Azi am mirosit frica. Am palpat-o. Am vazut oamenii cum o privesc cu respect, cum vorbesc despre ea pe ocolite, cum incearca sa schimbe subiectul cand un curios, asa ca mine, vrea sa afle mai multe.
Am vazut gardurile. Intinse pe kilometri, inalte, cu beton de 3m in partea de jos, plasa si sarma ghimpata in partea de sus. Urate, hade, inaltate amenintator catre cer, separand ura de… frica.
Dar cred ca am nevoie de ceva timp ca sa sedimentez ideile, ca sa extrag ce-i mai interesant, sa evit sa folosesc cuvinte multe pentru idei putine.
Am fost la Ierusalim azi, la Zidul Plangerii, la mormantul Maicii Domnului, in Gradina de Maslini, am vazut… in sfarsit, cred c-am vizitat, asa, pe fuga, multe dintre locurile pe care doream sa le vad aici. Si-am scapat intreg… ceea ce-i inca un castig. Detaliez cand pot pune si pozele…
Vreau acasa, mi-e dor de-acasa, de cainele vecinilor si de masina mea. Mi-e dor de-ai mei, mi-e dor de voi… stiu, cred ca-i patetic, sunt plecat de 4 zile si ma vaiet ca Bonaparte in exil… dara asta mi-s, trag acasa.
Nu va mai acresc cu vremea, azi au fost aici 34 de grade, de Mediterana n-am avut timp dar cred ca maine ma razbun… acum ma duc la naneala, e aproape 02:30 si simt ca-mi lipesc fruntea de monitorul asta AOC (caci asa-l cheama)… noapte buna!
