Sari la conținut

[da-i play si citeste. Apoi gandeste. Caci de vei ajunge cu lectura pana la sfarsit stiu ca deja simti]


Am facut un avort. Probabil ca te intrebi de ce te-ar interesa asta pe tine. Nu cred ca te ajuta foarte mult sa stii, dar ai foarte multi cititori, post-urile tale se viralizeaza repede si as vrea ca toate fetele sa afle ce inseamna acest lucru. Daca ti se pare ca le-ar ajuta si daca vrei sa faci asta, poate postezi cateva fragmente. Daca nu, imi cer scuze ca te-am dernajat.

Am 24 de ani, am o relatie stabila de 7 ani si un job bunicel. Am facut doua facultati la stat si acum imi termin masterul. Si tot timpul am judecat fetele care au facut avort. Ma gandeam, cum asa, acum cand sunt informatii despre contraceptie pe toate drumurile, cum sa te alegi cu o sarcina nedorita? Cat de proasta sa fii? Radeam de ele, ziceam ca e lipsa de educatie, de prostie, ca sunt naive, ca nu stiu nimic despre viata.

Acum o luna am facut sex neprotejat cu prietenul meu. Nu era prima data. De obicei tineam calendarul si n-am avut niciodata probleme.

In primele zile de intarziere ale menstruatiei nu am dat importanta. Dupa o saptamana aveam deja griji, dar ma linisteam pentru ca aveam toate semnele care prevesteau menstruatia (fetele inteleg – dureri de sani, cosuri pe fata, dureri de cap etc).

Dupa 10 zile am intrat in panica. Am facut primul test de sarcina. A aparut prima liniuta si instant s-a ivit si a doua. Mi s-a facut negru in fata ochilor si (da suna ca un cliseu) nu-mi venea sa cred ca mi se intampla tocmai mie.

Am facut si al doilea test de sarcina si a iesit tot pozitiv. Am fost la control si aveam in burtica o sarcina de 6 saptamani. Incepusera greturile de dimineata. Eram deja hotaranta sa fac avort pentru ca nu e momentul sa am un copil. M-am gandit mult si am decis sa nu il pastrez. M-am gandit la el, sau ea, s-ar fi nascut in noiembrie. De ce nu l-am pastrat? Din egoism, da, din egoism. Doctorita m-a intrebat ce motive am, i-am zis ca sunt fumatoare si ca poate il afecteaza. Mi-a spus ca e doar un motiv si ca daca ma opresc acum din fumat o sa fine bine. Mi-am dat seama ca nu asta era motivul, ci pur si simplu, acum nu as vrea un copil.

M-am programat la avort. Am intrat in clinica cu capul in jos si am vazut o sala plina de fete tinere. Erau vesele, venisera pentru analize, consultatii..eu venisem sa-mi omor copilul. Am facut ecografie si doctorita mi-a zis ca imi va face anestezie generala pentru ca sunt dureri mari, dupa care mi s-a spus sa urc pe niste trepte, la etaj.

La etaj m-a intampinat o asistenta. Mi-a completat fisa si m-a pus sa ma uit pe un afis cu complicatiile avortului si sa semnez ca sunt de acord. Am semnat ca imi asum responsabilitatea de a ramane sterila, de a mi se perfora uterul, de a dezvolta chisturi si cheaguri ulterior.

M-a trimis apoi intr-o baie si mi-a zis sa ma dezbrac. Am primit o camasuta bleu si o pereche de papupci apoi am fost poftita sa iau loc intr-un salon. In salon…in salon erau toate fetele care radeau in sala de asteptare a clinicii. Unele trantite pe paturi, cu fata in jos, altele stand pe scaune si privind pierdute in gol. Nimeni nu vorbea, se auzea doar radioul cu muzica buna de Magic FM. Parca eram prizonierele unor traficanti de carne vie. Asistentele veneau si le treazeau pe fetele care stateau in paturi, le spuneau sa se aseze pe scaune, le lasau sa se trezeasca din anestezie apoi le trimiteau sa se imbrace. Intre timp, alte fete erau aduse in scaun cu rotile si puse in paturi. N-o sa uit niciodata imaginea asta.

O asistenta mi-a pus branula si am intrat in sala de operatii. Acolo era fabrica de avortoni. Sub masa de operatie era o sita, iar sub ea o galeata. Mi-au facut anestezia, nu am simtit mare lucru, doar ca imi umbla cineva acolo jos. A durat 15 minute, dupa care m-am trezit pe un pat. Imi venea sa plang pentru ca vroiam sa vorbesc cu cineva. In patul de langa mine era o alta fata care se uita la mine. Si eu la ea. Langa noi, tolanita pe al treilea pat era anestezista care din cand in cand intra in sala de operatii, apoi se intorcea la rebusul ei. Ma uitam la ea cu lacrimi in ochi si ma rugam sa zica ceva. A venit si asistenta, m-am ridicat, mi-am revenit si am plecat acasa. M-am uitat in urma la armata de fete in camasi bleu si cu priviri pierdute si m-am rugat sa le fie bine.

Ma simt bine, nu ma doare nimic. Fizic. In rest ma doare mintea pentru ca am fost proasta si ma doare sufletul pentru ca mi-am omorat copilul.

Asa ca fetelor, aveti grija. Nu faceti sex neprotejat, stiu ca de multe ori inveti o lectie doar daca o traiesti, dar poate din ce am scris eu intelegeti destul. Nu vreau sa dramatizez, imi recunosc greseala, stiu ca sunt vinovata si stiu ca am meritat din plin lectia asta. Nu e povestea mea, e povestea multor fete, foarte tinere (cred ca erau destule acolo care aveau 18-19 ani sau poate mai putin).

Nu va inrolati in armata fetelor in camasi bleu. Va rog, ganditi-va bine, e o trauma emotionala pe care s-ar putea sa o duceti mult timp cu voi.

144 comentarii despre "Fetele in camasi bleu."
  1. rocsana

    sunt fata si…desi nu am trecut prin aceasta experienta, totusi m-a durut undeva inauntrul meu cand i-am citit povestea…e trist!

    răspunde
  2. borat

    asta da problema existentiala.

    răspunde
  3. BB

    N-am de unde sa stiu daR banuiesc ca e al naibii de greu sa treci prin asta si mai ales sa traiesti cu asta. Revanseaza-te si ai grija de tine astfel incat urmatoarea sarcina sa fie o bucurie si camasile bleu sa ramana doar o amintire, un vis din care te-ai trezit si ai invatat ceva.

    răspunde
  4. Andra

    N-am facut asta niciodata insa m-a durut sufletul ca si cum as fi fost eu in locul tau.Imi pare rau ca ai trecut prin asa ceva dar tu ai ales.Si ma opresc aici ca sa nu rasucesc cutitul in rana.

    răspunde
  5. copchila

    el a fost de acord cu avortul?

    răspunde
  6. silvia

    Mi-au dat lacrimile si mi s-a zbarlit parul pe mine cand am citit. Nu, nu am trecut prin asa ceva si nu mi-as dori. Cunosc un caz de genul asta si stiu ca fata respectiva si-a revenit destul de greu din soc. Am doar 20 de ani si e unul din lucrurile de care ma tem cel mai tare, acum. Poate ca intr-o zi, teama se va transforma in bucurie, atunci cand imi voi dori asta, dar nu acum. Iti multumesc ca ne-ai impartasit povestea ta. Sper ca cei din jur sa-ti fie aproape si sa poti depasi cat mai usor durerea asta.

    răspunde
  7. Cata

    Niciodata nu crezi ca lucrurile rele ti se pot intampla tocmai tie si cand se intampla treci prin mai multe stari.Experienta aceasta de fata cu camasa bleu nu o sa o uiti niciodata.Intotdeauna va ramane undeva in mintea ta si in sufletul tau.Important ca fizic esti bine si nu s-au mai intamplat si alte complicatii.Cred ca cel mai bine ar fi sa nu te gandesti prea mult la experienta aceasta acum pentru ca exista riscul sa cazi intr-o depresie(una zdravana).Incearca sa-ti ti mintea ocupata cu lucruri banale din rutina de zi cu zi si evita sa privesti prea mult la copii pe strada si contactul cu copii in general in aceasta perioada.Multa sanatate!

    răspunde
  8. josephine

    Ma bucur ca ai postat asta. Ma bucur ca femeia asta a inteles ca nu e singura si ca ni se intampla tuturor. Cred ca “fabrica de avortoni” este cea mai trista figura de stil pe care am auzit-o in ultimul timp. Fara indoiala, este o intamplare traumatizanta care i se poate intampla oricui intr-un moment de neatentie.
    Sper sa treaca peste aceasta intamplare, desi nu este de condamnat ca nu a ales sa isi chinuie propriul copil nefiind pregatita in totalitate sa fie mama.

    Sper ca armata fetelor in camasile bleu sa isi rareasca randurile.

    răspunde
    • mdm

      …dpdv al meu nu EXISTA sa nu fi pregatita . Ti se dezvolta instinctul matern odata cu evolutia sarcinii si dupa aia cresti odata cu pruncul .

    • mujina

      Nu e valabil pentru toată lumea. Ce simplu și frumos ar fi dacă s-ar întâmpla așa, automat! Dar asta e, sunt femei care din copilărie de-abia așteaptă să fie „mămicuțe” și altele care nu. Știu câteva mame care chiar și după ce copiii s-au făcut mari nu se pot „conecta” cu ei. Nu poți păstra un copil, fără să-l vrei, sperând că-ți vine și ție „magia” mai târziu.

  9. claudia

    Imi e greu sa gasesc macar cuvintele potrivite pentru a mima politicos compasiunea sau intelegerea. Nu a fost un viol, incest sau alta grozavie. Nu a fost one night stand. A fost copilul pe care l-ai avut cu cineva cu care esti de mult timp, cu care, presupun, vrei sa ramai si cu care, presupun din nou, vei pastra, eventual un copil. Partea pozitiva? Evitarea unui copil care se simti nedorit? Pentru asta exista adoptii. Se prea poate ca intransigenta mea sa fie un pacat mai mare chiar decat crima ta, cum se prea poate sa imi para rau de ce iti spun cum si tu crezi acum ca iti pare rau de ce ai facut. Dar intransigenta mea porneste dintr-o singura sursa, nu din motive religioase sau pro-life sau anything, ci din respectul de sine si asumarea alegerilor care trebuie sa iti ghideze viata de adult. Nu esti o tanara aliterata din India rurala, nici o adolescenta din Harlem care clacheaza sub presiunea cercului de prieteni. Ai informatii si mijloace.

    răspunde
    • Mirunika

      nu mai fii asa de intransigenta, Doamne-fereste ca intr-o zi sa ajungem in locul ei. E usor sa dai cu pietre si sa judeci, dar e dreptul ei sa aleaga, e corpul ei si viata ei.
      Cabral, bravo ca ai postat asta. Iar pentru autoarea scrisorii, curaj, o sa treci peste asta si o sa fie bine!

