Sari la conținut

Postul asta nu este despre mine. Nu este despre noi sau despre mine. Postul asta este despre tine, daca simti ca vorbesc cu tine. Apasa [play] si citeste.


Ne agatam de viata, o traim asa cum credem, suntem rai sau buni, ne dorim lucruri si luptam pentru ele cu ce ne este lasat la indemana. Poate ca Dumnezeu este deasupra si ne urmareste alegerile sau poate ca ne ascundem dupa ideea existentei Lui. Poate ca soarta ne este scrisa si ne folosim mainile si picioarele pentru a ne trai vietile deja condamnate sau poate ca nimic nu este scris si noi construim fiecare clipa a viitorului  prin clipa de acum.

Poate… nu stiu.

Ce stiu sigur, ce simt ca-i sigur este ca maine nu ne asteapta, nu se pregateste pentru noi, nu ne face prajiturele pentru ca noi sa molfaim maine la ele si sa ne bucuram de gustul lor.

Stiu sigur ca nu totul se refera la noi si la faptele noastre.

Stiu ca oricat ne-am agita nu toate lucrurile se masoara in faptele proprii.

Daca bloggingul inseamna sinceritate… Dumnezeu mi-e martor ca mai sincer si mai personal de-atat nu voi putea scrie vreodata.

Mi-e frica de ziua de maine. Mi-e frica pentru tot ce am, pentru tot ce iubesc, pentru toti cei pe care-i iubesc.

Am un copil care tocmai a facut noua ani. Noua ani care au zburat, care parca doar s-au invartit in jurul nostru de noua ori si s-au pierdut cum se usca roua diminetii cand iese soarele. Am un copil pe care-l iubesc si pentru care nu exista lucruri pe care nu le-as face, Cel de Sus mi-e martor ca mi-as da toate secundele vietii pentru a-l stii fericit. Si mi-e frica pentru ea, pentru copila mea.

O am pe Andreea si simt ca eu n-as mai fi daca ea n-ar mai fi.  O am langa mine si ma are langa ea si jur ca nu trece zi in care sa nu ma gandesc cat sunt de norocos pentru ca o am langa mine. Si mi-e frica pentru ea.

O am pe mama si pe sor’mea, doua dintre femeile care m-au transformat in barbatul – bun sau rau – care sunt acum. Le stiu problemele si framantarile… n-am stiut sa le spun altfel decat stiu s-o faca oamenii -niciodata cred – cat de mult le iubesc, cat de multe as face pentru ele, pentru amandoua si pentru fiecare in parte. Si mi-e frica pentru ele.

Am un tata, unul care nu corespunde la culoare dar care corespunde atat de mult la suflet incat sunt convins ca-s al lui si fizic. Si-atunci cand cineva vorbeste de tatal ideal… nu stiu daca exista dar daca as sti ca exista, ei bine… cu siguranta ca ar fi el. Si tin la el, asa cum stiu eu. Si mi-e frica pentru el.

Si am ceva prieteni… nu multi, nu putini, nu neaparat frumosi sau urati, nu neaparat geniali sau normali, dar ii am si ii pretuiesc asa cum sunt. Si mi-e frica pentru ei.

Am viata mea. Unii o vad frumoasa, pentru ca fiecare presupune ce-i trece prin cap. Si eu o vad frumoasa, dar nu pentru ca apar ca prostea la televizor si zic „Ne vedem maine, la aceeasi ora, va doresc o seara perfecta!” ci pentru ca am ajuns s-o pretuiesc atat de tare incat mi-e frica pentru ea, pentru viata mea cu tot ce este in ea.

Pentru fiecare om din viata mea, pentru fiecare vorba, pentru fiecare clipa din viata mea a ajuns sa-mi fie frica. Frica sa nu se termine prea repede, frica sa nu se piarda ceva din ea, frica sa nu pierd pe cineva dintre cei la care tin mai mult decat tin la mine.

