L.E. – cand omul e prost nici macar inventarea lui dexonline.ro nu rezolva durerile… pentru cei doi fraieri literati care nu stiu ce inseamna “hodina” si-mi dau mailuri tembele…  adaug acum link-ul asta. Vezi, bai Batmane, ca esti prost-bordura?!

Cum facem imparteala intre munca si odihna? Ce ne spune daca am muncit prea mult sau daca o cam trandavim..?

In fiecare zi avem de facut o alegere in plus… cat trebuie sa “trag” astazi?

Pentru ca nu e vorba de datorie fata de tara, de sef, de profesor, de iubita sau iubit, datorie fata de parintii care sponsorizeaza… nu, aici vorbim de datoria fata de tine insuti. Pentru ca, inainte de a fi dator oricui altcineva, iti esti dator sau datoare tie.

Si atunci trebuie sa muncesti. Si apar intrebarile… cat sa muncesc, cum, cat de tare, cat de mult? Cat inseamna responsabilitate, cat inseamna “ca trebuie”, cat e din asta dorinta si cat e “impins de la spate”?

Poate ca nu ma fac destul de inteles, e sambata si e 06:40 dimineata… ce incerc sa spun este ca trebuie sa iti dai seama cat vrei de la viata…

Daca vrei putin, un blid de ciorba si o mana de barabule perpelite (mda, cartofi prajiti) atunci n-are nici un rost sa tragi ca nebunul sau ca nebuna. N-are rost sa te agiti in plus, sa-ti toci nervii, sa te omori cu dead-line-uri si 18 ore de munca pe zi, caci asta ar insemna ca frustrarile date de munca depusa ar depasi bucuriile vietii simple pe care ti-ai dori-o. Si ai sfarsi in a avea de toate, ma refer la cele materiale, dar ai avea o viata nefericita. Dar, in cazul in care te gandesti ca nu-ti trebuie mult pentru a-ti trai fericirea, sa nu te lasi frustrat cand vei vedea ca altii, care trag din greu, au lucrurile pe care tu ajungi sa ti le doresti.

In acelasi timp… daca iti doresti de toate, daca vrei sa ai o viata indestulata… trebuie sa tragi, nene! Sa iei toate suturile date de un sef exigent (sau cum o fi el), sa te trezesti la sase dimineata si sa te culci la miezul noptii, sa tragi de tine zi-de-zi, saptamana-de-saptamana, sa te chinui sa inveti tot timpul ceva nou, sa te perfectionezi… si, mai ales, sa le faci pe toate cu inima deschisa si fara a avea tendinta de a te vaita ca “Frate, uita-te si tu cat muncesc!“.

Oricum ar fi, cred ca au avantajul cei care-si fac acest calcul – Ce-mi doresc, multe sau putine? – cat mai devreme in viata. Pentru ca, de incepi devreme, ai timp sa le reglezi pe toate. Daca motai in pantofi si te trezesti la treizeci de ani ca inca nu ai calculele facute… mi-e ca nu mai poti schimba mare lucru (poate iti aduci aminte si de postul Decat sa muncesc pe 7 milioane…)

Si va zic si de unde mi-a venit ideea de a vori putin pe tema asta… am dat la Alex Mazilu de o poza. Poza n-are nume la el, mie mi-a inspirat “Hodina” si asa i-am spus si postului. M-am uitat la ea si m-am imaginat pe mine stand acolo, pe sezlongul ala (mda, chaize-longue-ul ala), nefacand mai-nimic, motaind cuminte si lasand soarele lenes de toamna sa-mi incalzeasca o moaca relaxata de om care… nu face nimic. Dar… eu am decis, pe la vreo 16 ani, ca vreau multe. Si de atunci trag. Si nici nu ma vait, nici nu ma lamentez cuiva, am ales si, cat timp avantajele date de zilele de munca ce incep la 6 dimineata si se termina la 12 noaptea depasesc frustrarile date de aceeasi stare de fapt, e bine, e foarte bine. Nu-mi permit sezlongul ala dar nici nu ma vait ca nu-l am.

TU? Unde ti-ai gasit echilibrul? In munca turbata, 6 zile pe saptamana si 14 ore pe zi sau… dorind putin / facand putine?