Aboneaza-te la RSS

Negru’ muta si castiga!

25 June 2010

Da, noi am castigat. In primul rand ma bucur pentru ca mi-am tinut promisiunile din campania electorala.

Am spus ca vom castiga si am facut-o.

Am spus ca in echipa asta sunt disponibile doua locuri catre China, si asa a fost.

Am spus din start “Pariaza pe negru” si cei care au facut-o… au castigat.

Acum… de ce scriu postul asta? In primul rand pentru a le multumi celor care au mers pe mana mea, pentru a-i felicita pe cei din echipa noastra care au primit premii, si, din nou, pentru a le mai multumi o data celor din echipa noastra care nu au fost alesi de sistemul automat pentru a primi premii.

M-au intrebat mai multi de ce am pus la bataie si locul meu pentru China… E simplu, pentru ca am vorbit cu Andreea ca mergem impreuna in China, atunci cand ne-om permite chestia asta, nu era cazul sa ma duc acum singur si de nebun.

Despre premiul celalalt, cel cu Londra… am fost deja si mi-am spus ca e mai bine sa las sansa altcuiva de data asta, cat despre celelalte premii mai mici… chiar m-am bucurat ca se va bucura cineva din echipa mea de ele.

Deci… cam asta a fost cu premiile, am invatat de mic ca hulpavul si nehamesitul nu sunt neni buni, si incerc sa nu fiu asa.

Despre concurenta…

Va zic sincer, ceilalti 4 muschetari ( DenisucaClickioeCostin si Chinezu) sunt oameni foarte misto, bloggeri pe care-i respect si in alte conditii m-as fi bucurat sa fi castigat oricare dintre ei (sau chiar toti la un loc). De data asta, insa, am promis ceva echipei mele si… asta a fost sa fie.

Apoi… am fost intrebat de ce am intrat mai tarziu in concurs… raspunsul e simplu: eu chiar am luat campania asta in serios. Chiar daca am pierdut timp, in jur de 10 zile de campanie, am vazut cu ce vine concurenta. Am riscat dar pentru ca ceilalti n-au venit cu ceva destul de strong, am recuperat venind cu un contraatac neasteptat.

Au fost adversari slabi? Nu, nici gand! Au gresit undeva? Cred ca au gresit putintel… n-au vrut indeajuns de mult sa castige. In rest… chapeau!

Am castigat ceva din concursul asta? Va spun sincer, nici macar un leu! Nici vreun avantaj, excursie sau… orice altceva. Dar… au castigat cei din echipa mea, ceea ce ma multumeste. Si, in plus… a fost fun! Nu?

Pe data viitoare!

Vezi, bre Piticule, ca n-ai ales bine? Eu ti-am spus, da’ tu… nimic, Barta-Barta!

Cum sa scriu? Sfat cuminte pentru bloggerii incepatori.

10 June 2010

(Din seria Sfaturi cuminti pentru bloggerii incepatori).

Blogging inseamna oameni, inseamna comunicare, inseamna dezbatere, informatie si enunt-raspuns. Inafara de cateva situatii aparte, orice iese din zona asta nu va creste, nu va ajunge sa aiba succes (asa cum il intelege majoritatea). De ce? Pentru ca, in momentul in care ai un blog… trebuie sa starnesti oamenii. Trebuie sa scrii in asa fel incat sa trezeasca in cel care citeste un sentiment, oricat de mic.

Multi se intreaba De ce X sau Y au succes. Desigur, pentru ca sunt vedete, spun unii, acolo unde este cazul. Desigur, pentru ca au inceput demult, spun altii. Sau pentru ca au prieteni influenti in .ro, suna alta acuza. Sau pentru ca fac spam, zic altii.

Desigur, putem lua si aceste raspunsuri ca fiind aplicabile in unele cazuri, dar partial. Pentru ca daca vei lua blogurile care au succes vei vedea ca temele abordate trezesc interesul, suscita la comentarii, starnesc opinii, zgandaresc cititorii in asa fel incat acestia comenteaza si apoi revin.

Multi au impresia ca blogging-ul este o mare scofala. Ei bine… nu este. Da, cere munca. Da, cere timp investit. Da, cere si cunostinte de limba romana, shi nu kinuiala kre se vb p mess sau prn alte lokuri. Dar inafara de astea… cere stiinta de a alege subiectele care ating oamenii.

Si aceasta stiinta in a aborda teme care sa-i faca pe cititori sa bage nasul mai des se poate perfecta in doua feluri:

- ori esti foarte sincer si scrii despre lucrurile care te misca pe tine (atragand alaturi de tine oameni care-ti seamana si care sunt interesati de aceleasi teme;

- ori esti un fin psiholog si poti calcula – independent de tine – care ar fi punctele de interes ale zilei / ale omului.

Bine, mai exista si varianta 3… scrii de-a valma despre imperecherea la ornitorinci, politica, sex si gatitul fasolei verzi si te rogi s-o nimeresti in cat mai multe cazuri. Dar asta creeaza prea mult lest si pana la urma se va fasai.

Vrei un exemplu? Corcoduse verzi. Un post foarte mic, simplu, cu o fotografie.

Cand au vazut umanii din .ro ca s-au adunat peste 70 de comentarii, cativa au sarit de fund in sus… “Ce, asta e blogging?! Pune o poza cu niste corcoduse si vin prostii si comenteaza! Altii scriu la greu, despre miscarile sociale si despre subiecte apasatoare si ala aduna comentarii cu… corcoduse verzi?! Halal!”.

Eh, vezi-tu, nu-i chiar asa… pentru ca aici eu am fost sigur ca cei din generatiile apropiate de a mea se vor bucura vazand poza aia. Stiam ca-si vor aduce aminte de copilarie, ca vor zambi, ca vor scrie ceva, orice… pentru ca e o coarda sensibila la care as fi vibrat si eu de-as fi vazut poza aia pe alt blog.

Cat despre posturile care trateaza miscarile sociale si subiectele apasatoare… tot respectul. Dar oamenii vor reactiona si vor vibra intotdeauna mult mai repede la un mic lucru care le gadila o amintire placuta, o senzatie cunoscuta sau o stare de care-si aduc aminte cu placere… decat la adevarate tratate. Asa suntem noi, oamenii… simtim inainte sa calculam.

Asta nu inteleg multi… ca blogging-ul nu e o mare scofala. Trebuie doar sa simti si sa ai curaj sa scrii (oricat de simplu sau de complicat, de tampit sau de destept va suna ceea ce vei scrie).

Raspuns

26 April 2010

Ma bucur ca postul Bloggerii mari a generat un val de reactii misto, asta era si ideea. Din cate am citit pe alte bloguri si in comentariile postului respectiv, marea majoritate, in covarsitoare parte, considera ca a-ti promova blogul punand link in clar in comentariile blogului altcuiva e lipsa de bun-simt, si asta ma bucura.

Apoi:

- daca omul spune “pus link in clar in comentariu” si cineva intelege prin asta completarea formularului cu cele 3 campuri (inclusiv adresa blogului comentatorului), atunci cineva-ul este usor prostut; cine este usor prostut isi da fiecare seama…

- daca eu spun bloggerii mari si cineva intelege ca eu ma dau mare blogger… i s-au impiedicat cei doi neuroni intre ei…

- daca vedeti ca sunt zeci de oameni care spun ca sa pui adresa blogului tau in clar in cadrul comentariului pe care il adaugi la postul altcuiva inseamna spam si tu faci in continuare asta…vei ramane in bratele lui akismet pana se inchide .ro-ul…

Una dintre opinii:

Succes in on-line.

28 March 2010

Pomeneam acum cateva zile despre succesul in on-line si de cum este masurat el. Si-acolo am pus, in mare, cam toate interpretarile posibile ale succesului in on-line.

E, astazi am participat ca speaker la workshop-ul Roblogfest si in timp ce dadeam din maini si din gura (spre disperarea lui Bobby) mi-a cazut o fisa. Care fisa n-am livrat-o pe loc ci am tinut-o pentru primenire si pentru refiltrare.

Ce vroiam sa spun: nu exista succes on-line ca atare. Ci succesul din on-line se masoara prin efectele sale din off-line.

Caci pana la urma asta e ideea. Daca eram entitati fizice cu o exclusiva viata cibernetica (recte Matrix) atunci totul se reducea la ce faceam in cadrul codului de programare folosit. Insa noi suntem organisme vii si cu orice oca am masura viata, pana la urma toate implicatiile vietii noastre se masoara cumva palpabil si fizic.

Deci… degeaba facem noi succesuri nemaivazute in on-line, daca acestea nu devin palpabile in off-line.

Roblogfest. Castigatori. Zambet. On-line. Bravo!

27 March 2010

Acum m-am intors de la festivitatea de premiere si de la petrecerea Roblogfest. Intai va spun varianta scurta: foarte misto!

Varianta lunga insa… cere timp si rabdare. In primul rand… m-ati intrebat mai multi in seara asta de ce nu a aparut cabral.ro pe nicaieri, nici la nominalizati, nici la castigatori…

E, atunci cand Bobby m-a sunat sa ma intrebe daca merg ca speaker la workshop-ul Roblogfest, i-am spus ca vin cu o singura conditie: sa vorbeasca cu Novac si sa ma scoata din toate votarile posibile si imposibile ale RBF. Ideea e simpla: ar fi fost bine sa raman in concurs? Nu, sub nici o forma. Nici pentru mine, si nici pentru blogosfera. Si va spun si de ce: eu sunt deja unde sunt, nici miezul, nici ultimul. La momentul asta eu incerc niste lucruri, vreau sa ajut, sa schimb, sa imping in fata ceea ce inteleg eu ca inseamna calitate in blogosfera, n-am alergat dupa premii niciodata.

Cu ce m-ar fi ajutat pe mine un premiu? Oricare dintre ele? Cu o fala in plus? Ca ma pomeneau ziarele ca fac succesuri? Apa plata…

Cu ce ii va ajuta pe cei care au castigat? Cu mult mai multe, in primul rand cu ocazia unui clean breakthrough, un spot de atentie care ii poate ridica foarte mult. Pentru ca spre deosebire de multe alte proiecte si evenimente de la noi, Roblogfest chiar reprezinta un cumul de oportunitati cum rar mai intalnesti. Asadar… mi se pare normal ca noi, babetele blogosferei, sa facem pasul asta in spate si sa ajutam noile tastaturi. Asa mi se pare normal. Asa a facut si Bobby, la fel a facut si Chinezu.

Bine, spre disperarea partenerilor am refuzat sa promovez  chiar si CeRecomand.ro astfel incat sa obtina voturi in plus. De ce am refuzat si asta? Pentru ca un proiect dovedeste ca a trecut pragul in momentul in care se descurca singur, fara ajutor din lateral. Poate ca CeRecomand.ro va creste si mai mult pana la urmatoarea editie si va avea mai multe sanse sa castige. Vom vedea…

Sa nu uit… la petrecerea din seara asta s-au intamplat doua premiere:

- a fost pentru prima data cand am vazut atata lume zambind in acelasi timp in Fratelli;

- a fost pentru prima data cand au fost prezenti in Fratelli atat de multi purtatori de ochelari de vedere (eu i-am uitat pe-ai mei). Concluzia o trageti voi.

Asadar… felicitari castigatorilor, organizatorilor si sponsorilor, bravos blogocearta!

Blogger prost, blogger destept, la priza 220v.

21 March 2010

Eu cred cu tarie ca in blogging nu poti face greseli. Si cred asta nu pentru ca toti am fi perfecti, ci pentru ca nu exista o reteta a succesului, mai ales ca succesul este cuantificat de catre fiecare scriitor asa cum simte. Eu vad succesul in blogging prin prisma raspunsului primit (ca numar de comentarii, zic), altul ca pozitie in Zelist sau in trafic.ro, altii ar putea vedea succesul in blogging ca numar de unici sau/si vizite, timp mediu petrecut pe blog, click/rate-ul pe bannere, bani castigati sau orice alt criteriu personal.

Si avand in vedere afirmatia de mai sus… cu atat mai mult consider total futile posturile care incrimineaza posturi. “Ia uite, X a scris nu-stiu-ce prostie, este inadmisibil!… Asa, a scris o prostie, din punctul tau de vedere. Asa, si? Si daca l-ai aratat tu cu degetul ai reusit… ce? Ai dat cu mamaliga-n ventilator, iti spun eu ce-ai reusit.

Vad bloggeri atinsi de boala “capra vecinului“. Scriu un post sau doua despre subiecte care-i vin in cap, apoi mai trantesc cate unul despre vecinul de IP, sa vada lumea ca – Vai, Gogule! -  ce ochi critic are el, si ca ce usor i se deranjeaza stomacul atunci cand citeste scrieri proaste.

