Pe vremea mea chinezii vorbeau romaneste fluent. Si o vorbeau extrem de bine, numai ca nu prea injurau. Mi-aduc aminte ca ma uitam la Jackie Chan (caruia vecinii ii spuneau Ciki Cian) si ii admiram accentul neaos romanesc. Intr-adevar, era ciudat ca toti chinezii din film aveau aceeasi voce, si ca vocea se numea Irina Margareta Nistor, dar aveam sa inteleg abia mai incolo de ce…
Dar te apuci si citesti ceva istorie, si afli despre Hong Kong, despre Shanghai, despre colonizare… si iti faci niste idei. Si cand ajungi la ei (recte Shanghai, ca inca n-am ajuns in Hong Kong) si te astepti sa rupa macar o boaba intr-o limba straina care mai circula pe international. Eu vorbesc bine engleza, binisor franceza si italiana doar vorbit, Andreea vorbeste spaniola perfect (are studii si diploma care ii permit sa predea), engleza bine si germana binisor. Te astepti ca atunci cand iesim din tara impreuna (daca nu-mi pierde geanta cu sculele foto) sa reusim sa ne intelegem macar la nivel basic macar cu o parte dintre cei cu care ne intalnim.
In China… nada! Rien! Ciuciu! Canci! Zip! Nada! Nicht! Ia-ti-o incet cu vorbele si da tare din maini, poate te intelegi cu cineva…
La hotel ai noroc daca receptionerul are un vocabular mai mare de 30 de cuvinte (si cuvintele ti le spune oricum separat si dand sincron din maini de-ai putea jura ca incearca sa decoleze). La magazine pretul iti este comunicat prin tastatura unui calculator de masa, iar negocierea se face tot prin el (o sa va povestesc una misto cu negocierea). Problema este ca multi taximetristi nu stiu a citi decat chineza, degeaba le arati adresele gasite prin gogu.maps.
Ieri seara am cautat pe net o treaba gasita pe Tripadvisor: Zhujiajiao Ancient Water-Town. Zhujijajijijiao asta este oraselul supranumit Venetia Shanghaiului. Din poze arata tare bine, ne-am spus ca ar merita sa sacrificam cateva ore si sa dam o fuga pana acolo.
Tren nu e disponibil, metrou nici atat, sa ne ucida vreun taximetrist la bani am zis ca nu face… luam autobuzul! Mai dam o cotrobaiala pe net, gasim adresa statiei de autobuze (langa People’s Square, la intersectia dintre Pu’an Road si Jinling Road, zic) si o taiem incolo. Cand ajungem… autobuzele aratau toate asa:

Am zis ca nu-i nimic, ne-am uitat pe panou, care arata asa:

Aici a fost cu scurt-circuit. In care ne suim, bre, ca-s toate la fel! Scrie casuta-casuta-scaunel-lebada-casuta pe toate! Hai sa intrebam pe cineva…
Si-a inceput baletul! Deja nu mai incercam in engleza, le spuneam in romana!
- Bre, autobuzul pentru orasul cu apa multa (si dadeam din maini inchipuind apa), cu gondole (si dadeam din vasla imaginara, aratand ridicol unduind trotuarul), de unde pleaca?… si omul ridica din umeri si pleca mai incolo. [citeste mai mult]