Sari la conținut

Am primit asta de la Cristina, pe mail:

„Simt nevoia sa-i spun cuiva tot ce simt, ca nu mai suport, sau mai bine zis… nu ma mai suport in situatia asta de a nu fi capabila in a lua o decizie.

El e o persoana care se enerveaza destul de repede, trebuie mai mereu sa-mi masor cuvintele pentru a nu se supara. E foarte suparacios de fel. Si cel mai rau e ca ma jigneste foarte – foarte rau atunci cand ne certam, spunandu-mi si ca o sa ne despartim.

Iar eu, ca o dobitoaca ce sunt, il iert de fiecare data, el promitandu-mi ca n-o sa se mai repede, ca ma iubeste mult, si ca face chestia asta orbit de nervi, nemaiputand sa se opreasca din a jigni, chiar daca nici el nu crede ce spune.

Chiar daca ne-am impacat mereu nu am putut niciodata sa uit dar, in prostia mea, mereu am sperat ca el chiar o sa se schimbe.

Stiu ca n-o sa faca, sunt constienta de asta, iar eu sunt o nefericita. Stiu ca ma iubeste, dar asta nu prea ma ajuta cu nimic.

Spune-mi te rog, ce sa fac, cum sa am puterea sa renunt la el? Tu ai destula experienta cred si probabil imi poti da un sfat.”

Cristina, buna! O sa intru direct in subiect…

O sa plec de la premisa ca va iubiti, ca iubiti amandoi la fel de mult. Daca premisa e buna… tu stii.


Dar chiar daca te iubeste nu are niciun drept sa o faca. Niciunul. Asta e greseala lui si trebuie sa si-o asume, s-o stearga din repertoriu. Si daca n-o face… ei bine, va trebui sa iei o decizie.

Pentru faptul ca te jigneste este de acuzat, blamat si – eventual – parasit el.

Insa, pentru cuplul vostru, intrebarea este De ce se enerveaza asa tare? Faci tu ceva… sau are el probleme cu orice? Pentru ca daca omul te iubeste si tu faci lucruri care il suie pe tavan… nu, nu se justifica manifestarile lui, dar nervii da. Atunci cand iubesti… ei bine, ai tendinta de a te rani orice (si poate ma repet, dar chiar si ranit… tot n-ar trebui sa-ti vorbeasca urat sub nicio forma).

Ce ai de facut? Opreste-te putin si calculeaza… cat de mult il iubesti? Lucrurile care il deranjeaza sunt reale sau inchipuite? Ce ai de facut pentru a nu-l mai avea in crize pe langa tine? Daca vei face lucrurile astea – fara sa te dai tu peste cap mai mult decat ar fi cazul – el se va opri cu jignirile sau va gasi alte si alte motive sa ti le aduca?

Tu stii daca mai merita sa incerci mai mult decat ai incercat pana acum, dar gandeste-te… si daca ajungi la concluzia ca orice ai face, el:

a) nu va fi multumit si va continua sa te jigneasca… gandeste-te serios la despartire, caci altfel te complaci intr-un cerc vicios inutil si dureros;

b) el ar putea fi multumit… atunci calculeaza cate ai de facut pentru ca el sa fie multumit. Si asigura-te ca de-acum incolo nu te va mai jigni. Caci degeaba e fericit in general daca atunci cand gaseste ceva care nu-i place incepe iar sa-ti vorbeasca urat… o sa stai cu frica, si aia nu se numeste relatie;

c) el ar putea fi multumit si poti fi sigura ca el nu te va mai jigni… ei bine, pregateste-te de o relatie lunga si frumoasa.

Pana la urma eu nu-ti spun decat o treaba simpla, pe care sunt sigur ca o constientizezi si tu dar ti-e frica sa ti-o spui: e momentul unei decizii, momentul unui plan. Iar planul ar trebui sa aiba ca scop principal fericirea ta, si ca scop secundar fericirea voastra. Daca fericirea voastra ca si cuplu include durere si apasari pentru tine… atunci e doar fericirea lui, si nu cred ca merita.

Intrebam acum ceva zile Cand e prea mult ce faci pentru iubita sau iubitul tau si concluzionam cumva asa: daca la un moment dat esti convins ca ce faci este in total dezechilibru cu ce primesti… ei bine, opresti tot si-ti vezi de viata ta. Dar macar vei fi impacat ca ai facut tot ce ai putut face.

30 comentarii despre "Cand nu merge… repar-o sau pleaca."
  1. ioana

    am trecut prin acelaesi lucruri pe durata casniciei.acum nu mai suntem impeuna,am divortat din propie initiativa.il iubeam,avem si un copil frumos impreuna dar pana la urma l-am scos din suflet prin vorbele pe care le arunca,prin jignirile pe care din motive absurde mi le aducea.l-am scos nu pentru ca am vrut dar incet incet cuvintele urate si momentele neplacute le-au inlocuit cu totul pe cele frumoase.parerea mea ca o relatie se bazeaza si in mare parte pe respect,ori dc acesta nu mai exista se trece usor granita de la sentimentul de iubire la cel de dezgust.nu zic ca el nu iubeste dar are metode ciudate de a o arata.si nu de schimbat nu se mai schimba,oricat de mult ar iubi asa e el,asta ii e firea,caracterul……intr-un final dragostea se stinge si se ajunge tot la despartire.conteaza mult si ce adteptari ai de la o relatie si cate compromisuri esti dispus/a sa faci.

