Ce sunt parintii tai?
publicat @ 05 November 2010 in categoria > pentru copii
Taguri: > pentru copii, ajutor, Amalia Enache, HHC Romania, initiative misto, nevoie de ajutor, oameni buni, OAMENI MISTO, pentru oameni
Serios vorbind… ce meserii au? La mine e simplu, ma trag dintr-o mama obsedata de banci, sisteme bancare, instrumente bancare… v-ati prins, treburi cu banci si comert interior si exterior, si un tata profesor si antrenor emerit de arte martiale.
Parintii tai ce sunt?
Si aceeasi intrebare pusa de buna mea prietena Amalia Enache (da, si colega, da’ asta-i altceva):
MARIA
publicat @00:31 06 November 2010
mama – bucătăreasă
tata – pensionar
geno
publicat @00:37 06 November 2010
mama – profa
tata – medic
Diana
publicat @00:41 06 November 2010
Mama – contabila,dar nu mai lucreaza pentru ca are deja 50 de ani si nimeni nu mai vrea s-o angajeze. Nu conteaza ca are 30 de ani experienta in domeniu,daca nu e tanara. P.S. a fost inlocuita la fostul loc de munca,de o tanara,care habar n-avea de contabilitate.
Tata: sincer,nu stiu cu ce se ocupa tata,este multifunctional,face mai de toate,dar la fel, nici el nu are un job momentan si slabe sanse sa aibe in viitor.
Ionut P
publicat @22:28 06 November 2010
Diana, am eu nevoie de contabila
da-mi contactul tau pe mess: ionut.ionut
Ionut P
publicat @11:52 05 May 2011
mai pot da de tine cumva? am pierdut contactele din mess. mersi
veveritza
publicat @01:12 06 November 2010
Ce mult ma impresioneaza copilasii astia care au cui sa spuna mama si tata! Sunt fericita ca am onoarea de a fi mama a unui copil minunat!Nu conteaza ce meserii au parintii, importanta e misiunea de parinte, facuta cu pasiune pe tot parcursul vietii.
NICOLETA
publicat @05:24 06 November 2010
Da , si eu cred ca meseria parintilor este mai putin importanta , dar adevarata “meserie”a parintilor sunt copiii.Mi se pare a fi cea mai grea, dar si cea mai frumoasa meserie din lume.La tinerete suntem(noi,parintii)foarte ocupati si exista riscul neglijarii copiilor-aici ar trebui sa intervina bunicii.In schimb,ca bunici,timpul ne prmite sa facem “meserie”adevarata!Eu una abia astept,sper sa nu mai fie mult pana atunci! Si,am uitat,parinti sa fiti PRIETENI CU COPII VOSTRI!
Raluca Hippie
publicat @07:53 06 November 2010
Mama-profa de fizica
Tata-inginer fizician,lucreaza in cercetare
nicole
publicat @11:25 06 November 2010
parintii mei sunt targoveti
scorpio
publicat @19:06 06 November 2010
mama -a fost bucatareasa,acum pensionara
tata-a fost metrolog-acum pensionar.
ioana
publicat @21:28 07 November 2010
mama-contabila
tata(care a murit acum 4 ani) era lacatus mecanic:(
Iulian
publicat @11:37 08 November 2010
Mama – confectionera
Tata – strungar
Frumoasa campania Cabral;)
Poate ca ne vom implica si noi intr-o campanie sociala insa pana la anul, dam premiu un aparat foto. Succes tuturor
E.
publicat @15:17 08 November 2010
Mama – antreprenor
Tata – SRI
Sunt cei mai geniali parinti din lume!
laur
publicat @17:59 08 November 2010
mama…tata….sunt cei mai buni bunici din lume, asa zic copii mei despre ei…si cred ca asta conteaza enorm pt. ei, chiar simt ca nu au trait degeaba pana acum.
victorya
publicat @21:13 08 November 2010
mama mea e inger..are cea mai frumoasa meserie de a zbura!
Cristy
publicat @12:06 09 November 2010
E asa de greu sa spun ce sunt parintii mei!
Va intrebati de ce? Pentru ca avem multi … parinti.(Eu si sora mea) O avem pe mami, o femeie extraordinara profesoara de limba romana (mama noastra adevarata), o avem pe mama – bunica noastra (toata viata i-am spus mama)- pensionara o femeie nemapomenita cu extraodinar de mult bun simt cu o intelegere a vietii fanatstica (87 ani) si o am pe sora mamei un om hotarat si extrem de corect cu care pot sa discut absolut orice (inginer de meserie). Acestea sunt mamele mele. Le iubesc pe toate trei la fel de mult, dar pe bunica mea o ador pentru ca nu stiu cat ne va mai insoti prin viata si incerc sa profit cat mai mult de prezenta ei printre noi.
Acum trecem la tati. Nu am crescut cu tatal nostru adevarat (asa a fost sa fie). Dar, bunicul nostru a fost tatal nostru: m-a invatat sa dau buna-ziua, sa stau drept la masa, sa nu imi legan mainile pe langa corp ca si cand mi-as lua zborul cand merg si cel mai important … m-a invatat sa citesc si sa iubesc oamenii. M-a invatat sa merg la biblioteca si sa citesc tot ce imi cade in mana. Aveam amandoi fise la biblioteca si faceam schimb de carti. In felul asta aveam teancul mai mare pe noptiera. Apoi i-am avut pe toti unchii mei(fratii mamei)si pe unchiul meu-cumnatul mamei (cel mai greu mi-a fost sa primesc observatii de la el, pentru ca avea un mod aparte de a o face … o privire era sufienta de multe ori, imi venea sa intru in pamant). Unul ne invata sa ne bucuram de viata, altul sa nu stam cu coatele pe masa cand mancam, altul ne facea pusti din lemne ca sa ne jucam pac pac prin curte. Am o familie extraordinara, extrem de unita, care ne-a facut pe mine si pe sora mea sa nu simtim niciodata lipsa tatalui. Am avut o copilarie extraordinar de fericita pentru care trebuie sa le multumim tuturor. In concluzie eu cred ca parintii nostri (ai mei si ai surorii mele) sunt OAMENI. Aceasta este principala lor meserie si ocupatie.
Danny
publicat @17:26 09 November 2010
O admir foarte mult pe Amalia si astfel de initiative imi arata ca este o persoana cu suflet mare.
Vanesa
publicat @08:49 10 November 2010
Mama – invatatoare
Tata – profesor de sport
eu
publicat @12:03 10 November 2010
mama mea…..e ce-a mai buna mamica din lume, copilul meu o iubeste atat de mult incat ii spune mama nu bunica.
Amalia Enache
publicat @18:23 14 November 2010
Draga Cabral,
Tare mult ma bucur ca ai remarcat campania nostra si le-ai aratat-o specialilor tai cititori de pe blog. Si sufletul meu a mai zvacnit o data incantat, atunci cand am vazut ce frumos imi spui tu mie “prietena”.
PS Mama mea era secretara, tatal e profesor de sport. Si, parinti cu vocatie, da.
Multumesc
Ermina G.
publicat @14:36 22 November 2010
Buna Cabral,
Mama- menajer
Tata-Dulgher
EU-manager de magazin ,dar asta deoarece parintii mei au muncit din greu sa fac o facultate si cursuri in strainatate.
Din pacate , prea putini copii sunt norocosi sa aiba parinti ca ai mei.
Dar stiu sigur , putem face ceva, in fiecare zi , chiar si individual. Intotdeauna spunem cu o ” floare nu facem primavara” dar de ce sa nu fim noi acea floare?
Blogroll