    • claudia

      Tocmai despre asta spuneam, e viata ei pe care nu si-a respectat-o, desi avea toate conditiile necesare pentru a o face, mult mai mult decat au multe alte femei.
      Argumentul “e corpul meu” poate duce la o discutie prea lunga – e corpul ei cand decide sa-si vopseasca parul verde, sa-si tatueze poza lui Cabral pe antebrat, sa tina dieta si aiba mai putine kg decat Victoria Beckham. Poate trebuia sa fii facut mai multa matematica in scoala, dar aici e un caz clar de corpul ei PLUS UNU. Cumva, rezultatul nu e tot 1.

    • iulia

      mai-mai sa ma bufnesca plansul cand am citit postul. e foarte trist! n-am trecut prin asta (si nici nu-mi doresc) pt ca sunt N metode contraceptive. ai dreptate claudia sa spui “Nu esti o tanara aliterata din India rurala, nici o adolescenta din Harlem care clacheaza sub presiunea cercului de prieteni” pt ca totul in jurul nostru inseamna informatie!
      e drept, e o suferinta mult prea mare pt umerii unei femei. si tocmai pt a nu ajunge in aceasta situatie, folositi pilule, diafragma, prezervativ, sterilet. sunt multe si puteti alege chiar!

    • cocutza

      Sunt foarte de acord cu tine.Dar…mi se pare ff ciudat ca o fata cu 2 facultati,cu o relatie de 7 ani sa procedeze asa.Si aici apare numarul n de de ce-uri.Ne intrebam dar nu avem voie sa judecam.Oare stim adevaratele motive care au impins-o la acest gest?Ea a scris prin ce a trecut.,experienta trista si dureroasa.Restul e …tacere.

    • andreea

      claudia, nu are nici o legatura(cred eu) in cazul de fata…sora mea a ramas gravida dupa un constact sexual protejat in care care s-a rupt prezervativul si s-a vazut la sf…siii dupa ce a luat si pilula de a 2 -zi..asa ca se poate intampla indiferent de situatie..iar cele care critica femeile ce ajung sa faca un efort ar trebui sa se gandesca ca nimeni nu este far’ de pacat…asa ca, sunt sigura ca si tu ai multe lucruri pe care le regreti sau pur si simplu a-i fi vrut sa se fi intamplat altfel…nu judeca ptr a nu fi judecat!!!!

    • claudia

      Ceea ce critic eu nu sunt “femeile care fac avort”, ci foarte specific situatia ei, doar de asta si-a facut publics situatia, din dorinta de a auzi pareri pro si contra. Daca ar fi vrut sa auda doar cuvinte de consolare, ar fi stat de vorba doar cu prietenii apropiati. In final, si ea trage un semnal de alarma despre cat de importanta e informatia si protectia. Asa ca, in cazul ei critic tocmai faptul ca a avut toate informatiile si mijloacele necesare, nu a fost nici o problema de ordin financiar cum atragea cineva atentia mai sus. Acum, daca ai maturitatea de a avea o relatie de 7 ani, de a avea un job, si totusi nu esti pregatita pentru un copil, nu e sfarsitul lumii, dar fii constienta ca daca nu te protejezi vei putea avea un copil. Si tocmai atunci, avand situatia relativ decenta pe care o ai, e momentul sa iti asumi matur lipsa de responsabilitate si sa nu avortezi.
      Nu iti face griji, e foarte posibil sa am mai multe greseli decat orice scrie aici, dar am maturitatea sa imi asum tot ceea ce fac si sa nu ma joc cu viata nimanui, incepand cu a mea.

    • laura

      e usor sa vorbestisi sa judeci daca nu ai fost in acea situatie dar daca nu esti pregatita din toate punctele de vedere (inclusiv financiar) sa ai un copil crezi ca e mai usor sa renunti la un sufletel pe care il porti in tine 9 luni, pe care apoi il nasti, il vezi si poate il ti in brate? mai ales cand langa tine este un el de cativa ani buni si cu care sunt probabil planuri de viitor..

  10. yellow

    prima data cand am intrat intr-un cabinet ginecologic pentru o vizita am avut neplacerea de a intalni acolo o colega de scoala care era cu 2 ani mai mica decat mine deci facand doua calcule nu cred ca implimise 18ani,plus ca era insotita de o persoana mai “mare”. si acum cand imi amintesc de acea zi nu imi vine in minte doctorul care era un mare idiot si te trata ca pe o C””” si nu ca pe o pacienta, imi vine in mintedoar fata ei dupa ce a iesit din camera in care a facut avortul. am ramas pur si simplu terorizata, speriata si scarbita.
    multumesc cabral ca ai publicat povestea asta, poate asa mai devreme sau mai tarziu avortul nu va mai fi solutia principala pentru sarcinile neplanuite…

    răspunde
  11. Teo

    Din povestea ta lipseste cineva…iubitul tau ! El unde era cand tu ai fost la clinica ?

    răspunde
  12. CaptVect

    Urata experienta, trista poveste. Oare asistentele care lucreaza acolo cati fosti viitori copii, actualmente fragile imitatii ale oamenilor, vad ele acolo? Trebuie sa fie o scena de cosmar, mult sange si membre micute ciopartite, totul aruncat de-a valma in vreo galeata. Poate o asemenea imagine ar fi mai eficenta decat ineficientele reclame, campanii and other bulls**t. Dar nu, noi suntem civilizati, interzicem violenta si scenele sangeroase la tv in timp ce ele se petrec din belsug in lumea reala, in ciuda sau datorita acestui lucru.
    Exemple?
    Am avut un prieten care a vazut o inregistrare cu o operatie facuta pe plaman de fumator de Marllboro de 30 de ani. S-a lasat de fumat dupa cateva zile.
    Nu mai tin minte ce cantaret povestea la tv ca dupa o vizita facuta unei sectii de TBC-isti intr-un spital s-a lasat de asemeni de fumat.
    Dau exemple de fumatori pentru ca sunt barbat si fumator. Si poate ar trebui sa vizitez si eu un spital.

    răspunde
  13. alexandra

    pe de alta parte, e bine ca ai avut de ales. ai ales sa nu dai viata unui copil nedorit… sunt mult prea multi copii care sunt o povara pentru parintii lor pe lumea asta, copii care n-au nici o vina decat ca au fost un accident de genul celui de mai sus. copii care sunt traumatizati o viata din cauza ca simt ca sunt o povara si nedoriti.

    eu sunt unul dintre acei copii, nascuta in romania intr-o perioada in care intreruperea de sarcina era interzisa. maica-mea era studenta, avea o relatie serioasa cum zici tu, dar care s-a terminat la un moment dat dupa nasterea mea. eu m-am nascut dintr-un astfel de accident. nu m-a vrut niciunul dintre ei. cred ca mama a fost multa vreme plina de resentimente fata de mine si probabil multa vreme a avut senzatia ca i-am ruinat viata (nu s-au casatori niciodata parintii mei). fac parte din cine sunt eu. dar am avut o copilarie si o adolescenta grea din cauza asta si niciodata n-am simtit-o pe mama aproape iar pe taica-miu l-am urat multa vreme.

    acum la varsta de aproape 35 m-am ‘impacat’ cu ambii parinti emotional, dar tarele au ramas si nu vor disparea.

    poate ca tu ai fi trecut peste asta si ai fi fost iubitoare, dar nu stii niciodata, nu-i asa? nu toate femeile sunt facute sa fie mame extraordinare, mai ales nu pentru copii pe care nu ii vrem.

    faptul ca ai avut de ales e extraordinar. ai ales, a durut sufleteste – e normal. suntem conditionate de religie si societate sa gandim ca am ‘omorat’, sa ne simtim vinovate… dar eu gasesc asta o vedere limitata sau ingusta.

    s-a intamplat asa, n-a fost sa fie, copilului nu i-a fost dat sa se nasca. nu te mai simti vinovata, nu te victimiza, e tot vointa lui D-zeu, daca crezi in el. poate ca daca s-ar fi nascut ar fi avut o viata urata, la fel ca multi altii.

    sau poate ca ai facut alegerea asta pentru ca simti ca nu cu partenerul actual vrei copii, sau poate el nu ti-a aratat ca ar vrea cu tine… si atunci de ce sa rapesti sansa unui copil de a avea o familie cu ambii parinti din start?

    avortul e un drept fundamental al femeii si e bine ca acum exista optiunea asta si in romania.

    multa sanatate si capul sus. iti doresc sa gasesti intelepciunea sa treci peste asta fara a te mai simti atat de vinovata sau jos. nu ar trebui sa ai motive.

    a.

    p.s. in legatura cu conditiile din clinicile din romania, as avea o sugestie. pentru ‘evenimente’ de genul asta, apelati daca aveti posibilitatea financiara la clinici cat mai ‘private’ posibil. realizez ca e dificil de gasit asa ceva, dar e important, pentru ca poti sa eviti uratenia de a fi tratata in felul asta, fara respect, fara intimitate 0 ca o vita (scuze pentru expresie) — asa cum sunt tratate inca din pacate femeile de catre prea multe spitale si medici ginecologi din romania.

    unul dintre marile castiguri ale plecarii din tara a fost, pentru mine, accesul la conditii normale dpdv medical. diferenta fata de ceea ce se intampla in romania e imensa si sunt reecunoscatoare pentru asta.

    răspunde
    • Laura

      Sunt total de acord. Cred ca un gest mai egoist decat avortul este sa pastrezi un copil caruia nu ai posibilitatea sa-i oferi tot ce are nevoie: dragoste, siguranta materiala si mai ales, multa atentie.

  14. cocutza

    Nu te judec,nu am dreptul asta.Am trecut prin asa ceva pentru ca am avut o viata grea .Dar de ce ai luat aceasta hotarare singura?Cele doua fete pe care le am ,nu pleaca nici una singura la doctor,indiferent de problemele care sunt.E bine ,pentru sufletul tau sa stii ca dincolo de usile albe este cineva caruia ii pasa .Intr-o relatie trebuie sa stii de la inceput daca omul de langa tine ,este omul pe al carui umar te poti baza ,la bine si la rau.Daca esti o fire tare va treca,dar nu vei uita,si nu vei uita niciodata.Iti doresc din tot sufletul da te faci bine cu sufletul dar si cu trupul.Un lucru facut este bun facut.

    răspunde
  15. cocutza

    Voi continua.Am crescut cu doi parinti severi.Asa erau vremurile.Dar ,pe fetele mele le-am educat ca prietene foarte apropiate.De ce scriu asta?Era bine sa vorbesti cu mama ta.era bine macar sa o ai pe ea langa tine,chiar daca si pe ea o durea fapta ta.Nu trebuia sa treci singura prin asa ceva la 24 ani.Iti doresc ,din suflet,sa treci cu bine peste aceasta problema.Si cine stie,peste ani vei fi mandra de cei 2 copii ai tai.Te pup.

    răspunde
  16. cocutza

    Multumesc Cabral pentru aceasta tema.
    Fetele au nevoie de astfel de lectii.Apropos,ce face catelul?

    răspunde
  17. anonima

    Am trecut si eu prin asta. Eram foarte tanara. Mi-au trebuit 12 ani ca sa pot ramane insarcinata din nou. Sarcina mea a fost una foarte foarte grea, ca urmare a.. ce s-a intamplat inainte.
    Si pot sa spun ca eu n-am mai fost om pentru multi ani dupa aceea.
    Si acum ma simt rau cand imi aduc aminte.

    răspunde
  18. Claudiu

    Mda, mi se pare groaznic. Mi-a ramas in minte mama unui concurent de la Dansez pentru tine din sezonul trecut, care, povestea ca desi avea vreo 12 copii acasa, cand s-a dus sa faca avort si a vazut pe hol multe femei care asteptau la chiuretaj a zis “Doamne, cati copii o sa moara astazi. Nu pot sa il omor pe al meu”. Nu ca ar fi cazul meu si al sotiei, noi am facut fertilizare in Austria (da, unii dau bani grei sa aiba un copil), dar cand ma uit azi la baietelul meu de 7 saptamani, ma gandesc ca mai bine mi-ar taia mie mainile si picioarele decat sa pateasca el asa ceva.

    răspunde
  19. Claudiu

    Si ma mai gandesc ca avem trei embrioni congelati, care, desi sunt doar cateva celule, trebuie sa aiba o sansa la viata. Chiar daca o sa reuseasca sau nu, trebuie sa incercam. Orice fiinta trebuie sa aiba sansa la viata.

    răspunde
  20. Cosmin

    Dacă un post te binedispune pe moment e un post bun, al tău însă este extraordinar. Mă va urmări în gânduri ceva timp de acum încolo. Îţi multumesc şi te felicit.
    Iar voi fetelor vă rog, gândiţi-vă bine.

    răspunde
  21. alina ene

    cuvintele sunt in van pentru ea acum. o imbratisare mareeeee si stransa.

    răspunde
  22. Ana

    Este o trauma pe care trebuie s-o porti in suflet toata viata, iti amintesti ziua exacta in care s-a intamplat, te gandesti mereu ce varsta ar fi avut, ce ar fi fost. De multe ori te gandesti chiar daca ai facut ce trebuia, doar ca sa-ti dai sansa de a te convinge ca a fost cea mai buna decizie. Iar durerea nu o poti uita…Cand iti amintesti de masa aia oribila, de senzatia de gol din pantec, de acele cateva minute in care ai pierdut o parte din tine. Acest rau se face voit si nu poate fi reparat, ramai cu marca lui crestata in suflet. Imi pare rau pentru toate fetele care trec prin asta.

    răspunde
  23. elena

    Cine nu are nici o greseala sa ridice primul piatra…

    Avortul ne scoate din minti? Nu pe toata lumea, ci doar pe cei/cele care mai au o urma de respect fata de viata: (un coleg arab ne zicea ca) atata vreme cat am remuscari sunt pe drumul cel bun. Cand nu le mai am, cand imi ignor complet constiinta, atunci sunt un om pierdut.

    Cele care ati trecut prin asa ceva, Dumnezeu este Iubire, nu Critica, nu Pedeapsa, nu Terorist. Iar noi suntem fiii lui, deci si noi suntem Iubire. Nu vreau sa incurajez superficialitatea, dar incercati sa nu va concentrati viata asupra unei remuscari, ci sa invatati din aceasta experienta.

    răspunde
    • borat

      foarte tare. si mai mult decat adevarat.

    • Cardreader
      Cardreader

      Bine zici. Am fost odata la o clinica pentru o consultatie si m-a pus sa astept intrun salon alaturi de alte fete. Erau vreo 6-7, n-aveau nicio treaba, stateau ca la coada la alimentara.
      M-au intrebat daca am venit sa fac avort, le-am spus ca nu si au ramas surprinse de raspunsul meu.
      Se ajunsesera la discutii “cate ai facut?” etc.
      Nu aveau nicio treaba…

  24. Oana

    Am lacrimat… si m-a durut sufletul; nu stiu cum e si sincer sper sa nu aflu. Stiu ca ai luat cea mai buna decizie la momentul acela. Trebuie sa stii ca nu esti singura si mai trebuie sa fii puternica. Timpul si iubirea ne vindeca; nu cred ca vei uita vreodata toate astea, dar viata merge inainte… Te-as intreba de ce ai facut-o; poate ar fi existat si alta solutie. Spun asta pentru ca eu imi doresc un copil, dar intarzie sa vina… Nu te judec; iti doresc sa treci cu bine peste experienta asta trista si sa ai o viata frumoasa de acum incolo! Te imbratisez cu drag!

    răspunde
  25. Nico

    Pacat.. am plans,n-avea cum sa nu ma impresioneze… Intotdeauna m-am rugat la Dumnezeu sa fiu ferita de asa ceva… pt. ca acum cativa ani am avut ocazia sa vad ce inseamna “armata fetelor in camasi bleu”… am insotit-o pe o prietena de-a mea sa faca avort… si da,am ramas socata sa vad cum dintr-o camera ieseau pe banda fete si femei, care tocmai renuntasera la ceva din ele… Pacat…

    răspunde
  26. Jademan

    Fato, mă scuzi, dar meriţi!

    răspunde
  27. roxanne

    :(
    Eu fac vizite la dr, incercand sa am un copil…si ma intristez in fiecare zi cand langa mine, in sala de asteptare, stau femei venite pentru avort :(

    răspunde
  28. iustina

    m-a intristat cumplit povestea ei…cel putin ea a realizat in cele din urma ce greseala mare a facut!!am avut o prietena care a facut doua avorturi nu unul…la al doilea avea gemeni…:| mi se pare un lucru groaznic!nu judec pe nimeni…eu consider ca un copil e un mare dar pe care ti l ofera viata si nu stii niciodata daca ti se ofera de doua ori…ce nu am vazut precizat in poveste este daca partenerul ei a fost de acord/ a stiut…si daca da de ce nu a fost langa ea atunci cand a avut nevoie de sprijin??

    răspunde
  29. dumi

    E trist, dar se intampla. Si partea proasta e ca avortul e o experienta care nu se uita niciodata. Cunosc femei batrane care au facut avort si regreta si acum,desi au avut copii si au avut o viata de familie linistita.
    Asta e o trauma adevarata!Dar se pate trece peste, mai ales daca ti-ai dat seama ca ai gresit.

    răspunde
  30. Cutecat

    Dureros… sper sa aiba puterea sa treaca peste aceasta suferinta

    răspunde
  31. Judy

    Daca la inceput nu vroiai copil pentru ca nu vroiai, apoi l-ai fi vrut doar ca sa nu treci prin trauma avortului, deci nu ai fi vrut copil pentru a crea o noua viata, fiindca tu inca esti un copil,iar copii nu pot deveni parinti…

    răspunde
  32. mujina

    (Notă: nu fac referire mai jos la fata în cămașă albastră; n-are rost să-ți bați capul cu ce putea să fie, pentru ea nu am decât gânduri bune și speranța că o să fie bine până la urmă. Ce s-a întâmplat s-a întâmplat și ai fost foarte puternică să faci alegerea. Care, apropo, nu e din categoria corectă/incorectă. Doar e.)
    Când o să accepte populația noastră „informată” că metoda calendarului NU E precisă și în nici un caz sigură? E adevărat, am auzit și de doctori (mă rog, unul) care încă o recomandă, dar în mare parte cuplurile care se bazează pe asta merg pe „mi-a zis cutare că ei de cinci ani fac așa și nu s-a întâmplat nimic”. Nu se întâmplă până când se întâmplă.

    răspunde
  33. iulia carmen

    Odata cu trecerea timpului devine din ce in ce mai greu de suportat gandul ca ai facut un avort… e cumplit, dupa o varsta mai inaintata iti vine sa te dai cu capul de pereti…e atat de dureros..

    răspunde
  34. mirey

    De multe ori lucrurile scapa de sub control cand vine vorba de chestiile astea.
    Am auzit in urma cu cateva luni despre drama unei familii tinere de la tara care au doi copii frumosi ,o fetita si un baietel in clasele primare,dar s-a intamplat ca ea sa ramana din nou gravida si sa faca avort destul de tarziu,cand copilul era destul de mare si din asta i s-a tras…adica a ramas foarte bolnava de a umblat apoi prin toti doctorii cheltuind zeci de milioane si bine tot nu mai este…femeie la treizeci si ceva de ani merge in baston si nu mai este buna de nimik iar sotul s-a refugiat si mai rau in bautura…si stau eu si critic si judec de pe margine,zicand ca era mult mai bine sa fi pastrat copilul si unde cresteau doi putea sa manance si al treilea ,se puteau creste unul pe altul,pe cand daca a apelat la avort s-a nenorocit pentru mult timp,poate pentru toata viata…sunt oameni in toata firea si exista o gramada de mijloace de contraceptie…dar,intotdeauna exista un dar…in general oamenii se cam lasa dusi de val atunci cand vine vorba de realtiile intime,isi pierd capul,li se intuneca mintea pentru o clipa…gresesc …apoi platesc un pret mult prea mare…pentru ca …:”Fericirea nu e o rasplata,este o consecinta.Suferinta nu e o pedeapsa ,e un rezultat. “

    răspunde
  35. Cezar

    nici nu stiu ce sa zic. pe de o parte, inteleg prin ce a trecut si vreau sa o incurajez, pe de alta parte, tre sa fiu de acord cu mujina si sa intreb si eu: metoda calendarului? pe bune? :|

    plus ca, la 24 de ani, cu un job bun si o relatie stabila, chiar sa fii atat de nepregatita pentru un copil? si prietenul ala al ei n-a zis nimic? nici el nu era pregatit? parintii ce sfat i-au dat (sau macar au stiut)?

    nu stiu, e o situatie grea si nu o judec. pana la urma, e decizia ei si ea suporta consecintele.