    răspunde
  2. Cristina

    Ce coincidenta. Ma numesc tot Cristina si am aceasi problema..Doar ca la mine e mai incalcita. Oricum,sfatui bune de luat in calcul

    răspunde
  3. emil

    neata buna,,hai sa spun o parere dupa ce am citit postul,,e doar personala si trebuie luata ca atare,deci cand ceva nu merge analizezi bine,te uiti cat implicat e el cat tu,cat contribuie fiecare la relatie,iar daca simti ca acelasi lucru se repeta,pune punct si pleaca mai departe,stiu ca e radical,doare o vreme dar va trece.Si eu am fost in o situatie,am jignit la nervi,a plecat,am suferit o vreme,am platit pacatele scump,,dar din pacate timpul nu poate fi intors.Pt toti mereu exista undeva un nou inceput

    răspunde
  4. catalina

    Un om care te iubeste cu adevarat in primul rand te respecta si nu iti aduce injurii la persoana ta, nu urla si nu ameninta cu despartirea. Un partener in viata nu e doar iubit, trebuie sa iti fie mai intai de toate prieten. Nu ma pricep la cuvinte sau la sfaturi dar ce iti pot zice e ca meriti mai mult decat sa fii un sac de box, chiar daca pumnii primiti sunt cuvinte jignitoare. Apoi te ameninta cu despartirea pentru ca stie ca asta e slabiciunea ta, moment in care tu probabil plangi si iti ceri scuze chiar daca nu tu ai gresit, apoi el isi cere scuze si iti zice ca te iubeste si ca nu o sa mai faca (pana data viitoare). Nu iti zic sa il lasi sau nu, asta pana la urma e doar decizia ta. Dar eu stiu ca mie unde nu imi este bine, nu stau!

    răspunde
    • Elena 27

      Adevărat, decât lângă mine unu care nu te respecta, mai bine singura.

  5. Cartonic

    Stiu ca poti da sfaturi bune dar, nu stiu, intrebarea mi se pare ciudata(atat, un defect al sinceritatii poate fi jignitul si nu vreau sa il fac).

    Eram la mine in oras acum 3 saptamani in microbuz si o tipa era pe telefon cu „Juby” cu care se certa pe motiv ca-i facuse omu a spemia criza violenta de gelozie. Cum a incheiat?
    – Da ma, stiu, si eu te iubesk „Juby” !

    răspunde
  6. gizmata

    oare de ce complicam totul? lucrurile sunt chiar simple. eu nu am les cojones sa tai macaroana.

    răspunde
  7. Rca Ieftin

    :)) sunt atat de distractive crizele astea de gelozie cand te uiti din afara unui cuplu , dar sa stiti ca ele vor continua mereu deoarece gelozia este in sangele celui care o are si nu va scapa niciodata de ea …..asa ca parerea mea …..just leave it ….

    răspunde
  8. eu

    am reparat-o plecand:)))

    răspunde
  9. Andra

    Cristina,Cabral a sintetizat foarte bine; ce as mai avea eu de adaugat este:
    O relatie e ca un zid ;la inceput este temelia formata din indragosteala (pe care daca nu se construieste ,se surpa in final ) apoi vine zidul propriu-zis si caramizile zidului sunt in prima faza facute din multa iubire ,apoi pe masura ce trece timpul mai apare cate o caramida facuta din incredere,apoi cateva facute din respect si tot asa pana cele formate din incredere si respect devin egale ca numar cu cele formate din iubire si astfel se inalta zidul ce va va adaposti pe amandoi de-a lungul vremii.
    Nu crezi ca pe tine o sa te cam sufle vantul?
    Poate par radicala insa vorbesc privindu-mi casnicia(nu prea usoara cu voia altora) si imi dau seama ca indiferent de discutii,certuri,despartiri ,nu ne-am jignit NICIODATA.

    răspunde
  10. corina

    cam in aceeasi situatie sunt si eu.stiu ca nu mi-e bine, dar parca tot n-am curaj sa-l parasesc.si nu-mi explic de ce.probabil din prea multa obisnuinta.sau teama de a nu suferi mai mult dupa despartire.mai grav e ca in cercul meu de prieteni si familie nu au existat jigniri, injuraturi, sa pot spune ca sunt obisnuita cu asa ceva. chiar am nevoie sa fiu ”certata” si eu.cei care ati fost in situatia asta, cum ati depasit momentul?ce-ati facut?

    răspunde
    • Elena 27

      Adevărat, decât lângă mine unu care nu te respecta, mai bine singura.

  11. antonia

    de curand am pus capat relatiei mele de 2 ani cu cel care cred ca este sufletul meu pereche. motivul: a dat in mine. in trecut ma injurase, ma mai amenintase, dar niciodata nu a dat. de fiecare data si-a cerut scuze cu lacrimi de crocodil si eu l-am iertat fiindca il iubesc. si dupa acest episod imi promite intr-una ca se va schimba, ca acum i s-au deschis ochii, ca eu sunt viata lui, etc. cristina, crede-ma ca il iubesc pe omul asta mai mult decat ma iubesc pe mine si stiu ca si el are aceleasi sentimente. insa, am ajuns la trista concluzie ca el are o problema cu agresivitatea, o problema foarte deep pe care nu si-o va rezolva usor.
    iar cel mai trist este ca imi dau seama ca daca eu sunt sursa acestor izbucniri, atunci e clar ca atata timp cat va sta langa mine nu se va recupera. daca va fi iertat la nesfarsit este imposibl sa se intample declick-ul in capul lui si sa-si dea seama ca are intr-adevar o problema. numai daca pierde va invata sa valorizeze
    poate ca tu, ca si mine, esti ceea ce el iubeste si uraste in acelasi timp. dar asta inseamna, ca nu tu esti salvarea lui (desi el asa iti zice probabil).
    gandeste-te la asta, mai stai putin daca nu poti sa pleci acum, dar nu te marita cu el si nu face copii pana cand nu esti convinsa ca astfel de crize nu vor mai avea loc.
    de data asta, eu mi-am dat seama ca nu o sa pot sa mai am incredere niciodata si ca daca m-as impaca cu el m-as astepta ca oricand, peste o luna, un an, 10, s-ar putea intampla din nou.
    acum, va intreb eu pe restul: cum fac sa-mi sting durerea care ma macina? cum fac sa cred ca nu s-a consumat aici cea mai frumoasa poveste de dragoste din viata mea? cum fac sa nu mai am second thoughts? :(((

    răspunde
  12. Pascu Claudiu

    Foarte adevarat ce a scris cabral si cunosc foarte bine acest caz pe pielea mea.Am vazut ca multi intrebati ce e de facut.Ei bine,mai nimic,timpul vindeca tot.Ca sa ma intelegi mai bine,va zic asta.
    Am 20 ani si nu ma pot lauda ca am avut prea multe relatii,dar am avut timp sa imi dau seama de cum gandesc oamenii si de alte multe lucruri.
    Daca va incadrati in ceea ce a zis Cabral mai sus,incercati sa va linistiti si sa analizati tot de la cap la coada.Daca credeti ca aveti vreo vina in treba asta,incercati sa uitati toate lucrurile rele din trecut si sa va concentrati asupra viitorului.Incercati sa faceti doar lucruri bune,sa nu va mai certati cu partenerul/partenera,sa ii explicati ce nu va convine,ce va deranjeaza,fara sa tipati,iar daca el/ea incepe sa va reproseze fel de fel de lucruri,nu va contraziceti ,ci dati’i dreptate si incercati sa faceti cum zice,faceti’i pe plac,sa fie fericit/fericita,chiar daca va e greu sau va pare imposibil.Daca nici atunci nu se schimba situatia,credeti-ma,o sa va fie mai usor sa va despartiti,stiind ca ati facut tot pentru ca relatia sa mearga mai bine si atunci o sa stiti ca nu voi erati de vina.Dupa despartire incercati sa iesiti cat mai multi cu prietenii,socializati cat mai mult,faceti lucrurile care va plac si o sa vedeti ca timpul trece foarte repede si ca totul va fi bine.
    Cu toate ca v-am povestit toate astea,va zic sincer,pe altii pot ajuta,dar pe mine niciodata,eu fiind in aceeasi situatie,dar fara nicio idee in ceea ce as putea face.

    răspunde
  13. NICO

    Eu am 23 de ani,sunt casatorita si am un baietel de 3 ani si vreau sa va comunic ca si eu am trecut prin situati nu prea placute cu sotul meu, dar eu intodeauna am mers pe principiul COMUNICARE si SINCERITATE,…comunicarea dintre noi a fost punctul nostru forte, noi am ajuns la o intelegere inca de prima data a inceputului relatei noastre, caci pentru a mentine relatia,casnicia noastra e nevoie nu doar de iubire, ci si de Respectul reciproc dintre cupluri, precum si de Comunicarea dintre acestia, fara nici o retinere, caci altfel nimeni nu va stii ce vrea unul de la celalalt si un lucru important mai e Sinceritatea, sa fi sincer atat cu tine cat si cu cel de langa tine. pot sa va spun cu mandrie caci casnicia noastra a ramas in picioare, a triumfat, in 5 ani si jumatate decand suntem impreuna, niciodata nu m-a inselat si nici eu nu l-am inselat, desi o fost primul barbat in viata mea, pentru mine nu era important doar sexul, caci spuneam ca ,,sex gasesc la orice colt,, dar iubire adevarata nu se gaseste la fiecare colt, caci iubirea nu consta doar in cuvantul Te Iubesc, si cel care pronunta un cuvant asa de curat, si de semnificativ, nu se respecta pe el cat nici pe cel care ii este alaturi…. Eu sunt mandra de mine ca sunt Respectata si cel m-ai important lucru e ca m-am facut Respectata,… pentru mine respectul inseamna iubire si printre altele….!!!

