Diferenta dintre ce-ai visat si ce traiesti
publicat @ 02 June 2009 in categoria > (ne)revelatii
Taguri: ai curaj sa fii sincer?, suflet, vise
Eu am visat sa fiu liber, sa alerg, sa fug, sa nu ma tina nimeni si nimic… ma duc in fiecare zi la munca, dupa un program fix, fara exceptie, stiu inca de dimineata ce voi face la 21:44:35 (promo de direct). Imi place munca mea, ma duc cu drag, am colegi misto, nu caut mai mult… totusi, e o diferenta…
Am visat sa fiu cel care are puterea sa aleaga, sa refuze ce trebuie, sa faca numai-si-numai ce simte… Am puterea sa refuz multe, iau decizii, ma lupt cu ce trebuie si fac de multe ori lucruri pentru ca asa simt. Insa in fiecare zi trebuie sa fac cate ceva din ceea ce este necesar… parca, totusi, e o diferenta.
Am visat sa fiu in stare in orice moment sa las totul in urma, sa nu ma intereseze, sa fiu eu mijlocul universului meu. Am un copil, singura mea comoara, nu exista nimic mai important decat acel mare suflet dintr-un mic omusor care, atunci cand ma striga Tati! ma face cel mai fericit om din lume. Este infinit mai mult decat am sperat si dorit… dar iar, nu e ceea ce visam – prosteste acum vreo 20 de ani.
Esti cel pe care l-ai visat ca vei fi? Faci, ti se intampla sa faci ceea ce vrei? Poti sa lupti pentru a fi in omul pe care tu doreai sa-l intrupezi? Merita planul tau sa-l respecti intocmai?
Daca ma intrebi sunt fericit… totusi, ma gandesc cateodata la faptul ca sunt altfel decat ce visam, prosteste sau nu, in copilarie. Greseam? Nu greseam? Nu stiu, dar trebuie sa plec la serviciu.
P.S. – daca ai timp, daca ai chef, daca simti… raspunde printr-un comentariu la intrebarea de mai sus. Dar, te rog, lasa ipocrizia care, cu siguranta, iti da tarcoale si fii sincer cu tine, cu mine, cu noi. Altfel nu are niciun rost. Multumesc.
cipster
publicat @16:07 02 June 2009
sunt putini cei care fac ce si’au dorit cand erau copii. se numesc norocosi. eu nu fac nimic din ce am visat acum cativa ani, insa inca mai sper in ciuda faptului ca nu sunt nici macar aproape de ceea ce am visat si continui sa visez. insa atat cat mai sunt in stare, atata timp cat esecurile nu ma descurajeaza complet,o sa continui sa incerc sa ma apropii de vise. daca ar depinde numai de mine ar fi totul mult mai usor… insa din pacate depindem aproape tot timpul si de persoanele care ne inconjoara.
va salut!
AsaseYa
publicat @16:17 02 June 2009
Ilar, chiar azi vorbeam despre fercire sau ceea ce te face fericit. Ma repet…multumirea, impacarea cu tine insuti sunt cele mai importante. Mai mult, in conditiile in care ajungi la concluzia ca ceea ce faci te chiuie, te face nefericit, renunta. Nu e mare filozofie sa o faci, trebuie numai sa ai curaj. Nu imi plac cei care se plang si dau vina pe toata lumea penrtu situatia in care se afla. Sa nu uitam ce ceea ce traiesti nu este altceva decat o rezulta a ceea ce ai facut TU si nimeni altcineva.
Unele vise, cele din copilarie s-au pierdut pe drum, la unele am renuntat iar la altele tin si cu dintii, dar am invatat ca viata asta e atat de frumoasa.
Sunt impacata cu mine, am vise si stiu ce trebuie sa fac pentru a se implini. O data ce ti-ai stabilit prioritatile tine numai de tine.
ps: imi place cum scri
Bibi
publicat @16:49 02 June 2009
Nu sunt ce as fi vrut sa fiu…nu s-a putut, nu am luptat destul, nu stiu…dar sunt aproape cum as vrea sa fiu, incerc macar sa fiu un om adevarat in acceptiunea mea proprie si personala. Deocamdata nu pot sa fac decat ceea ce trebuie, ceea ce vreau sper sa pot vreodata. Am cam ce mi-am dorit la un moment dat, dar aproape ca nu mai e ce imi doresc acum….in fine, si eu sunt intr-o perioada de intrebari d’astea. Perioada cu raspunsuri nu se prea vede momentan, nu?
Adina
publicat @16:51 02 June 2009
Eu deocamdata fac ceea ce am visat de cativa ani. Ma straduiesc sa trec de bac si sa intru la facultate la Bucuresti, in vara asta. Dar din toamna incolo, daca intr-adevar intru la facultatea dorita… de atunci va fi alta problema. Am visat si ce o sa fac dupa facultate. In primul rand sa fiu libera, sa fac ceea ce imi place, sa zbor. Cam ceea ce ti-ai dorit si tu, Cabral. Dar sincer imi este frica. Poate nu o sa mai am ambitia de acum. Poate ma voi schimba. Poate va interveni ceva iar eu voi accepta fara sa comentez nimic. Cate se pot intampla… Iar de cand timpul a inceput sa alerge si se apropie vremea ca eu sa imi iau viata in propriile maini, ma gandesc in fiecare zi la acest aspect. Si iar imi este frica. Ce as putea sa fac?
Loo
publicat @17:41 02 June 2009
vei trece si de bac…vei intra si la facultate…vei constata ca frica ta era nejustificata…vei intelege ca nu e bine sa-ti faci din nimic un scop obsedant, pentru ca ajungi sa “arzi” etape importante si sa traiesti in semitransa asteptarii materializarii dorintei. si inca ceva: nu te astepta sa fie vreun declic intrarea la facultate.nu e niciun prag, niciun rit de trecere. e o simpla norma sociala.iar cand vei fi trecut si de asta vor aparea altele si altele.succes&incredere&energie!
Littlemirela
publicat @17:05 02 June 2009
Ai zis sa nu fiu ipocrita… incerc. Da, imi indeplinesc un vis prin facultatea pe care am ales-o, dar modul in care se face scoala in Romania, imi lasa un gust amar. Nu stiu, sper sa pot fi impacata cand termin facultatea, ca eu chiar stiu ceva. Nu vreau sa fiu un medic habarnist, si fac tot posibilul sa nu ajung asa! Dar din pacate probabil o sa invat pe pacient, pentru ca sistemul nu are bani pentru materiale didactice corespunzatoare si oameni competenti… Tot in liceu optam pentru jurnalism si am lucrat la un moment dat si la un ziar local, unde nu aveam libertate de a scrie orice, evident pentru ca toate sunt controlate de “cei care isi permit”… nu stiu, poate totusi o sa fie bine! Eu inca lupt sa-mi implinesc visele si sa fiu sigura ca atunci cand ma uit in urma si la mine nu am ce regreta.
evergreen
publicat @17:15 02 June 2009
Nu!
Proiectia mea de acum 15 ani nu se potriveste deloc cu ceea ce sunt azi.
Cateodata imi pare rau ca nu am putut sa… si ma consider o ratata si tot asa. Cateodata nu si zambesc cand ma privesc in oglinda si mai departe de ea.
Desi ori de cate ori ma visez, o fac ataaat de frumos si mi-e atat de bine
Dar de aia se cheama vis, nu?
ruxxa
publicat @17:18 02 June 2009
sincer…nu…inainte cu 2 zile de bac mi-am ingropat tatal…asta intamplandu’se acuma 2 ani…cu mult chin…am dat la facultate…facultate aleasa de mama si sora mea mai mare…nu pot sa zic ca nu imi place…desi din 6 materii..4 sunt de umplutura si ma scarbesc…imi place ideea ca o sa am o slujba de viitor si care imi va asigura un trai decent. dar…nu stiu daca asta am visat cand eram mica…la 21 de ani…visez sa ajung sa am cluburi…dar nu de fitze…ci cluburi pt oameni normali…visez sa ii ofer mamei mele o batranete cat mai frumoasa…visez sa fac o casa mare mare unde sa imi adun toata familia si pe toti cei dragi…dar la ce vad in jurul meu…incep sa se destrame visurile…
Vanda
publicat @17:25 02 June 2009
nu cred ca exista foarte multi oameni care chiar sa ajunga sa faca ceea ce au visat.
Si asta pentru ca de obicei iti impui teluri nerealizabile. “Eu n-o sa intru in sistem! Il fentez eu cumva”, “Eu o sa aleg sa fac doar ce-mi place”, “Pe mine n-o sa ma tina nimeni legat/a. Fac ce si cand vreau”
Dupa care dai nas in nas cu viata. Si iti dai seama ca n-ai cum sa fentezi sistemul (oricat ai incerca si oricat de rebel ai fi), n-ai cum sa faci doar ce-ti place (chiar daca ai jobul pe care ti l-ai dorit, mai trebuie sa faci si ce nu-ti place), iar liber n-o sa fii niciodata. Da, ai putea teoretic sa lasi totul si sa pleci pe o insula pustie, unde nu exista sistem, unde poti sa faci absolut ce vrei, pentru ca nu e nimeni sa-ti impuna ca sa faci…
dar nu pleci. pentru ca ai familie, prieteni, o rutina. Asa ca desi nu ai ajuns unde ti-ai dorit si oricat ai zice ca nu-ti place unde esti acum… te minti singur fara sa vrei
Nici eu nu fac ceea ce visam sa fac. Dar nu e neaparat rau…
Giuco
publicat @17:52 02 June 2009
N-am stiut niciodata ce vreau sa fiu. Dar stiu ce nu vreau sa fiu. Nu vreau sa fiu altul decat ce sunt acum.
McGogoo
publicat @17:54 02 June 2009
Esti cel pe care l-ai visat ca vei fi?
Nu.
Faci, ti se intampla sa faci ceea ce vrei?
Nu.
Poti sa lupti pentru a fi in omul pe care tu doreai sa-l intrupezi?
Nu.
Merita planul tau sa-l respecti intocmai?
NU.
nu mai am puterea sa mai lupt pentru nimic…
cristina
publicat @18:20 02 June 2009
sunt lucruri care chiar mi-i s-au intamplat sa visez ceva anume ,iar dupa un timp sa mi-i se implineasca,dar bineinteles ca nu e chiar ceea ce imi doresc.Pentru mine sanatatea e cea mai importanta din viata mea dupa care imi doresc sa fiu puternica ,sa pot trece peste momentele grele din viata.De obicei cele mai multe vise ale oamenilor sunt sa devina bogati,eu cred ca bogatia sufleteasca e cel mai frumos lucru din viata,sa fii tu insuti fericit! te-ai intrebat vreodata cati oameni dintre cei bogati sunt intr-adevar fericiti? eu da… visele ti-i le poti face si singur daca ai incredere in tine si stii ceea ce vrei
Moksha
publicat @19:09 02 June 2009
Iti multumesc pentru intrebarile astea.
Tocmai mi-am dat seama ca atunci cand eram mica, nu mi-am dorit mare lucru dpdv social : tot ce am vroiam era sa zbor si sa simt ceea ce unii nu vor sa simta : sa le cunosc gandurile oamenilor, sa iubesc neconditionat, sa am incredere si sa-i ajut pe cei din jur! Si iata ca acum se intampla asta.
Fac tot ceea ce simt si daca ratiunea imi spune nu, ii spun si eu : si daca maine mori? Pentru mine asta e o relitatea si ma bucur de ea!
Pot sa lupt si stiu ca nimic din ceea ce va interveni nu ma va opri!Drumul meu este unul singur si stiu ca atunci cand las totul sa-l urmez, primesc TOTUL!
A face ce e necesar, Cabral?
Daca necesarul completeaza ziua ta perfecta, atunci iubeste-l! Pentru ca fara el, ziua n-ar fi ceea ce este in final : o zi armonioasa!
Un general cand omoara in razboi, o face cu onoare si respect suprem pentru ceea ce face! Pentru el este necesar sa-si duca lupta la un final victorios!Nu pentru orgoliul personal ci pentru onoare si virtute!Suna poetic dar e cat se poate de real!
O zi faina tuturor!
Andreea
publicat @19:15 02 June 2009
Sunt pe calea pe care ar trebui sa merg ca sa ajung sa fac ce-mi place, in final, cu o mica exceptie. Calea pe care mi-am ales-o e cea mai oribila. Facultatea si in special profesorii din ea m-au scarbit la maxim. Incerc, totusi, pe cat posibil, sa am cat mai putin contact cu cei imposibili si sa imi vad de invatat, in speranta ca in chimie se va intampla o minune si voi reusi sa lucrez in cercetare pe un salariu decent. Nu ca acum, pe 600 de lei pe luna.
dana
publicat @19:42 02 June 2009
Esti cel pe care l-ai visat ca vei fi?
DOAR IN PARTE
Faci, ti se intampla sa faci ceea ce vrei sa faci?
MA VISAM DR SPECILAST IN SUA; LUCREZ IN FR.NU PE SPECILAITATEA PE CARE VISAM- DECI AR FI UN DA PE JUMATATE
Poti sa lupti pentru a fi in omul pe care tu doreai sa-l intrupezi?
INCA DA, DAR AM REEVALUAT PLANUL
Merita planul tau sa-l respecti intocmai?
NU.AM ADUNAT O ANUM ECPERIENTA DE ATUNCI..IN JURUL MEU S-AU SCHIMBAT MULTE, SUNT ALTE OPORTUNITATI,DECI CU O ANUM STRANGERE DE INIMA SI MELANCOLIE, IMI SCHIMB INCET INCET PLANUL.
Alina
publicat @19:44 02 June 2009
Iti trebuie mult curaj si multa incredere si multa pasiune ca sa faci ceea ce visezi. De cele mai multe ori ceea ce visezi nu`ti aduce suficienti bani sau nu este tocmai ce iti trebuie.. adica tot la ce nu ne place trebuie sa ajungem. Personal, cred in visele mele, dar cate din ele se vor indeplini nu stiu. Sper la cat mai multe!
cricri
publicat @20:11 02 June 2009
Nu fac ceea ce vreau pentru ca nu am avut suficient curaj sa risc pentru visele mele si din pacate pe unele le-am pierdut definitiv….
De cele mai multe ori am incercat ce trebuie nu ceea ce-mi doream cu adevarat…incerc sa ma schimb din punctul asta de vedere dar e o cale atat de lunga…insa cu ajutor din partea unor prieteni dragi poate candva o sa reusesc.
Prietenii si pasiunile sunt singurele vise inca vii….
Bogdan
publicat @20:14 02 June 2009
Eu cred doar ca e trist sa fii feicit cu lucruri care nu sunt asa cum trebuie sa fie! Si e trist ca starea ta de bine sa se bazeze pe lucruri omenesti sau impure!
iulia
publicat @20:51 02 June 2009
Ce e mai trist in cazul meu e faptul ca nici acum nu stiu ce imi doresc exact de la viata, d.p.d.v. profesional, dar ma bucur de orice moment frumos care imi apare in cale. Sunt genul de persoana vesnic nemultumita de mine, dar in sensul bun, zic eu.
Redefined
publicat @20:55 02 June 2009
Esti cel pe care l-ai visat ca vei fi?
Acest lucru se intampla atat de rar incat cred ca nu exista. Multe se schimba de cand visezi sa fii doctor, pompier etc. la o varsta prea frageda in care doar cauti un model in viata. Si totusi… exista doctori pompieri etc.
————
Faci, ti se intampla sa faci ceea ce vrei?
Asta ar trebui sa incercam toti sa realizam… macar o particica din ce am vrea sa (ni) se intample. Tind sa cred ca sunt un spirit liber si pot si fac ceea ce vreau. Din acest motiv nu as renunta niciodata la multe lucruri pe care le fac sau as vrea sa le fac. Libertatea si liberul arbitru nu sunt lucruri pe care sa le ignoram… pana la urma sunt tot ce avem….
————
Poti sa lupti pentru a fi in omul pe care tu doreai sa-l intrupezi?
Depinde cat de mult iti doresti. Tind sa cred ca sunt destul de satisfacut cu cine sunt… chiar daca de multe ori m-am ratacit si au trebuit alte persoane sa ma traga de maneca.
Cert e ca trebuie sa lupti uneori, daca nu singur, acceptand orice ajutor.
————
Merita planul tau sa-l respecti intocmai?
Nu am un plan. Sunt putine lucruri pe care pot sa le controlez si in general doar pe astea ma bazez… restul… praf in vant…
————
Acum… why so serious my negative brother?
ioana
publicat @21:10 02 June 2009
Cand eram mica.. vroiam atatea lucruri.. vroiam totul.. vroiam sa fiu cantareata:)) desi nam avut niciodata voce.. vroiam sa fiu medic.. (in prezent nu pot sa vad sange) vroiam sa fiu psiholog.. arhitecta.. si multe altele.. desi visul meu cel mai mare a fost sa fiu actrita.. Poate mai e si acum doar ca privind in jurul meu am uitat sa vad si visele mele.. nu pot sa lupt pt ce imi doresc eu, nu am nici o sansa sa ajung mai sus decat sunt momentan.. si nu sunt deloc cum am visat cand eram mica, cu naivitatea unui copilas care credea ca in viata totul e exact asa cum e la televizor.. lucrurile se schimba.. si devin din ce in ce mai grele, din motive pe care nu le voi dezvolta.. Poate intr-o zi voi gasi o solutie si putere sa am din nou naivitatea si inocenta sa cred ca voi ajunge unde imi doresc eu, ( desi sunt o persoana foarte optimista si visatoare) dar problemele de zi cu zi nu mai imi permit.
BLOG VEDETE
publicat @21:57 02 June 2009
Eu am visat sa-mi gasesc jumatatea. acea persoana cu care sa pot comunica si cu care sa ma simt in largul meu. Niciodata nu am pus accent pe partea materiala sau profesionala….dar se pare ca in aceste doua laturi m-am realizat destul de bine…cat despre acea jumatate…nu am gasit-o nici pana acum
ironics
publicat @22:29 02 June 2009
Acum 20 de ani imi doream sa fiu profesoara. Viata m-a purtat intr-o directie usor diferita, pentru ca ceva mi-a trezit interesul.
Dar cred ca a-ti place ceea ce faci tine in mare masura de o determinare interioara. Nu putem fi toti astronauti, putem insa sa ne facem treaba foarte bine, sa facem diferenta, sa lasam urme in viata celor din jurul nostru. La urma urmei, la munca petreci o mare parte din zi, nu? Ar fi trist sa nu-ti placa.
teresa
publicat @22:34 02 June 2009
unele vise sunt realizabile, altele…pot fi, dar nu in romanica…
cu dragostea, am nimerit-o, greu, dar am transformat visul in realitate, am gasit printul fara cal alb.
in rest, visam si eu ca oamenii sunt niste fiinte care gandesc, visam ca in cariera se avanseaza pe merit, visam ca inteligenta te ajuta in timpul scolii, ca notele se dau pe merit, ca salariul reflecta capacitatea omului de a produce, ca in 24 de ore ai timp si sa respiri, ca facturile cresc direct proportional cu veniturile, ca intr-o viata un om isi poate permite o casa…
nu sunt cum am visat sa fiu, si am cam obosit sa ma chinui degeaba… de fapt, nici nu mai stiu cum ar trebui sa fiu…
Raisa
publicat @23:30 02 June 2009
Esti cel pe care l-ai visat ca vei fi?
nu inca, e o chestie in desfasurare, am inca toata viata inainte:)
Faci, ti se intampla sa faci ceea ce vrei?
Da…desi am citit undeva ca fericirea inseamna nu sa faci ceea ce vrei, ci sa iti placa ceea ce faci!
Viata e o lupta si planurile se schimba mereu, sau ti le schimbi tu,asta depinde. nu cred ca exista cineva care poate spune ca a reusit sa aiba o viata planificata intr-atat. schimbarea si dorinta de schimbare e insa naturala, vine si ea pe masura ce “crestem si noi mari” si din pacate uitam sa ne bucuram ca niste copii de lucrurile marunte!
Trebuie totusi sa tinem minte ca viata e ceea ce se intampla in timp ce noi ne facem planuri. si ca poate nu vom gasi fericirea, pe care o cautam peste mari si tari si de fapt e langa noi, dar cursa asta in urmarirea ei…merita tot efortul:)
parerea mea!
ketherius
publicat @23:55 02 June 2009
Esti cel pe care l-ai visat ca vei fi?
Nu.
Faci, ti se intampla sa faci ceea ce vrei?
Nu.
Poti sa lupti pentru a fi in omul pe care tu doreai sa-l intrupezi?
Da.
Merita planul tau sa-l respecti intocmai?
Nu cred.
Mirela
publicat @00:48 03 June 2009
ma gandesc daca este careva care sa isi fi urmat “visele” din copilarie…mai ales ca pe atunci (nu ca as fi batrana,imi amintesc cum toata lumea considera ca trebuie sa fii doctor sau inginer ca sa fii “cineva”,ce-i drept visam si inca imi mai doresc sa fiu profesoara…stiu ca nu sunt salariile prea bune dar ai o satisfactie cand vezi ca ii poati invata pe altii ceva…merita – cel putin din punctul meu de vedere,dar ajunsa la facultate mi-a fost mult prea lene sa mai fac un curs in plus – modulul educational… ma rog…cred ca oricum odata ajunsi la 20 – 25 de ani vezi viata altfel decat la 10-15 si iti doresti altceva…visele se schimba odata cu varsta…
Ovidiu
publicat @01:04 03 June 2009
Eu de mic visam sa am cel mai tare computer pe care sa pot face editare video in voie. Acum am si camera video profi si un workstation care imi permite de toate. Nu multi oameni ajung sa faca ceea ce le place, dar cred ca totusi se acomodeaza in timp, nevoiti fiind sa hraneasca o familie de exemplu sau doar sa isi asigure traiul. Pe de alta parte, multi dintre noi am visat sa ajungem pompieri, luptatori, afaceristi, samd. Nu cred ca poate visa un copil sa ajunga contabil sau vanzator la magazinul de peste drum. Ne adaptam la mediul in care traim, invatam sa ne castigam painea… supravietuim!
silvia
publicat @01:09 03 June 2009
ok………….daca tot a venit momentul adevarului,hai sa-ti spun si versiunea mea: DA, fac ce mi-am dorit de mica, adica studiez limbile straine, sunt la facultatea la care mi-am dorit sa fiu (Universitatea Ovidius-Litere, sectia Studii Americane, grupa engleza-spaniola)e adevarat ca nu am visat vreodata sa invat absolut totul in engleza sau ca nu ma asteptam sa studiez atat de mult despre America; nici macar nu visam la asa ceva. Totul a venit incet-incet: mai intai un prieten pe jumatate american, apoi pasiunea pentru limba engleza si in final, studiul amanuntit al propriei lui tari/continent. Im doream de la 10 ani sa invat engleza si asta fac, am vrut sa am prieteni peste tot in lume si ii am, mi-am dorit sa ma iubeasca anumite persoane dar nu s-a putut, poate ca uneori as fi vrut sa fiu altfel, dar in final, mi-am dat seama ca fiind eu, asa originala, nebuna de legat, plina de viata, cu o mie de ganduri pe secunda, zambete pana la urechi si spirit rebel, imi va fi mai bine in viata si poate voi realiza mai multe vise in viitor
inca visez multe, am visat si majoritatea mi s-au implinit: am pe cine am vrut, prietenii de o viata (pe unii ii stiu de 5 ani, pe altii de 7, pe altii de 13, etc) ma sustin si imi sunt mereu alaturi, studiez ce vreau, chiar daca imi e greu si uneori imi vine sa renunt, fac ce imi place si simt asta 
si totusi, fiecare zi e diferita in felul ei 
iar eu sunt fericita, multumita ca pana in momentul de fata, lucrurile sunt asa cum am vrut 
sunt mandra de mine, indiferent prin cate lucruri bune sau rele trecem in viata, important e sa ne bucuram de fiecare zi, chiar daca nu e perfecta 
ce visez pe mai departe? sa calatoresc in toata lumea si sa am noi si noi prieteni peste tot 
o seara superba si apropo, asta e unul din subiectele care imi plac la nebunie. Multumesc pentru bucuria asta 
camelia
publicat @03:16 03 June 2009
din nou m-a “atins” postul tau, si desi, de obicei, prefer sa analizez mai mult decat sa comentez, de data asta nu ma pot abtine… VISUL e pentru noi toti o coarda sensibila ca sa zic asa. unii l-au uitat, unii de prefac ca l-au uitat, unii l-au ascuns adanc in ei si simuleaza fericirea, unii lupta ca sa ajunga acolo, altii, PUTINI, il traiesc. teoria mea despre tot ceea ce inseamna lupta noastra continuua pentru a ne trai visele, as putea sa o rezum recomandand celor care nu au vazut inca, un film care mie mi-a schimbat radical directia. “The Secret- Law of attraction”, un documentar care pune un pic in ordine si face lumina in nebuloasa pe care o reprezinta pentru fiecare dintre noi “ce pot eu? ce sunt eu? cat pot eu? sunt eu unde am visat sa fiu? si daca nu de ce?!?”… este important sa ne asumam ceea ce traim, sa fim constienti de ceea ce depinde de noi, sa avem incredere in Cel de care depinde restul…este important sa fim constienti in fiecare clipa, de ce anume reprezinta alegerile pe care le facem si ce aduc cu ele, pe termen lung, mediu si scurt. sa ne intrebam inainte de orice “ma duce asta acolo unde vreau sa ajung?”.
am realizat o parte din ce imi doresc. am momente cand ma fura viata…dar imi revin repede, pentru ca inima ma cheama inapoi pe drumul meu. adorm si ma trezesc cu gandul la ce vreau de la viata. si o fac in mod natural. fara efort. e drumul meu, povestea mea care se asteapta scrisa.ma straduiesc sa nu-mi pierd telul din vedere nici o clipa. credeti ca voi reusi? eu nu am nici o indoiala.
in functie de perspectiva, viata poate fi o povara sau un joc simplu. si usor.
daca eu imi traiesc visul?
ps: to repeat and to remember
“Doamne, da-mi curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba, puterea de a le accepta pe cele pe care nu le pot schimba si intelepciunea de a face deosebirea intre ele.”
monkey
publicat @03:34 03 June 2009
nu stiu daca fac ceea ce trebuie, dar cert e ca ma visam altfel..credeam ca o sa am o viata mai trista
) nu stiu de ce..dar ma bucur ca nu e asa. nu pot decat sa sper sa devin ceea ce visez acum.
Blogroll