    răspunde
  36. Pingback: La repezeala « Smecher de Romania

  37. andreea

    Recunosc perfect imaginea pe care o descrii..ptr ca si eu (tot la clinica aia) am facut pe 1 martie un avort..si la fel ca tine fizic ma simt excelent dar psihic..am momente in care imi vine sa urlu..ca s-a intamplat tocmai acum si nu l-am putut pastra…
    Intodeauna am avut mentalitatea ca primul meu copil va trai..dar se pare ca Dumnezeu a avut si are alte planuri…Verisoara mea,care are 19 ani si un avort facut acum 2 ani mi-a spus inainte de a ma duce acolo ca in mom de fata nu ar mai face asta si ca indiferent de situatia in care va fi o sa il patreze..ma gandesc ca si eu acum gandesc la fel..dar cine stie ce se poate intampla…Ai dreptate nu doresc niciunei fete sa treaca prin asa ceva..ptr ca in timp ce iti omori copilul din tine iti omori si o parte a sufletului

    răspunde
    • Mihai

      Prietena mea cea mai buna are acum 31 de ani.Inainte sa fie singura, ceea ce se intampla de 1 an, a fost 5 ani cu un tip cu 12 ani mai in varsta decat ea. Si, sub pretextul ca tipul nu poate s-o faca cu cauciuc, au facuto fara, cu “finish” afara. Evident, dupa 3 ani a ramas gravida. Chiar credea, si ea ca si altele, ca nu i se poate intampla asta. Dar s-a intamplat! El a fost extrem de egoist cand nu a acceptat sa o protejeze pe ea folosind cauciucul. Mai ales ca ea a avut reactii urate la anticonceptionale. Si ea a ales avortul. Aproape 2 ani a fost intr-o depresie crunta. A slabit, ii cazuse parul, a ajuns sa fumeze foarte mult. Si acum, cand si-a mai revenit, mai are momente cand spune ca acum copilasii ei ar fi avut 3 ani . Ar fi avut gemeni. Nu era insa el omul care sa ii fie tatal copiilor. Acum, desi a trecut ceva timp, prefera doar sa isi vada de viata. Dezamagirea asta insa o poarta in suflet si acum, si cred ca orice mama o poarta pana la sfarsitul vietii. Fara sa vrei, omori un om inca nenascut. Si dureros e ca nu se poate apara si ca e al tau. E groaznic sentimentul asta. Si nu aduceti vorba de parinti, de multe ori parintii condamna totul, uitand ca si ei au facut greseli. Cel mai bine e sa va protejati si sa nu ajungeti in aceasta faza, a deciziei. E bine doar sa dam viata, nu sa si luam. Un articol emotionant.

  38. Ile

    Ce trist…imi pare rau pt tine, oricine ai fi tu, si pt toate fetele care fac asta, fie ca isi doresc, fie ca nu, si stii ceva? noi restul fetelor suntem aici >:D< Nu-ti stiu motivele, oricare ar fi ele, nu pot sa te judec, e decizia ta, si nici nu te cunosc, dar pot sa-ti spun doua vorbe frumoase daca te ajuta :) si mai am o melodie pt toate fetele de aici, va pup! http://www.youtube.com/watch?v=7ZN3ERmcvj8

    răspunde
  39. karmapolice

    sufletul copilului intra la 4 luni in corp, exact atunci cind incepe sa miste..asa e la noi in buddhism..deci ce ai ucis mai exact?
    si decit sa-ti moara copilul de foame, mai bine faci un avort…sa fim sobri
    P/S.-am 3 copii si doar 2 avorturi dintre care ultimul recomandat de medic, asa ca sa nu aud vorbe

    răspunde
    • claudia

      “am 3 copii si DOAR 2 avorturi”…3 fiind mai mult decat 2 totul e ok?!? intradevar, nu ai nevoie sa auzi vorbe.

    • Cezar

      si sa nu uitam ca “sufletul copilului intra la 4 luni in corp”… si daca intra la 3 luni jumate, ce te faci? si de unde vine sufletul asta mai exact, de intra el in corp la si fix, asa?

    • cocutza

      Nu contest parerea ta dpdv a credintei tale.Daca ,insa,vorbim de sufletul unui copil sa ne reamintim ,doar,ca el face parte dintr-un intreg.intregul fiind mama.Si aceasta parte a intregului traieste prin mama.Sa inteleg ca daca la voi,sufletul copilului apare la 4 luni,atunci aveti puterea sa avortati materia?Scuza-ma dar cred ca ai vrut sa scri cu totul altceva.Samanta aceea are suflet din prima clipa.mi-ai dat o tema pentru a studia budismul.

    • mdm

      la voi in buddhism cand un copil se naste cu malformatii sau cu un geaman concrescut ..se chemaa ca-i vreun zeu cu 4 membre sau mai rau vreun ”necurat”..asa ca sa ne lasi tu pe noi cu teoriile si vorbele.
      Dumnzeu nu lasa niciodata copiii sa moara de foame .

    • Mihai

      Mai fata, daca iti place atat de mult, de ce nu iti legi trompele. Dupa aia poti s-o faci cat vrei. Sau, de ce nu-ti pui barbatul sa faca vasectomie? Preferi sa faci avort decat sa te protejezi. Asta e o tampenie cat tine de mare. Nu schimba cu nimic faptul ca ai 3 copii si doua avorturi la activ. Si 1 avort e mult prea mult, deci judeca si singura… Asta e problema, ca, la fel ca si altele, nu constientizezi. Sau, daca reusest sa constientizezi, e prea tarziu si faci deja un avort. Nu ma lua ca e altfel cu cauciuc sau ca nu vrei pastile, astea sunt doar scuze. Gandeste-te la sanatatea ta. Si la copiii tai. Daca ai cu ce sa gandesti, ca mi-e ca totusi hormonii iti guverneaza viata, si tie si barbatului tau. Sa fim sobri, nu ti se aplica, iar partea cu “sa n-aud vorbe” e pentru tine. Deci, stai jos!Esti veriga slaba!

    • mujina

      Ei, aia e trist… când informația nu e de ajuns. Sau când crezi că ai, dar ai prea puțină. E plin orice oraș și sat de fete care se cred din generația deschisă la cap, dar care și acum debitează enormități de genul „a, nu, că eu nu suport prezervativ”, „dacă e prima oară, nu pot să rămân”, „pastilele îngrașă”, „anticoncepționalele sunt cancerigene” (curios câte dintre ele ar renunța la fumat), „dacă se retrage la timp nu e nici un risc”, „cu calendarul nu greșești”, etc. etc. Am rămas „bușbé” când o prietenă, de-acum femeie cu capul pe umeri, bucureșteancă emancipată și „hip”, mi-a spus „a, eu am luat pastilele X, că mi-a spus o prietenă că ei i-au mers foarte bine”.
      Trei pași: mers la cabinet – discutat puțin cu doctorul/doctorița – plecat acasă cu pastilele în geantă. Dacă și cu alea o pățești, cineva undeva are un simț al umorului bolnav rău.
      Total: „too little information is a dangerous thing”.

  40. moti nadia
    moti nadia

    Am trecut prin asa ceva la 19 ani, eram casatorita de foarte putin timp si am zis ca suntem prea tineri ptr asta.A fost alegerea mea , sotul nu a zis nici da nici nu, oricum tot ca mine faceam.Ce pot sa zic este ca au trecut 10 ani si nu am uitat nici macar o clipa din acea experienta urata.Am o fetita de 5 ani si nu as mai face niciodata avort.M-am cait mult timp ptr ce am facut ,dar a fost alegerea mea si nu am dreptul sa ma vait.Multumesc lui Dumnezeu ca suntem sanatosi si ma rog ca fetita mea sa nu treaca printr-o experienta asemanatoare.Fetelor exista multe metode de contraceptie ,asa ca nu mergeti pe vorba “Nu mi se intampla mie” ptr ca se poate intimpla cand nici nu te astepti si este groaznic.

    răspunde
  41. karmapolice

    p.s-fetelor cititi ‘trecerea vrajitorilor’
    o gasiti aici:
    http://www.scribd.com/doc/4956047/Trecerea-Vrajitorilor
    ca sa intelegeti cum stam de fapt

    răspunde
  42. escorte de criza

    Ce pot sa zic este ca au trecut 10 ani si nu am uitat nici macar o clipa din acea experienta urata.Am o fetita de 5 ani si nu as mai face niciodata avort.

    răspunde
  43. Wendy

    In primul rand ii multumesc lui Cabral pentru ca a postat mail-ul meu.

    Le multumesc celor care m-au certat pentru ca au mare dreptate. Le multumesc celor care mi-au urat sanatate si sa trec peste asta, mi-au facut bine cuvintele lor.

    M-ati intrebat de prietenul meu, da, am luat impreuna aceasta decizie si a fost alaturi de mine in tot timpul acesta.

    Da am meritat-o, probabil din plin. Sper ca macar alte fete sa invete ceva. Eu una inainte nu dadeam doi bani pe povestile astea.

    răspunde
    • Mihai

      Inainte de toate sper sa constientizam toti, nu numai femeile, ca nu sunt povesti. Nu singure ajung in situatia asta. Avem si noi “rolul” nostru. Si nu e normal ca o femeie sa ramana singura in asemenea momente. In primul rand, insasi faptul ca ai ales sa imparti cu noi aceasta situatie de viata mi se pare ceva extraordinar. In al doilea rand, sper sa fii sanatoasa si sa incerci pe viitor sa iti controlezi mai bine aceste aspecte care duc la situatia traita de tine, sa nu mai apara asa ceva. Nu in ultimul rand, acum, ca stii cum e cu adevarat, sper sa le comunici si altora ca nu totul se rezuma la momentele de placere, ci si la ce urmeaza dupa si ce complicatii pot aparea cand faci greseli. Ai facut o alegere, imi pare bine ca ai trecut peste ea. Cu siguranta nu a fost usor.

  44. Diana

    Tragic! Nu o judec, si probabil si eu as fi facut la fel in locul ei, doar ca, era un bebe acolo, si el nu avea nici o vina pentru ce ai facut cei 2! Nu mi-as dori sa trec prin asa ceva, niciodata!

    răspunde
  45. aby

    Cred ca este foarte dureros,imi pare sincer rau pentru cazul de mai sus, sau pentru poate alte 100 de cazuri, cert e ca daca nu e nimeni cu care sa vorbesti si sa pui problema pe toate partile posibile ajungi sa iti para rau ca nu ai discutat,sau ca nu te-ai gandit mai bine, cel mai bine e sa previi decat sa combati.

    răspunde
  46. Cami

    Articolul s-a vrut o lectie de viata, nu un motiv de a emite judecati.
    Avortul, inainte de a insemna mutilare fizica, inseamna mutilare psihica. Si nu, nu are sa treaca, avem la dispozitie o viata intreaga sa ne regretam decizia.

    Pentru tine, fata draga, o imbratisare stransa!

    răspunde
    • Cami

      Iti multumesc, Cabral, pentru ca ai postat articolul! E de mare luare aminte.

  47. cocutza

    Si apropos.Cand ai avortat ,dpdv al tau ce ai avortat?nu ma refer la sexul copilului.

    răspunde
    • Cami

      Hai sa ne tinem prieteneste de maini si sa ne zambim cu ingaduinta!Hai sa ne dorim, reciproc, sa ne fie bine si sa invatam din aceasta poveste trista, vrei?
      Sa lasam deoparte duelurile in puncte de vedere.

      O primavara frumoasa!:)

  48. Tipa Blonda
    Tipa Blonda

    Foarte multe persoane judeca aici.Cum a şi spus: înainte să ii se intâmple ei,ea la rândul ei îi judeca pe alţii.E o experienţă oribilă.Eu am păţit-o la o vârstă extrem de fragedă.Eram îndrăgostită,aveam încredere…cum a aflat m-a părăsit.În ochii mamei nu mi-am găsit consolare.Am fost cu mama unui prieten.Ziua aia n-o s-o uit niciodată.25 noiembrie…N-am simţit durerea fizică din cauza durereii psihice.Fetelor,vă rog din suflet,nu acceptaţi niciun fel de compromis.Protejaţi-vă cât mai bine.Şi acum visez fetiţe nou-născute.După atâţia ani…

    răspunde
  49. Claudiu

    Aoleu omule, da’ 12 ore ca sa fie moderat un comentariu ???

    răspunde
  50. magda

    Dupa o relatie de 7 ani tu ai intrat singura pe usa clinicii? Imi pare rau ca ai trecut prin asta singura, dar nu ar fi trebuit. Indiferent cine a luat decizia (tu, el, amandoi) erati amandoi responsabili pentru ceea ce se intamplase. Ati fost amandoi acolo cand a inceput, mi se pare absolut normal sa fiti amandoi si la sfarsit.
    Intelegeam daca era un one night stand, o relatie ratata, sau ceva de gen. Dar 7 ani….

    răspunde
  51. hot_tequila

    Da, este o poveste trista, chiar infioratoare.
    Insa sunt si destule inadvertente in povestea asta, iar prima este: 24 de ani (!!!) – 2 facultati la stat si master (ultimul an), cam greu de crezut sa fi durat astea doar 6 ani adunati.

    răspunde
    • criss

      uite ca si eu sunt in aceeasi situatie 24 ani (abia impliniti de 3 luni)anul 2 la master dupa 4 ani de facultate la stat la stat…. ma gandesc ca a 2-a a facut-o concomitent…. sa stii ca suntem multi care au incepust scoala la 6 ani……din fericire la atat se limiteaza asemanarile…imi pare atat de rau pentru ea…de cate ori nu am termurat in asteptarea vedictului lunar…. fii puternica si aduna in jurul tau numai oameni dragi tie si o sa fie bine

    • Wendy

      Facute in acelasi timp, facultatile dureaza 3 ani acum si masterul 2. Incepi la 19 ani, termini la 22. Plus doi de master 24.

    • Simona

      Liceul il termini la 19 ani, 3 ani facultatea(facute in paralel), 2 ani master = 24 ani. Asta era problema ta?? Nu ai inteles nimik!!

    • hot_tequila

      Nu ma dau in vant dupa povestile “prefabricate”, asta-i tot:D

    • Moksha

      :)) Asta da problema.S-ar putea sa fie mai mare decat avortul in sine.Eu zic sa facem un mars pt ca se minte pe tema asta.Si mai cred ca esti Tila Tequila sub acoperire…pt ca nu ai urme de sentimente pe care un creier le-ar si intelege…
      Si eu am 23 de ani…si ghici ce…aceeasi poveste cu facultatea.Acuma…na! Blocaj mental,ha?
      Anyway, subiectul este cu adevarat serios si merita atentia si intelegerea noastra. Dar una peste alta, recomand fetelor, ca si karmapolice mai sus, citirea cartii Trecerea Vrajitorilor. Daca va lasati mintea un pic libera, o sa intelegeti ce se intampla de fapt cu noi femeile din punctul asta de vedere.
      Iar tie, fetita care ai fost in camasa bleu, o mare imbratisare! Nu-ti fie frica insa! noi ca spirite nu judecam nimic si atunci nu putem judeca nici faptul ca parintii nu ne vor. Mai mult, copilul pana la un an este inca in proces de alegere al parintilor. De aia multi copii mor pana la varsta de un an.
      Iubire si intelegere!

    • hot_tequila

      Exact Tila Tequila sub acoperire sunt :))
      Daca esti fan :D – vad ca m-ai descoperit repede :D :))

    • Lolita

      Atat de greu ti se pare sa urmezi cursurile a 2 facultati in paralel?

    • hot_tequila

      Sincer, da, mi se pare.

      Puteti zice voi ce-oti vrea…insa o facultate SERIOASA necesita destula atentie, concentrare, daruire, prezentza; chiar nu vad rostul sa faci 2 facultati in paralel, concomitent (sa nu ziceti ca ambele la zi!!) – asta daca chiar vrei sa inveti ceva, sa ramai cu ceva, nu sa alergi cu limba de-un cot din examen in examen doar ca sa le bifezi…ca stim cum se iau examenele in ziua de astazi :D ; ca sa, ce?! Sa sari peste etape si sa ai un CV intr-un nr de ani impresionant de scurt – si mai nimic ramas in cap?!

      …nu zic ca nu or fi si exceptii, oameni extrem de capabili, dar aceia sunt muuult prea rare si nu cred ca stau pe bloguri, caci efectiv nu au nici timp, nici inclinatii ;) ; un tip foarte capabil, care a fost in stare de 2 facultati in paralel – si nici macar el nu le-a terminat pe amandoua concomitent este Bogdan Aurescu – si se vede – om cu dragoste de carte si de stiinta!!

      Si mai sunt niste inadvertente – zicea fata ca facuse sex neprotejat cu prietenul in urma cu o luna, si era insarcinata deja in 6 saptamani.

      Este o poveste cum multe exista, de fapt.
      Bineinteles ca este trista povestea – fabricata ori nu ; dar cu toata invatatura ei, si stiind prea bine ca inca nu “este momentul” unui copil in viata sa, ar fi trebuit sa stie ce sa faca si sa evite aceasta situatie, sa consulte medici, sa citeasca articole informative. Ar fi de evitat asemenea tragedii.

  52. ramona

    sinistru, dar adevarat! :(

    răspunde
  53. Channah

    Sper ca tipa care ti-a trimis mesajul asta sa se gandeasca foarte bine la faptul ca poate si mama ei a fost pusa in situatia asta, doar ca dumneaei a ales sa pastreze copilul… felicitari, isteato … ti s-a dat viata si tu ai luat una … ;)

    răspunde
    • mujina

      Fata a făcut o alegere grea, pe care și-ar fi dorit să nu fie nevoie s-o facă. În plus, e clar că nu e una dintre „clientele obișnuite”, care stau și glumesc în camera de așteptare întrebându-se „fată, tu câte ai făcut până acum?”. Nu cred că merită să fie luată peste picior așa și, pentru cineva care arată atâtea sentimente nobile pentru viața dintr-un pumn de celule, poate arăți ceva cam puțină considerație pentru ea. Din puținul pe care-l știu, Channah înseamnă har, grație divină. Nu prea e compatibil cu bășcălia față de „dumneaei, isteața”.

    • Channah

      Problema este ca personal, cunosc 3 familii care se straduiesc sa aiba un pui de mai mult de 10 ani… nu e vina niciunuia, ci doar a naturii … si cand esti binecuvantat cu un suflet, doar pentru ca ai o ratacire de moment si scapi de el nu inseamna ca este o eroare ce tbuie iertata :) Nu fac bascalie, dar ma doare ca sunt femei care nu stiu sa aprecieze ce li se da ;)

    • mujina

      E dureros pentru toți, iar dacă am simțit nevoia să-ți răspund atunci a fost fiindcă tonul era de orice numai de regret și părere de rău nu.
      Iar ceea ce e un dar pentru cineva poate să fie un dezastru pentru altcineva. Am mai spus asta undeva în comentarii, doar fiindcă cineva își dorește un lucru din tot sufletul nu înseamnă că și ceilalți trebuie automat să și-l dorească. Poate nu sună frumos și nici corect politic, dar asta e realitatea: a rămâne însărcinată nu e neapărat, prin natura faptului, o binecuvântare. Iar familiile care își doresc un copil n-or să se simtă mai bine fiindcă cineva care nu vrea și nu poate să crească un copil îl naște totuși. Cu toții am vrea să existe un mod prin care copiii să fie transferați ca bunurile de la cine le face la cine le vrea, dar nu merge așa.

    • Mihai

      A fost o alegere dificila, sunt convins! Iar tu, inainte de a fi judecator, fii om. Daca esti femeie, invata, sa nu ajungi aici, deoarece e o decizie extrem de dificila, si orice ai alege, oricum vor aparea regrete mai tarziu. Cineva a spus, si daca nu ma insel cred ca era Mahatma Ghandi , :”Singura data cand privesti un om de sus este trebuie sa fie cand ii intinzi mana sa-l ajuti sa se ridice!”. Un zambet si o vorba buna fac mai mult decat 1000 de sfaturi.

  54. Lolita

    Bravo pentru curajul de a spune tuturor experienta ta de viata!
    Bravo pentru puterea de a-ti asuma faptele si de a merge mai departe!
    Bravo pentru intelepciunea de a nu pune la suflet opiniile ”judecatorilor” mai putin umani!

    răspunde
  55. ral

    Pentru cei(cele )care spun chestii de genul:”felicitari, isteato … ti s-a dat viata si tu ai luat una ” aveti grija ca atunci cand judecati pe cineva luati jumatate din povara pacatului asupra voastra.
    Nu avem dreptul sa judecam faptele si greselile altora mai bine ne vedem de treaba si de greselile noastre ca toti avem destule.

    răspunde
    • Tipa Blonda
      Tipa Blonda

      Cât se poate de adevărat!

    • Claudiu

      Da, dar nici sa hotarasti cine traieste si cine moare nu mi se pare fair-play…

    • ral

      Ce cliseu . Este scos din care carte de povesti?Avortul este o decizie grava cu repercursiuni majore asupra psihicului unei femei si uneori chiar asupra fizicului. Cred ca medicul care face astfel de operatii ar trebui sa ii vorbeasca pacientei si de implicatiile psihologice iar cele care chiar trec prin asa ceva ar trebui sa beneficieze si sa fie indrumate catre psihoterapie specializata apoi.
      Nu am auzit de nici un barbat sa fie traumatizat de faptul ca a luat o decizie de a-si omora copilul. De ce oare? Poate pentru ca ei in sinea lor spun ca ele au luat decizia si ele sunt vinovate ,doar nu le-au obligat sa se duca la spital.Deci cred ca un barbat este ultimul in masura sa judece o astfel de situatie.Nu as sfatui nici o femeie (prietena,ruda sau antipatica) sa ia o astfel de decizie insa le sustin si le compatimesc din tot sufletul pe cele care aleg aceasta cale.

    • ral

      Plus este mult mai greu si de apreciat sa ai curaj sa decizi si sa iti asumi consecintele deciziei , sa inveti din greseli decat sa astepti pe altii sa decida in locul tau pentru ca apoi sa poti da vina pe ei.Asta este o parere personala , nu o lege scrisa , si unul dintre criteriile sistemului personal de valori.

