectele crunte inseamna ca ai ales auto-anihilarea perfect avizat fiind.

    Stiu, veti spune ca sevrajul te face sa cauti urmatoarea doza dar, cand vezi ca, in loc sa iti fie mai bine, te adancesti in mizerie, poti spune ‘stop!’ din timp. Dar nu o faci pt ca tu cauti sa te auto-mutilezi.

    Sunt persoane care spun ca practica droguri lejere, pt efectele euforice, droguri care nu te macina in halul asta. Dovada ca exista o motivatie in spatele alegerii unui anumit tip de drog: euforia sau auto-flagelarea.

    Rezolvarea, daca se doreste, este exclusiv in mana consumatorului.
    Stiu, este dureros sa vezi cum se distruge un om cu buna stiinta dar, daca asta e alegerea lui…

    A incerca sa prinzi un sinucigas in timp ce plonjeaza in abis este o alta forma de sinucidere. Faptul ca un sinucigas s-a aruncat deliberat in prapastie si iti cere sa il scoti tu de acolo mi se pare o crunta perversitate. Daca voia sa traiasca, de ce nu a ales viata? De ce s-a aruncat in hau? Sa te traga si pe tine dupa el? Asta e o crima f. fina.

    răspunde
  116. Ana

    „De ce nu se lasa ajutaty?”

    Intrebarea corecta este: De ce nu se ajuta singuri acesti oameni?
    Raspunsul: Pt ca nu vor, de-aia aleg drogurile, pt ca vor sa se sinucida lent si dureros.

    Hai sa lamurim o chestiune: drogatii nu fug de durere, o cauta. Si drogul este sursa perfecta de durere pt ei. Daca nu ma insel, spunea cineva ca se taia pe mana pt a contracara durerea emotionala, sufleteasca. Deci alegi drogul ca sa iti produci durere fizica pt a o contracara pe cea sufleteasca pe care nu o poti rezolva. Se cauta deci un drum infundat: distragerea atentiei de la un tip de durere cu o altfel de durere, in loc de a se interveni chirurgical asupra durerii initiale.

    Nu, sa iei droguri nu inseamna ca esti puternic. Inseamna sa decizi sa nu vindeci durerea pe care o acuzi si sa termini cu viata. Puternic esti cand alegi sa te vindeci. Si te vindeci tu, nu psihologul, nu mama, nu asistentul social. Daca tu nu iti mobilizezi resursele interioare si dorinta de a te ajuta, poti avea hoarde de ingeri la picioarele tale implorandu-te sa te salvezi si oameni care sa te ridice. Degeaba. Tu tot in prapastie te arunci.

    „Dc nu pot fi ajutati ?”

    Mai corect, de ce nu se lasa ajutati? Pt ca nu cauta ajutorul, ci dizolvarea lor in nefiinta, cu convingerea naiva ca, intorcandu-se intr-o alta viata, au scapat de mizeria sufleteasca. Din contra, pornesc fix din punctul din care au plecat in ultima viata. Ei distrug doar invelisul de carne, sufletul, constiinta, le raman la fel de indurerate. In urmatoarea viata e posibil sa aiba un start si mai defavorabil.

    In momentul in care, sub o forma sau alta, ai spus ‘nu!’ vietii, ai invitat moartea si degradarea fiintei se instaleaza. Bolovanul a fost lasat sa fuga la vale si va prinde viteza tot mai mare, fiind imposibil sa-l mai opresti. Finalul e doar o chestiune de ‘cand’ si nu de ‘daca’.

    răspunde
  117. Ana

    Felicitari tuturor celor care au avut o viata grea si au ales sa stea departe de droguri! E dovada cea mai clara ca se poate, ca suferinta nu implica automat si exclusiv alegerea drogurilor.

    răspunde
  118. Ana

    Cabral, daca tot mi-ai sters din mesaje, te rog sa le stergi pe toate! E mai corect asa.
    Merci!

    răspunde
  119. VULTURUL PLESUV
    VULTURUL PLESUV

    De ce nu se continua cu astfel de povestiri?s a terminat flagelul drogurilor in Romania?din contra,amploare mai mare ca in acest an-2016-cred ca nu a mai fost nici macar in anii 90 cand incepuse si la noi”moda”hasisului si a cocainei;acestea sunt consecinta anilor precedenti cand erau la liber etnobotanicele

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.