Sari la conținut

Am văzut că multă lume vorbește despre acest ”NOI”.

NOI, mecanicii. NOI, medicii. NOI, economiștii.

Și-i dăm înainte cu acest ”NOI” care, atunci când ar trebui să conteze, devine un EU, de cele mai multe ori un dureros și singuratic EU.

Vrei exemple? Ia la rând dramele celor care au reușit să scape cu viață din #colectiv.

Atât de ironic și crud mi se pare acest haștag… #colectiv.

După primele zile și luni, din acel NOI, #colectiv s-a transformat în doar o listă de drame individuale.

Cei care au avut norocul să scape sunt niște oameni pentru care viața nu va mai fi ce-a fost. Niciodată.

Din acel #colectiv format din NOI… oamenii au ajuns la un EU chinuit prin spitale, chinuit să adune bani, să găsească câțiva lei care să le garanteze că nu rămân mutilați, că rămân indivizi funcționali și independenți, că-și pot permite recuperarea, kinetoterapia, operațiile reparatorii… și multe altele.

Ne ascundem și ne îmbărbătăm cu acest NOI fals.

Cât despre supraviețuitorii din #colectiv…

Unul dintre ei este părăsit de soție.

Alții sunt chinuiți de spaimă.

Ei, toți, reînvață tot ce știau să facă înainte.

De fapt… supraviețuitorii din #colectiv sunt singuri. Își duc singuri crucea… cu gândul la rucsacurile arse primite de familie.

Iar NOI… noi n-am învățat nimic din asta.

Cluburile merg mai departe, unele încercând pe cont propriu să intre în legalitate, dar ajung să funcționeze tot pe declarații pe proprie răspundere.

Supraviețuitorii merg mai departe, bătând autorităților din ușă-n ușă pentru a strânge trei lei care să-i ajute să se poată trata, să poată trăi.

NOI? Noi ne înghesuim în continuare în cluburi deschise în clădiri îndoielnice, cu sisteme de incendiu cuplate la rețele de apă oprite, noi suntem duși de aceleași ambulanțe ponosite, către aceleași spitale insalubre, noi avem aceleași instituții care se acoperă constant cu hârtii și regulamente care nu rezolvă problema… doar o împing mai încolo.

NOI este o glumă. Una proastă.

Pentru că atunci când dai de belele… ești singur, taică.

7 comentarii despre "Noi?! Dramele sunt individuale…"
  1. gogu

    Corect, si pana nu intelegem “noi” ce ai scris tu mai sus, nici nu o sa se schimbe multe, si nici nu o sa facem, fiecare, ceva sa schimbam lucrurile.

    răspunde
  2. Zelinschi Ana
    Zelinschi Ana

    Nu exista NOI… in intuneric pana si umbra te paraseste

    răspunde
  3. Tiberius

    Poate că ar trebuii si cei “NOI” de la guvernare să citească articolul ăsta !!! Creșterea PIB-ului de la an la an, investitii ZERO !!!!

    răspunde
  4. Elena

    O Doamne cate dreptate ai Cabrat, dar oare cine intelege, oare cine face ceva, oare va face cineva ceva, oare mai este ceva de facut??? În tara aia nimănui nu ii pasa de nimeni, toți fura pentru ei și de restul nu le mai pasa. Păcat ca oameni frumoși și buni au de suferit din toată treaba asta. Speranța moare ultima!

    răspunde
  5. TVA

    Cine a spus ca sunt singuri in aceasta “lupta” ? Au fost. Strangem randurile, formam un scut uman in jurul lor si ulterior asteptam si rezultatele. Fie pozitive sau negative , impreuna putem gasi solutii. Voi intreba pe Tatal Nostru daca cei responsabili au fost sau nu, gasiti. Bine, nu suntem Noi in masura sa judecam. Insa o intrebare inofensiva se poate …cred. nu stiu. Cat despre Eroii din colective, nu sunt “victime”. Ii putem numi eroi. Si au dat sufletul si cineva ia auzit. Lacrimile parintilor si strigatele lor au fost auzite clar. Legea si Justitia din Romania ar trebuii sa aduca putina transparenta in acest “accident”. Domnule Cabral iti multumesc pt acest …nu stiu cum sa l numesc : semnal de alarma. Continua-ti munca si fie ca drumul tau sa fie plin de dragoste si bucurii. Ma voi ruga pt sanatatea voastra si a tuturor eroilor. O zi frumoasa.

    răspunde
  6. robert.bt

    O buna parte dintre noi asteptam sa ni se intample lucruri in mod gratuit. Si asteptam, fara sa preluam initiativa. Ma duc in cutare club sa ma distrez, daca se intampla ceva e vina patronului de club. Trec strada fara sa ma asigur, ca ce, ma plateste soferul daca patesc ceva. Si de la mici cazuri ajungem la o tara asistata social, cu gunoaie in toate padurile si cu un viitor indoielnic.

    răspunde
  7. Elena V

    Cat adevar… asa a fost mereu , la greu ‘Noi’ a devenit un simplu ‘Eu’ , caci altora nu le pasa , dorm bine pe perna lor… Trist in ce vremuri traim si poate ca daca fiecare dintre ‘noi’, la propriu zic, ne-am schimba macar putin putin, atunci acel ‘Eu’ s-ar schimba cand e vorba de un necaz si nu numai.

    răspunde

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *