Sari la conținut

Dă-i un PLAY, zic…

Mă uit la noi.

Știu, pentru mulți de-ai noștri primul gând este să spună că suntem, luați la grămadă, cam de căcat.

Nu cred asta. Ba chiar din contră.

Dar undeva este, adevăru-i, o problemă. Ne facem rău unii altora. Conștient sau inconștient, ocazional sau susținut, ne facem rău.

Și să ne înțelegem din start… răul, în crezul meu, este absența binelui. Pentru că oamenii, oricât mi-ar plăcea mie să cred asta, oamenii nu pot fi neutri.

Că ești politician și refuzi să vezi cât rău le faci celor de care ar trebui să ai grijă…

Că ești sofer și ignori Ambulanța ale cărei sirene urlă disperate în spatele tău…

Că ești omul de la ghișeul de la Taxe și Impozite și-l plimbi pe omul din fața ta prin tot cartierul pentru a-și plăti dările…

… oricine ai fi, ai în fiecare zi șansa să faci măcar puțintel bine.

Dar tu refuzi să faci asta.

Și noi, noi toți, uneori refuzăm asta.

Din diferite motive, supărări, frustrări sau probleme personale… refuzăm să facem bine.

Facem rău. Dar, cumva, într-o logică paralelă, așteptăm bine la schimb.

Așteptăm să fim ajutați, să ni se ofere ajutorul și sprijinul.

Că mă gândesc că altfel nu s-ar mai văita nimeni atunci când primește rău.

Am un prieten care s-a chinuit 8 zile, la sfârșitul anului trecut, să-și înmormânteze mama. N-a putut, pentru că cineva… n-a avut chef să plimbe niște hârtii. Vorbeam cu el și era sfârșit, strâns tot ca un pumn cu falangele albite de epuizare.

Am pe cineva din familie internat acum în spital. A fost săptămâna trecută la spital, că se simțea rău. Doctorul l-a trimis acasă, că n-are nimic. Alaltăieri s-a dus iar. Același doctor… l-a trimis acasă. Că n-are nimic.  A ajuns al nostru în fața spitalului și a căzut. Embolie pulmonară.

Mi-aduc aminte când, acum 8 ani, cred, a intrat un imbecil cu bicicleta într-un grup de copii. Printre cei mici… fiică-mea. Un drum disperat prin oraș, a’ mică leșinată și cu gura făcută praf, ajungem la spital cu ea. Un flegmatic care se scărpina la testicule (nu, nu e o figură de stil) mă vede cu copilul plin de sânge în brațe, moale ca o cârpă și zice scârbos și plin de importanță: – Buletinele părinților și certificatul de naștere al copilului, altfel nu intrați.

Asta facem zilnic.

Da, noi toți. Cu excepții, într-adevăr.

Pe rând, desigur.

Și-apoi așteptăm bine.

Nu te critic, mă critic pe mine.

Nu mă aștept să te schimbe scrierea mea.

Dar ce mișto ar fi să reușim să ne schimbăm în bine cu toții. Măcar puțin…

21 comentarii despre "Facem rău dar, cumva, într-o logică paralelă, așteptăm bine la schimb…"
  1. Andrei

    Da, ar fi…
    Schimba si scrierea ta. Daca in fiecare zi, fiecare dintre noi macar citeste de bine, sunt convins ca cel putin cu primul care ii iese in cale va fi mai bun.

    răspunde
  2. Mariana

    Mare dreptate ai Cabral. Ce bine ar fi…..asa ar exista mai multi „oameni” printre noi.

    răspunde
  3. Pastor Robert
    Pastor Robert

    Asa este. Lumea din jurul nostru este rea, Este mai grav ca majoritatea din ei nu isi dau seama cand fac rau cuiva. :(
    Traim niste vremuri pline de oameni fustrati si egoisti.

    răspunde
  4. HabaRnaM

    Există speranță. Ieri am văzut un taximetrist deschizând ușa unei cliente. Așa ceva dom’le dragă n-am văzut în 10 ani …

    răspunde
  5. Doina

    Draga Cabral,
    Tu esti dupa experienta prea tanar si din fire prea credul. Pe lumea asta unii sunt oameni altii nu.Oamenilor le pasa de tot si toate, celorlalti le place sa vada totul la picioarele lor, pt ca se cred Dumnezei.

    răspunde
  6. Tatiana Uta
    Tatiana Uta

    Poate ca daca prin media s-ar mai face vorbire si despre bine…nu numai despre nenorociri…poate si oamenii ar incepe sa gandeasca si sa actioneze in directia binelui!!! Pentru ca, in afara faptului ca ajuti pe cineva cand faci bine, starea ta de spirit este infinit mai mar decat a celui caruia i l-ai daruit!!! Ar trebui cu totii sa experimentam asta si, cu siguranta, va fi mai bine!!!