    răspunde
  14. Pop Mihai
    Pop Mihai

    Aici vad ca avem de-aface cu un agresor,cu un asa-zis vampir energetic,posibil ca respectivul nu-si da seama de ceea ce se întâmpla cu el,deoarece are programe mentale de a o fosta amanta din trecutul sau,ori are probleme serioase cu soacra sa si se ,,razbuna” pe sotie. Am pus ghilimele la cuvântul razbunare,deoarece nu vad sa fie autentica. Este mai degraba vorba despre o prea mare atasare fata de trecutul personal a sotului dumneavoastra,adica n-a reusit sa se debaraseze de ,,cavoul interior”,si anume de starile de lucruri si de relationarile nepotrivite din trecut,începând din copilarie,plus adolescenta cu tot ce cuprinde ea,si starile de lucruri si legaturile cu persoane de dinainte de a va întalni pe dumneavoastra,îsi spun în modul cel mai serios cuvântul. Sotul dumneavoastra are nevoie în subconstient sa va simta lipsa,pentru ca sa va poata aprecia mai mult valoarea. Cu totii apreciem mult lucrurile pe care nu le avem. Sotul dumneavoastra a primit de-a gata multe lucruri,în schimb sa i se dea ocazia sa si le faca dumnealui însusi. Ar cam fi timpul sa-l provocati sa-si învete lectia. Ca pâna nu si-o învata nu veti putea avea parte de o casnicie fericita,asta-i sigur! E ca si un copil cu tema ne-învatata!! O excursie la munte fara el pe o perioada de cel putin trei saptamani si o programare la un bun psiholog pentru dumnealui vad sa fie solutia în aceasta problema!! Mult succes va doresc,si s-auzim de bine!

    răspunde
  15. Cristina

    Bună și eu sant în aceea situație cu cristina când îi zic ca el nu mă mai iubește se enervează și îmi zice ca sant nebuna și ca nu are pe nimeni dar nu mai simte nimic ptr mine nu știu ce sa cred vreau plec cu fetita sa ne despărțim dar nu am curaj el seara sta pe facebook cu fel de fel de fete l-am prins vb cu ele dar a negat ca doar pune întrebări nimic special dar nu avem relații intime de aproape jumătate de an ce sa fac datini un sfat va mulțumesc

    răspunde
  16. Mariana

    Buna seara numele meu i Mariana. Si asi dori un sfat va rog din tot suflet. Am un copul de 8 ani si tatal copilului meu ma lasat gravida. Si eu mi.am crezcut copulu meu singura timp de 8 ani. Si eu am trait cu speranta ca tatal copilului meu se va intoarce la mine sa pute.m fim o familie pt ca asta mi.am dorit si imi doresc din tot sufletu sa imi fac o familie. Dar uite ca nu e asa cum mi.am dorit eu. Lam cautat timp de 8 ani astia pe tatal copilului meu prin tele si el isi schimba nr de tele ca pe apa. Daca vn cu mine o saptamana doua si isi schimba nr de tele. Si am sperat ca poate se va schimba macar de dragu copilului. Dar nu sa schimbat tot asa a ramas cum era si la inceput. Noi doi sunte.m doar cuncubini. S tot tompul cand al sunam de fiecare data tot timpu imi vb urat la tele. Cu tot ca eu al respect.am si i vb frumos pt ca al iube.am foarte mult si acum tot al mai iubesc din toata inma mea. Pt ca i primul meu iubit su ultimul. Pt ca alta relatie nu am mai avut timp de 8 ani astia. Pt ca ma.m concetrat mai mult asupra responsabilitatea copilului meu de cat de mine si nu imi pare rau pt ca i copilu meu din care face parte din mine si mea.si da veata pt copilu meu. Si de aceia va rog sa imi spune.ti ce trebue sa fac sa.l mai caut pe tatal copilului meu mai merita vr.o sansa. Pt ca si el ma parasit de la varsta de 18 ani si ma lasat si gravida si am credcut copilu meu singura nu.mai dumnezeu ma stie cum l.am crescut. Si tatal copilului meu i foarte gingasi cand vb cu el la tele de fie care data se supara si imk inchidea tele in nas. I vb cat i vb si nu prea i convenea ce i vb eu lui la tele. I un om foarte sensibil nu i convine de nimic. Si mai umbla si din floare in floare. Spuneti.mi ce pot face in provinta asta sa al mai caut?

    răspunde
  17. mma

    de 6 ani e aceasta publicare…e de actualitate si va fi.
    treaba e ca sunt de baricada cealalta, a multor femei care au scris pe aici…
    sunt o persoana nevrotica, anumite frustrari interioare, vechi, necunoscute, duc la manifestarea nervilor pe cine nu trebuie, adica persoanele dragi, cele din jur…
    de exemplu: sunt persoana tehnica, imi place sa spun „neam de surubelnita”, si cand ma implic in ceva, scopul meu e prioritar, trebuie sa il ating, nu sa stau de taclale, sa-i spun maica-mii, partenerei de viata ce am de gand, si automat femeia(ca e mama, ca e sotie), nu ma ajuta in gasirea-grabirea rezolvarii daca ma intreaba ce si cum…mai mult, in acele momente nu e loc de critica…ele interpreteaza ca le las pe planul 2, in acele momente DA! ramai pe planul 2, apoi vei reveni…te asigur! se poate?
    trecand la povestea mea:
    am fost casatorit, am o fetia minunata, insa am divortat pe motivele de mai sus, planul 1-2-3-4, vina mea e ca sunt nevrotic(imi sare tandara rapid), dar mai mult sotia mea m-a inselat, nu cu o persoana, am dovezi la doua, recunoscute de si de ea si de personajele respective, alta persoana a reiesit „din calcule”…am ignorat-o si ea si-a gasit alinare in bratele altora.
    ca sa fie complet, am incercat sa o iert, dar imi ieseau dovezi la suprafata care nu le puteam ignora, ura mea se alimenta cu ele…au contribuit si parintii ei care nu m-au sustinut(ma asteptam sa ii deschida ochii sau mintea nu sa-i ia apararea necontenit), intr-un final am decis sa plec, am lasat ideea de familie de-o parte, nu are sens sa traiasca copilul intr-o atmosfera nociva…
    am jignit-o! i-am spus inainte sa am dovezi ca ma inseala si ca o sa adun dovezi, m-a ignorat(nu m-a crezut in stare ca o voi prinde si m-a inselat cu alta perosoana din cele 3), i-am adus dovezile, s-a iscat scandalul, luat cantrafuse si plecat insa m-am tot uitat inapoi, si ma uit in continuare chiar daca sunt cu altcineva si este cu altcineva…
    cert e ca, modul in care am reactionat(fiind o persoana foarte deschisa), am fost la un pas de iertare, insa nu a vrut in fel si chip sa accepte nicuna dintre conditiile mele, drept dovada ne-am despartit…modul in care am reactionat nu a fost diplomat, tot ceea ce am facut, au fost doar constrangeri, in ideea ca va fi nevoita sa vina dupa mine sa refacem familia…(intr-o astfel de situatie, ea era cea care trebuia sa cedeze sa faca muuuulte compromisuri(asa vad lucrurile)), mi-a dovedit ca poate si fara mine.
    modul in care am reactionat nu a fost unul diplomat, povestea e lunga si scarboasa, nu am batut-o, nu am fost barbatul exemplar in fosta casnicie, am avut ocazie sa o insel si nu am facut-o si imi pare rau! imi pare rau, subliniez!
    in prezent ea este cu altcineva, eu sunt cu altcineva, mi-era teama ca fetita mea daca raman in familie nu are parte de armonie, ei bine, nici acum nu are(nu imi mai permit sa ma bag in familia lor ca sa verific concret), sunt marginalizat de tot cercul comun de prieteni, sunt dator ca am facut partajul si am renuntat la multe chestii comune,le-am lasat copilului, un prost! subliniez!
    sunt cu altcineva, la doua luni dupa despartire m-am cuplat cu o alta tipa, la inceput era totul ok, este si acum, insa anumite momente ma deranjeaza: in sensul ca nu pot face ceva pentru ca in prealabil trebuie sa dau explicatii detaliate…explicatiile astea pe mine ca si mascul, imi lovesc in masculinitate, noi barbatii avem nevoie de libertate, nu de constrangere…nu pot zice ceva ca o deranjez, nu pot iesi cu baietii si sa stau mai mult ca o deranjez, nu pot face ceva, nu-i pot cere ceva de exemplu sa se lase de fumat, nu se poate ca am cunoscut-o fumand si nu e demn sa ceri partenerului sa se schimbe…nu pot nu pot nu pot…
    asa ca, dragi femei care cititi,
    lasati fitele ca femeia e sexul frumos si trebuie protejata si ca drepturile femeii, FÂSÂIELI!
    concluzia mea e ca e o lupta psihologica intre femei si barbati, ea vrea sa il aiba sub papuc si el sa o transforme intr-o proprietate…trebuie gasit un echilibru, ambii trebuie sa fie cu picioarele pe pamant…restul e cancan…
    ele ce comporta ca maica precista si in realitate satisface straini,
    el se da barbat de casa si rupe tot ce prinde,
    copii cresc, vad exemple proaste de la prosti si proaste,
    parere personala:
    femeile cauta cearta, sunt creaturi emotionale si trebuie sa le satisfaci nevoia de emotii! de-asta multe doamne de pe aici se victimizeaza si se plang…LUPUL MEREU VA FI PERSONAJUL NEGATIV DACA ASCULTAM OAIA.
    a se reciti si reinterpreta: au nevoie de emotii, fie pozitive, fie negative… daca nu e nervoasa de fel, mai fa-o din cand in cand. daca nu e geloasa, mai fa-o din cand in cand, daca e relaxata se instaleaza monotonia. daca iti impuie capul cu problemele ei(doar ea are), e o egoista! daca in par este multiorgasmica si de tine nu-i pasa, cauta pe alta!
    aia e viata!

    răspunde
  18. mma

    si daca va plangeti ca nu sunt barbatii barbati, cum ati reactiona cand vi se ofera o floare pe nepuse masa?
    cand am facut asta mi s-a uscat ca a uitat-o in masina,
    cand am facut declaratie de dragoste la aeroport(fugi alearga, obtine aprobari, paza fuga dupa mine), surpriza: i-a fost rusine…se uita lumea la noi.
    cutia de bomboane a expirat ca a uitat-o dupa noptiera si a gasit-o cand a facut curat si…
    am tot dreptul sa fiu nevrotic si sa dau peste nas femeilor plangacioase…din punctul meu de vedere, sunt unele care merita soarta.
    frustrati si frustrate care se lovesc cap in cap.

    răspunde
  19. M Maria

    BUNA SEARA,
    Sunteti un fan special, un om cu coloana vertebrala intre vedete, stiti ce spun.
    Sa incepem cu inceputul. Sunt o femeie casatorita, in curand voi face 41 ani, si pot spune ca am o casnicie foarte grea.
    Sunt mama de doi baieti: 14 si 9 ani.
    Va scriu pentru a cere mare ajutor, simt nevoia sa ma descar din tot trupul meu ranit, lovit de soarta, chinuit.
    Casatoriti de : 15 ani. Relatie generala: 22 ani.
    Aproape jumatate din viata, traita cu un barbat mereu nemultumit fata de persoana mea.
    Multe femei au trecut si exista si la ora actuala care au casnici complicate, dificile si sunt blocate cerand in toate partile ajutor.
    Momentele , jignirile, durerile, trairile nu le poti pune pe hartie, pentru ca emotia reveniri acestor episoade te fac sa resimti acele clipe.
    Suntem toti oameni , toti suntem pacatosi, fie mai putini, fie mai mult, toti gresim.
    Dar, poate uni sunt prea incercati de soarta, printre care simt ca sunt si eu.
    Sunt o femeie care am studii superioare , am si alte diplome luate si s-a intamplat in aceasta viata cu cativa anii in urma, mai precis 4 sa raman fara serviciu.
    Asta a fost prima trauma , sa simti ca nu mai poti stii de ce ti s-a intamplat tie.
    Iti vin in minte tot felul de sentimente, vinovatii, vezi oameni in jurul tau alergand spre locul de munca, si tu stai acasa ( m-am dedicat trup si suflet copiilor, avand note de 10 pe linie, amandoi) si fiind intre patru pereti, intreband de ce ?
    Ce pacat poti face in aceasta lume, simteam ca nu mai pot respira, merge, retraind examenele date, emotiile licentei,, etc.
    Asta a fost doar o mica parte din ceea ce urma sa se intample.
    In ultimii 8 ani am avut niste probleme medicale foarte puternice, si in prezent incerc sa -mi mentin starea de sanatate sub control: am 6 interventii chirugicale pe abdomen din 10 generale.
    Avand aceasta situatie si stare aveam nevoie de partenerul meu de viata sa ma sprijine.
    Au fost si sunt inca momente cand imi doresc sa-mi imi incheie socotelile pe aceasta lume.
    Nu mai pot sa suport nimic din ceea ce face dumnealui.
    Sa stai zi de zi cu copii , sa ai grija de tot ce este legat de casa, este foarte greu sa-i trimiti la mediatii cu rate la casa catre banca.
    Simt ca o bomba cu ceas sa explodez.
    Vine de la serviciu si nu i pasa de absolut nimic, copii doar doua vorbe si atat.
    Nimic.
    Am aplicat metoda distantarii, nevorbind de luni bune cu el, doar prin copii. Nu ma respecta, etc.
    Ce resurse am eu in a ma intretine singura, am fost in acesti ani la interviuri, am pus CV -uri , sunt om normal, comunicativ,etc, in toate facultatile mintale, depunand in mai multe domenii
    . Dupa o varsta toti te considera un reboot, nefolositor, fara experienta, etc.
    Cata forta pot sa mai am, nu am apelat la parintii mei si nici la socrii pentru ca nu mai exista nici un fel de intrevedere din ambele parti.
    Copii simt aceasta tensiune.
    Sunt cosntienta de ceea ce va fi peste anii cand vor deveni si ei parintii sau casatoriti.
    Totii imi spun ca sunt puternica avand situatia foarte delicata, dar in sinea mea lupt pentru fiecare minut, secunda sa rezist pana il vad si cel mic terminand cele 12 clase.
    Sunt foarte incercata de soarta, plang non stop, ma simt ca intr-o inchisoare condamnata pe viata, fara drept de apel.
    Acum va intreb pe dvs: Credeti ca mai am vreo speranta in aceasta lume, sa pot munci , sa fiu libera cand societatea ne arunca ca pe un produs expirat?
    Cat poate rezista o femeie cu un sot vesnic nemultumit in tot ce face.
    Ex : si o felie de paiine taiat il deranjeaza, daca nu e taiat la milimetru ( pe langa miiile de nemultumiri)
    Sper sa ma ajutati, simt ca si aerul care il respir langa el e incarcat, toxic.
    Doresc sa divortez, dar stie , spunandu-i, ca nu am banii ca sa intentez un divort.
    Ce credeti ca ar mai fi de salvat din aceasta situatie?
    Numele real este la inceputul email -ului.
    Astept opiniile si indrumarea reala spre lumina calda a libertatii.

    Va multumesc,

    răspunde
    • Cris

      Buna! Încearcă să te bucuri de viata.de unde esti? Prieteni ai?iesi?
      Pana la urma copiii sunt maricei,tre sa te gand si la tine.in ziua de azi e usor sa divortezi la notar.

    • SELENA

      Bună seara dragă doamnă Maria.
      Am citit postarea dvs. din întâmplare şi m a impresionat foarte mult. Sincer, cred că este înfiorător ceea ce trăiţi şi tocmai de aceea ar trebui să faceţi orice pentru a înceta să vă chinuiţi şi să vă irosiţi viaţa în acest hal.
      Din punctul meu de vedere primul pas pe care ar trebui să l faceţi este să vă găsiţi un serviciu, să puteţi avea cât de cât o stabilitate financiară şi să divorţaţi cât mai repede. Din câte spuneţi aveţi 41 de ani şi studii superioare, motiv pentru care sunt convinsă că se găseşte un job pentru dvs. Dl. soţ profită de această situaţie, în sensul că ştie că nu îl veţi părăsi tocmai pentru că nu aveţi stabilitate financiară. Cea mai mare greşeală a femeilor, care ajung victime cele mai sigure ale unor astfel de bărbaţi, este aceea că neavând venituri proprii devin dependente financiar de bărbătul de lângă ele şi atunci când, după ani de chin, se hotărâsc totuşi să îl părăsească, nu o pot face pentru că nu ştiu în ce parte să o apuce, având în vedere că nu au un ban în buzunar.
      Doamnă dragă, de ce să rămâneţi lângă un astfel de om, care vă face viaţa un chin, un coşmar!!? înţeleg că aveţi 2 copii, însă credeţi că lor le faceţi bine, când vă văd cum suferiţi. Oricât aţi încerca să ascundeţi asta faţa de ei, copiii simt, îşi dau seama,
      Am auzit foarte des expresia, „ce pot să fac…mă sacrific pentru a avea copiii şi mamă şi tată”.
      Pă ce tată este acesta doamnă, doar cu numele, atâta vreme cât nu se implică cu nimic în viaţa de famile, în viaţa copiilor, care vă face rău şi dvs. şi implicit şi lor.
      Părerea mea, încă o dată vă spun cu toată sinceritate, găsiti-vă un job şi intentaţi acţiune de divorţ, cereţi custodie comună a copiilor (în prezent nu mai există instituţia „încredinţării”). Ştiu că e greu, însă dacă aveţi cui să cereţi ajutorul (aţi vorbit de părinţii dvs), sunt convinsă că veţi reuşi. Nimeni nu merită să trăiască aşa. Sunt convinsă că sunteţi o femeie puternică, intelingentă şi la 41 de ani puteţi să vă refaceţi viaţa şi să întâlniţi un bărbat care să vă respecte şi să vă iubească. Nu uitaţi că înainte de a fi soţie, mamă, fiică, etc., sunteţi FEMEIE. Dacă dvs. nu sunteţi cea care se respectă şi se iubeşte, nu o va face nimeni. Vă doresc multă sănătate şi succesi!

  20. adrian

    Buna la toata lumea..! stau.citesc si culmea … numai numai femei,sa.inteleg ca barbatii cand divorteaza sunt ok… in.fine ..la mine problema meq este ca sunt barbat si motivul este lipsa de respect care a injurat de la fratele meu pana la cer in fine mama tata mai ales are ce are cu mama … dar ce injuraturiiiiii ,crancene ,, problema este.ca sunt copii ,doua fetite 5/7 ani ,acum nu va ganditi wow.sfantul .. dar in 9 ani nu am inselat o ,,, de respect ,ripostam recunosc ca nu.mai suportam dar …niciodata nu am dat o palma sau sa i fac ceva fizic…bine doar dragoste :) …. problema e ca sunt pierdut si.suparat.. una sta la soacra una la mine copii ma refer ea.a plecat in alta tara lucreaza intr un club de noapte ca de…. fosta dansatoare deci…tb sa terminam activitatea tot acolo ..dar cum se trece mai.fetelor peste un.esec in.casnicie cand nu mai e pic de respect si ne injuram de dimi pana seara … ca daca incep sa rup bar urile.n doua ,, mai.rau imi.fac nu.stiu de ce …situatie.modesta am ..nu.sunt in ploaie nu.sunt.cu chirie.deci .. ..vreau sa mi dati.voi o explicatie …deci ce.tb sa fac ????? va pup.si.vindecare cat mai repede s

