Sari la conținut

Sunt un ghem de sentimente, așteptări, reușite și regrete. Ca oricare altul.

Ce am în minus față de alții probabil că nu mă duce capul să văd.

Ce am în plus față de alții este, dacă este, lipsa dorinței de a demonstra ceva. Relaxarea de a nu mă screme să fiu mai cu moț în fața altuia.

Și asta nu pentru că mă simt mai cu moț. Ci pentru că tata m-a învățat că nu sunt. Și pentru că mama m-a învățat că – și de-aș fi în unele cazuri – nu mă va ajuta la nimic. Niciodată.

Ieri am privit amuzat cum cineva se chinuia să mă bullyască. Că dacă zic să mă agreseze sună de parcă mi-a pus mâna pe fund.

Bullying. Așa se numește. Eu îi spun pe românește… dorința oamenilor mici de a-i strivi pe ceilalți.

Oamenii mari nu strivesc, chiar și când au dreptate. Oamenii mari dau aripi, îi ridică pe ceilalți, potențează.

Oamenii mici… se screm. Să arate mai mari, să arate mai puternici, să arate că au dreptate, să arate că ei… contează.

Sfatul meu pentru tine este simplu: nu te chinui cu oamenii mici.

Dacă nu au dreptate vor ajunge să jignească. Doar pentru a nu recunoaște în fața lor – și a lumii întregi – inferioritatea.

Dacă au dreptate… vor ajunge să jignească. Doar pentru a-și demonstra lor – și lumii întregi – superioritatea.

Am privit aseară cum un om mic se chinuie. Se screme. Și chiar dacă în parte avea dreptate pe problema de fond, în esență se făcea de râs prin atitudine, prin răutatea gratuită și inutilă.

Pentru că… da, oamenii mici sunt răi. Oamenii mici își aleg cele mai imbecile lupte. Oamenii mici se chinuie – așa cum ziceam mai sus – să demonstreze.

Asta îi și face atât de nocivi, atât de degeaba… faptul că vor cu orice preț să demonstreze. Că sunt. Cu moț.

Înainte să te apuci să te cerți cu un om mic… fă un pas în spate. Vezi-i micimea. Vezi-i potențialul. Vezi că în veci nu vei putea să-l faci să înțeleagă ceva. Orice.

Oprește-te, mămică.

Ai o singură viață și ți-o irosești luându-te în coarne cu un degeaba?!

Pfff! Zâmbește. Mergi mai departe. Lupta cu un om mic este degeaba.

25 comentarii despre "Bullying online – dorința oamenilor mici de a-i strivi pe ceilalți"
  1. Cosmin

    Sunt satul de ei. Au fost asa de multi ca nu le mai stiu numarul. Ai dreptate. Nu trebuie sa le dai atentie, importanta. Daca ti-ai aplecat privirea asupra lor, imediat isi dau seama ca sunt vii si ei. Lasa-i sa moara. Totusi, din cand in cand, dincolo de ignoranta si intoarcerea spatelui mai merge si un sincer si deschis:” da-te-n gatul ma-tii!”. Este ca o gura de aer proaspat in varf de munte. Crede-ma. Functioneaza!

    răspunde
  2. Elena

    Ooo, daaaa, dar ce bine-ai zis-o p-asta

    răspunde
  3. Laura

    Am întâlnit astfel de persoane în online(și nu numai). Oameni care fac gălăgie, care așteaptă să-i observe cineva și pe ei, să mai poată elibera din frustrări personale, aruncând cu noroi în ceilalți, fiind agresivi. E imposibil să nu ai parte de unul, măcar. Sunt mulți. Probabil cea mai mare lovitură pe care o poate primi un om mic este să fie ignorat complet. Certându-te cu el, îl hrănești doar.

    răspunde
  4. Sorin
  5. Larisa

    Super, Cabral! :) te anunt de pe acum ca, urmatoarea data cand incearca cineva sa ma bullyasca, ii dau direct ca raspuns… link aici, la postarea ta. :)
    Mii de imbratisari! :)

    răspunde
  6. Hawkeye

    Suspectez ceva, dar nu sunt sigur. Daca nu ne spui cu nume, e ca si cum te scarpini pe fund in mijlocul strazii si folosesti ca scuza „m-a muscat tantarul ala, da, ala de pe turla bisericii. Il vezi ? ” .

    răspunde
  7. FlorinT

    Foarte tare! ma intalnesc si eu destul de des cu astfel de persoane.
    Este interesant atunci cand fac acel pas in spate de care vorbeai, imi dau seama ca daca ma agit, o fac degeaba. Nu ii poti arata unui om mic faptul ca este mic, la fel cum nu ii poti arata unui om urat ca este urat, in cel mai rau caz ii poti oferi o oglinda si speri ca se prinde :-)

    răspunde
  8. AdiC

    Dacă are legătură cu ceva comentarii la un mesaj pe FB, părerea mea e că greșești, am vrut sa scriu și acolo. Ai fost arogant când nu aveai dreptate. Și pt că te stimez consider că e bine să afli o părere dezinteresată.