  56. dana

    am trecut si eu prin asta, acum 3 ani, si nu pentru ca nu m-am protejat, am fost acel caz de 1%. eram studenta, prietenul meu statea in alt oras, imi era teama ca mama ma va da afara din casa pentru ca nu ne intelegeam,astea sunt scuzele………am plans o luna dupa, plang si acum, in fiecare an de 12 martie cand s-a intamplat imi vine sa mor, in fiecare luni retraiesc momentul, ma rog pentru sufletul micutului si pentru sufletul meu. nu conteaza ce spun ceilalti, preoti, cunostinte, niciodata nu ma voi ierta si daca sufar in viata stiu ca merit, am ucis. iarata-ma ca ti-am luat dreptul la viata.

    răspunde
  57. Claudiu

    Si mai spun ca fetele care vor sa faca avort ar trebui sa mearga intai intr-o clinica de infertilitate si sa auda povestile oamenilor de acolo…

    răspunde
    • mujina

      Nu zic nu și nu zic că multora din ele n-o să le pară rău, dar dacă cineva află cum mor copiii de foame în Africa, o să-l facă să mănânce mai mult decât de obicei? E adevărat că pentru cei care nu pot avea ceva e cumplit să te vadă pe tine renunțând la el, dar asta nu înseamnă că trebuie să încerci să te convingi că vrei un copil (când nu-l vrei)fiindcă atâția și-l doresc și nu-l pot avea.
      Dacă procesul de adopție ar fi un sistem de transfer perfect, ca în Juno, gen „eu îl nasc și pe urmă îl dau familiei X”, ar fi altceva. Dar știm cu toții că dacă oferi un copil spre adopție nu înseamnă că o să ajungă sigur la o familie.

    • Claudiu

      Ideea e ca, in momentul in care te supui unui chiuretaj trebue sa constientizezi faptul ca complicatiile pot duce la infertilitate si ca poti ajunge acolo intr-o zi, peste ani. Si acolo nu vrei sa stii cati bani, sperante si lacrimi…

    • mujina

      Bun, Claudiu, îmi pare rău că te-am înțeles greșit. Da, nu e o alegere ușoară… dar trebuie să știi bine ce faci, ce implică, ce riscuri sunt.
      Și încă ceva, dacă tot am ajuns să vorbim de situație în general și nu de cazul de față: sunt fete/femei care nu vor copii. Nici acum, nici altădată. Din cele cărora lumea le-a tot spus „o să vezi tu cum o să vrei mai târziu” și care au ajuns, cu tot cu soț, la bătrânețe, fără să-și dorească. Nu spun asta în legătură cu comentariul tău, sunt doar curioasă să văd dacă astfel de femei încă mai sunt stigmatizate ca „ființe fără instinct matern”.

    • Channah

      Sunt complet de acord cu tine … :) Eu la asta ma refeream cand am scris commentul :)

  58. RaLaLa

    ce trist… :(
    oricum, multumim de relatare!e o chestie sa auzi de la unu care stie de la altu si tot asa, sau cand cineva are curajul sa spuna prin cate e de trecut intr-o situatie de genul asta. :(

    răspunde
  59. Radu-Mihai
    Radu-Mihai

    Am vrut sa “zic” multe, dar dupa ce-am umplut o pagina intreaga m-am gandit ca e prea mult pentru un comentariu. Am vrut sa-ti trimit raspunsul pe mail, dar m-am abtinut. N-am citit nici un comentariu pentru ca sunt convins ca m-ar fi durut sufletul asa ca tot ce mai pot sa “spun” e un citast din Biblie: “Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei.”

    răspunde
  60. dizu

    Orice am scrie noi aici e inutil.
    Ea a luat o decizie si ea trebuie sa se descurce cu ea.
    Odata facut avortul, nimic nu mai poate fi facut in aceasta privinta.
    Sper ca pe viitor macar sa aiba grija sa nu mai ramana gravida fara sa vrea.
    Sa fii tare, iar cand vei mai ramane gravida iti doresc sa fie atunci cand vei vrea tu sa faci un copil pe care sa il iubesti si sa il pretuiesti.
    Caciulita pe organ, sa nu va lase burta grea!

    răspunde
  61. Dojo

    Am avut tot timpul o teroare cumplita fata de ideea de a ajunge la asa ceva. Din fericire nu am trecut prin asta vreodata, poate si pentru ca sunt atat de prapastioasa si am inceput sa iau “ze pill” din momentul in care mi-am dorit sa am alaturi un barbat.

    Metoda calendarului nu e chiar a mai tare din parcare ,vorba cuiva de mai sus, cand se intampla … se intampla.

    Pacat ca a trecut prin asta fata in cauza, ii doresc insanatosire si la suflet cat mai rapida. Nu sunt adepta regretelor pana la nemurire. Ai facut-o, asta este. Nu are rost sa iti distrugi viata pentru o alegere care la momentul in cauza TI S-A PARUT CEA CORECTA. Si poate ca a fost cea corecta.

    Nu sunt de parere ca trebuie sa faci un copil “no matter what”. Pentru ca stiu ce inseamna un copil nedorit. Niciun copil nu trebuie sa traiasca trauma de a fi parasit de o mama coplesita de responsabilitate.

    Decat sa iti bati joc de un suflet nevinovat, sa ii tarezi copilaria pentru ca nu poti inca sa ii fi mama cu adevarat sau sa il lasi in grija statului, mai bine nu il nasti.

    Decizia asta insa nu se ia usor si doare. De asta nu judec, doar sfatuiesc fetele sa fie mai atente. Se poate sa ai o viata intima bogata si fara traumele astea.

    Cand va fi pregatita, va face un bebe. Pe care sa il iubeasca si sa il creasca asa cum merita un copil. Daca vor fi complicatii si nu va mai putea naste, exista atatia copii nevinovati in orfelinate. Nu va fi “sange din sangele tau”, dar nu poti sa nu iubesti un ingeras nascut de o mama ce nu era nici ea pregatita, dar nu a avut curajul sa ia o asemenea decizie dureroasa.

    răspunde
  62. Angela

    Doamne D-zeule, eu imi doresc atat de mult un copilas de nu va inchipuiti din pacate sotul nu mai poate avea copii. Alaltaieri am visat ca nascusem o fetita eram atat de speriata sa o ating sa nu o ranesc era un ingeras. :((
    Ma tem sa nu traiesc numai cu visele astea. Si voi celelalte omorati din cauza ca e prea devreme? tigara? femei fara creier ce santeti.

    răspunde
    • ral

      Daca tu ai o asemenea durere nu ai niciun drept sa judeci “femeile fara creier”, mai bine te rogi la Dumnezeu daca tot il invoci , si prescurtat, sa te ierte pentru greselile tale ca “fetele in camasi bleu” au suferit si sufera fara morala ta de prisos.

    • mujina

      Cu tot respectul pentru pierderea ta, faci o judecată foarte subiectivă, îngreunată de necazul tău. Oricât de mult și-ar dori un om un lucru, asta nu-i obligă automat pe toți ceilalți să și-l dorească și ei. Asta e lumea, unii au ce nu vor, alții și-ar da și o mână și un picior să obțină același lucru și nu pot. Mi se pare mai „fără creier” ca, atunci când rațiunea (și de ce nu și inima) ta îți spun că nu ești pregătită pentru un copil, să te lași dusă de stereotipe și locuri comune de genul „fiindcă sunt femeie, cea mai mare împlinire a mea e miracolul nașterii”. Poate e, dar poate nu acum sau nu așa. Știu că e greu de înțeles pentru o femeie care își dorește asta atât de mult și sper din tot sufletul să ai un copil al tău fiindcă îl meriți din plin, dar înțelege te rog că nu se aplică în orice moment și la orice persoană.

  63. alba

    Nu stiu daca e cazul sa judecam, fiecare alegem in functie de problemele din viata noastra, in functie de consecintele pe care le consideram ca vor urma. Faptul ca unele cupluri nu pot avea copii, nu da dreptul la judecata, fiecare dintre noi ne vom avea judeca la momentul potrivit de catre El…

    Nu stiu cum te cheama si cine esti inteleg experienta prin care ai trecut,am trecut si eu prin ea… apoi brusc am ales o metoda de contraceptie medicamentoasa.

    Ideal ar fi…ca tu cea care ramai insarcinata, sa cantaresti bine alternativele .

    Multumesc Cabral ptr postarea cuvintelor ei ..

    răspunde
  64. Petru

    Este pacat ca metoda calendarului este preferata in fata metodei fara ejaculare. La o adica, aproape de momentul Everestului, barbatul se retrage, pune prezervativul si continua pana atinge varful experientei.

    E aceeasi placere, doar ca e fara acel moment, care asa trebuie putin pregatit pentru a nu aparea complicatia.

    răspunde
    • mujina

      Petru, ai căzut din lac în puț. Mai există și bărbați care nu se pot controla prea bine, mai există și lichid preejaculatoriu care conține și el ticăloși din ăia mici. Riscul nu e mare, dar e. Nu e o metodă pentru toată lumea. (nu mai vorbesc de plăcerea nemaipomenită de a întrerupe momentul și de a-i spune „scumpa mea, stai așa, piua să-mi pun căciulița”) În plus, în ciuda imaginii generale, sunt foarte puține femeile care au reacții adverse la ORICE pastile. De ce nu vor să scape de grijă, nu știu.

    • Petru

      de sa pic in put? ai spus ca riscul este mult mai mic, iar daca barbatul se cunoaste pe sine foarte bine, stie cand sa se retraga astfel incat sa fie pericol 0. Daca te lasi prada placerii momentului, ai de-a face cu un copil. De aceea e de preferat sa-l intrerupi.

      Metoda calendarului nu are legatura cu pilulele. Tocmai asta e problema. Nu te protejezi DELOC si o faci in anumite zile inainte si dupa menstruatie. Asta e ideea. Ca si cum ai sari din avion fara parasuta in speranta ca pe sol unde vei cadea se va afla o imensa perna gonflabila care sa te salveze.

    • mujina

      De acord! Dar eu vorbeam de metoda retragerii în comparație cu pastilele. Ca să folosesc comparația ta, dacă calendar vs. pastile = a sări din avion fără parașută că doar-doar te salvează ceva, atunci retragere vs. pastile = a sări din avion cu o parașută un pic găurită (zici „când să se retragă astfel încât să fie pericol 0; lichidul preejaculatoriu nu-l simți la fel de sigur, deci un pericol tot e”) și concentrându-te mereu să nu uiți să tragi maneta, în timp ce totul în jurul tău încearcă să te distragă. (iar când e vorba de situații care nu-s de viață și de moarte, cel puțin nu aparent, e mult mai ușor să te lași distras)
      Deci sunt perfect de acord cu tine că retragerea e preferabilă metodei calendarului, dar de ce Doamne iartă-mă să nu-ți iei o parașută-pilulă și să te bucuri de zbor fără grijă și cronometru?

