Sari la conținut

Stăteam de vorbă despre nimicuri acum ceva zile cu un băiat de la vulcanizare.

Am lucrat și eu la vulcanizare, sezonier, așa că atunci când văd câte un X cum pune mâna pe jantă… știu deja dacă am de-a face cu unul care știe ori c-un pafarist.

Băiatul ăsta chiar știa ce face.

Și făcea tacticos. Calculat. Fără să se grăbească.

La un moment dat m-a văzut că zâmbesc și m-a întrebat fără menajamente, direct:

– Ce, îți râzi de fraieru’, hă?

Pentru câteva secunde nu înțelegeam ce zice. Apoi mi-a căzut fisa că vorbește chiar despre el…

– Nu, omule, ce-ai?, i-am răspuns. Zâmbeam că-mi place cum lucrezi, p-aia cu fraierul de unde-ai scos-o?!

Mi-a scanat fața, să-și dea seama dac-o dau cotită. Și pesemne că a văzut că nu spun doar așa, a continuat înciudat:

– Păi dacă eram și eu vre-un șmecher nu dădeam cauciucuri jos…

Am stat în cumpănă, dacă s-o las sau nu așa, dar amărăciunea aia a lui m-a făcut să nu plec mai departe. L-am lăsat să termine și când și-a aprins o țigară l-am luat deoparte și i-am povestit despre Marian.

Marian, instalatorul. Unul dintre oamenii pe care-i respect foarte mult.

Marian cred că are vreo 40 de ani, nu l-am întrebat niciodată.

Și e instalatorul care vorbește cu țevile. Le ceartă… dacă nu-s cuminți. Le laudă… dacă stau pe treaba lor.

Și ele îl ascultă.

Marian are un stil de lucru că juri că și-a făcut școala pe undeva pe lângă Berlin. Lucrează curat. Corect. Caută și-ți explică cele mai bune soluții.

Vorbește frumos și de fiecare dată face și câte-o glumă.

Marian nu e ieftin. Și nu negociază.

Marian vine cu factura pentru materialele folosite și-ți lasă în pungă piesele pe care le-a înlocuit. Că sunt T-uri, că-i pompa sau hidroforul.

Marian îți face factură pentru manopera lui.

Și, mai presus de toate, Marian e mândru. De el și de ce-i iese din mâini.

Nu se căciulește și atunci când predă o lucrare îți zâmbește larg, mulțumit și cu spatele drept, că-și merită banii.

I-am povestit băiatului despre Marian și despre cât de căutat este. De cât de mulți bani face. Și de cât este de respectat. Cu toate că nu-i șmecher.

De fapt, este fix antonimul șmecherului. E profesionistul.

Nu știu cât a vrut să înțeleagă băiatul de la vulcanizare despre ce i-am spus eu.

Dar mă gândesc că poate e momentul să ieșim din zona în care apreciem șmecherii… și să începem să apreciem oamenii care-și fac treaba cum trebuie.

Și să-i respectăm.

13 comentarii despre "Am învățat ce-i șmecheria…"
  1. Ciprian

    Munca trebuie respectata, de orice fel. Evident, făcută cu simt de răspundere.

    răspunde
  2. ion

    Salut. Articolul merita distribuit pe mai multe canale. E corect ce spui. Avem nevoie de profesionisti, nu de smecheri. Si trebuie sa ii respectam atunci cand ii intalnim.
    Experienta relatata reprezinta din pacate nivelul actual din Romania: de inteligenta, de cultura, de tot.
    Felicitari pentru articol.

    răspunde
  3. Constantin D.
    Constantin D.

    Corect, antonimul smecherului este profesionistul competent.

    răspunde
  4. Ania

    Nr de tel al lui Marian????? Ca avem niste tevi neascultatoare si vrem sa le punem la punct!
    Am tot cautat un profesionist….

    răspunde
  5. Popa Mario
  6. ion

    Super inspirat articolul. Am si eu un “Marian”, tot pe partea de instalatii sanitare. De 12 ani. Vine exact cand spune, prefera sa inceapa dimineata la 8. Si nu lasa nimic la intamplare. Prima oara cand mi-a cerut un ziar si l-a pus sub chiveta de la bucatarie unde nu stiu ce facuse, nu m-am prins de smecherie. Dupa ce a mai mesterit pe la baie s-a intors la ziar si a vazut o picatura pe el. S-a apucat de verificat. Si de remediat. Acum nu ma mai mir. Stau cu ziarele pe langa mine cand il chem. Daca vreau sa ii ofer ceva, ma refuza aproape instantaneu. De 12 ani. In ultimul timp insa, parca s-a mai “inmuiat”. Bea cand pleaca un pahar de bere, dar trebuie sa fie rece, rece tare. Atat.
    Nu negociez cu el. Stiu ca cere pretul corect. In plus am invatat de la tata ca: “atunci cand negociezi cu meseriasu’, oricat de putin i-ai scade din pretul initial el simte ca nu primeste cat merita, asa ca asta se va intoarce impotriva ta”. Iti convine pretul, bati palma, nu, cauti pe altcineva.
    Pacat ca avem din ce in ce mai putini “Mariani” si din ce in ce mai multi “smecheri de meserie”.

    răspunde
    • Luciana

      Daca e din Bucuresti domnul, as dori sa il contactez, ma puteti ajuta?

  7. Sorin Voicu

    Scurt și la obiect.
    Jos pălăria pentru Marian!
    Din păcate, avem din ce în ce mai puțini profesioniști, indiferent de domeniu (cel mai dureros este sănătatea – tata ar putea scrie o nuvelă pe tema asta, eu cel puțin un capitol).

    răspunde
  8. Andrei

    ” Meseriile de jos ” sunt tot mai prost vazute indiferent daca sunt facute cu profesionalism sau nu. Respect pentru cei ca Marian

    răspunde
  9. Dragomir Cristina

    Cum zicea si Creanga – daca ne-am face toti popi, cine ne-ar mai lega ciubotele. Stiu ca e la moda sa facem toti facultati si sa stam la birou, dar Romania mai are mult pana sa ajunga sa aiba roboti care sa dea cu matura si sa faca paine. Prin urmare, mai mult respect pentru oamenii care sunt pe felia lor, stiu ce fac si isi dau tot interesul sa faca bine treaba, n-ar strica. Ma bucur ca nu l-ai lasat “neterminat”. Poate tocmai i-ai schimbat viata tipului astuia.

    răspunde
  10. GABI

    Smecheria e sora cu fudulia

    răspunde

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *