Sari la conținut

[play si citeste]

Muti dintre noi traiesc haotic… ajung sa lucreze undeva doar din princina unor conjuncturi, sa locuiasca undeva tot din niste conjuncturi, sa traiasca cu cineva si chiar sa-si faca o familie tot din intamplare si din voia sortii.

Da, suntem comozi si de multe ori luam ce ni se asterne in fata, fara sa vedem situatia de ansamblu, fara sa vedem perspectiva, luam ce avem la indemana, ne e mai comod asa. Nu ne uitam la maine, la poimaine, daca ne e caldut ne complacem si mergem mai departe asa. Si poate ca, uneori, constientizam ca pentru poimaine nu e bine ce-am ales azi, dar alegem… parca dintr-o lene interioara, si chiar daca banuim ca maine ar putea veni cu frustrari si nemultumiri… ei bine, tot facem pasul nefericit.

Si-apoi ne trezim ca intr-o buna zi ne intreaba cineva de locul de munca… si incepi sa-i spui cat esti de nefericit, de nemultumit, incepi sa-i numeri partile nasoale si vezi ca atunci cand vrei sa zici de bine poti doar bagui cate ceva despre bani, despre ca ii cunosti deja pe toti colegii tai, ca stii cum e mersul… (da, Vasi, si la tine ma refer, ti-am zis deja asta). Nu poti spune de locul unde iti petreci aproape 10 ore pe zi, nimic bun. Si nu e normal…

Vorbind despre relatie… la inceput sunt, de obicei, toate bune. Cei doi se inteleg, isi ies in intampinare, se bucura reciproc. Si timpul trece, ne luam relatiile de bune, nu ne mai preocupam, nu ne mai dam interesul asa cum ar trebui. Si-ajungem sa ne certam, sa ne ignoram, sa ne sfidam… sa ne inselam.

Si pentru ca am ales prost sau fara perspectiva acum ceva timp… ne taram viata asa cum e, pentru ca ne e frica sa ne uitam in oglinda, pentru ca nu avem curaj sa ne intrebam singuri daca ne e bine. Si anii trec si nu stim de unde vine frustrarea aia surda care ne macina din subconstient, nu stim unde-si are salasul rautatea aia care creste in noi si de care nu ne bucuram, dar… nu avem ce-i face.

Oare ce-o fi de facut? Cum iesim din propria capcana? Cum ne urnim din loc?

Nu e simplu, dimpotriva. In primul rand trebuie, asa cum spuneam in titlu, sa constientizam ce traim. Sa ne dam seama clar unde suntem. Sa stim cine suntem, cum ne este viata, sa aflam unde am ajuns. Si asta e partea cea mai grea, pentru ca ne place tot timpul sa romantam, ne place sa ne mintim – pentru ca-i mai usor, decat sa ne deranjam de pe locurile de sefi ai propriilor vieti alegem de multe ori sa ne uitam in alta parte.

Daca reusesti sa treci peste pragul comoditatii, daca reusesti sa-ti faci o radiografie propriei vieti… ai o sansa la fericire. Pentru ca ai harta intregii lumi si te-ai localizat si pe tine pe harta asta. De-acum incolo trebuie doar sa hotarasti drumul. Sa-ti hotarasti drumul. Si nici asta nu-i usor, dar daca ramai la fel de lucid sau de lucida… ai inca o sansa la fericire.

Ce vreau sa spun cu „constientizarea propriei vieti”? Daca ea te inseala va trebui sa ai curajul si sa vezi asta, sa nu-i mai gasesti scuze, sa nu-ti mai cauti greselile tale pentru a justifica greselile ei. Daca el se comporta urat si chiar te loveste… nu te mai minti ca e din vina serviciului, ca e stresat si ca si tu esti prea insistenta cateodata. Da, sunt si astea motive, dar niciodata destul de puternice pentru a justifica faptul ca el ridica pumnul deasupra ta.

Intr-un cuplu nu se justifica nimic urat. Nimic. Daca ceva urat se intampla si se repeta intr-un cuplu… atunci cuplul in sine nu-si mai atinge menirea. Greseli? Greseli am facut si vom face cu totii. Eu am gresit, stiu asta. Dar stiu ce n-am facut… n-am repetat greseala. Daca el iti greseste repetat si la fel atunci nu e ce-ti trebuie. Daca ea face aceeasi greseala fata de tine de mai multe ori… nu e ce-ti trebuie.

Opreste-te. Realizeaza ce traiesti. Asuma-ti. Intelege ce-ai de facut. Asuma-ti si asta si actioneaza. Avem o singura viata de trait… si-apoi murim.

31 comentarii despre "Sa stii ce traiesti, sa stii ce vrei…"
  1. adspedia

    Realitate. Ma bucur sa te citesc. Poate vrei sa-mi browse-aruiesti si http://www.adspedia.ro/category/de-suflet/ :)

    răspunde
  2. Ionut Bunescu

    Din pacate ma regasesc in randurile despre job, m-am regasit si in cele despre relatie, dar acolo am rezolvat. Multumesc pentru un articol fain care mi-a adus unul dintre putinele zambete de azi.

    răspunde
  3. omu negru
    omu negru

    Pai..lucrurile sunt simple. Asa cum zicea odata Chirila cu Vama Veche, in dragoste indiferenta e cea mai grea. Si nu numai in dragoste, ci in tot. Ajungi printr-o intamplare sa ai „ceva” intr-un anumit moment al vietii (familie/relatie, job stabil dar prost platit) si te complaci, nu mai incerci sa dezvolti…si „cazi” cand iti e lumea mai draga. Pierzi un lucru, doua, trei…le pierzi pe toate si abia apoi ajungi sa regreti. Dar e prea tarziu. Ai facut deja oameni (tu, ea, familia) sa sufere. Dar trebuie sa te ridici, sa analizezi, sa vezi unde ai gresit, ce oportunitati ai… si sa o iei de la capat. Chiar daca vei mai gresi, ai grija doar sa nu repeti aceleasi greseli.

    răspunde
  4. Zodrac

    Din pacate, avem doar o viata, ca daca am avea mai multe am putea in una sa fim indiferenti, intr-una sa nu muncim, intr-una sa facem cariera, intr-una familie, etc. Avem doar una si trebuie sa facem alegerile bune.

    răspunde
  5. Luminita

    E complicat sa atingi toate aspectele acestor probleme…Cand sunt deja copii la mijloc si trebuie sa muncesti ca sa-i cresti….supravietuirea inseamna compromisuri…si nu numai

    răspunde
  6. alex grivei

    In general, indiferent ca este vorba despre segmentul profesional, emotional sau personal al vietii, este bine sa te opresti din cand in cand si sa evaluezi, sa constientizezi unde te gasesti, unde vrei sa ajungi si sa iti faci un plan. Si, dupa un timp, cand inevitabil te-ai abatut de la respectivul plan sa te opresti iarasi si sa analizezi. Daca ne referim strict la relatia de cuplu, lucrurile se complica atunci cand exista copii. Insa, existenta lor nu inseamna renuntarea la cautarea fericirii personale, ba din contra, cred ca ar trebui sa fie o „unealta” extrem de folositoare intru gasirea acesteia. Asa ca, sa mai citim niste pascal Bruckner :)

    răspunde
  7. Cardreader
    Cardreader

    Multumesc pentru post! Aveam nevoie de o incurajare de-asta. Imi pare totusi rau ca abia la a n-a reusesc sa ma mobilizez sa fac o schimbare. Bine..cand stii ca din 3 joburi 2 sunt tepe (o spun din experienta) te risti mai putin.

    răspunde
  8. NICOLETA

    Pentru rezolvarea situatiilor „care nu merg”-fie la serviciu,fie acasa-primordial este curajul de a lua o hotarare.Dupa aceea ,o alegere constienta poate indrepta tot ! Frumos scris,poate prea frumos !

    răspunde
  9. Ale

    Hmm, e complicat de ieşit din stare. O lege a fizicii spune că orice corp îşi găseşte echilibrul în punctul cu energie cea mai scăzută. Cel mai simplu exemplu este al mingiei de golf. Cel mai bine stă în gaură şi n-o să iasa de acolo fără ajutor, în sensul de o energie suplimentară aplicată din afară.

    Aşa şi noi. Chiar dacă suntem nemulţumiţi sau nefericiţi, suntem într-un oarecare echilibru cu viaţa noastră. Trebuie să ni se întâmple chestii extra-ordinare ca să ieşim din rutină.

    Sunt puţini cei care au resurse proprii, nu numai curaj, să ia decizii radicale. Şi da, scopul principal, şi anume că trebuie să fim fericiţi, ne scapă mai tot timpul.

    răspunde
  10. Crosetutza

    Sunt curioasa ce ar zice o femeie care indura de 20 de ani batai daca ar citi articolul acesta.

    răspunde
  11. Cosmin

    Iti multumesc Cabral :). Am 19 ani si deja stiu multe lucruri pe care ai mei nu le cunosc despre viata. Sper sa ii depasesc si sa o duc mai bine !

    răspunde
  12. Costin

    Iti citesc blogul de aproximativ 2 ani. Inca o data mi-ai dovedit de ce nu ratez macar o zi sa citesc ce este scris aici. Ai experienta de viata, ai dovedit-o de nenumarate ori, ma regasesc in aceste randuri si ai o mare dreptate. In momentul in care te afli in una din situatiile de mai sus esti orb si nu reusesti sa gandesti rational. Iti multumesc ca „deschizi ochi” si ajuti oamenii prin toate modurile posibile. iti multumesc ca de asa ceva aveam nevoie sa citesc azi..

    răspunde
  13. AVMihaela
    AVMihaela

    Cata dreptate…este FIX situatia prin care trec acum, nu stiu cine sunt, nu stiu incotro ma indrept si ce o sa fac cu viata asta. Un singur lucru stiu: vreau sa fiu fericita! Job-ul este de 2 bani, relatia in care ma aflu de cativa ani este mai mult un deal…din comodidate, din siguranta locului cald despre care esti si a multor alte MOTIVE…am atat de putine momente in care ma trezesc si zic GATA…si apoi nu stiu ce ma loveste si iar ma intorc de unde am plecat. Need help!

    răspunde
  14. umbra

    Da,Cabral, ai dreptate cu tot ce scrii tu in textul asta. DAR, ce faci cand vezi radiografia vietii si nu iti place? Cand a trecut mult timp cu job/relatie/prieteni nepotriviti si acum, desi esti constient ca trebuie sa faci o schimbare, nu mai poti? Ori nu mai ai timp, a trecut varsta, ori nu mai ai energie/nervi/stomac etc. sa o iei de la capat. Te trece un gand: ca e mai bine sa pui punct, definitiv!

    răspunde
    • Cabral Ibacka

      Sa pui punct la ce? La viata?! Niciodata!

      Daca nu e in regula unde esti… te lupti cu tine pana castigi. Si-atunci cand ai castigat lupta cu tine… ei bine, atunci vei incepe sa te lupti pentru a face ordine.

  15. umbra

    Asa e, cel mai greu e sa lupti cu tine.

    răspunde
  16. ana

    Asa e ,cel mai greu in viata este sa te lupti cu tine insuti.
    Noi suntem primii si singurii care ne complicam vietile.De curand am ajuns si eu la concluzia asta
    si intradevar este foarte greu sa zici stop,sunt multumita oare in mom asta din viata mea sau sunt doar un strain in propria viata.
    Dar oricat de greu ar fi ,cu riscul de a rani anumite pers,chiar daca nu asta vrei este inevitabil cred ca cel mai bun lucru este sa te simti bine in pielea ta si in viata ta.si deasemenea este un lucru bun si ptr cei din viata ta,nu poti tine viata nimanui in loc.Trebuie sa fii sincer cu tine si cu cei din jur.

    răspunde
  17. Andreea

    Off..am gresit si regret. Si stiu ca n as mai face aceeasi greseala. Il iubesc foarte mult. El spune ca e prea tarziu, desi ma iubeste..stiu asta!
    O sa poata oare, sa treaca peste ceea ce s a intamplat? O sa aiba puterea asta?

    răspunde
    • ana

      depinde,chiar daca te iubeste eu mereu am sustinut k iubirea nu e de ajuns.
      deci cine stie,u trebuie sa fii tare si sa ai rabdare cu el daca chiar il doresti inapoi.cu rabdare si iubirea ta poate fi posibil.daca nu vei stii k ai facut tot posibilul si va trebui sa mergi inainte.asta va insemna k nu a fost s fie.

    • Andreea

      asa este..o sa am rabdare si o sa fiu aici, atat mai pot sa fac.

      ps: ne dam seama de niste lucruri, abia dupa ce suntem aproape sa le pierdem..sau dupa ce le am pierdut. dar daca ramanem in picioare..si daca iubirea supravietuieste, atunci va fi de neclintit. Ma rog sa fie bine.

      Multumesc.

    • ana

      De cele mai multe ori ne ne dam seama de ce avem lg noi de abia dupa ce simtim k pierdem acel lucru.
      Trebuie doar sa lupti si daca va fi sa fie,va fii..daca nu insemna ca te asteapta altceva.
      Si mie mi sa intamplat sa pierd o pers,fiind sigura ca totusi nu asta va fi finalul povestii noastre.Eram sigura ca ne potriveam si ma gandeam ca mai bine de atat nu se poate.Era unul pentru celalalt.Dar sa intamplat ca el sa greseasca ff mult si sa plece.Si acum dupa ceva 2-3 ani si-a dat seama ce a pierdut si nu a mai gasit pe nimeni cu care sa se potriveasca,si eu intre timp am gasit pe cineva care nu chiar ne potrivim dar ma completeaza. Finalul nici eu nu il stiu acum.

    • Aideea

      Nici nu ai vrea sa l stii.

      E nedrept dar asa se intampla. Viata ne arata durerea…ca sa intelegem mai bine cine suntem, ca sa vedem ce era nevazut, ca sa iubim cum n am fi iubit.

  18. jocstrategic

    In viata sunt pasi pe care ii poti sa nu trece…..acuma depinde de cat de bine te cunosti sau te stapanesti.

    răspunde
  19. Andreea

    Ca si ce mai multi de mai sus, si probabil inca foaarte multi altii, si eu ma regasesc in totalitate in ceea ce scrii.
    Problema la mine nu a fost sa imi fac ordine in viata si sa constat ce nu merge, pt ca asta am facut-o de mult, ci cum anume sa rezolv aceste probleme. Nu sunt multumita de jobul pe care-l am de peste 6 ani, desi e cald si bine. Cunosc deja oamenii si mersul lucrurilor, salariul nu este foarte mare dar nici efortul depus nu e. Insa imi dau seama ca-mi bat joc de viata mea si de anii in care in care ar trebui sa evoluez, sa invat lucruri noi, sa fac chestii interesante.
    Insa nu stiu incotro s-o iau. Mi-as dori sa fac ceva cu placere, sa ma bucur de fiecare noua zi. Ma uit insa la prietenii si amicii din jurul meu care nemultumiti fiind si-au tot schimbat joburile si au nimerit in locuri si mai nasoale, in adevarate inchisori. Mi-e frica si de acest lucru. De posibila „privare de libertate”. Ca sa nu uitam si ca traim niste vremuri in care locurile de munca sa gasesc din ce in ce mai greu.

    Si-atunci draga Cabral, cand esti in situatia de a nu stii pe ce drum s-o iei si nici sa te indrume cineva nu se gaseste, ce faci?

    răspunde
    • ana

      e imposibil sa nu gasesti pe cineva pe drum care sa te spijine, si daca e chiar sa nu fie..chiar ai nevoie de cineva?gand la tine,la cum vei fi fericita..mai stii ce inseamna fericirea?nu multumirea,ci fericirea.

    • arielle

      Hm! Fericirea e cantitate neglijabila!Azi e,miine nu mai e!

  20. ioana

    a venit la fix articolul…eu mereu am ales sa fac ce imi place decat sa ma complac in vreo situatie sau sa gasesc vreo scuza.Am preferat sa nu am bani deloc decat sa muncesc pe un post care nu ma satisface si nu e ceea ce caut. Acum chiar stateam pe ganduri pentru ca am intrat intr-o firma si pana la functia despre care am discutat cu sefii companie, mi s-a dat un task ce reprezinta o perioada de vreo 2 luni in care eu sa am alta pozitie…mai exact sa ma ocup de niste magazine ,iar eu sunt specialista in pr…bineinteles salariul este destul de mare, jobul nu ar fi rau deloc,insa stau si ma gandesc si imi dau seama ca nu vreau sa imi pierd astea 2 luni facand ceva ce nu ma atrage. Iar prin cap imi trec prietenele mele cu joburile lor care nu le dau nici macar 1% satisfactie, pe salarii extrem de mic…ma intreb sunt eu nebuna sau lumea in care traim e?

    răspunde
  21. A

    Toti suntem niste „calatori” prin aceasta lume…Viata asta se pare ca e doar o calatorie necesara descoperirii propriului „EU”. Ca unii din noi ajung mai repede la asta, altii mai pe ocolite…asta e…cred ca universul asta ne spune cat si cum avem de lucrat la asta…:))
    Din teama de esec. multi dintre noi suntem rigizi in fatza binelui. Experientza de viatza, in general, ne-a aratat ca atunci cand am crezut ca ne-a fost cel mai rau, n-a fost decat un moment care ne-a propulsat spre mai bine.
    Eu am fost o fire tare timida iar cei din jur imi alimentau cat puteau aceasta timiditate…voit/mai putin voit…si am avut ceva esecuri(asa le-am numit atunci)…Acum, dupa multi ani, cand sunt cat se poate de ok, din toate punctele de vedere, consider ca nu aveam cum sa ajung ce sunt astazi (psihic in primul rand) daca nu treceam prin ce-am trecut atunci. Acele momente m-au facut sa ma opresc sa ma descopar/redescopar. Cat despre compromisuri…unii le putem numi asa, altii le putem numi responsabilitati…depinde de caz.
    Iar pentru vesnicii nemultumiti/nefericiti…fiti „prezenti” acolo unde sunteti. Fa-ti treaba acolo unde esti, fii acolo unde esti.Nu-ti place, fa schimbari, dar nu intra in depresie numai gandindu-te ca in „cealalta parte” e mai bine.
    Cineva spunea cam asa: „There is only love, everything else is our resistance to it.”(traducere-Totul e numai iubire, restul e doar rezistentza noastra la ea.)
    Fii multumit cu ce ai, fii multumit ca ai supravietuit pana acum si daca vrei sa schimbi lumea, incepe cu tine. E nevoie de concurenta pentru evolutie, da nu concurenta cu cei din jurul tau, doar cu tine insuti/insati. Esti propria-ti creatie.Lupta sa fii mai bun decat ieri si fa-o cu pasiune.
    Ca o recomandare: Jason Mraz :Life is wonderful
    http://www.youtube.com/watch?v=7l74d1fmZbw

    ….si zambeste cat poti de des…nu doare..:))

    răspunde
  22. Luka

    Nu e genul meu sa… dar… FELICITARI! (pt articol).
    Nimic din ce se petrece cu noi sau in jurul nostru nu este intamplator. Sunt lucruri care s-au intamplat deja si au efect asupra vietii noastre. Poate le-am fi putut influenta atunci, dar nu am luat decizia potrivita. E cazul sa le luam ca atare si sa nu ne lamentam. Au trecut si asa vor ramane.
    Sunt lucruri asupra carora nu avem control si la fel, trebuie sa le luam ca atare si pe acestea. Pierdem mult prea multa energie degeaba cu ele. Si culmea, adesea ne concentram pe aceste lucruri. uitand esentialul: lucrurile pe care putem(trebuie) sa le influentam. Avem puterea, dreptul, si raspunderea, sa ne decidem cursul vietii. Avem liberul arbitru si in acelasi timp povara lui. Suntem raspunzatori atat de deciziile pe care le luam, cat si de cele pe care nu le luam.
    http://doarluka.wordpress.com/2011/06/10/alegeri/

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.