Si e o seara urata si rece, si stau descult si cu picioarele inghetate, cu laptopul pe genunchi, sperand sa pot sa opresc timpul in loc, in secunda asta, cand totul este macar ok.

Ma duc la munca, platesc rate, imi alint cainele, mananc de dimineata si seara, incerc sa dorm mai mult. Dar in fiecare seara ma gandesc la toate lucrurile frumoase care ma inconjoara si lupt sa evit sa ma impovarez de rate, de deadline-uri, de probleme.

Pentru ca am o singura viata, o singura viata de trait… o singura viata de irosit. Incerc sa ma bucur de ea, de oamenii care ma inconjoara, incerc sa-i bucur pe cei care-mi sunt in jur si pe altii… incerc. Si sunt convins ca atunci cand nimic din toate astea nu vor mai exista… voi fi mort.

Nu mai irosi secunde… sun-o pe mama ta si spune-i cat tii la ea si cat o iubesti, fa-o sa zambeasca. Pleaca de la munca mai repede, sau pleaca mai tarziu – tu stii – si du-ti copilul macar la o plimbare, fa-l sa zambeasca, fa-l fericit. Nu mai sta, ia un buchet de flori si du-te la fata aia pe care-o iubesti in secret si spune-i c-o iubesti, pun’te in genunchi si fa-o sa simta ca tu esti acela. Suna-ti sotul si lasa vorbele mici si plate, acele „te iubesc„-uri cotidiene si spune-i ce-i in inima ta, spune-i cat si cum il iubesti. Poate toti vor fi amuzati de incercarea ta dar o farama din inima lor va simti.

Umanilor, n-avem timp, doar ne mintin ca e si-un maine… dar poate ca de astazi nu mai e. Bucurati-va de azi, de secunda asta si faceti-i si pe cei de langa voi sa se bucure de asta. Caci oricum maine vom plange… dar macar stim c-a existat un ieri din care am stors si ultima picatura de bucurie.

Traieste azi. Bucura-te de azi. Zambeste.

Buna dimineata! Iti doresc sa ai o saptamana fenomenala!

73 comentarii despre "Traieste azi. Bucura-te de azi. Zambeste."
  1. Cristi

    Bună dimineaţa !
    Dacă nici eu n-am inspiraţie în alegerea blogurilor înainte să plec la munci…Mulţumesc,zile liniştite !

    răspunde
  2. fj13

    Zambeste,maine poate sa fie mai rau sau poti ramane fara dantura”- asta e deviza mea.

    răspunde
  3. Anna

    ..
    Buna dimineata Umanule si voua ! Multumesc.

    răspunde
  4. Gabriela

    Un post incredibil! Ma emotionat pana la lacrimi, ma facut sa reflectez, sa fac tot ce-mi sta in putinta sa-i fac pe cei la care tin fericiti, caci asa pot fi si eu fericita, sa profit de fiecare secunda care trece, sa ma simt libera, fara stres, sa uit de grijile de zi cu zi, esti un om minunat Cabral!Norocosi sunt cei pe care ii iubesti, si invers! Esti un mare om! O saptamana minunata sa ai!

    răspunde
  5. jone

    O saptamana buna si plina de clipe interesante si tie!
    (mi-am sunat mama….nu a fost prea fericita si nici nu mi-a impartasit entuziasmul…..oare o fi fost de vina ca era 6.30 dimineata???)

    răspunde
  6. karmapolice

    asa cum spunea Castaneda:”There is no tomorrow”
    foarte shamanic post..mi-a dat si bocetu’ desigur

    răspunde
  7. NICOLETA

    FOARTE FRUMOS SCRIS …si foarte adevarat !Deja te-ai maturizat in gandire,cinste tie ca ai facut-o,felicitari celor ce te-au indrumat! Toate urarile de bine !

    răspunde
  8. Mariana

    Foarte frumos scris si se vede ca e scris din suflet.Noua la toti ni e frica de ziuoa de mine dar nu toti o putem spune asa deschis.

    răspunde
  9. scorpio

    Da! Stiu…ai dreptate…asta fac de ceva timp,nu imi mai irosesc viata cu banal,nu ma mai impiedic de lucruri marunte,nu mai bag in seama rautatea oamenilor.
    Viata este doar una si depinde de noi ,cat de frumos o traim.
    Eu trebuie sa mi-o traiesc,pentru ca este a mea!
    O zi buna,Cabral.

    răspunde
  10. Victor

    Si mie mi-e frica, dar nu de moarte, caci sunt pregatit sa o infrunt.
    Dar imi e frica sa parasesc lumea asta datorita durerii pe care o voi provoca oamenilor iubiti din jurul meu.
    Mi-am dat seama de mult ca nu trebuie sa pierd nici o clipa – de aproape 7 ani le spun ca ii iubesc de cate ori am ocazia, fie ca sunt parintii mei, sora si fratele meu, femeia pe care o iubesc, prietenii mei, cateii, etc…
    Cu aproape 7 ani in urma priveam o teava ghintuita la capatul careia statea un 7.62, cu degetul pe bucata aia rece de metal. Singurul lucru care m-a oprit sa-l sugrum a fost gandul ca nu mi-am luat ramas bun de la toti cei pe care ii iubesc. Am pus-o jos, am luat telefonul si am inceput sa sun. Fiecare raspuns de “Si eu te iubesc” era o lovitura de baros in inversunarea mea de a renunta!
    Fiecare voce calda din receptor ma facea sa-mi doresc din ce in ce mai mult sa merg mai departe.

    Insa Cabral, nu reusim mereu. Si ce faci cand NU POTI face viata mai frumoasa unui om pe care-l iubesti? Cand orice ai incerca nu mai are efect, si zambetele sunt din ce in ce mai rare? Cand nici “te iubesc”, nici florile, nici vorbele bune, nici prezenta constanta in viata acelei persoane nu mai functioneaza. Nici gandul si convingerea ca ii vei fi alaturi indiferent ce se intampla mai departe?
    Ce faci, Cabral, cand nu poti aduce un zambet pe fata celei pe care o iubesti, si pentru care ti-ai da viata? Stiu ce urmeaza sa raspunzi: “incerci in continuare!” Si da, asa voi face.

    Si in restul zilei de azi, si maine – daca va mai veni, si in fiecare zi dupa aia!

    Iti inteleg randurile, iti inteleg teama, iti inteleg si sentimentul de a trai prin fericirea lor. Doar asa putem si cu adevarati fericiti: aducand bucurie in inima oamenilor pe care ii iubim. Pentru ca zambetul lor valoreaza mai mult decat orice altceva. Si e cel mai puternic combustibil ce ne poate propulsa inainte in viata.

    De asta sunt atat de inversunat sa STORC fiecare picatura de bucurie, placere, caldura si implinire din viata mea si a celor din jur.

    Iti multumesc, Umanule, ca mi-ai confirmat inca o data ca fac ce trebuie!

    răspunde
  11. Cami

    Răvășitor articol!
    Mi-a incolțit în suflet teama si mă încearcă disperarea faptului ca nu voi reuși să fac azi tot ce mi-am propus … pentru tot restul vieții. Și clar n-am să reușesc.Însă, pot să mă bucur, „pâna la prăsele”, de razele acestei dimineți frumoase de toamnă, în care mi-am amintit ca mi-s doar un „trecător” și mai pot să-i zâmbesc vietii ăsteia efemere și oamenilor dragi, care o fac să fie atat de frumoasă.
    Bună dimineața, oameni dragi! :)

    răspunde
  12. Bragaru

    Buna dimineata Cabral! O saptamana minunata, plina de viata si de prezent! Ping-pong de energie!

    răspunde
  13. Yasmyna

    Imi era dor sa citesc ceva ‘de sufletel’ scris de tine…Reusesti de fiecare data sa emotionezi, sa faci sa vibreze corzile alea mai sensibile pe care uneori uitam ca le avem :)

    Iti multumesc pentru postul asta…M-am regasit in si printre randurile tale!
    O saptamana fenomenala tuturor! Numai bine

    răspunde
  14. Judy

    Eu mi-am dat seama ca nu exista bucurie. Nu mi-e dor de ea.

    răspunde
  15. Caty

    Cabral, esti intr-adevar, un OM minunat ! Ferice de cei ce te inconjoara, ferice de cei ce-ti sunt aproape in fiecare zi!

    răspunde
  16. Rox

    Si acum sa spun ce a fost in inima mea cand am citit acest post: am plans….am plans adanc.Pentru ca exact asta simt si eu de cateva saptamani incoace..ca trebuie sa pretuiesc viata,sa profit de fiecare moment prezent ca poate maine nu mai e.Sper ca aceste sentimente sa nu fie de rau augur…si am exact aceleasi temeri ca ale tale..sa nu pierd oamenii iubiti..sa nu moara,si frica mea atunci cand voi muri cred ca asta va fi: „dar oare am terminat totul aici pe pamant?sigur nu am pierdut ceva?” ceea ce inca odata demonstreaza aceste temeri este faptul ca noi nu traim in prezent..numai iluzia viitorului si trecutului ne face sa simtim asa.

    răspunde
  17. Mihai

    Bre, plang ca un copil acilea, in fata laptopului, la serviciu…

    răspunde
  18. mihaela

    Da, si eu am aceleasi frici , la impartasesc dar stii ce mi se spune: gandeste pozitiv . Si fricile , dupa acest raspuns, raman si se adancesc chiar .ma linistete faptul ca mai sunt si altii cu fricile astea…. sentimentul apartenentei la un grup … tare ciudata si folosofia asta . Merci

    răspunde
  19. loredana

    Iti multumesc pentru cuvintele acestea frumoase:)

    răspunde
  20. dana

    Aseara ma uitam cu sotul meu la un film unul in bratele celuilalt..si era atat de bine, incat la un moment dat m-au cuprins toate fricile din lume. Am avut fix aceeasi stare pe care o ai tu in postul asta…Vai, dar daca de maine nu ar mai fi langa mine??!!!, vai dar daca mama, tata, sor’mea ar pati ceva?! Vom trai si vom vedea, important e sa stim sa traim! Toate cele bune, Cabral!

    răspunde
  21. cata

    Uof, cum pot sa ma bucur azi, cand toti in jurul meu sunt tristi? cand parintii se cearta, nu isi vorbesc, sunt bolnavi, au datorii…cand fratii mei muncesc doar ca sa isi plateasca creditele…cand tocmai am ratat sansa unui super job pt ca am fost prea sincera?
    e adevarat, ne avem unii pe altii si asta e mult, tare mult…dar cand ii vad atat de posomorati, nu pot sa zambesc…as vrea sa ii ajut, sa le platesc datoriile, sa ma duc in locul lor la munca…orice, ca sa ii vad zambind….
    mi-e tare frica pentru ei, mai mult decat pentru mine.ma tot gandesc…o sa reusesc eu cumva…dar daca ei nu sunt bine, eu nu sunt bine, oricat de sus as fi…
    nu pot sa „traiesc azi”, nu asa…

    răspunde
  22. Cris-Mary

    Cata dreptate ai ..impartasesc acelasi tip de temeri..

    răspunde
  23. Lolly

    Multumesc Cabral pt ca m-ai facut sa zambesc si sa simt de dimineata!
    O sa am o zi mai minunata si asa va urez si voua, tuturor celor care cititi postul asta!!

    răspunde
  24. vasilescumihaela

    Ar fi frumos… :) O zi buna, Cabral!

    răspunde
  25. RAMONA

    Draga Cabral,am citit si am plans de la inceput si pana la sfarsit,e un post din suflet pentru suflet…..si da, ai dreptate sa ne bucuram de fiecare secunda a vietii noastre in fiecare zi pe care ne-o da EL,alaturi de cei pe care äi iubim si ne iubesc.Sa-ti dea Dumnezeu multi ani frumosi alaturi de cei dragi tie.

    răspunde
  26. Catalina

    :( mereu ma emotionezi cu ceea ce scrii…si in plus…piesele pe care le alegi sunt mai mult decat superbe….
    Ai un suflet mult prea bun…..
    Multumesc ca existi !

    răspunde
  27. Dana
  28. Carmen Tanu

    Sigur ai scris tu postrea, ca prea e feminin mesajul si emotionant (sic!) !

    răspunde
  29. Adinapup
  30. Ema

    Emotionant.Daca nu te superi,pot sa te intreb daca postarea de azi are legatura cu ce i s-a intamplat lui Huidu?

    răspunde
  31. MM

    Multumesc ! Chiar aveam nevoie de un reminder in dimineata asta… Nu stiu cum faci de fiecare data … dar stiu de ce revin pe acest blog de cate ori am ocazia.
    Sa ai cat mai multe zile de Azi cu zambete in suflet si pentru cei dragi!

    răspunde
  32. ana

    ce dreptate ai!;
    sa iubim, sa traim, sa ne bucuram de tot ce ne inconjoara;
    azi nepotelul meu a reusit sa stea prima zi la gradinita ( o mare bucurie),
    eu incerc sa trec „o prapastie” din viata mea;
    in luna decembrie se inchide compania si voi deveni Someraaaa!
    gandesc pozitiv, iubesc, ajut pe altii si voi trece si peste acest „hop”
    o saptamana linistita, tuturor

    răspunde
  33. Gabitza

    Multumesc pentru ca faci ca zilele sa fie mai frumoase,realiste si chiar daca nu e de ajuns,fi fericit pt ca macar pe cititorii tai i-ai facut mai sensibili si vor spune azi,”te iubesc” persoanelor dragi din viata lor…multumim!

    răspunde
  34. Lumy

    Iti multumesc…pentru ca ne aduci aminte sa traim”azi” , pentru ca ne lasi sa te vedem complet…pentru k ne impartasesti atat de multe din gandurile tale, pentru k ne faci sa spunem „te iubesc” mai des…

    Iti multumesc si atat!

    răspunde
  35. melly

    Cabral, de câte ori revin şi citesc câte ceva scris din tot sufleţelul tău, sunt fericită… sunt enorm de bucuroasă, când văd că mai există şi oameni cu suflet şi care-şi exprimă gândurile din suflet. Acest articol mă face să-ţi transmit: Mulţumesc că exişti!

    răspunde
  36. Dea
  37. Pingback: accidentul lui Şerban Huidu | Kemell BloG

  38. George

    The Dalai Lama, when asked what surprised him most about humanity, he said:

    “Man.
    Because he sacrifices his health in order to make money.
    Then he sacrifices money to recuperate his health.
    And then he is so anxious about the future that he does not enjoy the present;
    the result being that he does not live in the present or the future;
    he lives as if he is never going to die, and then dies having never really lived.”

    răspunde
  39. Simona

    Superb scris! Felicitari Cabral pentru cum iti descrii sentimenetele pentru fiecare persoana din viata ta! Felicitari celor care te-au educat si oferit aceasta coloana vertebrala!

    răspunde
  40. clovniiveseli

    Foarte frumos , cineva spunea asa , daca astazi ar fi ultima ta zi din viata ai trai-o asa ? a oferii iubire e sublim , a oferii caldura sufleteasca celor din jur e un dar de pret , traim intr-o lume rece si mercantila , plina de nevoi , plina de rautati . Fiti mai buni , mai iubitori , apreciati ceea ce aveti azi . Felicitari Cabral .

    răspunde
  41. Mihaela

    Multumesc pentru ca ne amintesti, inca o data, sa apreciem pe cei din jurul nostru si sa le aratam asta.

    răspunde
  42. anca

    Multumesc ca mi ai amintit lucruri uitate demult….Multumesc!

    răspunde
  43. Valentin Vesa

    Spumos, frumos de spumos si plin de viata si prospetime.

    Ce fain ca mama ta inca mai e in viata. :(

    răspunde
  44. Ildiko

    Frumos…ne faci sa simtim fericirea ta…Andreea e o norocoasa…miine poate fi altfel…ai grija!

    răspunde
  45. luki

    Ma inclin!!! Daca noi toti am avea 50% din curajul tau si am spune cu voce tare ce ai scris tu….atunci lumea asta ar fi diferita iar noi am deveni speciali unii in ochii celorlalti. In schimb, chinuiti de stresuri, probleme, alergam bezmetici prin viata si la final de zi, sfarsiti si epuizati, devenim optimisti si spunem cu voce tare „sI MAINE E O ZI”……Hm, si daca nu mai e???? Tin sa te felicit nu doar pentru ca ti-ai pus sufletul pe blog, ci pentru ca, barbat fiind, ai facut asta.Nu am sa spun ca ea este o norocoasa ca te are, ci, ca sunteti norocosi sa va aveti unul pe altul.Tineri, inteligenti, sensibili si frumosi.

    răspunde
  46. silvia

    Esti genial! Multumesc! :D

    răspunde
  47. Adriana

    Multumim, Cabral, pentru post. Iti multumesc din suflet si imi promit mie sa fiu asa cum spui tu, sa traiesc ca si cum fiecare zi ar fi ultima.

    răspunde
  48. basic_instincts
    basic_instincts

    mi-au dat lacrimile. multumesc omule.

    răspunde
  49. veverita

    Doamne! E fantastic! Fiecare zi traita cu seninatate, sinceritate si drag de ai mei! Asa e, sa stii ca eu imi traiesc cat mai frumos fiecare zi! Spun sincer, data la cateva zile, o data pe zi sau o data pe ora, cat de mult ii apreciez si ce minuni se intampla pentru noi! Mi-au inundat ochii lacrimile bune si fericite, de dragul lor. Ma bucur ca in seara asta ma culc cu inima zambind, dupa ce am citit ce-ai scris. E o onoare sa te cunosc, umanule!