    PS. Ca să evităm comentariile inutile, citesc ce scrie Cabral, dar nu intervin pentru că în majoritatea covârșitoare a timpului suntem pe aceeași lungime de undă. Nu e cazul acum, de aceea mi-am permis să-mi expun părerea.

    răspunde
  9. Oana

    Noi am deschis de curand o patiserie. Ne-am chinuit si zbatut foarte mult, sa reusim, na, ca-n Romabia cand incerci sa faci ceva pe fortele proprii. Si am deschis pe o strada unde mai este o Covrigarie. Stiind ca lumea nu e multumita de calitatea lor nici nu mi-am pus probleme de ei. Si asa si este, lumea vede diferenta. Insa ei sunt atat de frustrati, incat comenteaza pe pagina de facebook si inventeaza tot felul de rautati. I-am ignorat/banat. Cu astfel de persoane nu are rost sa te chinui. Dar mi se pare incredibil cum oameni la o anumita varsta fac lucruri de genul….

    răspunde
  10. Cristi

    Am o singura intrebare: cine e nemernicul? Ce ti a zis? Din ce v ati luat?

    răspunde
  11. vasilescumihaela

    Bre, vezi ca si eu am 1,67m. Daca esti tu mai cu mot ca a plouat mai mult la tine, ce te tot iei de oamenii mai mititei?! Ce… te crezi buricul Universului! Hmmm…. paluga discriminatorie ce esti! :)
    P.S. La aia cu oxiuri in fund, da cu usturoi. ;)

    răspunde
  12. Felicia

    Cata dreptate ai, Doamne si cati sunt mici in jurul nostru. Mi-ai placut.

    răspunde
  13. Ceska

    Buna ziua, stimate domn. Va admir foarte mult in primul rand pt OMUL care sunteti si apoi pt ceea ce faceti.
    Va multumesc pt acest articol! Sincer! Azi Divinitatea mi-a trimis un raspuns prin dvs.
    Sunt mama de copil autist…nu vreti sa stiti de cate ori am intalnit oameni mici si foarte mici, pana acum. Degeaba! Gratuit! De pomana! Cum vreti dvs sa spuneti…adica fara nici un motiv.
    Articolul dvs de azi mi-a adus aminte ca singurul lucru care trebuie sa-l fac este sa ma dau un pas inapoi si sa le privesc micimea…ca daca te opresti sa le explici oricum vor intelege … nimic!! ..De cele mai multe ori rautatea merge mana in mana cu prostia…☺
    Zi frumoasa sa aveti!
    Cu respect, C

    răspunde
  14. Refu

    Cea mai buna solutie impotriva bullying-ului online il vad ignoranta, sa-l lasi sa se agite el/ea cat vrea, o sa-si dea seama ca transpira degeaba!

    răspunde
  15. andreeaw

    Heheee, am aflat-o pe pielea mea. Asa e, trebuie sa dau cu capul de pragul de sus ca sa vad lucruri. Multumesc! Pentru inca o confirmare.

    răspunde
  16. Elena

    Eu cred, ca cei „mici” nu-si dau seama cat de” mici” sunt. Daca fiecare ne-am da seama cand sa ne oprim, cred ca am fi o lume aproape perfecta. Imi doresc, incepand cu mine, sa fac o lume mai frumoasa. Asa am fost educati si modelati, sa fim primii, sa invatam sa-i depasim pe ceilalti, chiar daca pe unii natura nu-i ajuta. Sa fim sanatosi, ca reusim noi sa trecem si de oamenii ” mici”! Ps: Imi faci sfarsitul de zi minunat!

    răspunde
  17. Imperativul Categoric

    am 50 de ani și am trecut prin destule, incepând cu o copilărie de vis în balta albă, partea dinspre livada cu nuci, continuând cu liceul caragiale. printre altele. asta ca să arăt că nu am trecut chiar prin cele mai ortodoxe locuri din românia. dacă mă apuc să număr bunele și relele din toată chestia asta, cred că bunele sunt mai numeroase decât relelele.

    iar una din chestiile bune pe care le-am invățat in baltă și in caragiale este acea că acesti agresori (bullies) sunt, în cele mai multe cazuri, niște pulifrici anost-abjecți, care, dacă le trosnești una, îți plâng cu sughițuri la piept. totul e să prinzi curaj si să nu mai ții capul plecat. prima oara e mai greu.

    răspunde
  18. Imperativul Categoric
    Imperativul Categoric

    de curiozitate: am spus ceva ofensator in comentariul pe care nu l-ati aprobat?

    multumesc!

    răspunde
  19. Mede

    Din propria experienta spun ca de obicei oamenii mici raman cu oamenii mici, unde gasesti un intreg ritual de rautate si frustrari si nu vrei decat sa ii eviti. Insa societatea iti mai da incercari cu oameni mici, important este sa ii tratezi cu asertivitate si sa nu te transformi in om mic.

    răspunde
  20. ENE ST. MIHAI
    ENE ST. MIHAI

    Am ascultat articolul dvs. in taxi, citit la Radio Zu. Mi-am amintit astazi de el si m-am bucurat sa il recitesc.
    Cu multumiri si cele mai bune ganduri, Ene St. Mihai

    răspunde
  21. Ingrid
  22. Pingback: mihai vasilescu blog | Ce mi-a plăcut (săptămâna 105)

  23. Roxana

    Foarte bun articolul, multumesc mult pentru postare, imi pare bine ca acest subiect nu este ignorat.

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *