[da play si citeste]
Am crezut in iubire de la inceput. Am cautat-o, am intins mainile in cel mai adanc intuneric sperand s-o gasesc, nu am stat nicioadata, nu m-am complacut, am stiu ca este acolo undeva, am cotrobait, nu m-am dat batut, am fost singur dar am preferat singuratatea unui desert al sentimentelor.
In ziua de azi nu mai vorbeste nimeni de iubire, de dragoste… e urat, e lame, e atat de not culeanu sa vorbesti de sentimente, sa vorbesti de dorinta de a te abandona celui pe care-l iubesti, sa afirmi ca iubesti, ca ai face pentru iubitul sau iubita ta orice si oricum…
So un-cool, ca de obicei, eu va spun ca am ajuns sa cred in dragoste la cei 31 de ani mai mult decat am crezut vreodata. Cred in puterea ei, cred in sentimentul ala de plutire peste toti si toate, cred in lacrima aia care curge atunci cand un cuvant sau o mangaiere face ca intreaga lume sa fie undeva departe, cred in unghiile alea infipte in carne cand ea te strange in brate si te sufoca pe tine si se sufoca si pe ea cand nu mai vrea sa dea drumul, cand lasa tot pentru tine, cand lasi tot pentru ea, cand pur si simplu nu mai exista nimic pe lumea asta care te-ar putea face mai fericit.
De ce-i este rusine barbatului din 2008 sa recunoasca, sa-si recunoasca si lui ca iubeste? De ce-i este atat de greu femeii din 2008 sa accepte, sa-si accepte ca fara el toate par fade, de un grej urat, insipide, inodore si incolore? De ce?
De ce e rusine sa iubesti? De ce e rusine sa-ti fie dor de el sau de ea? De ce ne ascundem cand scriem un sms interminabil pentru ea sau pentru el, de ce ne vine greu sa raspundem “si eu te iubesc!” cand avem si alte urechi care asculta?
E asa rau sa iubesti?
Tu iubesti?
Hm, am senzatia ca daca esti tu insuti, cu trairile frumoase pe care le ai, la un moment dat- fie si persoana care ti-a dat de inteles ca e acolo, ca e cu tine, in tine, iti va rade in fata ca esti ciudat, nebun etc.
Am vazut f multe cazuri de acest gen si am si trait-o pe pielea mea.
Si atunci cum sa mai crezi in dragoste? Cum sa mai crezi ca poti avea incredere fara de maine, iar intreaga ta lume sa fie data peste cap?
Da, azi dezamagire, maine de la capat acordand sanse egale, tratand oamenii corect…
Te intrebi insa: pe tine cine te trateaza corect? Cine si cand te va alinta si te va iubi asa cum meriti ?
http://iyli.wordpress.com/2008/11/11/tu-stii-cine-esti/
Wise men say, only fools rush in.
Da iubesc un om minunat asa cum nu am mai iubit pana acum…dar din pacate nu e reciproc, cel putin deocamdata…insa sunt dispusa sa risc totul pentru ceea ce simt…Pentru o clipa de fericire cred ca merita sa suferi oricat…so nu ma pot da batuta, desi multa lume imi zice ca poate e mai bine sa o fac… ma ghidez dupa versurile celor de la Voltaj: Lasa lumea sa zica ce-o vrea/N-o mai crede asculta-ti inima….e atat de frumos sa iubesti…
E esential sa iubesti. Astazi lumea e intoarsa pe dos. Uratul in vede frumos si frumosul urat. Efectul bulgarelui de zapada care se face tot mai mare cand se rostogoleste la vale. Tot mai multi tineri se prostesc de cap, si nu mai cauta a iubi, ci a se folosi de celalalt, si cei care cu adevarat vor sa iubeasca sunt ironizati si pusi la colt incat sa le fie rusine ca nu sunt ca ceilalti. Sa iti fie rusine ca iubesti, sau ca tu vrei sa iubesti. Sa maschezi totul, ca nimeni sa nu stie ca tu ai sentimente..asa a evoluat lumea. Daca sunt unii care atunci cand va luati ramas bun, te saluta cu “sa fi iubit” , eu vin si spun nu! Se zice “sa iubesti!” , pentru ca oricine poate sa fie iubit, caci nu depinde de el, nu trebuie sa faca nimic ca sa fie iubit, mai greu e sa iubesti. De ce sa fim iubiti daca noi nu stim sa iubim? ‘au nu e datoria noastra intai si intai sa iubim? fara sa cerem nimic in schimb…iubeste si fa ce vrei !!
toti vrem iubire eterna numai ca nici unul nu o oferim, sau poate prea putini. eu zic sa iei ceea ce ti se daruieste si sa fii fericit ca s-a intamplat. o sa mai ai parte de lucruri frumoase.
eu consider ca e bine sa treci prin toate etapele vietii deci evident si sa iubesti
ooooo daaaaa iubesc cum nu am mai iubit niciodata si poate altii mi-ar spune ca sunt inca tanara si o sa am timp sa iubesc poate si mai mult decat o fac acum. nu zic ca nu…de fapt, cu fiecare zi, parca il iubesc mai mult… uneori ma intreb daca se poate mai mult… si… descopar ca da… iubesc si sunt iubita. si ma crede cineva sau nu, ii multumesc Domnului ca mi l-a scos in cale si ca mi-a dat posibilitatea sa traiesc sentimentele astea… poate suna a cliseu…dar nu e. chiar asta fac si sunt fericita. noi suntem in Italia acum:(( si conditiile in care traim nu sunt tocmai cele mai bune.oricum e mai rau decat in Rom. nu avem aragaz ci doar o plita electrica, nu masina de spalat rufe si multe altele. dar nu conteaza.. suntem impreuna si yo zic ca asta conteaza… as fi fericita cu el chiar daca m-ar duce si la capatul Pamantului… pentru ca IUBESC
Multi inainte! (ani de’ai tai si ani de iubire)
si DA, iubesc…si DA…park simt o retinere sa spun “te iubesc” in public…inexplicabil…dar rusinos
Povesteam acum ceva timp unui prieten despre noua mea idila. Evident – mi-era frica sa n-o patesc din nou. Ca de obicei el avea o poveste complicata – DAR – eram dispusa, CA DE OBICEI sa plonjez cu capul inainte. Si ce imi spune prietenul asta al meu, ca replica la panoplia de temeri pe care tocmai o varsasem pe masa: “esti in stare sa iubesti pe cineva fara sa ceri nimic inapoi? chestia e ca cu asta nu poate sa lupte nimeni”. mm. taugh one…
Mi-am luat-o atunci, ca doar n-aveam temeri degeaba. Dar chestia asta, discutia asta in sine mi-a ramas cumva in cap.
Stii, eu sunt unul dintre aia carora nu le e frica sa recunoasca
Pentru ca doare atunci cand tu iti recunosti iubirea si celalalt se simte magulit, sigur pe el si atat sau, mai rau, isi bate joc. E de ajuns o singura experienta de acest gen ca sa renunti la ideea de a recunoaste un sentiment – nu din rusine ci din teama. Si nu cred sa fie putini cei care au trecut prin situatii de acest gen.
da..interesant articol.am o relatie de aproape 7 ani,de 2 ani sunt casatorita cu el.a fost primul si singurul barbat din viata mea.l-am iubit la nebunie la inceput dar cu timpul a intervenit monotonia.nu l-am inselat niciodata si nici nu am avut intentia.incerc pe cat posibil sa fac sa fie cum a fost odata…si asa cum a spus lory din it,ma complac poate in situatia asta,in siguranta care mi-o ofera relatia cu el si tot ce implica o casnicie.visez la iubirea aia care iti taie respiratia,la momentele cand nu mai stii daca vii sau pleci si imi e frica.imi e frica de schimbare,imi e frica de mine,cum voi fi eu cu un alt barbat…stiu ca am multe de oferit,sunt o femeie pasionala si din pacate imi sunt limitate pasiunile(poate si din cauza asta ne-am indepartat atat unul de altul.stiu ca nu mai suntem pe vremurile in care traiai stigmatizata daca ai avea curajul a iei viatza in piept si sa fii o femeie divortata si independenta…dar daca nu o sa gasesc iubirea niciodata?sau daca o sa o intalnesc si poate cu timpul devin asa de cinica ca nici nu o sa imi dau seama?sper sa am curajul pt tot cand va venii vremea si mai ales sa am curajul sa pun punct atunci cand chiar nu va mai merge.va pup si aveti grija
eu nu iubesc dar mi-e dor de sentimentul asta
Da, il iubesc, ma iubeste. Avem o familie frumoasa, doi copii minunati.
Cand pleaca de-acasa, in delegatii, imi place sa-i ascund in bagaj biletele. I-as spune in fiecare moment cat de mult il iubesc. Ne spunem destul de des asta. Avem 10 ani de iubire si imi doresc inca 50.
… o iubesc … o stie … nu-i pasa …
O iubesc atat de mult incat as muri pt ea. Si ea la fel. E ceva ce nu voi mai simtiti ever pentru cineva , e aceea persoana pentru care oricand , oriunde, chiar daca nu am fi impreuna, as lasa totul in momentul in care m-ar suna, as abandona absolut tot , ca sa fiu cu ea. E genul de iubirea nebuneasca , ireala, dar care mi se itnampla si sint f fericit din cauza asta. La noi problema e, ca banii ne despart. Si nu din cauza mea sau a ei, ci din cauza parintiilor ei. O iubire imposibila…frumoasa , dar care ar putea muri din cauza unor oameni…care… nu pot..nu vreau sa continui…doare…dar macar ea e acolo…si stiu ca ma iubeste la fel cum o iubesc si eu….. asta ma face sa merg inainte..mai mult taras…dar inainte…
@Maria Magdalena – am citit la un alt post de mai jos Despartirea ca te-ai casatorit cu doar o saptamana in urma. Ziceai ca nu din prea multa dragoste, ci din respect. Respect si eu asta? Dar cu ce sunt femeile main putin vinovate decat barbatii care le folosesc? Eu spun ca sunt la fel de vinovate, daca nu chiar mai vinovate, ca sa zic asa, ca isi permit ele lor insele sa fie tratate asa. Parerea mea este ca barbatul intotdeauna va folosi ce are nevoie (pentru schimbul de hormoni zic) atata timp CAT I SE PERMITE!
Mi-ar parea rau sa cred ca te-ai casatorit cu barbatul pe care l-ai ales de sot, sedusa si abandonata fiind de un altul…
@Ontopi – eu iubesc acum..poate la intensitatea la care am iubit prima oara, chiar si dupa ani de zile de cand suntem impreuna..este minunat cand iti poti lasa orgoliul de-o parte si sa spui sus si tare, DA! Te iubesc! Da! Nu ma intereseaza ce zic ceilalti! Da! sunt dispusa sa trec drept “umilita” in fata tuturor celorlalti atata timp cat stiu ca tu apreciezi iubirea mea!
O zi nu scapa din viata mea fara sa-i spun nevestei mele cat de mult o iubesc; si nu mi-e rusine indiferent ca-i spun acasa, la bar cu prietenii sau pe strada daca mergem de mana.
Eu cred ca nu exista iubire peste tot. Eu consider asta un sentiment foarte profund pe care multi nici nu apuca sa il simta vreodata, din nefericire. Din cauza asta, dupa cativa ani (sau luni) relatia devine monotona.
)
Pe de alta parte, sunt fericita ca vad aici barbati care nu se sfiesc sa isi declare iubirea. Mai bine ati tine niste cursuri si pt cei care nu indraznesc
E frumos sa iubesti si sa fii iubit, dar in zilele noastre rar gasesti oameni care sa recunoasca si sa spuna deschis cu mana pe inima ca IUBESC .
Am gasit acum cateva zile ratacite prin casa niste scrisori din tineretea mamei mele. Le-am deschis din curiozitate, am ramas uimita cat de frumos isi vorbeau atunci , ce mult pret puneau pe iubire , pe respect si pe loialitate.
Multe din valorile astea s-au pierdut de-a lungul timpului. Am devenit rai, egoisti si ne ascundem in spatele unei masti si refuzam sa aratam cine suntem .
O zi exceptionala
eu iubesc
am iubit
voi iubi
e minunat sa iubesti, chiar si cand nu ti se raspunde in acelasi fel… si ce? doare, da, dar e placut sentimentul de euforie care te cuprinde cand te gandesti la cea persoana stiind chiar ca nu te iubeste deloc
dar… iubesc si sunt iubita… ce poate fi mai cool de atat?
Am iubit…mi-am jurat ca n-o s-o mai fac niciodata!
Laura> never say never!
cabral> cam neinspirata melodie! cand iubesti alegi una mai saltareata
O sa spun altceva: cea mai mare irosire a vietii, a timpului, a..energiilor, este sa stai agatat de cineva fara sa-l iubesti. Liniste? Siguranta? Respect? Nu stii ce va fi maine/daca sunt altii mai buni? Bullshit. Nici unul dintre acestea nu este un argument pentru o relatie. E doar o mare minciuna. O scuza lasa si o fuga de realitate.
E adevarat si ca iubirea e floare rara. Dar exista, si, daca esti norocos, poti gasi mai multe flori rare de-a lungul existentei. De ce sa nu le cauti, de ce sa nu le astepti, de ce sa nu te bucuri de ele – si numai de ele?? Iubirea e o chestie altruista si egoista in acelasi timp: da tot ce ai si nu accepta mai putin.
Hm..Da, iubesc de 4 ani de zile acelasi om. Ma iubeste si el de 4 ani de zile. E iubirea vietii mele…Nu am cuvinte sa descriu prin cate am trecut, cate amintiri avem impreuna. Cat de ciudat mi se pare ca suntem doar de 4 ani, cand eu am impresia ca ne cunoastem de o viata… E iubitul meu, e prietenul meu, e totul..Fara el…Nu stiu ce as deveni..Nu pot sa spun “fara el”…
Si nu e adevarat ce spui tu Cabral! Nu, nu e…Cunosc multi oameni care stiu ce e iubirea si o spun in fiecare zi… Parintii mei si-au arata zi de zi cat de mult se iubesc, de la ei am invatat ce inseamna cu adevarat sa iubesti…Da, poate ca altii nu au acest “noroc” si ii compatimesc…Pentru ca, nu-i asa, viata inseamna iubire!
Nu stiu cum e sa traiesti fara iubire si nici nu vreau sa stiu!
Cred ca e bine sa poti iubi dezinteresat , chiar daca cealalta persoana nu simte acelasi lucru , sa continui sa iubesti chiar daca sentimentele si trairile nu iti sunt impartasite , dar poti?
Cum si cand sti ca iubesti ?
Cum si cand iti dai seama , it’s the one?
Cum si cand poti sti ca nu poti trai fara acea persoana ?
E frumos sa iubesti , vezi lumea dintr-o alta perspectiva…..sa ti ca cineva gandeste ca tine , simte ca tine , ii place ce-ti place tie , sa sti ca tu esti miezul universului acelei persoane si invers , dar cand nu poti fi sigur de toate astea , nu spui ca iubesti , doar le gandesti ….
Pisi? am fost abandonata si am abandonat, lucru care se intampla oricui, dar am pastrat langa mine barbatul care m-a dorit cel mai mult si care ma face cea mai fericita.
am stiut sa fac fericita la randul meu actualul meu sot si vechiul meu prieten timp de mai bine de un deceniu, ceea ce cred ca este o realizare pentru un cuplu.
nebanuite sunt caile Domnului
iar ultimul comentariu a fost in numele oamenilor de langa mine, de obicei vorbesc ca purtator de cuvant si uneori ma doare sufletul sa vad ca iubirea naste in oameni multa naivitate si credinta.
Imi pare bine ca iubesti si este foarte bine ca poti trece peste umilinta. iti doresc sa construiesti alaturi de barbatul tau universul vostru.
Si eu am crezut in iubire..Acum..nu mai stiu..Sentimentul mi-a fost smuls din suflet, brutal, de altcineva…Nici macar de El..Nu-l mai caut, pentru ca nu mai sper sa-l pot regasi vreodata..Dar nici nu cred ca pot sa-l inlocuiesc cu altceva..
Si eu IUBESC, si sunt IUBITA, si e mai bine si mai dulce decat imi imaginam vreodata, si in acelasi timp mai dureros uneori decat as fi crezut, dar iubirea merita orice …
il iubesc si il voi iubi mereu…
mi-ar place sa strig in gura mare, dar trebuie sa tac… il voi iubi mereu in tacere… merita sa fie iubit…
@ Maria Magdalena – multumesc pentru urari in primul rand, la fel iti doresc si tie!
Din ce ai spus in ultimul comentariu, nu parea ca ar fi vorba de altii, ci simtisem un gust amar in glasul tau, tocmai de aceea am vrut sa imi clarific anumite chestii. Cat despre alegerea ta “barbatul care te-a dorit cel mai mult” sa inteleg ca si tu l-ai dorit pe el ce mai mult. Ai avut de unde alege? Sa invatam si noi cele mai nestiutoare:).
Daca ai in jurul tau femei care se lasa folosite de barbati in numele iubirii (fie ea de orice fel, asta conteaza mai putin) ajuta-le sa treaca peste!
Numai bine si casa de piatra!