Tineretea. Prietenii. Timpul trecut. Regretul. Incercari. Speranta. Uimirea.
publicat @ 22 February 2010 in categoria > (ne)revelatii
Pentru cei de varsta mea tineretea nu e nici departe, nici aproape. Au fost clipe frumoase, chiar daca nu indestulate, au fost momente care ne vor ramane mereu in amintire ca “acele clipe sincere, agitate si framantate de imaginatie, asteptari si sperante”. Nu am avut MTV, o aveam pe Dida Dragan urland cu privirea fixa si cu mainile contorsionate catre noi prin televizioarele alb-negru. Nu aveam Disney Channel, aveam Gala Desenului Animat, o data pe saptamana, sambata la 1, parca. Nu aveam Playstation, aveam tevi cu cornete. Nici Nirvana n-aveam, aveam vafe scofalcite cu gust de lapte praf.
Barbie?! Ha! Noi aveam colectii de capace de bere strivite drept sub rotile tramvaielor, colectii de surprize Turbo, timbre si colite stampilate si nestampilate (astea din urma erau smecherele)…
Prietenii erau alesi pentru tampeniile care puteau fi facute impreuna. Unii aveau masinute de fier (preferatele mele!), altii aveau minge de fotbal din piele (eu n-am trecut de aia de 35 de lei), biclele noastre, Pegas Modern (care te dadea cu cracii pe spate daca nu erai atent) sau Pegas Practic ne erau mijloace de transport spre si dinspre parcurile de unde mergeam la furat de corcoduse verzi.
La timpul trecut, asa ne raportam acelor vremuri si simtim, cum altfel, ca au fost secunde ce nu se vor mai intoarce, orice-am face. Nu suntem destul de batrani incat sa devenim nostalgici, dar nici destul de tineri incat sa privim prezentul ca timpul nostru.
Regretul exista, si nu se refera numai la ce-am avut sau la ce-am facut atunci ci… si la prieteni. Caci viata ne-a transformat, ritmul s-a schimbat si noi am invatat, nu-i asa, sa tropaim in ritm cu el, traim in viteza SRL-urilor lui 2010, rupem mailurile si ne enervam cand nu merge internet-banking-ul. Regretam ca nu i-am tinut aproape, ca nu ne-am tinut aproape intre noi, si asta mai ales cand ne intalnim accidental cu unul sau cu celalalt, mai aflam de cate unul dintre noi care a murit, de altul care a emigrat, de copiii veniti intre timp si… de probleme.
Incercari sunt… ne ia cateodata avantul si incercam sa-i strangem pe toti. Dar rareori ne iese… Mario e inca suparat ca am uitat sa trec pe la ei si stau, si el si Marina, cu carpele alea degeaba (scuzati-ma, bai!), Dick s-a insurat si are copil si n-are timp sa se rupa, Gulie si Anto sunt si ei cu treaba, cu Rata si cu Mary m-am intalnit din greseala prin MisterBricolaj si am uitat sa schimbam numerele de telefon, cu Zyx (Larry Mata) iar nu-i timp sa ma vad, eu cu filmarile – el cu Moft-ul lui, cu fetele din gasca nu m-am vazut de-o eternitate, Bogdan e acum in board-ul BRD (ba nu, stai, acum e in board-ul de la Transilvania sau nu mai stiu care banca – vezi, nici macar asta nu stiu!)… o sa mai incercam sa ne vedem, sa radem, sa ne-aducem aminte de cum mancam gogosi cu ketch-up pe plaja la Stegulete (Neptun, alte vremuri…).
Speranta exista si ea… poate ne facem timp, poate ne organizam, poate… cine stie, cumva, candva, reusim sa ne vedem cu totii, sa ne-aducem aminte de cum strangeam banii de cheta pentru nas, caci altfel ne dadea jos din tren la Cernavoda…
Uimirea vine atunci cand ne revedem, asa cum eram atunci… si radem, si mai radem putin, si-apoi ne intristam caci ne e dor…
Apropos: de cat timp nu ti-ai mai vazut prietenii din copilarie, din adolescenta?
Later edit: ATENTIE: vorbesc cu Larry (ZYX-ul) si organizam o revedere cu cei din Berceni, cu copilaria noastra. La Moft, undeva pe saptamanile viitoare. Care stii ca am crescut impreuna, ca ne-am pierdut timpul pe la Bancute, sau pe Principala, sau prin Preoteasa, prin Romana sau prin alte parti… vechea gasca, hai cu adunarea! Dupa ce hotarasc cu “ala cu markerul” cum are localul liber… anunt pe blog! Uff… oare ce-am asteptat pana acum?!
Hahaleru'
publicat @21:31 22 February 2010
Amintiri din copilarie… Tu erai o pata de culoare printre pustani, numai zic ca radeai cu gura pana la urechi
Pingback: Luni « Gabriela Savitsky
silavaracald
publicat @21:48 22 February 2010
Nu doar pata de culoare, ci şi sosia lui Pele, tânăr. Ai vrea să te întorci în acei ani? Nu cu mintea de adult, evident!
Catalina
publicat @22:02 22 February 2010
… si uite asa ma apuca iarasi plansu` ca peste cateva luni o sa termin liceul si nu-mi voi mai vedea colegii si prietenii la fel de des…
)
(si acum sa revenim la teme si exercitii…
karmapolice
publicat @22:16 22 February 2010
nu te lua de DIDA DRAGAN, my precious, singura urma de rock de la tevereul comunist
Monica
publicat @23:15 22 February 2010
Da nu era de rau dragutza mea ,deci chiar nu zicea de rau ….era o urma de nostalgie ….C’mon ….
mumitza_padurii
publicat @22:48 22 February 2010
adesea ma gandesc la asta… am avut o copilarie minunata, caci a fost ferita de accidente si alte greutati, dar pe atunci nu am stiut sa apreciez asta. credeam ca orice s-ar intampla, pot indrepta lucrurile. de curand am invatat insa ca nu pot da timpul inapoi, ci cel mult sa imi vad amintirile in alta lumina. iar prietenii, cei adevarati, au ramas inca rezonabil de aproape.
teresa
publicat @22:55 22 February 2010
so..fara sa citesc inainte postul tau m-a apucat si pi mini sa intreb ce-i cu asteptarea asta, de ce lancezim atat pana sa ne miscam fundurile spre ceva ce vrem sa facem…
cat despre copilarie…ehheee, unde-s acu tancii care sa ma scoale bosoroaga fiind din somnul de dupa-amiaza cu tipetele lor de la “tarile” si alte de astea de nu le mai tin minte nici macar numele…
mi-am amintit azi macar de tineretea dintai daca nu de copilarie, cand ne ingramadeam intr-o masina sa merem sambata in vreo pizerie…
s-a schimbat lumea, si nu in bine!
mi-e dor de copiii de pe vremuri!
Burishe
publicat @23:11 22 February 2010
E trist,dar nu putem tine legatura cu toti,uitam,nu mai avem timp,eu si prietenele mele zicem ca o sa ne vedem si dupa liceu,dar stim ca nu e asa,fiecare perioada are prietenii ei,iar daca reusesti sa-i pastrezi esti norocos.
shegs
publicat @23:21 22 February 2010
fara suparare dar pozele alb negru nu te avantajeaza
moti nadia
publicat @23:30 22 February 2010
Ma bucur enorm cand ma gandesc la copilaria fericita pe care am avut-o.Ce vremuri!!!Am o fetita de aproape 5 ani si deja se joaca pe internet(nu mult ca nu ii dau voie),se uita la dvd -uri cu oraselul lenes si asa mai departe.Imi aduc aminte de vacantele petrecute la bunici, era o veselie cand ne intalneam toti prietenii ,ieseam pe geam dupa ce adormeau bunicii si steteam pana dimineata iar a doua zi se intrebau de ce suntem obosite(eu si soramea) cand ne culcaseram la 10(asa era stingerea in vacanta).Nu cred ca vor mai fi asa zile fericite!!! Dar asta este , lumea se schimba, stiinta evolueaza si noi imbatranim!!!
Adrian
publicat @23:45 22 February 2010
Mare dreptate:) de un milion de ani n am mai vorbit cu colegii de generala. Acum si colegii de liceu se indeparteaza ne mai vedem la revelion si la un vin fiert de craciun si cine stie un 1 mai pentru nemofturosi la cort intr o padure oarecare sau poate vara la un spritz pe terase vara.
mdm_x
publicat @23:51 22 February 2010
unii dintre noi ”a fost ” mai norocosi domne .Au avut tramvaie si sinele aferente.Eu n-am avut decat o gara veche pe unde treceau marfarele spre si dinspre combinat.
Anul viitor ar trebui o intalnire de 10 ani ( de la liceu ) ,iar gasca de prieteni mai din copilarie …ce sa zic pe unii ii vad cam de 2-3 ori pe an ..pe unii mai rar .Dintr-un oras mic muncitoresc fara prea multe oportunitati ptr viitor ..ne-am cam imprastiat fiecare pe unde …..
… ma mai apuca nostalgia si ma pun pe telefoane … e tare frumos cand am si cu cine sa depan amintiri .
alex.dumitrascu
publicat @00:05 23 February 2010
Ne-am scos. BNR a emis o noua bancnota care rezolva elegant si eficient toate chestiile, deficitul, recesiunea, plata pensiilor si salariilor, inclusiv a celor “nesimtite”. Nu e gluma:
http://financiar-imobiliar.guvernarea.ro/forum/viewtopic.php?t=732
Anishka
publicat @01:08 23 February 2010
asa m-au napadit niste amintiri de frumoase…si acum am colectia de la cauciucata aia de guma turbo
cu foarte putini prieteni din copilarie mai tin legatura…fiecare a apucat pe drumul sau si ne-am pierdut…dar amintirile raman…
Stef
publicat @01:41 23 February 2010
Am cum sa iti trimit un mesaj privat? mersi.
Stef
publicat @01:42 23 February 2010
Mda,daca ma uitam putin mai sus vedeam ce caut la contact
)
Nicky
publicat @02:04 23 February 2010
Eu incerc de o luna sa organizez o intalnire cu fostii colegi din liceu(si am terminat de doar un an:))si nu reusesc…tare ocupatii suntem noi astia de nici 20 de ani…
Asa ca…imi doresc pt tine din suflet sa-i revezi pentru ca lucrurile astea mici inseamna mult!
Rememorari placute:D
Mya
publicat @02:14 23 February 2010
Am intrat sa recitesc ce ai postat si abia acum am vazut poza
Cred ca cei care au fost in clasa cu tine sunt norocosi ca au avut un asa coleg! Probabil aveti multe amintiri frumoase impreuna..si sunt convinsa ca intalnirea voasta o sa fie spumoasa! have fuuuun! xoxo
Renata
publicat @02:57 23 February 2010
Foarte frumos scris! M-a pus pe gandit… Eu nu am parte de asa tinerete/copilarie cum ai avut tu(ce urat e sa vorbesc la pertu, de parca am avea aceasi varsta:|) sau parintii mei. Desi ati avut putine, v-ati distrat si ati trait viata mai frumos decat noi, astia care avem de toate si nu stim ce sa facem cu ele.
Mi-as dori ca la cei 14 ani ai mei, sa nu ma gandesc la cum o sa fac rost de bani pe viitor, sau cum sa ma fac placuta la scoala, sau cum sa nu par penibilia/tocilara cand discut despre o carte citita, sau…, sau…
Mi-ar placea sa iau viata asa cum este, sa copilaresc pana la 16 ani si nimeni sa nu comenteze cu nimic.
Da’, cum zic… 2010 nu e la fel ca 1980…
P.S.: si ai mei au copilarit in Berceni! (ca si mine de altfel)
P.P.S.: la fel de dragut erai si-n tineretile tale! :”>
silviu
publicat @09:48 23 February 2010
Gala desenului era duminica, sambata era zi de scoala,remeber?
klaude
publicat @12:06 24 February 2010
Sambata era ‘La Sfarsit de Saptamana’; Duminica era ‘Album Duminical’. Ambele aveau Gala Desenului Animat in ele. Eu asa imi amintesc.
Stirivedete
publicat @09:54 23 February 2010
ooooooooo ce vremuri , ce timpuri, acuma totul s-a “stricat”. Tin mite ca atunci cand trebuia sa iesi cu o fata ….aveai mult de “munca” si seara trebuia sa o duci acasa la ora 10…acuma….e mult mai “usor”. In acele vremuri totul era sa pui suflet …acuma trebe sa ai bani , o masina si…sa fi “tare”.
Stirivedete
publicat @09:55 23 February 2010
nu exista atunci sau chiar daca exista noi nu stiam de droguri…acuma le gasesti la fiecare colt , si culmea se si legalizeaza.
bored
publicat @23:03 23 February 2010
drogurile exista decand lumea vipule. mancarea, alcoolul, tutunul, circul (TELEVIZORUL), frica, URA etc.
dar de cat sa incerci sa ne “convertesti” nu te duci mai bine inapoi la filmuletele tale cu tzatze si bronz artificial, nu imi MAI sta in fire sa vorbesc asa dar daca ar fi un fat-midget prin zona sigur ti-ar zice marsh la kakat!!!
si desi nu intelegi, noi tot te iubim.
ca in melodia TIMPURI NOI.
Toto
publicat @11:46 23 February 2010
Cabral am văzut că mai pui cate o melodie la anumite posturi,uite aici recomandare http://www.youtube.com/watch?v=KXay0d8XDgc sigur o sa te impresioneze.
bored
publicat @23:06 23 February 2010
toto dragule, cum necum am crescut. important e ce facem acum cand suntem MARI.
bored
publicat @23:08 23 February 2010
si inca o chestie, daca ai un video interesant nu mai veni la dr parnassus sa te ajute el, nu stii de ce are o mie de ani? pt ca a facut un contract. incearca sa spui TU celor din jur ce ai vazut si inteles.
peace
Pingback: top Zelist | urban
Sfantu` Simon
publicat @12:27 23 February 2010
Super tare frate!… Cum, CE ?!? Tipa din varf de tot, Angelina Jolie, tata (in tinerete, bine si cu mana prinsa-n usa, grimasa aia de pe fata o ajuta), super tare, nu stiam ca ai facut liceul la Hollywood. You lucky …mfgrfm
Liana Morar
publicat @13:58 23 February 2010
Am avut un coleg de liceu(la Arad), cu 2 ani mai mic, era singurul de culoare din scoala. La inceput ni se patrea ciudat, dar mai apoi a fost rasfatatul tuturor, toti vroiau sa-l aiba de prieten.
Nu stiu cum au fost ceilalti cu tine, oare la fel?
Ana
publicat @14:58 23 February 2010
Furatul de corcoduse si mere verzi din curtea spitalului cu cainii pe urme era pasiunea noastra. Si faceam niste burti, ca ne bagam tricourile in pantaloni ca sa ne facem un fel de traistuta pentru a culege cat mai multe, le bagam in san=))Ce frumos era si ce bataie luam daca ne prindea paznicul=))
Ana
publicat @15:03 23 February 2010
Aaaaa am uitat de “citronada” la pliculet pe care o mancam direct asa, nedizolvata in apa, si de cofetaria cu ditamai peretele de lemn acolo unde plateai, nu stiu cum se numea dar ma ridicam in maini ca sa spun ce vreau, si guma aia de banane, si jucam jocuri cretine si veneam acasa cu genunchii rupti….gata ca ocup tot spatiul
Liana Morar
publicat @15:31 23 February 2010
@Ana
,,si Oranjada, nu?
Din plic verde cu un pahar cu suc portocaliu si pai desenat pe el.
Vertigo
publicat @16:13 23 February 2010
Pe 19.02 am facut reuninunea de 15 ani cu colegii din liceu…A fost de exceptie!
)
Judy
publicat @17:07 23 February 2010
Zambitor ca intotdeauna;) eu abia la 23 de ani am invatzat sa zambesc…:)
bored
publicat @23:56 23 February 2010
multumim
Blogroll