    răspunde
  50. veverita

    Stii ca si eu m-am gandit la Huidu citind aici… :(

    răspunde
  51. ioana

    Deci cand am deschis ieri tv-ul si vedeam Breaking News imi doream sa visez, sa nu fie real…
    Viata e imprevizibila si toate lucrurile se intorc si se invart in jurul tau.Pot sa zic ca la 22 de ani pe care ii am vad deja o mare complexitate in viata asta, cu toate ca, din fericire, am parte de multe lucruri frumoase si am fost de multe ori la limita, la secunda aia cand moartea iti trece prin fata ochilor.
    Pana acum 5 ani nu stiam ce inseamna sa pierzi pe cineva,nu stiam ce inseamna sa suferi…doar ca intr-o zi s-a intamplat sa imi pierd bunicul si sincer nici acum nu vreau sa accept ca el nu mai e.
    Eu vad viata ca o scara si mereu ma vad urcand treptele, de multe ori se intampla sa nu ma mai gandesc la nimic ci sa urc atat. Chiar acum putin timp am dezamagit pe cineva din cauza asta, aveam un job perfect, niste colegi minunati,chiar nu aveam de ce sa ma plang insa pur si simplu am simtit ca trebuie sa merg mai departe sa invat alte lucruri noi, fara sa ma gandesc la ceva am decis sa imi scriu demisia…atunci am vazut socul si faptul ca cei cu care lucram si care isi pusesera toata baza in mine sunt nedumeriti.Am realizat ca oamenii aia tineau la mine, ca nu meritau sa plec asa si in plus dupa cateva zile in care nu mi-au vorbit au reusit sa ma inteleaga si sa ma sustina in decizia de a face altceva.Acum am un job nou, o responabilitate mult mai mare si nicio sustinere.E greu dar stiu ca pot sa fac asta.Insa cred ca mi-am propus sa ajung undeva departe, atat de mult, incat uneori uit de tot…ma rup si prefer sa fiu singura.Nu mi-am mai vazut parintii de o luna, cu toate ca stau la o ora distanta…nu mi-am mai vizitat verisoarele, pe care le iubesc enorm, din vara :(
    Realizez acum citind postul tau …ca nu se merita sa lasi pe cineva drag in urma, ca la un momentdat o sa ne trezim si o sa ne dam seama ca e prea tarziu.
    Vreau sa imi promit mie ca o sa traiesc azi si o sa ma bucur de azi. Cu toate ca nu imi sta deloc in caracter sa mi exprim sentimentele as vrea sa incerc sa fac asta….as vrea ca ei sa stie ca i-am ales si ca imi sunt foarte dragi.
    In copilarie aveam obiceiul ca inainte sa adorm sa mai ma duc cu gandul la cum ar fi casa mea fara parinti, la cum ar fi viata mea fara bunicii cu care am crescut, fara fratele meu…si de fiecare data adormeam plangand si dorindu-mi enorm sa mor eu inaintea lor, sa nu ajung sa sufar asa de tare.
    Stiu ca viata merge inainte fara cei pe care ii iubesti dar nu vreau sa traiesc fara ei :(

    răspunde
    • Cabral Ibacka

      Stiu ce spui si te inteleg 100%…

    • Octavian

      Cateodata deciziile noastre ne fac sa ne departam de copilarie. Daca am avea putina credinta atunci nu am mai trai fara sa stim ce facem si am alege mai bine sau macar am recupara mai usor. In copilarie stiam sa facem multi oameni buicurosi chiar si fara sa spunem mare lucru.

  52. A

    Frumos post, dar tot n-am inteles de ce ti-e frica pentru ei. Ca nu s-ar descurca fara iubirea ta?Sau ca nu s-ar descurca, asa , in general?Sunt de parere ca ca pe langa „declaratiile de iubire”, trebuie transmisa ideea : daca n-o sa mai fiu eu, totul o sa fie ok, esti suficient de puternica/puternic si fara mine, ca viata merge inainte oricum.
    Apoi, referitor la a nu ne irosi timpul…eu, ca mama, cel mai mult ma bucur cand ai mei copii se „pierd” in jocurile lor, in activitatile lor, pentru ca stiu ca atunci sunt fericiti.Asa ca, sa avem mare grija ca noua, adultilor, sa ne placa ceea ce facem la serviciu(acolo petrecem cel mai mult timp), pentru ca atunci cand mai intarziem, cei dragi sa nu ne duca atat de tare lipsa, sa ne tolereze eventualele noastre intazieri, pentru ca ei vor sti ca „ne-am pierdut” in „jocul” nostru si nici noi nu ne vom simti foarte vinovati.
    Nu tre’ sa-ti faci atatea griji, ei deja stiu ca-i iubesti. Zic eu, intre oameni e un mare schimb de energii si nu numai. Altfel cum iti explici ca „stii” cand ai gasit iubirea adevarata?!You just know it!!! (doar un exemplu)
    Pana una alta, mai mananca si tu niste nuci braziliene, niste tuna, herrings…ca astea parca au selenium si asta lupta impotriva anxietatii…Treaba asta cu frica vine de pe-acolo…:))
    Take is easy!!!:)) Viata e prea scurta sa ne-o irosim gandindu-ne la lucruri pe care nu le putem controla, hai sa ne concentram asupra acelor pe care le putem..:))
    Nu ti-ar strica sa asculti un pic de Bob Marley-Three Little Birds sau niste cantece vesele de Craciun…Ce daca nu e acu’ Craciunul?!…:))

    răspunde
    • Cabral Ibacka

      Adina, n-ai inteles…

    • A

      Ma gandeam eu ca ar trebui sa ma limitez la : if then else, si cand vreau sa fiu mai profunda, la ala cu while do begin…:)) M-a indus in eroare partea cu „mi-e frica pentru ea”. Anyway, frumos post.
      Da’ stii ceva?! Eu ma semnam cu „A”, nu cu „Adina”…nu ca ar fi mare lucru, ca idee…:)

  53. Anca

    Thank you for today :) si ma refer la ce a fost la ASCIG.

    răspunde
  54. Caty

    Cabral, esti minunat. Ferice de cei ce-ti stau alaturi in fiecare zi, ferice de cei ce te iubesc si ii iubesti. Multumesc!

    răspunde
  55. Alex Peta

    In concodanta cu ideea ta, uite un discurs trasformat intr-o melodie : http://www.youtube.com/watch?v=sTJ7AzBIJoI.

    Sper sa iti placa:), si o saptamana extraordinara si tie!

    Numai bine si mersi,
    Alex

    răspunde
  56. ioana

    deci ma uit la video ul asta Cabral si ma uit si ma tot uit si nu pot sa cred ca e real…ca e posibil asa ceva. Cum au uitat oamenii sa fie oameni? de ce s-a ajuns aici? :(

    http://stirileprotv.ro/stiri/international/imaginile-socante-care-au-revoltat-peste-1-miliard-de-oameni-fetita-de-2-ani-lasata-sa-moara.html

    răspunde
  57. Stefi

    Ai pus punctul pe „i” Cabral. Nici eu nu-s de acord cu „lasa pe maine ce poti face azi” „p
    Sanatate si multe, multe bucurii sa avem :)

    răspunde
  58. neli

    Dumnezeu exista si El sa te binecuvinteze pt cuvintele alese pe care leai scris.Un salut din Italia

    răspunde
  59. neli

    Dumnezeu exista si El sa te binecuvinteze pt frumoasele cuvinte pe care le-ai scris.Un salut din Italia

    răspunde
  60. neli

    Dumnezeu exista si El sa te binecuvinteze pt cuvintele alese pe care le-ai scris.Un salut din Italia

    răspunde
  61. cristina

    Buna!

    Vroiam doar sa iti spun ca ai un cititor fidel, am ajuns pe blogul tau din intamplare, ti-am citit postarile si am ajuns sa-l adaug in Favorites Bar si sa-l citesc aproape zilnic pentru ca imi place cum scrii, pentru ca am impresia ca citesc un om inteligent, cu compasiune pentru cei din jur, relaxat si deschis.

    răspunde
  62. Sweetwood

    Superb, si cu toate ca toti zicem „de maine” nu ar strica sa incepem de azi…

    răspunde
  63. marina

    multumesc …pt postarea asta …chiar uitasem sa ma mai uit in jurul meu,la oamenii minunati de langa mine…uitasem sa spun …te iubesc.

    răspunde
  64. dobre

    Imi place! L-am citit de la inceput pana la sfarsit si am inteles exact ce vrei sa transmiti prin acele cuvinte, de parca le-as fi gandit eu.

    Frumos!

    răspunde
  65. diana.m

    M am regasit regasit in fiecare cuvant scris… aceeasi frica o simt si eu de multe ori. Si parca nu mi ajunge timpul , nu mi ajung cuvintele sa mi exprim intensitatea iubirii pe care o simt pentru persoanele din viata mea…Dar probabil ca amestecul asta de sentimente, frica , emotie , dragoste, bucurie , dezamagire, extaz …probabil ca asta inseamna sa fii om, si e minunat sa le simti pe toate astea…

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.