Dă-i un [Listen in browser] dacă ești pe mobil. Altfel… vezi că-ți pornește automat.
Mă uit la oameni. Mă uit la noi.
Priviri piezișe, gânduri rapide, gesturi precipitate.
Accelerând. Constant accelerând.
Zeci de gânduri simultane, notes-uri mentale interpuse, probleme notate pe colțuri de minte în așteptarea unor rezolvări ce vor aduce alte probleme.
Accelerând. Constant accelerând.
Dacă am fi motoare… am fi tot timpul la turație maximă. Ne-ar sări pistoanele, s-ar duce dracului axa cu came, s-ar topi segmenții… așa că cineva ar reduce turația și ne-ar mai face reviziile, ar mai schimba uleiul, filtrele, bujiile.
Dar suntem oameni. Tot timpul la turație maximă. Și nouă ne sar pistoanele, ni se face bucăți axa cu came, ni se topesc segmenții… doar că la noi se numește infarct. Sau atac cerebral. Sau cancer. Dar nouă nu ne reduce nimeni turația.
A c c e l e r ă m. C o n s t a n t a c c e l e r ă m.
Pentru că noi, cei care ne avem în grijă, ne forjăm până când ni se oprește inima în piept sau ne pocnește vreun furtunel prin cap.
Acum ești pe o autostradă de trei benzi pe sens și-i dai tare, tare. Dar dacă vei continua așa vei ajunge mult prea repede la zona în care va avea doar două benzi pe sens. Apoi se va transforma în DN. Apoi în DJ. Și se va termina într-un forestier obosit și desfundat, plin de gropi de medicamente și șleauri de boli.
Sau, dacă-i tot dai așa tare… se poate termina benzina cu mult înainte să se termine drumul.
Unde te grăbești?
Nu frâna, dar dă-o pe a șasea. Și lasă-te să cobori în ture.
Lasă-te să încetinești.
Pune cruise-control la o viteză la care să vezi și ce e pe geam. Dă muzica mai tare. Zâmbește.
Căci drumul se termină mai repede decât crezi.
Apropo de drum… am făcut poza asta într-un moment când am pus totul pe hold și am plecat. La Norkapp. Dacă nu știi unde e… caută-l în Google Maps. O să-ți placă ideea… 🙂
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.