cabral.ro

Ii povestesti planurile tale…

Am mai vorbit pe-aici despre vise si visuri. Eu am zis, voi ati zis, dar tot timpul am teoretizat si n-am vorbit pe curat. Ramanand putin pe partea teoretica… stim cu totii ca planurile initiale, sau chiar si cele on-the-go sunt niste trepte orientative pentru ce ne-am dori noi de la viata. Noi stim ca, de fapt, o parte din decizie este a noastra, o parte vine cadou.

Si-atunci de ce sa-ti faci planuri?! De ce sa-ti bati capul?! Te lasi frumusel dus de val, incolo si incoace, si la un moment dat se-aseaza viata asa cum, oricum, s-ar fi asezat.

Bine. Da’ daca nu e asa? Ce te faci? Daca te prinzi la un moment dat ca ai fi putut face ceva, ca ti-ai fi putut influenta destinul, ca ai fi putut face in asa fel incat sa ti se intample si ce vroiai tu?

Care-i varianta cea mai buna? Faci planuri (ce au sanse maricele sa fie incalcate), sau te lasi in voia sortii?

Eu va spun ce-am facut eu (nu ca m-as considera vreun exemplu): planuri. Nu multe, nu putine, dar le-am facut. Si am incercat sa le urmez. Si de fiecare data cand ceva s-a schimbat, mi-am modificat si eu visul, dar n-am uitat ce mi-am propus in trecut.

Eu vroiam sa ma fac sofer de ambulanta. Stiu, suna mai bine aviator, medic, presedinte… dar eu asta vroiam. Probabil ca daca iubeam mai mult scoala as fi vrut sa ma fac medic… dar avand plan-ansamblul in fata ca atare am calculat sansele si-am zis… salvez lumea, in felul meu! In timp mi s-au mai modificat asteptarile, dorintele, planurile… insa n-am uitat de soferul de ambulanta care zace in mine. In vara asta cred ca se va intampla…

Si pana la urma asta cred eu ca inseamna viata: sa-ti faci temele, sa-ti alegi un drum, si sa mergi pe el. Poate va intrebati ce m-a apucat sa vorbesc despre planuri, drumuri si linii de viata fix lunea asta, cand avem cu totii chef… deloc!

Tema este propusa de Ursus, care te invita pe www.drumultau.ro pentru a te lasa sa-ti arati visele intregii lumi (bine, cei care trec prin fata pe la Unirea si vad toate povestile proiectate pe mash-ul enorm de-acolo nu inseamna intreaga lume dar sunt, totusi, multi), si daca tot s-au pornit mai multi pe subiectul asta m-am gandit sa dezvolt si eu. Daca esti mai activ acolo, poti povesti si pe Facebook.

Intre timp… eu te provoc! Daca ai o poveste frumoasa, daca poti sa-ti descrii drumul tau printr-un comentariu la acest post,  in 200 de cuvinte (maxim, vorbaretilor!), eu te hidratez cu un picior de navete de Ursus la fel de inalt ca si tine! Conditii de participare la concurs: peste 18 ani si sub 2,5m inaltime!