Sari la conținut

[dacă citești de pe telefon apasă listen in browser]

Carnal. Așa am învățat să-mi trăiesc viața.

Să mușc din trăiri, să gust sentimente, să ating gânduri.

Am învățat de-a lungul anilor că fericirea este o scânteie. Fericirea e o explozie.

Fericirea nu e ceva care să dureze.

Fericirea ține puțin și trece repede. Fericirea se traduce în explozii care se întorc doar atunci când le faci să vină.

Azi vorbeam cu tine că e bine când e călduț.

Am urât toată viața mea prostia asta.

Să guști din trăiri, să guști sentimente, să atingi gânduri… asta înseamnă să trăiești.

Nu să lași timpul să-ți sângereze secunde în timp ce tu te culcușești trist în ideea că… e călduț. Și bine.

Dacă vrei să te încurajeze cineva că e bine să stai pe loc și să aștepți fericirea… sunt ultimul căruia să-i ceri încurajări. Sau sfaturi.

Am prieteni cărora li s-au terminat secundele. Și când ei s-au stins li s-au spart și globurile de sticlă în care-și țineau visele, ambițiile și dorințele neîmplinite. S-au făcut scrum.

La ce le-a folosit călduțul? La ce le-a folosit așteptarea? La nimic. Sunt niște corpuri reci ale căror suflete trăiesc acum în noi, prin amintiri. Atât.

Întotdeauna am fost de acord că mai binele este dușmanul binelui.

Dar nu te supăra pe mine… călduț nu este bine. Călduț este doar o speranță bazată pe fire de nimic. Călduț este doar acceptarea unor limite imbecile, autoimpuse.

Pe lumea asta ești singurul responsabil de fericirea ta.

Și dacă-ți spui Asta e, așa e OK, atâta pot, e călduț și bine… îți garantez că peste câțiva ani o să-ți bei cafeaua cu amar în dimineața în care vei realiza că de dragul lui călduț ai ignorat toate lucrurile pe care ți le-ai dorit pentru tine. Lucruri pe care nu ai cum să ți le mai întorci.

Știu, e un fel hedonist de a privi lumea. Nu e pentru toți. Nu e acceptat de mulți. Dar, scuză-mă, ai văzut mulți oameni fericiți?

Sunt ultimul căruia să-i ceri sfaturi legate de fericire.

Pentru că eu sunt cel care-și întoarce lumea călduță cu fundul în sus în căutarea propriei fericiri.

Nu mi-e frică de haos, de cele mai multe ori eu îl aduc.

Nu mi-e frică de singurătate, știu prea bine cum e.

Nu mi-e frică nici de nefericire… mi-e frică de lipsa fericirii.

Mă sperie rău ideea că va veni o clipă în care o să mă opresc din a-mi căuta fericirea.

10 comentarii despre "Sunt ultimul căruia să-i ceri sfaturi"
  1. Alex

    Minunat, Cabral, pur si simplu minunat!

    răspunde
  2. Mariana

    Frumos spus! Din pacate uneori ne lasam pe o ureche si doar visam la ce ar putea sa fie…

    răspunde
  3. e-provincia

    “Sunt ultimul căruia să-i ceri sfaturi legate de fericire”

    ”Ceea ce trăiești nu este ceea ce ți se întâmplă; este ceea ce faci cu ceea ce ți se întâmplă.” – Aldous Huxley

    răspunde
  4. Tatiana

    Bine spus. Parca e povestea mea si nu namai. Traim cautind fericirea, dar ne multumim cu “e bine, e caldut” cind dipare, realizam ca fericirea a fost doar o iluzie, alimentata de acel caldut. Dar nu trebuie sa ne lasam invinsi, sa o luam de la capat si sa invatam ceva din acel “e bine, e caldut”

    răspunde
  5. Nicoleta

    ,,Atitudinea este totul”! Foarte bine punctat Cabral!

    răspunde
  6. Ioan Sabadus
    Ioan Sabadus

    Ca de obicei, la subiect.
    Apoi daca om vre sa ascultam si sa intelegem ii bine, daca nu …

    răspunde
  7. Bogdan

    Cea mai rea caracteristică a zonei de confort este că este o statică. Nu poți evolua către o direcție cât timp rămâi în zona de confort. Stai. Stagnezi. Iar viața trece.

    răspunde
  8. Marian S

    Acuma să nu ne spui că te întristează chiar ziua de azi.

    LA MULŢI ANI!!! şi alea-alea.

    Stai liniştit, că nu e grav. Trece. Să vezi cum e la 53…

    răspunde
  9. Karmapolice

    La multi ani dude, sa fii fericit imoreuna cu Arge, Artemis sintaicatu…si nevasta if ciurse….

    răspunde
  10. Robert

    Eu traiesc sentimentul fericirii in fiecare zi :)

    răspunde

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *