Sari la conținut

Despre Bax v-am mai zis acum ceva săptămâni, atunci când a luat parte la înmormântarea navală.

De la momentul respectiv Bax a tras și mai tare, a demonstrat că îl duce capul, că muncește de rupe, dar a și ieșit în față atunci când a fost vorba de petreceri și distracții împreună cu restul echipajului.

Viața pe vas era grea. Grea, dar frumoasă. Plus că făcea bani frumoși.

După o vreme nu foarte îndelungată de făcut munci mai de jos a prins o oportunitate și odată cu trimiterea unuia dintre ospătari acasă (o greșise rău), Max a primit cadou o avansare. În grad de mare picol. Tăiați ”mare”, era picol.

Bine că a avut timp omul să-și facă temele, să învețe ce e de făcut, că tocmai ce se pregătea întregul vas pentru oaspeți. Așteptau nu știu câte zeci de pasageri noi.

Asta însemna că într-unul dintre restaurantele navei se organizează un dineu de primire, unde echipajul este îmbrăcat de gală și oaspeții sunt primiți ca la palat.

Ce au de făcut picolii? O chestie care poate părea simplă. Dar e groaznică.

Picolul, îmbrăcat în uniforma de gală, are în mână o tavă cât toate zilele. Mă rog, cam cât o măsuță de cafea, dar fără picior. Tava trebuie ținută perfect paralelă cu solul, la nivelul bărbiei, formând un unghi de 45 de grade la subraț – între braț și tors – și un alt unghi de fix 90 de grade la articulația cotului. Dacă tava nu ajunge la bărbie se păstrează unghiurile respective și se compensează din poziția degetelor.

Poziția este de rahat. Adică din afară arată mișto, imperial, burghez, sofisticat. Dar stai tu în poziția aia 90 de minute… să vezi ce-ți mai vine să le dai cu imperialul, burghezul și sofisticatul în cap, că te iau cârcei și transpirații prin locuri nebănuite!

Dar, stai! Că n-am spus ce se afla pe tavă… pe minunata tavă, care era inox din ăla bun, de calitate, greu și el, stăteau mândre 5 cocktail-uri superbe de 6-800 de grame. Fără pahar. Că paharul mai avea și el vreo 150 de grame.

Deci Bax trebuia să țină în poziția aia oribilă aproape cinci kilograme, pentru multe zeci de minute.

Dar n-am terminat… el trebuia, în timp ce ținea tava cu băuturi, să le și explice invitaților ce conținea fiecare cocktail.

Coșmar, deci.

cocktail-uriSe deschid ușile. Invitații încep să năvălească. Aer de vacanță, gălăgioși și nerăbdători să înceapă distracția!

Bax vede un grup de patru doamne mai în etate, toate vopsite negru pana corbului în cap, își spune în barbă că scapă ușor și cu o eleganță de nedescris se îndreaptă către ele.

– Hello, ladies!

Doamnele îi zâmbesc acru. Se uită pe tavă, nu se grăbesc.

Hello, dear. What do we have here?

Atunci Bax șia dat seama că e groasă. Bă, am ales alea cinci acvile sperând să le pun băuturile în brațe și s-o tai. Dar alea aveau chef de poezie, de povești, de taclale, și eu simțeam cum mi se descompune mâna dreaptă.

Dar ce să-i faci? N-avea ce face…

– Milady, if you want to make the first cocktail you have to do like this: you chill the glass with fresh ice and pour it out when ready to pour the ingredients in the glass. The you pour the vodka, orange liqueur and apple schnapps into mixing glass with ice cubes. After that you stir well, and strain in chilled cocktail glass, and at the end you garnish with a slice of apple. This is your long Apple Martini!

– Hmm. And the red one?

– Milady, to have the second cocktail you have to…

Și uite așa a trecut Bax prin fiecare băutură. Explicată pas-cu-pas, așa cum cerea eticheta.

Beleaua era că atunci când ajungea la a 3-a întreba alta din grup ce nu auzise la a doua. Se întorcea la a doua să dea explicații… dar prima era cu vodcă sau fără? Iar în timpul ăsta tava trebuia ținută perfect. Deja tot corpul lui Bax era un mare cârcel. Un ghem de durere peste care curgea transpirația. Iar hoaștele nu se mai opreau din întrebat!

Când a ajuns la cea de-a cincea băutură Bax era deja epuizat dar bucuros că se termină. O explică și pe-aia cu un zâmbet cuceritor pe buze, strângând tare din fund să n-o ia la vale cu tot cu tavă.

Bă, le explicasem tot, de la cap la coadă. Cu amănunte cu ingrediente, cu mod de preparare, cu alergeni, cu… tot! Cu TOT! Și ce crezi? Babele se strâng în cerc și se pun pe deliberat, de parcă trebuiau să aleagă la ce cimitir să le îngroape, nu o zeamă pe care o beau în 15 minute!

După trei minute noile prietene ale lui Bax se întorc câtre ele cu o privire deloc mulțumită pe chip.

– We did not understood very well. Please, explain one more time…!

Pe Bax îl trece un junghi din ăla feroce de la crăpătura fundului și până la ceafă, era sigur că făcuse spontan câteva fracturi de coloană!

Apucă tava gospodărește și cu cealaltă mână și ținând-o așa cum ținea Ana ligheanul când venea de la râu se uită la hoașca bătrână și-i spune tare, claaar, citeț: Sunt toate cu aghiasmă, de-aia bună de înmormântare, morții tăi, că fix de toate alzerhaimăristele trebuia să dau eu, babe bețive și uituce!

Apoi Bax își corectează poziția, pune tava acolo unde trebuia să fie, junghiul revine și el fix acolo unde era, își lățește un zâmbet forțat pe față și glăsuiește mieros:

– Milady, so, let’s see… the first cocktail is made by…

La care hoașca spune peste el tare, claaar, citeț:

– A, tu ești românaș! 

Bax când aude românește se oprește, încearcă un zâmbet dar vede că hoașca deja învârtea ochii după un superior, nu mai era nimic de făcut… Bax pune tava pe o masă, ia unul dintre cocktail-uri, își aprinde o țigară și pleacă liniștit spre cabina lui, întrebându-se în ce port îl vor da jos de pe navă…

Baba vine după el.

– Tâmpițelule, vino înapoi că nu te spun, că ești simpatic. Și fă-mi rost de o vodcă, mare, cu gheață, amestecurile alea mă plictisesc de moarte. Și stai pe lângă mine că m-am săturat de babele astea cu care am venit.

Să facă infarct ăsta al nostru…

15 comentarii despre "Bax și avansarea în grad de picol"
  1. Gabi

    Foarte tare! Ma gandeam ca le-a spalat pe cap cu cocktail-urile.
    Tre nervi de otel la faze de astea.

    răspunde
  2. lotusull

    :) :) :)

    răspunde
  3. Ania

    Hai sa- ti zic eu una dragutza:
    O prietena de a mea , lucra la mare salon de coafura! Fitza maxima, buricul targului! Ea saraca, 23 de primaveri, era mai la inceputul carierei! Desi priceputa fata!
    Lucrase vreo 3 ani la un salon de cartier cu ceva cliente studente, eleve…. Lume normala!
    Si brusc isi gaseste jobul asta la salonul mult visat! Cu cliente care mai de care mai pretentioase! babete pline de baniEa se straduia, saracutza! Dar nu facea diferenta intre un vuitton fals si unul adevarat! De fapt nici nu stia ce- i ala!
    Iar pietroaie ca la degetele babetelor nu vazuse niciodata!
    Ma rog! Intr o zi vine o cucoana sa se dichiseasca la par! Ea dragutza, vede 2cicatrice la vreo 2 cm de tample si o intreaba pe babeta cum s- a intamplat sa se loveasca tocmai acolo! La care ochii babaciunii ies din orbite ca ca desene!
    Trantea si bufnea, tuguia din buze!
    Asta mica nu stia ce- i cu ea!
    A aflat mai tarziu un pic cum e cu liftingurile faciale!

    răspunde
  4. bianca

    Vai, saracul .. dar , totusi, l-a scapat tanti aia . ” Sunt toate cu aghiasmă, de-aia bună de înmormântare, morții tăi, că fix de toate alzerhaimăristele trebuia să dau eu, babe bețive și uituce! ” , memorabil :))

    răspunde
  5. Carmen

    Doamne, ori Bax e de pomina, ori tu, Cabral ai super haz cand povestesti ceva, am murit de ras la povestea cu inmormantarea si am murit de ras si la aceasta, voi doi ar trebui sa scrieti o carte cu astfel de patanii, un fel de „Amintiri din copilarie”, sa vezi ce ar citi elevii dupa aceea „Amintirile lui Cabral si ale lui Bax”.

    răspunde
  6. ralucahippie

    In trecute vremuri de studentie, proaspat ajunsa pe meleaguri straine si deosebit de rupta in cur fiind, mi-am gasit ceva de lucru la un mall; si platit nu salariu, ci doar comision, la bucata de produs vandut. Si anume: cum exista si pe la noi, trebuia sa agatz clienti si sa le vand diverse prosti: o cacareshnitza de lustruit unghiile stralucitor si diverse maglavaisuri cu sare de la Marea Moarta.

    In echipa il aveam pe unu’, Zoli, maghiar din Transilvania. Si ce facea el: se baga in seama cu lumea foarte frumos, cum invatase la training „Buna ziua, mi mi mi, nu stiu ce, sa va demonstram super-produsul”, iar daca il refuza zicea foarte politicos „aaa nu, nici o problema, va multumim frumos, sa aveti o zi minunata” in straineza, dupa care, printre dinti, baga cele mai creativ-scabroase injuraturi ale limbii romane. (De cateva ori i-am zis si eu „Zoli, taci naibii din gura, tu stii cati romani sunt in Londra???” Ma rog, cat am fost eu de fatza nu s-a intamplat.)

    Pe urma, cand mergeau vanzarile prost, se plangea si el „Bai, sa-mi bag picioarele, nush ce sa mai fac, am epuizat toate injuraturile romanesti!”. „Ia-le la rand pe alea unguresti?” ii sugerez eu. „Nu, ca daca zic pe ungureste se prind ca e injuratura!”.

    Sa nu mai zic ce simpatic e sa merg cu autobuzul prin buricul Londrei, si sa am fix in fatza mea doi shantieristi care discuta, cu maxim de detalii, pe romaneste, exact ce i-ar face fiecarei gagici din autobuz… (Bineintles, fara sa banuiasca faptul ca cineva ar putea sa si inteleaga).

    răspunde
  7. Ema
  8. Ioana

    Doamne!!! Eu ma pregatesc de o sedinta si rad ca bezmetica pe modul silent :)))
    Buna descretire de frunte a mai fost si asta.

    răspunde
  9. Mihaela

    Incredibil cat de fain povestesti,iti caut postarile cu mare interes zilnic:)))

    răspunde
  10. andreeaw

    sper sa nu te superi, dar postul asta merita share-uit in toate pozitiile :)
    multumesc!

    Bine ca a scapat Bax, pfiu… sa ne mai povesteasca si altele :)

    răspunde
  11. Rys

    hahaaahaha
    Ajung sa fiu un fan inrait al acestui prieten al tau Bax :))
    He`s funny

    răspunde
  12. Laur

    2005 … eu barman pe un vas de croaziera in Marea Caraibelor … prima zi din sejur (cea mai nenorocita). Dupa 6 ore cu ochii in soare la 40 de grade, se strica una dintre cele 2 usi de intrare in spa, la o distanta de maxim 3 metri fata de barul meu. S-a pus un afis de jumatate de metru patrat pe ea „PLEASE USE THE OTHER DOOR”, usa nr. 2 era la maxim 50 cm fata de prima. In primele 20 de minute cred ca am fost intrebat de 50 de ori de ce e usa inchisa, daca este spa-ul inchis, daca se deschide astazi, daca s-a mutat spa-ul, etc. Aveam alti 20 de insi in fata care imi cereau bauturi si care intrebau toate idiotenile din lume … „Aveti televiziune prin cablu pe vas?”, „Voi dormiti pe vapor?” si bineinteles ca se minunau de cat de frumoasa e viata noastra, tot timpul in croaziera. Am clacat si am inceput sa urlu „M…. vostri de idioti, cititi in …. mea afisul, ….. in …. de americani retardati” Dupa 5 secunde de liniste, am auzit „Ce limbaj aveti domnule barman” bineinteles in romana. Deja ma vedeam in aeroport, faza tare a fost ca doamna era in State de doar 3 ani si avea cam aceeasi parere despre inteligenta majoritatii pasagerilor din croaziere. A baut moka toata croaziera :)))

    răspunde
  13. aby
  14. Lavinia

    Deci.. .ma prapadesc de ras!!! (Ceea ce se intampla aproape de fiecare data cand te citesc) Pruncusorul meu doarme langa mine si era sa il trezesc…

    răspunde
  15. Ionut

    Citim in familie si ne-am spart de ras !!!!!Super tare !p.s. ai un har in a scrie(povestii) de abia stept sa vina seara sa pot citi singur !:)))

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.