    răspunde
  7. LCG

    De mult încerc să fac bine. Să fie ceva ce contează. Uneori nu prea iese bine. Sper să am puterea bunei intenții în perioada asta.

    răspunde
    • Cristian

      Intr-adevar. E mult mai usor sa faci rau decat bine. Poate de aia vedem asa de rar fapte bune. Dar totul incepe cu a spune un buna ziua vecinului morocanos si incruntat de pe scara blocului, cu zambetul pe buze, bineinteles. Poti sa te oferi sa ajuti o batranica sa-si care sacosa mult prea grea. Poti sa dai de pomana un cozonac vecinilor mai nevoiasi.
      E prea mult raspandita atitudinea rau voitoare. Daca ceva nu functioneaza pentru mine sa-l incurc si eu pe urmatorul pe care-l intalnesc. Si pe urma sa comentez si sa plang cand dau de aceeasi atitudine. Dar nu pot sa-mi dau seama ca eu fac la fel sau mai rau.

      Vreau sa raspund cu da si sa uit de nu si de fratii lui negativisti!

  8. Ania

    Tot zic mereu de cativa ani o fraza in care cred: daca fiecare ar face bine in patratica sa , ar fi mult mai bine pt toti din celelalte patratele!
    Insa , de un timp, sunt tot mai izolata in patratica mea! Si mai deznadajduita!

    răspunde
  9. Gabriel

    Sa faci un bine, e raritate. Cel mai rau fac stirile de genul: „soc, important, de ultima stire, etc” despre crime, viol, hoti, guvern, etc., care ne imbolnavesc si ne fac rau noua. Dar de bine mai greu auzim, poate ne este si greu sau inca nu am descoperita cat de mult bine putem face. Suntem prea saraci de bine sa mai dam si la alti. E greu….

    răspunde
  10. Teodora

    Nu peste tot este asa. Chiar ieri am mers in orasul Macin si am ramas cu gura cascata de ajutorul pe care l am primit de la fiecare om caruia i am batut la usa. Au ajutat, au acordat timp, au ascultat. Ulterior ma gandeam ca normalitatea a ajuns sa mi se para anormala… asa ar trebui sa fim cu totii!

    răspunde
  11. vasilescumihaela

    Hmmm…. cam da… N’ar fi rau, de ar fi bine. :) Un an mai bun iti doresc!

    răspunde
  12. A.C.M.

    Ca lucrurile sa se schimbe depinde doar de noi. Ca ne lasam influentati de tot ce se intampla in jurul nostru…e doar vina noastra. Ce te opreste sa zambesti in fiecare zi?? Ar trebui sa fim recunoscatori ca suntem vii, ca putem gandi, ca putem alege…si totusi nu o facem. Nu stim sa facem bine pentru ca suntem niste oameni nefericiti. Tot ce trebuie sa facem e sa alegem sa traim in prezent, sa fim personajul principal al prezentului nostru….si de aici pleaca toata nefericirea.
    Omului ii este mai usor sa traiasca in trecut. Nu stie si nu vrea sa invete din esec, din greseli, din experienta de viata la urma urmei. Consider ca daca am sti sa fim fericiti, lucrurile bune ar veni de la sine…ar fi „normale”.
    De ce avem nevoie de lucrurile materiale pentru a zambi sau pentru a fi fericiti? Faptul ca ne trezim in fiecare dimineata si e cel mai bun motiv de a fi fericit. :)

    … o vorba inteleapta …”Nu vei putea începe următorul capitol din viața ta, dacă vei continua să îl citești pe ultimul.”

    răspunde
  13. Madi

    Nu te-am mai citit de mult minune de om, dar ma bucur in acest moment ca nu sunt singura nebuna. Ma bucur sa citesc gandurile mele prin cuvintele tale. Mereu imi zic: viata e atat de simpla si frumoasa, dar noua oamenii ne place tare de tot sa o complicam! Iti multumesc suflet bun!

    răspunde
  14. Ionnis

    De ce nu mai scrii?

    răspunde
  15. Tasha

    Raul si critica sunt mult mai constructive decat binele si lauda, asta a fost de cand lumea, cum-necum ne cam place sa criticam, iar ce se intampla in spitale e strigator la cer, e un lux sa fi bolnav in Romania, daca nu ai bani nu astepta sa te faci
    bine, ca nu te baga in seama nimeni!

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.