  65. Darth Glacious
    Darth Glacious

    a) exista pilula de a doua zi, sigur s-a mai spus asta.
    b) nu vad nicaieri implicat tatal copilului, avand in vedere ca nu apare singur mi se imporal si ilegal faptul ca o femeie poate decide singura daca avorteaza sau nu
    c) avortul e o crima care nu e sanctionata legal

    răspunde
    • Raluca

      Darth Glacious, de ce ar fi ilegal ca o femeie sa decida singura cum sa dispuna de corpul ei? Imoral poate, in cazul in care tatal si-ar fi dorit acest copil si nu ar fi fost consultat. Dar el nu apare in desfasurarea actiunii – nu ni se spune ca ar fi insotit-o, sau ca ar fi vorbit cu ea…
      Si da, avortul e o crima, dar si a da nastere unui copil pe care nu il iubesti si nu il ingrijesti asa cum trebuie e in aceeasi masura o crima. Nu crezi?

    • Mimi

      a) pilula de a doua zi se foloseste doar cand stii ca s-a rupt prezervativul sau ai uitat pastila, sau etc … este foarte nociva ptr corp folosita in mod repetat. Avand in vedere ca nu au folosit alte metode de contraceptie in afara de metoda calendarului (care este cea mai putin sigura dintre toate) este clar ca nu si-au pus probleme in momentul unei ejaculari “accidentale”
      b) tatal copilului are dreptul la o parere, dar in final mama este cea al carei corp va purta sarcina 9 luni si tot de ea depinde foarte mult copilul in primul lui an de viata (maia les daca il alapteaza). tot ea va fi cea care isi asuma toate riscurile in cazul unui avort, ea fiind cea care poate sa ramana sterila… etc
      este corpul ei si de aceea ea are dreptul sa aiba ultimul cuvant in aceasta privinta.
      c) daca avortul este o “crima” sau nu depinde de judecata fiecaruia. eu cred ca o CRIMA si mai mare este sa faci un copil pe care sa nu il poti creste si de care nu poti sa te ocupi, pe care sa il neglijezi si care in final o sa aiba numai de suferit.

      Si eu am facut un avort la 22 de ani. Desi luam pastile, s-a intamplat sa raman insarcinata. Eram eram in al doilea an de facultate, intr-o relatie cat de cat stabila, dar atat eu cat si viitorul tata eram la minte niste copii. Am decis impreuna ca nu e momentul sa avem un copil pentru ca nu suntem pregatiti pentru asta. Totusi mi-am promis ca daca se va mai intampla sa raman insarcinata nu voi mai renunta. Asa ca acum, dupa ce am trecut putin de 30 de ani am o fetita minunata de care am timp sa ma ocup, pe care o pot creste cu niste resurse financiare decente care sunt rezultatul unei cariere frumoase.

      A face sau nu avort este o decizie extrem de grea. Nu ii doresc nimanui sa ajunga sa ia aceasta decizie.

    • Darth Glacious
      Darth Glacious

      Avand in vedere ca un copil NU se face de catre o singura persoana, ar trebui sa fie totusi evident de ce nu este legal sau moral ca o singura persoana sa ii decida soarta. Daca tatal isi declina responsabilitatea, atunci e decizia mamei. Daca el in schimb accepta copilul, femeia ar trebui sa fie obligata prin lege sa duca sarcina pana la capat, dupa care este perfect libera sa nu se mai intereseze de soarta rezultatului.
      La orice altceva care se face in cu minim 2 parteneri, e nevoie de acordul ambelor parti pentru a lua o decizie. Doar la avort femeile au primit abuzul de a decide singure. 2 parti implicate, 2 voturi.

    • lena

      Darth Glacious e o mare prostie ceea ce sustii tu pentru ca u copil nu il faci doar ca sa fie facut. un copil are nevoie de 2 parinti nu doar de unul. pune cazul ca legea obliga o femeie sa pastreze sarcina chiar daca ea nu o vrea. apoi pleaca asa cum ai propus tu si lasa copilul in seama tatalui pentru ca doar el l-a vrut.
      1. barbatul ala se va chinui din rasputeri sa creasca copilul si nu va putea sa ii ofere niciodata o viata decenta vazand ca va trebui sa si lucreze intre timp si probabil va dori sa aiba totusi sa isi traisca si viata,m sa cunoasca alte femei etc
      2. copilul ala nu va fi niciodata fericit pentru ca
      a) cand v-a intreba unde e mama, oricat ar ascunde tatal, mai devreme sau mai tarziu oricum va afla ca e un copil nedorit etc
      b) va vedea ca alti copii au 2 parinti si va simti mereu lipsa mamei… lipsa unui parinte e foarte dureroasa pentru copii
      c) va trebui sa se confrunte mereu cu “noile cuceriri” ale tatalui, lucru pentru nimic placut. ai mei s-a despartit cand eram mare si eu totusi nu suport ideea, imagineaza-ti pentru un copil cum e

  66. Dojo

    Darth sa raspundem punctual:

    1. pilula de a doua zi nu este metoda contraceptiva. Se ia de max. 2 ori pe an in cazuri DISPERATE. Habar nu ai cum te da peste cap. Am utilizat-o si eu de vreo 2 ori in viata, it’s not funny.

    2. tatal copilului nu are drept de veto din punctul meu de vedere. Daca nu a fost atat de interesat de a ne proteja (ca se retrage in timp, ca o fi ca o pati) si am ramas, e treaba mea ce fac. Daca ar fi atat de interesat sa fie alaturi, probabil nu se va ajunge la avort. Multe dintre amaratele alea in camasile bleu, ajung acolo pentru ca Don Juan si-a luat coada intre picioare.

    Daca el are destule cojones incat sa isi asume rezultatele, ma gandesc ca is multe sanse ca bebe sa se nasca totusi.

    3. avortul nu este nicio crima. Crima este sa nasti un copil pe care sa il abandonezi. Crima este sa ii distrugi viata pentru ca gandesti inca pe sistemul evului mediu. Un copil trebuie sa se nasca pentru ca este dorit si are cine sa il creasca. E plina tara de cersetori de 5-6 anisori, sunt pline orfelinatele pentru ca damele in cauza nu si-au asumat “crima”.

    Eu sunt un “decretel” si nu vorbesc din auzite, cand iti spun cum este prin orfelinatele din Romania. Am avut marea sansa ca m-a luat tatal si m-a crescut. Altfel eram inca o “statistica”. Nu vorbi cu usurinta despre “crime”, cand nu stii ce presupune o asemenea decizie si la ce se poate ajunge, daca nu ti-o asumi.

    răspunde
    • www.sgashop.blogspot.com

      Te ratacesti grav de tot!!!Avortul e acelasi lucru cu facutul unui copil si apoi uciderea lui…pt ca deja in momentul in care copilul are o zi…el are viata…tu daca facea mama ta avort cand erai in burta la 2 luni mai existai acuma?..nu prea cred asa ca mai gandeste te odata inainte sa faci asemenea afirmatii ERONATE!!!

    • mujina

      Vorbești de afirmații „eronate” de parcă ar fi vorba de date sau de vreo știință precisă. Dar nu scrie nicăieri și nu-ți poate confirma nimeni când anume un fetus devine „un copil”. Dacă gândim așa, unde tragem linia? Spermatozoizii nu sunt și ei vii într-un fel? Sunt o mulțime de oameni care susțin că da și că e o crimă să-i „irosești” ejaculându-i pe-afară sau aruncându-i la gunoi într-un prezervativ înnodat. Până una-alta, să nu cădem în clișee.
      Un copil care s-a născut, chiar dacă prematur, poate trăi; cu lapte, cu îngrijirea necesară. La șase săptămâni, ce e în uter e ceva mai mare ca o alună. Nici măcar nu e fetus propriu-zis până la opt săptămâni. E o grămăjoară de celule la fel de vie ca protozoarele. Se poate întâmpla să avortezi spontan pe la o lună, accidental, aproape fără să-ți dai seama.
      Așa că nu te grăbi să vorbești de crimă. Iar dacă mama ei avorta, ea nu era aici să-i pară rău și să o învinuiască. Decât să știu că mama mea nu m-a vrut și că i-am nenorocit viața și i-am adus atâtea greutăți, nu m-ar deranja să nu mă fi născut. Tu?

  67. Aicha

    ca a facut bine,sau rau, nu e pentru voi sa judecati.
    cred ca trece prin destule, poate prea multe, ca sa mai apara si destepti sa ii spuna ca o sa arda in iad sau mai stiu eu ce.
    nu sunt de ajuns 2 facultati sau master,nici macar o relatie stabila pentru a avea un copil.iti mai trebuie o oarecare stabilitate financiara.sa poti sa ii asiguri ceva.si asta, presupune un efort, un job. Si sunt destui cu facultate care nu au job; deci…nu ar fi ok sa ai copilsi sa ii cumperi pampers din ajutorul de somaj.

    cei de sex masculin, care se trezesc sa arunce cu vorbe…nu puteti sa vorbiti despre ceva ce nu stiti.

    cele care dintrun motiv sau altul nu pot avea copii.imi pare foarte rau,dar nimic nu va da dreptu sa judecati voi. nici macar voi.

    fetei nu i-as spune decat ca viata merge inainte, si ca desi nu o sa treaca psihic, poate niciodata peste asta, lucrurile se vor alinia frumos la un moment dat.si o sa fie bine. bafta si sanatate.poate nici data viitoare nu o sa fie time-ingul bun, dar stii ca cele mai frumoase lucruri in viata, nu au fost in momentu potrivit.si oare, cand este un om pregatit pentru a creste un altul? think about it…

    răspunde
  68. aleyna

    Pe langa articolul postata am citit si cateva dintre comentarii si,desigur,fiecare are dreptate in felul sau…
    Acum o sa va spun si eu o mica poveste,povestea mea(o particica din ea):
    Dupa cateva saptamani in care mancasem numai portocale,slabisem si aveam greata fata de orice avea iz,mi-am facut testul al carui rezultat il banuiam.Dar,pentru ca fusesem operata pe cord am avut mari probleme.
    Intr-o zi,cand cineva a venit la mine si a gatit in locul meu,mirosul mancarii mi-a provocat un lesin astfel am ajuns la urgente cu amenintare de avort.
    Mi-am revenit dar nu am fost lasata sa parasesc spitalul si,deci,m-au internat.
    Majoritatea medicilor mi-au sugerat avortul pe care l-am refuzat vehement iar cand mi s-a facut prima ecografie(trecusem de sase saptamani) si s-a descoperit sarcina gemelara,cu atat mai mult ma “impingeau” catre intreruperea de sarcina.
    Atunci am stiut si mi s-a spus clar ca exista posibilitatea ca nici unul dintre noi sa nu supravietuiasca acestei aventuri.
    Am consultat nenumarati medici pana am primit o aprobare de mentinere a sarcinii iar in definitiv am fost eu cea care se saturase de atatea drumuri si mi-am pus viata in mainile norocului…faptul ca as fi ucis doi copii cu buna stiinta mi-ar fi innegurat viata de aceea am preferat sa las ttul in mainile soartei si mare mi-a fost uimirea cand am deschis ochii si am descoperit ca soarta a tinut cu mine pentru a…cata oara!
    Niciodata nu am fost adepta avortului si am acuzat femeile care il faceau dar viata mi-a purtat pasii in multe directii,pe multe drumuri si am intalnit femei care m-au convins ca nu este corect sa gandesti negativ despre niste oameni ale caror motive nu le cunosti.
    Uneori,in urma violurilor femeile care raman insarcinata se razbuna pe copii pentru ceea ce li s-a intamplat…ei fiind dovada vie ca actul respectiv a avut loc…
    Alteori sotul este violent iar sotia se teme ca fiul sau sa nu aiba parte de acelasi tratament care ii este aplicat dansei…
    Mai sunt femei a caror silueta de viespe si-ar pierde forma in astfel de situatii ceea ce ar insemna pierderi materiale…
    Exemple sunt destule de aceea am si spus la inceputul comentariului ca fiecare are dreptate in felul sau.