    răspunde
  21. Maria

    Nici nu stiu cu ce sa incep mai intai …poate cu speranta ca ceea ce voi scrie va fi citit….L am cunoscut pe X in urma cu aproape doi ani…el era insurat dar trecea prin despartire iar eu impreuna cu Z…ne am imprietenit si ne am indragostit unul de altul fara sa ne dam seama ….5 luni de zile el inca statea la fosta sotie iar eu cu Z…dupa 5 luni de zile el s a despartit urmand ca eu sa ma despart dupa 4 … ne am mutat impreuna si el un om minunat….inca de cand incepusem relatia el imi judeca trecutul si ne certam destul de des pt actiunile din trecutul meu ( desii nu este nimic grav ) si ma jignea destul de mult dand vina pe gelozie deoarece eu inca eram in casa lui Z dar nu mai aveam nimic impreuna, acum la fiecare cearta imi reproseaza tot ce am facut in trecut , ma judeca pt tot si nu iarta nimic din ce a fost , ma jigneste , tipa iar ultimile dati aproape ca a fost si violent…dupa ce ne impacam spune ca ii pare rau si ca nu va mai face asa si ca a spus la nervi…doar ca nu se schimba niciodata…daca inainte isi cerea scuze si ii pasa …acum pot sa plang cu orele ca ma trateaza cu indiferenta….ii spun mereu ca atat el cat si eu am stiut in ce ne bagam si nici unul dintre noi nu a avut posibilitatea sa ne despartim mai devreme. Eu fiind in alta tara cand l am cunoscut pe el , neavand pe nimeni acolo…ma simt neputincioasa , ma simt criticata de omul care ma simtea sa ma simt cea mai importanta persoana din viata lui…cand nu ne certam este cel minunat om…cand conflictele apar se schimba radical …nu il recunosc…mentionez timp de aproape 2 ani incerc sa il schimb sa il fac sa discute dar el mereu ma vede pe mine vinovata indiferent de subiect….as aprecia enorm un sfat …nu am cui sa ma destanui…sunt in aceeasi tara cu el , nu am prieteni , nu imi am familia aproape…simt ca cedez

    răspunde
  22. Isabella

    Am fost sac de box si la propriu si la figurat. Respect din partea lui nu a existat…iubirea era formata doar din vorbe …fara sentimente. Indiferenta lui era ca gheata…prima bataie m.a lasat uimita…nu.mi venea sa cred…ce el…el care plangea ca ma iubeste a facut asta. A urmat a doua…
    Mai crunta…m.a ars cu tigarea pe fata…m.am speriat…imi era rusine…dar am ramas….jigniri…urlete…in fiecare zi….nu puteam intreba nimic ….pentru ca nu ii convenea nimic…doar el avea dreptate…eu trebuia sa rabd…a treia bataie a fost si ultima….pentru ca a treia data cand m.a batut a vrut sa ma omoare. Am vazut asta in ochii lui in timp ce ma sufoca si ma strangea de gat….apoi m.a luat ca pe o papusa de carpa si m.a dat cu capul de un lemn ….mi.a spart capul…mi.a distrus inima si sufletul. Am plecat de o luna. Sunt in perioada de refacere. Nu e usor pentru ca nu sunt in tara….sunt singura fara prieteni …fara familie…dar linistita. Asa ca doamnelor si domnisoarelor nu mai acceptati comporyamente de genul…pentru ca omul respectiv nu iubeste…sr oubeste pe el…si.i este comod sa stea cu voi pentru ca acceptati!

    răspunde
  23. Gabi

    Dar ce te faci cand sotia te jigneste si se supara din orice, iar cand nu-i convine cand spun ceva incep amenintarile ca sa plec daca nu-mi convine…
    Da, stiu poate par slab dar ma gandesc doar la copilasi ca are crize de genul asta si de fata cu ei.
    Se plange de lipsa de respect din partea copiilor… dar ei au vazut numai lipsa de respect din partea ei fata de mine… cum mai poti explica unui copil ca nu este bine un lucru cand „parintii” lui fac acelasi lucru?

    răspunde
  24. Vaillet

    Bunaseara la toti scriu pentru prima data si as vrea sa va spun si problema mea sunt casatorita de5 ani avem doi copii minunati problema e ca as vrea sa inteleg daca sotul ma inseala sau nu de o luna jumate nu mai dormim impreuna, recent il gasesc acasa un pic servit dormind cu doua buze rosii pe obraz iam cerut explicatii mia zis ca nu tine minte tot in acele zile stiind ca avea bani cam 2000 de lei ii cer ceva pentru copii nici macar de un pachet de lapte nu avea mia zis ca ia imprumutat unui prieten pe toti ei bine lam crezut la finele lunii cind e timpul de achitat facturile plus credite iam zis sa ia datoria inapoi de la acel prieten mia zis ca deam nu ia imprumutat ci ia cheltuit nustiu ce sa cred e culmea minciuni peste minciuni il cred si de data asta i cind am mai auzit ca nu doreste sa ma vada machiata aranjata chear nu pot sa cred nu am prea mare experienta dar cred ca orce barbat siar dori ca sotiea lui sa fie bine aranjata un pic machiata sa se simta o femeie fericita . chear nustiu ce sa fac ce sa cted . va cer sfatul dumnevoastra sper sa eau o decizie in problema. va multumesc mult . Seara buna.

    răspunde
  25. Dany

    Nu exista iubire fara respect. Te îmbeti cu apă rece. Nu se merită să suporți acest calvar! Gaseste pe cineva care te merită!. Doamne si domnisoare nu acceptati violente verbale si fizice!. Nu suntem cârpe de praf și saci de box!. Trebuie să avem demnitatea noastră de femeie. Mai bine singure pâna găsim pe cineva care nè merită! Seară plăcută!

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.