Total neproductiv sistemul asta… o sa-mi spuneti ca intotdeauna scandalul vinde. Da, asa-i, sunt nevoit sa va dau dreptate. Dar va intreb: cui vinde? Carui public? Vrei publicul ala pe blog? Vrei comentarii de la el? Vrei halimaiul inutil generat de inca un scandal? Eu nu. Poate vrea domnul, sau doamna…

Am mai zis-o… nu exista scrieri proaste. Exista critici autosesizati. Exista bagari in seama. Exista barfe la colt de strada, uneori cu link catre respectivul barfit. Exista si o parte pozitiva, constructiva in toata treaba asta?

Nu cred.

A scris X o prostie. Sa fie sanatos, el are publicul lui, eu am publicul meu, traim amandoi sub acelasi soare si avem amandoi aproximativ 220v la prize. Vrei publicul lui? Scrie mai bine decat el. E simplu.

E dreptul meu!

16 February 2010

Stand “de vorba” prin comentarii la postul anterior (apropos, frumos fel de a dezbate s-a impamantenit pe-aci pe la noi), am vazut destul de des expresii de genul “e dreptul meu sa-mi spun parerea“, “constitutional mi se garanteaza libera exprimare“,  sau “am dreptul la replica“.

Mie mi se pare extrem de interesanta treaba asta, mai ales ca-mi place ca ocazional sa-mi vad viata de undeva din afara acestui trup desenat intru perfectiune excesiva…

(stai ca, de ras, mi-am pierdut sirul ideilor…)

Asa….. uite, vazuta dinafara, partea cu “e dreptul meu” mi se pare ca (in viata noastra de oameni muncitori) se rezuma la cateva chestii. De ex. am dreptul sa travesez pe verde. Si am dreptul sa-i cer parlamentarului socoteala pentru ce face. Am si dreptul sa-mi primesc banii la sfarsit de luna, pentru ca am muncit.

Dar atunci cand vine vorba de dreptul la replica… cu toate ca este garantat si teoretic neingradit… daca nu stii sa-l exprimi si sa-l sustii, devine futil. De ce? Pentru ca asa cum tu ai dreptul la replica, asa are si celalalt dreptul sa nu te asculte, sa-ti intoarca fundul sau sa-si exercite simultan si el dreptul de a-si exprima opinia. Si atunci… ce te faci? Ca iti exerciti dreptul la replica in fata unui fund intors ce se indeparteaza alene, sau in fata usii de la lift proaspat trantita-ti in fata.

Asa ca… inainte sa ne prevalam de lucruri trambitate de amendamentul 1, hai sa incercam (cel putin eu asta fac) sa construim un punct de vedere care, odata exprimat, sa fie si primit de ceilalti receptori, decodificat ca atare, ajungand astfel la nivelul deciziei individuale in a transa informatia emisa de noi in pro sau contra.

Caci altfel… latram in gol si degeaba!

Si inca ceva… am vazut ca foarte putini cu comentat pe partea aia cu “un blog nu inseamna democratie ci despotism luminat”. Caci, privind asa problema, pe bloguri nu mai functioneaza treaba aia cu “e dreptul meu sa ma exprim” (caci omul face la el pe wordpress ce vrea tastatura lui), si cu atat mai mult trebuie sa stii sa te exprimi in asa fel incat opinia ta sa fie citita si, mai mult, sa fie luata in seama.

Ce zici? A fost dreptul meu sa scriu postul asta. Dar oricare invitat pe aici are si el dreptul ca dupa doua fraze citite sa spuna “Da’ mai du-te, ba, la bulgari!” si sa inchida tab-ul cu cabral.ro. Si-atunci… cu ce m-a ajutat pe mine ca mi-am exprimat indubitabila si pretios-luminoasa opinie?

Cititor/comentator de bloguri nu egal utilizator de internet

15 February 2010

Am facut acum ceva vreme o clasificare a profilului comentatorilor de pe bloguri.

Intre timp lista aia a mai fost intregita de catre unii dintre bloggeri, care in gluma sau in serios au mai adaugat niste categorii de profile.

Insa… ce n-am luat noi in calcul a fost diferentierea in functie de genul de utilizare a netului, a celor care ajung si pe bloguri.

Si aici cred ca vorbim de doua categorii mari si late:

a) utilizatorii obisnuiti cu a citi si a comenta pe bloguri; acestia sunt cei care inteleg notiunea de blog, nu-i spun site personl si nu-i dau nici alte denumiri tembele, cunosc regulile jocului si actioneaza urmarindu-le.

Chiar si cand incalca aceste mici linii netrasate clar de catre nimeni, o fac stiind deja reactiile si comportamentele rezultate (cunosc relatia cauza-efect in cazul asta).

O parte buna au o linie clara, sunt ofensivi sau defensivi constant, au preferati si detestati, sunt relativ constanti.

Inteleg netul in buna parte, inteleg temele propuse pe bloguri si chiar daca gresesc pot sustine un dialog, de cele mai multe ori civilizat.

Atitudinea lor fata de internet, si mai ales fata de internetul romanesc este – de cele mai multe ori – constructiva, il inteleg din mai multe unghiuri de vedere si pot aduce de foarte multe ori plus-valoare.

b) utilizatorii de internet care ajung ocazional pe bloguri; ei au un comportament aparte, care sare in ochi in orice comentariu; sunt din topor, curtoazia este data disparuta inca de cand aplica repede informatiile in casutele “numele tau”, “adresa de e-mail” si “site-ul tau”, de cele mai multe ori n-au blog sau (sanse mici) au unul pe o platforma free, facut cu 35 de minute in urma, urmand sa-l abandoneze peste alte 35 (tot minute).

Nu inteleg notiunea de tema propusa de blogger si de cele mai multe ori sunt off topic, recunoscand asta de parca se asteapta sa fie ok daca specifica treaba asta.

Nu inteleg nici pe departe notiunea de “comentariu in pending” si atunci cand apasa butonul de “trimite” al comentariului si vede ca al lui comentariu nu apare pe “site” in secunda doi mai comenteaza tembel de inca 2-3 ori, enervandu-se teribil.

Parte din ei sunt comentatori pe site-uri de ziar, unde sunt obisnuiti cu lejeritatea data de lipsa interesului ziarului fata de comentarii, si unde au voie sa faca/scrie orice (caci oricum nu exista feed-back si raspuns, se cearta comentatorii de-acolo ca chiorii), principala distractie a unora fiind sa ocoleasca filtrele automate ale cuvintelor porcoase (unde exista).

Pe bloguri nu comenteaza decat arareori constructiv, au un ton normal foarte rar, aterizeaza pe bloguri dupa cautari pe google si bucuria lor nu este sa participe la discutie ci… sa spuna ceva, orice!

Categoria asta de comentatori percepe internetul ca pe ceva foarte friabil, periculos si ostil. Nu exista dorinta de incercare a unei intreprinderi in .ro, pentru ca utilizatorii de acest gen percep netul ca fiind foarte ostil datorita experientelor de care au avut parte pana in prezent.

——–

Din punctul de vedere al acestor doua categorii asa vad problema… si mai e ceva: de foarte multe ori, dupa ce un om care se implica in discutiile de pe bloguri, este tentat sau chiar ajunge sa isi faca un blog personal. In schimb, din categoria “b” se intampla foarte rar ca omul sa vrea sa-si expuna parerile, si sansele de a se supune comentariilor rautacioase (sau doar potrivnice) il fac sa abandoneze repede ideea.

Acum, poate cineva sa-mi spuna care sunt totusi cele cateva bloguri cunoscute unde comentariile arata clar ca sunt adaugate de oameni care n-au legatura cu blogurile, ci sunt mai aproape de mahalaua prezenta in zona de comentarii a ziarelor?

P.S. tot in zona asta intra si asemanarea blogurilor si site-urilor ziarelor cu sisteme de conducere ale tarilor din real-life: in timp ce blogurile sunt, in mare parte, variante ale despotismului luminat, celelalte sunt pure democratii salbatice ca cea in care traim si noi: toata lumea urla, are ceva de spus si exprimat, opiniile zboara nestingherite… si nimeni nu-i baga in seama.

Ai finalizat? Da… romaneste.

9 December 2009

Subtitlu: daca munca ta nu are o finalizare… nu-i treaba!

Un sofer de autobuz are de condus un Mercedes Citaro (de ex.) prin oras, de la cap la cap, o zi intreaga. Finalitatea? Nelu, Gelu, Cristina si Marian ajung la munca, acasa, sau unde vor ei…

Un gunoier se plimba prin oras, agatat de niste fiare din spatele masinii de gunoi si are de rasturnat tomberoane toata ziua. Finalitatea: noi, o gramada de suflete, nu ne luptam cu gandacii si sobolanii parte’n-parte, e relativ curat si nu pute.

Un redactor al unei reviste auto are de condus masini si de exprimat pareri despre ele. Mai mult, atunci cand face drive-teste comparative, el spune care-i mai buna. Finalitatea teoretica? Un neavizat ca mine stie care e tabla pe care ar trebui s-o cumpere.

Spun “finalitatea  teoretica” pentru ca in practica treaba sta total aiurea. “Scriu mai tarziu despre un drive-test comparativ aparut intr-o revista auto romaneasca, un test care… ca sa spun acum pe scurt, se termina de parca reprezentantii importatorilor celor doua masini (Toyota Rav 4 si Citroen C-Crosser) erau in spatele celor care au facut testul, cu tunuri, tancuri si elicoptere.

Pana atunci, de vreti sa intrati in atmosfera, asta este parerea mea despre mare parte a presei auto romanesti. Si, daca va intereseaza, parerea despre bloggerii care testeaza masini si publica testul pe blog.

L.E. Asa… am revenit! Nu ca am facut mare lucru prin revenirea asta, dar stiti cum e cu prostii… au idei putine. Dar fixe!

Spuneam mai sus: care este finalitatea unui drive-test comparativ intre doua masini? Un sfat care sa ajute un nepriceput, sau un indecis, sa aleaga una dintre ele.

Asa am zis si eu, si dupa destule comparative scrise ba in reviste (inclusiv Autoshow), ba fiind membru al garajul.ro, am vazut testul comparativ dintre Citroen C-Crosser si Toyota Rav4 in Autoshow (numarul aparut pe 3 decembrie) si mi-am spus “Hai sa vedem ce spun specialistii”…

Si am deschis la pagina 20 si… am citit. Tot. Si-am mai citit o data. Tot pe de-a’ntregul. Si tot clipeam des si incercam sa-mi dau seama de ce au facut cei doi redactori (Gabi Gogiu si Bogdan Pispiris) acest test. Pentru ca, daca stau sa ma gandesc, un test comparativ trebuie sa scoata un castigator. Pana la urma asta este finalitatea, nu? Sa-ti spuna specialistii care este masina mai buna.

Dupa un text lung, lipsit de “drive” dar si de “test” (si-asta e sigur, pentru ca stiu amandoua masinile si detaliile de care s-au agatat cei doi domni redactori sunt cele pe care le observi si in show-room), concluzia dansilor, deci partea care trebuia sa spuna “cumpara masina X, in detrimentul masinii Y pentru ca:”, suna asa. Citez: La final, Toyota Rav4 castiga acest test comparativ datorita pretului mai mic de achizitie, precum si a imaginii 4×4 a constructorului, dar si datorita faptului ca este urmasul de facto al celui care a inaugurat segmentul SUV compact.

Deci:

- cumpara Rav4 pentru ca e mai ieftin, spun redactorii. Pai, stai putin… versiunea de C-Crosser care a fost testata costa 32.261 (TTX), iar cea de Rav4 costa 33.510 euro (TTX). Recunosc, am lipsit de la scoala. Mult. Dar pana si eu stiu ca 32.000<33.000. Pai… cum facem?

- cumpara Rav4 pentru ca vine de la un constructor care o imagine 4×4, spun redactorii. Aaaa… mai stai putin, ca nu ma prind. “Y”-ul din Toyota e un diferential autoblocant, sau… cum? Pai cumpar un anume model pentru ca al lui constructor are o anume imagine?! Pentru asta era nevoie de un drive-test?! Deci nu comparam masini… comparam imagini. Am inteles… astept comparativul dintre Primera si Passat, ca sa castige Passat-ul, ca-i masina germana.

- cumpara Rav4 pentru ca este urmasul pionierului din clasa lui; as discuta daca este pionierul, dar subiectul este relativ, clasa asta are atatea nise incat… hai sa spunem ca este, ca sa terminam discutia. Deci, sa cumpar modelul asta pentru ca cel dinaintea lui a… stai, da’ acum stai de tot! Mai oameni buni, mai umanilor, noi comparam doua table din 2009, sau… ce?! Atunci sta in picioare si “dintre Seria 3 si Focus, e mai bun Fordul Focus, pentru ca Ford a fabricat prima masina de serie”, nu?

Bun, revenind la ideea principala, aceea a finalitatii… pot spune ca, dupa ce am citit articolul, imi dau seama ca e masaj la picior de lemn. Fara finalizare. Si-atunci toata povestea asta este inutila. SI ma oftica faptul ca, la un moment dat, un om care are de ales intre doua masini se va lasa influentat de un articol de genul asta, bazat pe imaginea de marca si pe predecesori.

Si, daca se intreaba cineva… da, am vorbit pentru ca mi-e fosta tabla, am avut Citroen C-Crosser, l-am dat da’ si-acum imi pare rau de el. Si, ca sa fie distractia completa, iau articolul si-l “demontez” in bucatele pe moncitroen.ro.

Pentru ca si anul asta, ca si anul trecut, la Raliul Sibiului (apropos, felicitari Sorin Itu!), masina oficiala a fost Citroen C-Crosser. Si banuiesc ca este total frustrant pentru P.R.-ul Citroen (nu-i asa, Laura Antonov?) sa vada ca masina care a deschis calea masinilor pregatite special de macadam pe toate probele speciale pierde un comparativ cu o alta din motive din astea… Si cred ca e si mai frustrant cand se gandeste ca pe acelasi traseu a incercat sa mearga si acel BMW X5, care-a cedat psihic si-a ramas in drum (facand de hAhAt toate articolele pozitive din presa de specialitate de la noi)… si-acum ma injura P.R.-ul BMW (nu-i asa, Nina Bratfalean? :D ).

Stiu, va uitati la articolul asta cu ochii crucis, caci de obicei discutam despre altele.

Despre dezbateri, blogosfera, idei si pareri

23 July 2009

Ce inseamna o dezbatere? Cu ce ajuta? Cu ce si cu cat duce mai departe? Cat e argumentatie si cat subiectivism?

Am crescut intr-o familie ciudata (pentru ca am vazut multe intrebari mai intime despre anii de inceput ai modestei vieti pe care am trait-o, o sa vin cu niste posturi mai intime. Nu stiu pe cati ii intereseaza dar macar celor care intreaba le pot raspunde asa). Si zic “familie ciudata” pentru ca libertatile s-au contopit cu constrangerile intr-un fel aparte.

Din familie, de mic, am plecat cu ideea ca dezbaterea este cea mai constructiva cale de dialog. La fel ca si expunerea de argumente pe care am facut-o, schimb-la-schimb cu DeMaio. Fiecare isi expune parerea. O argumenteaza, o sustine cu exemple, aclama si declama ce simte.

Nu e un monolog al unui profesor sters, nu se urla o parere si-apoi se inchid urechile ermetic. Se spune parerea clar si raspicat si se asculta contra-argumentele. Daca se asculta nu inseamna ca se si aproba, ca se schimba neaparat parerea unuia dintre “expozanti”. Inseamna ca cei care au ceva de zis, cand s-a lansat dezbaterea, pleaca de la premisa ca vor avea si ceva de ascultat. Nu de aprobat. Nu de acceptat.

In liceu am pornit un club de dezbateri. Nu eu, noi, copiii. Ne alegeam subiecte uneori tembele, alteori serioase, si le argumentam cum stiam noi mai bine. Din discutiile alea am avut cu totii de invatat. Dar numai in momentul in care ne-a fost clar ca argumentul suprem si decisiv al unuia poate insemna pentru altul doar un pasaj nesemnificativ.

La ce a ajutat dezbaterea asta cu DeMaio? Poate pentru multi n-a insemnat nimic, poate sunt chiar dezamagiti ca el nu mi-a spus “Bai boule!” si eu nu i-am intors-o pomenind ceva de… hAhAt. Si dezamagiti vor ramane, pentru ca, oricat de mult m-am opus ideilor lui, oricat de bine am incercat sa argumentez, nu m-am certat cu omul, nu s-a numit balacareala ci dezbatere. Si, din cum se vede prin monitorul meu, nici el nu a lasat in vreo secunda eleganta deoparte.

La ce a ajutat? Eu stiu la ce sper eu ca a ajutat… la ridicarea unei intrebari. Ii starpim sau acceptam ca exista si, fara sa-i incurajam… traim alaturi de ei.

Sau, mai bine zis… ne gandim ca merita starpiti sau ne gandim ca-si traieste fiecare viata asa cum isi doreste?

Mi-ar fi placut ca dezbaterea asta sa fie face 2 face, cu voce tare. Sunt sigur ca ar fi fost si mai spumoasa. Sunt sigur ca argumentatia era si mai apriga. Poate nu e timpul pierdut, totusi, sa punem pe picioare un grup de dezbateri live. Asa, intre noi, oameni normali ce au chef sa discute civilizat.

Unde se ajunge cu genul asta de dezbatere? Teoretic… nicaieri. Pentru ca nici eu nu-i voi putea schimba parerea lui Bogdan, nici el nu-mi va schimba mie punctul de vedere. Cu toate ca, la un moment dat, ascultand argumentele celuilalt, treci prin filtrul tau informatiile. Si n-ai cum sa eviti sa nu se agate de creier si de opinia ta macar cateva dintre ele.

In sfarsit, acestea fiind spuse eu pun punct. Va felicit pe cei care, cu toate ca avem pareri diametral opuse uneori, ati argumentat, v-ati expus parerea prin comentarii, ati putut discuta civilizat. Si cu toate ca s-a vorbit zilele astea de o problema chiar spinoasa, cu toate ca era evident ca spiritele sunt incinse si ca patosul e mare… a fost o treaba care s-a desfasurat intr-un mod civilizat. Sper ca din toata treaba asta sa fi reusit, daca nu noi, cei doi, macar voi prin comentarii, sa ridicam niste intrebari.

Intrebari ce-si vor primi raspunsul nu aici, nu acum, ci maine sau poimaine, cand veti avea timp sa rulati informatiile si sa va faceti o parere. A voastra. Oricare ar fi aia. Caci decat indecisi… mai bine adversari intr-o dezbatere frumoasa.



Pagina 1 din 1112345...Ultima »

2blog.ro/, 3ditorial, A DJ, a Star, A, blondele gandesc…, Ababei.net, aleka-rock-rose, Alinush.ro, All-you-want.net/, Anamaria Georgescu, ancaletea, Andrei Craciun, andrei400d, Angles, annein, aud-in-ceata.ro, bad0religion, Batandcampii, Berilac, blacksheepsound, blogatu’, Blogcudetoate, bloginiasi, BoBo, Bobocea, Bogdan Laslo’s Blog, Bogdan Nicolai, Bogdanel, boschetar, Cabinetuldetraduceri.ro, Caius, chatdechocolat, clavool, Coltuc.ro, Competitii, Coolest-concepts.net, cosminapacurar, Cristy2U, crizati, cybershamans, damage, Dan Santimbreanu, Dani-hellgaming, Dazz, denisuca.com, Densu-blog, Dojoblog, dumitrescuflorin, Dxn, Emi Gal, emulte.ro, Envi, eQuilibru, evergreenstory, fabricadecuvinte, fabw, Fanfotbal.org, Fant0ma, felixuca.ro, fln, Frank SF, Fredo and Pidjin, Funblog, Gabuzu.com, Go Travel – bilete de avion, Gospodini, Groapa cu prosti, Gudrulea, hainutecolorate, http://www.cyberculture.ro/blog, icente, incasha, Ioana Popescu, irina.cojo, Irinaindira, Iyli.wordpress.com/, Jimmy, K.ro, Kemell.k5.ro, Koreander, laomayer, Larry Mata, Laurentiu Elenaworld, laurentiu.elenaworld, Lica Andrei, lupalb, MaDaLiN, Mandu, Marius Tudor, Mazgalici, Mcgogoo, Mihai Jepan, mike.skullbox, Mondenii, Motociclist.com, mva-gossipless, mysquares, nenea Lars, Neo’s blog, Neuronu, Nicoleta Dragan, Niggeridinvisoi, niggeridinvisoi, Nosfer, oana mudura, Oana Sarmasan, Ocafeatare, octav.name, Omar, Ottoandozzy, Palconi Valentin, Pandutzu, Paulierco, Pauza de cafea, PauzaDeTigara, Photoshoparena.ro, Poeziiancacrasneanu, questioare, radovicescu, Radudumitrescu, RampaGe, Rap-auto, RaPeRbOy, razima, razvanpascu, Robintel, Robynstein, romanu-romanu, Sabotor, sadduletz, sGz, Shadow’s glade, sharkus, Sk8ing.ro, Smoking cool cat, soogard, SOULBLOG, Spititout.haipa.ro, Spxblog.ro, suceavanoastra, SueZ Blog, sugarfreemargarine, Sunt.bloggerul.ro, Swamp, Tainamotoc, TELELEU, Teniescu, tibanu20, trancer.us, tv-online, Tzanc Blog, uCmb, Under-the–bridge, vandalizeh, Varby.ro, Viatadehahat.net, Victoria Casian, vinca-vestea-neamt, Vipe’s blog, Vladinho, Z-i-g–z-a-g, Zapakitul, Zatz, ZaWorld, zdranganel, Ziska, zoz0,