Sari la conținut

Știi cum e… <play>. Și citește…

Da, trăim uneori cu capetele în niște găleți.

În găleți… capetele și gândurile noastre. Problemele noastre. Bombănelile. Nemulțumirile.

Și gălețile-s de tablă. Și toate zorzoanele alea metalice zdrăngăne peste țestele noastre, de-ajungem să nu mai auzim altceva decât propriile nemulțumiri și probleme și frustrări și bombăneli.

De-abia a început anul și văd din toate părțile numai negative.

De-abia am săvârșit cu 2018 și în loc să scoatem capetele din găleți și să vedem ce-om avea în față… ne-am ridicat puțin, am dat două pahare de șampanie pe spate, am îndesat niște sărmăi, ceva cozonac și niște tobă și… am plonjat înapoi cu capetele în găleți!

Stai, lume, stai puțin!

Da, nu e ușor. Da, sunt multe și se adună. Dar nu ne ajută cu nimic să începem și anul ăsta, încă unul, cu supărare, nervi și ură.

Mâine ne îndesăm iar, umăr la umăr, în trafic. Pe cuvânt, nu e neapărat nevoie să ne luăm morții la rând în fiecare intersecție. Dacă facem asta de pe șase ianuarie… pe 20 decembrie ne mitraliem direct în fața tonetei cu vin fiert din târgul de Crăciun?!

Scriam în titlu ceva… de-abia după ce înveți să zâmbești îți pare rău că ai stat încruntată. Sau încruntat.

Caută un echilibru. Caută o pace cu tine. Mai scoate capul din găleata aia metalică ce-ți face nervii terci, sprijină-te mai mult pe prieteni, pe oamenii cu care vii în contact.

Chiar dacă nu le vezi… caută motive să zâmbești.

Sunt acolo. Promit.

Hai, gânduri bune și de la mine.

Somn ușor.

9 comentarii despre "De-abia după ce înveți să zâmbești îți pare rău că ai stat încruntată"
  1. Iulia

    Simplu si cuprinzator: Multumesc! :)

    răspunde
  2. Ileana babaianu
    Ileana babaianu

    Multumesc mult pentru sfaturi!

    răspunde
  3. MInum

    Eu zâmbesc si ii îndemn si pe cei din jur

    răspunde
  4. Traian

    Am venit pentru poza, am plecat cu melodia.

    Ca din ce zici tu pe acolo am vorbit noi :)

    răspunde
  5. Profilia Erica
    Profilia Erica

    Nimănui nu-i este ușor, dar nici părinților noștri care au prins timpurile de după război nu le-a fost. Și totuși au găsit o mie de motive să zâmbească, noi de ce nu suntem capabili să fim mai maleabili cu semenii noștri ???!!!

    răspunde
    • Adigo

      Dupa razboi, nu li se mai ridicase nasul.. Era si greu asta, sub bolsevici.. D-aia.

  6. Adigo

    Cum ziceam: daca nu faci centuri si autostrazi, iti iei la rand mortii… Una din doua! Nemtii au preferat autostrazile (inca de prin 1938..) noi preferam aia cu mortii alorlalti. Chestie de mentalitate. „Moftangiul este eminamente român; cu toate astea, înainte de a fi român, el este moftangiu.” :-) D-aia, spre sfarsit, Conu Iancu a „migrat” si el in Germania.. Si cand au putut, au mai fugit vre-o 6 milioane… Nu e de „situatia economica”.. Moftangiul (devenit si agresiv, dupa bolsevici…) i-a fugarit.

    răspunde
  7. fabi

    E greu Cabral e atat de greu… :( nu sunt nervos sunt doar trist si dezamagit de tot ce se intampla in tara asta :(

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.