Sari la conținut

Neața! Play. PLAY. P L A Y! :)

Nu. Am. Chef. Să încetinesc.

Las-o mai moale!

Îmi spun oamenii asta de ani. De ani mulți. Inclusiv părinții mei. Sor’mea. Nevastă-mea.

Nu vreau. Nu pot. Nu știu. Nu vreau să știu.

Să știu mai încet? Mnup.

Nu mi se pare interesant să-ți arzi secundele la flacără mică, într-un semi-întuneric pâlpâit, tot timpul speriat și că se stinge sărăcia de opaiț și rămâi pe întuneric… dar și frustrat că nu te poți bucura de o vâlvâtaie care să-ți încălzească sufletul și moțăi cu flacăra aia prea mică în față.

Era să mor. De tot, cum ar veni. M-am aruncat de prea multe ori cu capul înainte, am dus-o prea la limită. Nu dorm, mănânc pe apucate, muncesc prea mult, merg cu mașini pe circuit, cu ATV-uri pe munți, sar din avioane în mers și de pe platforme de care-s agățat doar cu niște zgârciuri.

Prea la limită și cu munca, cu oboseala, cu turația prea mare a unui ritm de viață care te stoarce 20 de ore pe zi. Cu ochi pe care-i simți cu nisip, mâini care-ți sunt ca de plumb și creieri pe care-i auzi bâzâind în plin overclocking.

Prea la limită și cu distracția, cu festivalurile, cu dans paliu până la únșpe dimineața, comentând nemulțumit că petrecerea începută cu o dup-amiază în urmă a durat prea puțin.

Încerc să le fac pe toate cât știu de bine. Și am perioade.

Uneori sunt un tată mișto. Câteodată… nu.

Uneori sunt un prieten mișto. Alteori… nu.

Sunt momente când îmi iese treaba la muncă din prima, pe relax. Alteori… merge mai greu, taică.

Dar nu încetinesc. Încerc să le fac pe toate cât pot eu de bine. În ritmul meu. Cum pot. Cum știu. Așa cum simt. Și nu încetinesc.

Mă întreabă oamenii când am timp să le fac pe toate.

Nu am să le fac pe toate, că aș face mult mai multe.

Fac doar cât pot și cât știu, în timpul pe care mi-l fac.

Acum e 05:46, o să-mi pun trupul ăsta sculptat fără economie de materie primă la orizontală până pe la 08:45 și-apoi… hai, pedale!

E forțaj? Posibil.

O să cedeze ceva? Probabil.

Sper doar să fie cât mai târziu.

Scriu asta acum ca să nu se mire cineva când s-o întampla. De fapt, sincer să fiu… sper că se va mira că nu se va fi întâmplat. Dar na…

Faza e simplă: fă, taică, lucrurile în ritmul tău. Sau cât mai aproape de ritmul tău.

Nu te mai lăsa împins de la spate și alergat că vrea X-ulescu ori X-uleasca să faci pașii în viață mai mari și mai rapizi.

Nu te mai lăsa trasă înapoi de Y-ulescu fix când ai pofta asta de a fugi către ce-ți dorești. Mergi pe muzica ta. Dacă are 140bpm… asta este, dansează!

Luni. Filmare. Zâmbet. Colegi. Șaorma. Mailuri. Evenimentul Dăruiește Viață de pe 9 în pregătire. Telefoane. Blog. Îmi vine și intercooler-ul ăla de S3. Îmi setez sound-bar-ul. Mă apuc de cartea aia, cum naiba s-o numi, că-mi scapă numele acum. Poate se naște și cea de-a doua fiică, am ajuns la termen deja și pare că Andreea vrea s-o țină numai pentru ea.

Hai, să ai săptămână bună! Și zâmbește și tu mai des, acrituro!

A, poza e făcută la Nordkapp. Am plecat singur până acolo. Cu toate că toți mi-au zis să nu mă duc. Sau să nu mă duc atunci. Sau să nu mă duc singur. Sau să nu mă duc pe motocicletă. Și nu în august, că e prea târziu.

Au avut dreptate… uite ce nefericit eram!

8 comentarii despre "Viața ta. Ritmul tău. Trăiește cum simți."
  1. Marinela
  2. pandutzu

    Viata asta e atat de scurta si se poate incheia oricand incat chiar nu merita sa nu faci lucrurie in ritmul tau si sa nu te bucuri de fiecare experienta in felul tau! Aceleasi intrebari cu „mai poti?” le primesc si eu si de fiecare data le raspund ca „da”, pentru ca din fericire chiar mai pot si mi-as face mie un deserviciu daca n-as fi atat de agitat!

    Ma bucur sa vad ca nu sunt singurul nebun :))

    răspunde
  3. Cristian Grasu
    Cristian Grasu

    Go get them, tiger!

    răspunde
  4. Stefania

    Imi place sa te citesc, cum s-ar zice, nu stiu de ce daca ma intrebi, poate pentru ca esti normal… oare?

    răspunde
  5. Mihaela

    Ca bine le mai zici , taica ! Bravoos ! Cu energie si veselie inainte !

    răspunde
  6. Marian

    Problema unora ( asta fiind si cazul meu) este sa-si gaseasca acel ritm, sa nu mai stau cu grija zilei de maine. Dar esti un exemplu de urmat+

    răspunde
  7. Andreea

    Nu citesc de foarte multa vreme blogul tău, dar este foarte fain. :)
    O scurta întrebare :unde pot citi povestea cu Nordkap? Un link as putea primi?
    Dar nu cu trimitere la Facebook, deoarece nu exist din acest punct de vedere :)
    Mulțumesc

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.