    răspunde
  69. Pisica Roz

    Eu un singur lucru am de spus: de ce ai facut sex neprotejat? Sunt atatea metode contraceptive! Atatea! Imi vine greu sa cred ca in zilele astea cineva mai foloseste calendarul. Ai doua facultati… Iesi in lume, esti educata… Noi suntem de vina, nu sistemul, nu medicii. Pilulele cele mai ieftine sunt 6 lei.

    răspunde
  70. Alexandrina
    Alexandrina

    Prezervativul este SFANT. In orice situatie, cu sau fara anticonceptionale sau alte minuni la fel de nesigure. De multe ori mi-am certat pana la scandal prietenele care nu foloseau prezervativ, din orice motiv ar fi el (toate motivele mi se par stupide si nejustificate). Nu imi vine sa cred ca inca mai exista tinere care sunt convinse sa folosesca metode babesti.

    răspunde
    • mujina

      De acord cu tine, cu o excepție: anticoncepționalele au un procent de succes mai mare decât prezervativul. Luate corect, NU sunt „alte minuni la fel de nesigure”, ci chiar mai sigure.

  71. Alexandrina
    Alexandrina

    Am ratat un motiv special: violul. Asta e un motiv in plus de a avea in permanenta 2 prezervative in poseta, cand fata nu e insotita de cineva. Daca se poate convinge sau nu violatorul de a folosi prezervativul, acest lucru ramane la alegerea unei Puteri Superioare.

    răspunde
  72. alina.iasi
    alina.iasi

    Urata experienta!!..nu stiu..am o mare nelamurire..cand ai facut sex, nu erai singura,era si el acolo cel cu care ai o relatie de 7 ani de zile..Sper ca a fost si el acolo cu tine..desi din tot ce ai spus rezulta ca ai fost doar tu acolo. Asta mi se pare cel mai nedrept lucru, daca sunteti un cuplu trebuie sa fiti impreuna la bine si la rau sa luati impreuna deciziile. Iar ceea ce simti tu acum, trauma ,sentimentul de vinovatie..ar trebui ca si el sa simta acelasi lucru.Ati facut sex neprotejat si nu va-ti doriat copilul care e mort acum..El este la fel de vinovat ca si tine, daca tu te consideri proasta atunci si el este prost. E atat de nedrept ca tu sa ramai cu o trauma si el doar cu placerea data de o partida de sex neprotejat.Ai fost totusi egoista, noua luni din viata nu inseamna mult, puteai sa-l dai unei familii fara copii, spre adoptie, daca nu l-ai vrut. Oricum orice greseala se plateste si sper ca multe fete tinere sa invete asta din experienta ta. Sper ca nu treci singura prin asta, este si el la fel de vinovat ca si tine,nu uita. O data cu trecerea timpului vei descoperi si ce este mai important in lumea asta. Atunci va veni si iertarea si te vei impaca cu tine.

    răspunde
    • lena

      din pacate asa sunt barbatii. eu din pacate am trecut prin aceeasi situatie. m-a insotit la spital pe ca i-am cerut eu iar seara cand ma simteam distrusa psihic a scapat. si-a gasit un pretext si a plecat. barbatii sunt mult mai slabi decat femeile. barbatii au putere fizica si atat. in rest sunt mai rau ca niste copii, se panicheaza pentru orce

  73. George

    Buna ziua, doresc sa va intreb daca este posibila promovarea acestui post pe site-ul sfaturiutile?

    Chiar mi-a placut postul, si doresc sa fie utilizat pe site, sa stie si alte fete prin ce se poate trece daca nu esti pregatita pentru astfel de situatii.

    răspunde
  74. lena

    sunt insarcinata in a 6a saptamana, am descoperit ieri cand am facut un test de sarcina pentru ca aveam o intarziere de o saptamana. am vorbit cu prietenul meu, m-am gandit de ma doare capul si am ajuns la o concluzie, am 2 variante:
    1 avortul
    2 sa il pastrez si sa il dau in adoptie
    eu ma gandeam la a doua varinata pentru ca mereu am fost impotriva avrtului, mereu am zis ca daca mi se intampla o sa il pastrez cu orce pret. iar acum ca mi s-a intamplat ma vad intr-o situatie ingrozitor de dificila. asa ca am facut ceva calcule. sunt studenta in anul 2 deci mai am un an sa termin, nu lucrez si nu am o familie bogata care sa imi poata oferi conditiile necesare pentru a-l pastra. nu mai enumar si restul motivelor pentru ca as scrie un roman trecand de la parintii mei si ai lui care nu ar fi de acord si multe alte chestii personale prea omplicate ca sa fie descrise atat de usor. asa ca m-am gandit ca as putea sa il dau in adoptie unei familii din franta sau anglia. e clar ca nu as suporta sa ma duc cu burta la facultate iar dupa ce nasc sa ma intrebe toti de el. asa ca aveam o idee de a cauta o familie la care sa pot sta 4-5 luni pana se naste (cu toate sacrificiile de rigoare, sa pierd un semestru de facultate, sa ii mint pe toti ca lucrez in tara respectiva si tot tacamul). pana aici totul suna bine. pana privesti lucrurile si din celalalt punct de vedere: il porti in tine 9 luni, cum poti dupa aceea sa il abandonezi, cum as putea sa nu il mai caut dupa aia, nu voi vrea peste ani sa mi-l iau inapoi sau macar sa il vad? la urma urmei e copilul meu.
    stiu ca sunt aiurea cand spun ca am ales avrotul insa nu vad alta solutie acum. ma ingrozeste ideea si sincer nu resuesc sa ma gandesc la nimic altceva insa ma gandesc la viata mea si a prietenului meu, la faptul ca mereu am avut noi de suferit pentru greselile parintilor, ma gandesc ca nu am avut o copilarie fericita si nici macar acum nu ma simt prea fericita, si ma gandesc la acest copil care , daca l-as aduce pe lume ar avea o viata si mai oriblila ca a mea, un viitor si mai incert. asa ca de ce sa il tin? de ce sa nu fac un avort acum cand e doar un embrion? stiu ca e pacat, prea mare pacat si sunt ingrozita de ideea ca practic il omor. luni ma duc sa fac programarea…. poate cineva sau ceva ma va face sa imi schimb ideea, cu toate ca e foarte greu pentru ca in orce directie as privi nu vad niciun viitor pentru acest copil.

    răspunde
    • ral

      Ambele cai sunt niste cai dificile cu repercursiuni majore,important este sa ti se aduca la cunostinta toate implicatiile fizice cat si psihice(cred ca citind comentariile ai aflat o parte din acele implicatii).
      Indiferent de decizie nu trebuie sa te condamni insa TREBUIE sa eviti din toate puterile o situatie similara.

  75. Andreea

    Stiu ce inseamna sa iti para rau dupa ce faci un avort… Si mama mea a fost insarcinata cu doi gemeni, adica cu fratiorii mei. Eu vedeam pe privirea ei cat este de speriata dar eu fiind mica, pe atunci, nu imi spusese absolut nimica. Stiam ca se va intampla ceva rau… dar preferam sa tac si sa astept ceea ce se va intampla. Intr-o amiaza dupa ce eu iesisem de la scoala… mama era la urgenta. Eram foarte suparata si plangeam de disperare. Acea zi o petrecusem la spital iar in dimineata urmatoare am aflat ca unul din gemeni a decedat in burtica mamei. Dupa ce i sa dat acea veste mamei, i s-a mai comunicat ca daca il pastreaza pe cel de-al 2 lea geaman, viata ei este in pericol… ea se gandea si la mine, asa ca s-a hotarat sa faca avort, dar inainte de aceasta medicul i-a dar niste medicamente sa omoare copilul. Avea niste sangerari exagerate… Eu cu tata stateam in sala de asteptare sa aflam vestea… Atunci am aflat ca mama este bine, insa pe fratiorii mei nu ii voi putea vede sau atinge niciorata.
    Este groaznic sa stii ca ai omorat un copil… in acele momente ma simteam in pielea mamei mele.
    Imi pare foarte rau pentru ce ti s-a intamplat si chiar sustin ideea ca, fetele care nu doresc si nu sunt pregatite sa aiba copii sa se protejeze, pentru ca acele “neprotejari” iti aduc suferinte…

    răspunde
  76. alinutza_pav
    alinutza_pav

    E un lucru de care ma tem groaznic…

    răspunde
  77. lena

    imi dau seama ca nimen nu poate intelege ce inseamna un avort pana nu il face, oricate scrisori am scrie si oricat ne-am plange si am regreta. nici eu nu am inteles cu adevarat ce inseamna pana acum, pana acum cand nu ma mai gandesc la avort ci la un copil care era al meu si acum e mort…
    din pacate omul stie sa invete doar din propriile greseli, doar din propria suferinta si oricat de mult ar spune ca intelege suferinta altora sau oricat de mult ar incerca sa o nteleaga nu va reusi pana nu va fi pus n acea situatie si el. din pacate astia suntem…

    răspunde
  78. Pingback: Spune-tzi NU, avorturilor! « Blogu' lu' Cătă …

  79. Soare

    capul sus si multa minte

    răspunde
  80. anonim

    DOWNLOAD!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

    David Kinsella – Killing girls – http://www.megaupload.com/?d=1CYG7T9V

    Documentar despre avorturi; nu unul obisnuit ci o prezentare dramatica, rece, obiectiva, dar care nu te lasa indiferent; absolut deloc!

    răspunde
  81. Oana

    Am trecut și eu printr un avort nu am simțit nimic am avut anestezie totala eram tânăra și proasta și acum regret ceea ce am făcut am 3 copilași minunați acum 2 fetițe și 1 băiețel dar tot mai visez noaptea fetița pe care eu am ucis o acum sunt total contra avortului orice ar fi eu nu mai fac avort sper doar ca Dumnezeu sa ma ierte pt ce am făcut in urma cu 12 ani

    răspunde

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *