Diferenta dintre ce-ai visat si ce traiesti
publicat @ 02 June 2009 in categoria > (ne)revelatii
Taguri: ai curaj sa fii sincer?, suflet, vise
Eu am visat sa fiu liber, sa alerg, sa fug, sa nu ma tina nimeni si nimic… ma duc in fiecare zi la munca, dupa un program fix, fara exceptie, stiu inca de dimineata ce voi face la 21:44:35 (promo de direct). Imi place munca mea, ma duc cu drag, am colegi misto, nu caut mai mult… totusi, e o diferenta…
Am visat sa fiu cel care are puterea sa aleaga, sa refuze ce trebuie, sa faca numai-si-numai ce simte… Am puterea sa refuz multe, iau decizii, ma lupt cu ce trebuie si fac de multe ori lucruri pentru ca asa simt. Insa in fiecare zi trebuie sa fac cate ceva din ceea ce este necesar… parca, totusi, e o diferenta.
Am visat sa fiu in stare in orice moment sa las totul in urma, sa nu ma intereseze, sa fiu eu mijlocul universului meu. Am un copil, singura mea comoara, nu exista nimic mai important decat acel mare suflet dintr-un mic omusor care, atunci cand ma striga Tati! ma face cel mai fericit om din lume. Este infinit mai mult decat am sperat si dorit… dar iar, nu e ceea ce visam – prosteste acum vreo 20 de ani.
Esti cel pe care l-ai visat ca vei fi? Faci, ti se intampla sa faci ceea ce vrei? Poti sa lupti pentru a fi in omul pe care tu doreai sa-l intrupezi? Merita planul tau sa-l respecti intocmai?
Daca ma intrebi sunt fericit… totusi, ma gandesc cateodata la faptul ca sunt altfel decat ce visam, prosteste sau nu, in copilarie. Greseam? Nu greseam? Nu stiu, dar trebuie sa plec la serviciu.
P.S. – daca ai timp, daca ai chef, daca simti… raspunde printr-un comentariu la intrebarea de mai sus. Dar, te rog, lasa ipocrizia care, cu siguranta, iti da tarcoale si fii sincer cu tine, cu mine, cu noi. Altfel nu are niciun rost. Multumesc.
alex
publicat @04:17 03 June 2009
Nu inca, paote din cauza ca am doar 20.. ? Dar am ajuns in state fac o facultate aici,.. nu nu am ajuns cu bursa:D , am un mebru al familiei mele aici. in vreo 4 luni termin cursurile de IT : a+,mcp,cisco,linux,si mcse. Pana acum? super multumit, cam greu cu “tovarasii”sunt ciudati:)). Termin cursurile ma duc la UCLA presupun si vin in romania da Romania cu R mic
,doar pt vacanta .. Si ca sa raspund la intrebare? DA ,practic
SMD
publicat @09:23 03 June 2009
Eu inca mai sper ca voi fi asa cum visez…
Tyara
publicat @09:36 03 June 2009
Nu,nu sunt cea care am visat sa fiu;fac ceea ce vrea cine sunt acum;as putea sa lupt,dar nu singura;nu am reusit sa inteleg la ce plan te referi,dar imi permit sa raspund tot cu nu…planurile de cele mai multe ori incurca si niciodata nu au traictoria visata.
Pe scurt raspunsurile mele la cele 4 intrebari ale tale Cabral sunt: Nu,nu…nu,nu…
Trist…
Maria Magdalena
publicat @09:57 03 June 2009
eu visez doar sa traiesc, pentru ca atunci simt ca pot rasturna si universul.
Simache
publicat @10:02 03 June 2009
Esti cel pe care l-ai visat ca vei fi? Faci, ti se intampla sa faci ceea ce vrei? Poti sa lupti pentru a fi in omul pe care tu doreai sa-l intrupezi? Merita planul tau sa-l respecti intocmai?
Nu nu sunt cel care visam sa fiu , dar lupt sa ajung acolo. Da pot si vreau si lupt si o sa reusesc. Merita dar cateodata mai si obosesti si ai nevoie de odihna.
CLeO
publicat @10:14 03 June 2009
In mare parte DA ! Zic in mare parte pt ca am si “doar” 24 de ani si zic eu , as mai avea timp sa mai adaug ceva vise ! Am visat sa am un job inconjurata de hartii hartioare documente chestii chestiute .. asta am … Am visat sa cunosc oameni importanti care ma vor ajuta cu sfaturile lor .. am cunoscut …. Am visat sa am un sot care sa imi cumpere flori si nimic altceva la aniversari si am
Am visat ca o sa pot oricand sa raman pe propriile picioare si tind sa cred ca am realizat 
ceea ce am visat si nu mi s-a indeplinit,si nici nu cred ca se va imdeplini .. a fost sa imi iau nepotii la plimbari in parc unde sa le iau vata de zahar si sa-i invat sa mearga pe bicicleta.. ceea ce n-am apucat pentru ca sunt la mii de km departare …
pentru ca intotdeauna trebuie sa ai macar un vis la care sa te gandesti , altfel eu una simt ca nu traiesc !
In rest … DA,sunt ceea ce visam sa fiu la 24 de ani .. de acum in colo incep sa visez cum vreau sa fiu de la 30 in colo
O zi buna.
CLeO
mada86
publicat @10:26 03 June 2009
Nu sunt nimic din ceea ce am visat
dar sper in continuare ca voi ajunge ceea ce visam in copilarie si daca nu o sa mi se indeplineasca visele o sa continui sa visez. Un post din asta care te duce cu gandul in trecut, la copilarie, alaturi de vremea “minunata” de afara… Nu mai sunt buna de nimic azi… o sa visez
nefer
publicat @12:45 03 June 2009
Cu trecerea anilor am observat ca nu tot ceea ce voiam am si reusit sa fac/devin din varii motive. Am visat pana la un punct, a trebuit sa mai adaptez ici colo, si in final sunt fericit si multumit de ceea ce a iesit. N-am sa incetez sa visez la ceea ca as fi putut fi, insa asa cum este construita societatea astazi, daca esti prea visator cam pici in “cap” la contactul cu realitatea. E sanatos insa sa nu uiti sa visezi…
Joujou
publicat @14:13 03 June 2009
sincer, fac ceea ce ma visam sa fac inca de pe la 4 ani. pe atunci primisem un rol la gradinita: sa fiu doctorita. m-a dus mama la o croitoreasa sa-mi coase halat si boneta. mi-a cumparat trusa medicala ( nu uit nici amu seringa din plastic si stetoscopul tot din plastic- de astea imi amintesc, ca restu ustensilelor nu le mai stiu). nu uit trusa cum arata, de un crem deschis, din plastic. eram mandra cu ea in mana. nu uit nici papusile pe care le-am gaurit pretinzand ca le fac injectii “in fund”
) nu uit rolul jucat si nu uit ce-am spus atunci: eu cand ma fac mare, ma fac doctorita 
)
mi-a ramas piticul asta pe creier. au incercat unii si altii sa mi-l extirpe, dar nu au reusit. mi-am urmat visul si amu, sunt aproape de finalizarea lui. Dumnezeu mi-a fost alaturi…;)
prin liceu visam sa fac 2 facultati in paralel: medicina si jurnalismul. din pacate, visul acesta nu mi l-am putut indeplini. am realizat ca-mi este imposibil sa fac asta, ca am anumite limite. am ales sa fac doar medicina, si cine stie, in viitor, poate pt suflet o sa fac si jurnalismul
din fericire pt mine, nu am avut oameni in jur ( ma refer la familie) care sa-mi taie din aripi. orice am visat, mi-au zis: noi te sustinem.
si de aceea pot zice ca sunt si fac ceea ce mi-am dorit, fara a fi pe departe ipocrita. lista mea de “lucruri ce trebuie facute in viata” nu s-a sfarsit. mai am multe de bifat. si sper, sa le pot bifa. intreaba-ma peste 10 ani cam pe unde ma situez…;) daca in continuare sunt multumita de ceea ce fac, sau…am dat gresh!
Marusha
publicat @14:21 03 June 2009
Eu am visat sa fiu sportiva si visul se indeplinea. Insa s-a intamplat `intamplarea`, un acel ceva care iti naruieste visele si de atunci am incetat a-mi mai face planuri de viitor. Da, visez in continuare ca e frumos si ma proiecteaza intr-o lume mai buna, insa am invatat sa imi pastrez parametri reali atunci cand ma gandesc la ziua de maine si la mine aici. Visele pentru mine sunt niste intepaturi prin care trebuie sa trec cu acul, macar o data, ca la finalul tesaturii sa imi placa ce am realizat.
Varain
publicat @14:31 03 June 2009
Hmmmm…nu fac ceea ce am visat, dar mai am timp. Simt ceea ce sunt dar nu sunt ceea ce simt si mi-am dorit sa fiu, dar din nou inca mai am timp.
.
Faptul ca te gandesti ca vrei mai mult, sau ca nu esti ceea ce iti doresti si ti-ai dorit sa fii, cred ca inca mai ai o sansa sa schimbi si sa devii ceea ce ti-ai dorit dintotdeauna.
Poate m-am exprimat mai ciudat, dar asa am simtit ca trebuie sa raspund
Speranta si visele mor ultimele, cel putin in cazul meu. Trebuie sa ai vise ca altfel te multumesti cu ce ai.
Oana Sarmasan
publicat @15:44 03 June 2009
Am vrut intotdeauna sa lucrez intr-un domeniu in care sa pot sa-mi dau frau liber creativitatii. Si-am ajuns sa studiez Politehnica. In timp ce ma abateam de la ce vroiam eu sa fiu, m-am intalnit pe drum cu job-ul ideal.In cadrul unei agentii de publicitate, unde nu fac altceva decat sa visez si sa pun asta in practica. Am facut alegeri care m-au indepartat de cine sunt, insa norocul m-a readus la asta. Acum fac o facultate care e ok, si am un job pe care il ador. Vin aici cu chef de proiecte noi. Si ma duc la faculta incantata ca pot impaca doua domenii. E pentru prima data din liceu cand sunt fericita cu ceea ce fac. Imi place. Si simt ca apartin
cppuser
publicat @16:11 03 June 2009
Am visat sa fac programe, sa lucrez cu computere, multe, maldare de computere…Am visat “sa fiu despteapta”
) sa pot face si intelege tot ce vreau.
( ), si am mai adaugat niste vise la cele vechi…Si lupt si pentru ele. Si asta imi da un sens vietii… si e bine 
Visurile mele s-au implinit – partial. Fac ce mi-am dorit, nu atit de bine cit mi-am dorit, dar, tocmai de aceea a ramas loc de lupta si munca in continuare.
Nu mai am 20 de ani (
lorena
publicat @16:47 03 June 2009
diferenta va fi intotdeauna intre ce-ai visat si ce traiesti…ptr ca altfel nu te poti autodepasi, ajungi la o treapta, visezi spre urmatoarea, nu poti ajunge imediat-frustrare, sau, de ce nu, ambitie, ajungi la urmatoarea si tot asa…nu trebuie sa regreti…tot inainte
Julia
publicat @17:56 03 June 2009
Lupta pentru indeplinirea viselor este tot timpul una grea; incepand de la lupta cu tine insati pana la lupta cu prejudecatile sau cu ce aspiratii avea de fapt familia pentru tine…
Insa merita!
Dar in cazul meu dupa fiecare vis implinit apare altul si altul si sunt mereu in cautare….
Sorin Moroianu
publicat @22:42 03 June 2009
Salut Cabrale,
sa fiu sincer si eu ma gandesc cateodata la problema aceasta.. Eu sunt de parere ca este foarte greu sa traiesti asa cum ti-ai imaginat cand erai tanar, singur, fara un loc de munca..
Oricum este trist, iar eu o sa incerc sa trec peste unele constrangeri sociale si mai ales pe cele din cadrul relatiei, cat despre copii, inca stau cuminte in banca mea..
Tot respectu’ ..
Vick
publicat @23:24 03 June 2009
Timp de 4 ani de liceu militar cadeam in genunchi si ma rugam pentru lucrurile pe care le am astazi. Sunt oarecum multumit ca mi-am atins telul, desi pe parcurs era normal sa apara altele.
Casa mea, serviciul meu si o familie. La ultimul capitol dunt deocamdata deficitar, dar anii pe care ii am imi permit sa mai intarzii putin.
Adolescenta si tineretea… acesta a fost pretul pe care l-am avut de platit pana acum. Si imi pare rau pentru asta.
Imi pare rau ca am fost indoctrinat in responsabilitate, de asta la cei doar 24 de ani ai mei nu pot face ce vreau. Si sunt multumit de viata mea la modul ca ar fi putut fi mult, mult mai rau.
Cabral, am ajuns sa fiu omul care imi doream sa fiu, dar mi-e teama ca alegerea a fost una gresita, constransa de imprejurari. Asta ma duce cu gandul la seria posturilor tale despre fericire.
Liber? Nicidecum! Dar raspunde-mi si tu la o intrebare: cati dintre noi, cati oameni pot fi cu adevarat liberi? Fiecare dintre noi raspunde in fata cuiva, si care care au scapat de grijile cotidiene sunt si ei prinsi – poate fara sa-si dea seama – sub jugul dorintei de a avea, de a face mai mult. Cred ca cu totii suntem asa intr-o oarecare masura.
Merita sa-mi urmez planul? Da, pentru ca imi ofera o oarecare siguranta, ma ajuta sa-mi ghicesc intr-un mod mai educat viitorul. Si am sacrificat suficient de multe lucruri pana acum pentru asta.
Stiu, nu e nimic nou, cu totii facem sacrificii. Dar multumita unei intamplari nefaste am invatat un lucru esential: ca sacrificiile pot fi facute pana la un anumit punct, si cu un rost. Altfel we’re just plain stupid.
As fugi acum acasa sa-mi strang in brate iubita. Asta vreau sa fac acum. Dar asta ar insemna sa inchid ochii si sa nu ma gandesc la consecinte.
Cel mai scurt raspuns fara urma de ipocrizie in el? Vreau sa fiu liber, dar mi-e frica.
eu....
publicat @02:33 04 June 2009
Nu…nu…nu…sunt un nimic…Stiu sa lupt….dar nu pentru mine..mereu pentru altii…Nu sunt ceea ce as fi vrut eu sa fiu…si nu stiu daca voi fi vreodata…Mereu au ales altii in locul meu…si atunci cand a trebuit sa-mi impun punctul de vedere..nu am fost bagata in seama…sau mai rau…am fost numita impertinenta pentru ca aleg ceea ce-mi doresc eu…Dorintele mele nu au valoare…dorintele mele sunt niste copilarii..sunt niste prostii…Cateodata simt ca nu mai rezist…As pleca si acum…dar unde…?..Cum voi trai cu gandul ca mi-am lasat familia in urma?…La 22 de ani…tot la altii ma gandesc…tot ce fac trebuie sa fie bine gandit sa nu-mi pun familia in cap…
Nu sunt ceea ce mi-am dorit…nu sunt fericita…nu sunt multumita…de mine…
Ma rog la Dumnezeu sa-mi dea putere ca intr-o buna zi sa ma aleg pe mine…doar p mine….
UCLDN
publicat @23:42 04 June 2009
Nu inca,visam inainte sa devin muzician,mi-a fost prea frica sa incerc,nu am avut incredere in mine,am crezut ca banii ma vor face fericit,am facut ceva bani,am pierdut tot…am inceput sa fac muzica,am cerut parerea unor oameni profesionisti,printre cei mai buni in domeniul meu de muzica,am primit foarte multe laude si incurajari,dar din partea celor apropiati,nimic,pentru ca din muzica nu se castiga bani.Din pacate muzica nu mai valoreaza nimic acum,nu se poate trai nici macar decent.Dar simt ca nu sunt implinit daca nu continui sa fac muzica,nu ma vad stand in fata calculatorului cu un teanc de hartii in fata mea,asteptand ora 17 sa plec acasa,sa stau la televizor,sa ma culc si a doua zi sa o iau de la capat…nu,prefer sa imi traiesc visul,sunt satisfactii mai mari ca banii…
imprecator
publicat @13:26 05 June 2009
mda…eu am visat o viata de mercenar…nu exagerez, nu cred ca e cultura pop cea care m-a influentat, mai degraba un fior launtric de natura martiala, am incercat ceva cu armata romana..dar nu mi-a placut deloc ce e pe-acolo, pur si simplu nu am invatat nimic util… nevermind, acum nu mai am chef sa visez, arta razboiului se poate aplica relativ cu succes in viata de zi cu zi
Sara
publicat @22:05 05 June 2009
pai… eu am vrut mereu sa cant. talentul este, vointa este, bani… nu sunt. din pacate, asta e concluzia la care ajung dupa atat de mult timp in care am crezut orbeste ca visele se indeplinesc. inca mai cred, insa am obosit sa lupt cu morile de vant. o iau mai incet, cu speranta in suflet ca intr-o zi, va veni si vremea mea…
Peace!
S.
stelistul07
publicat @04:00 06 June 2009
pe la 5-6 ani visam sa fiu fotbalist, dar a fost doar un vis. Am deja 18 ani si acest lucru nu cred ca mai este posibil.
johnny_beep
publicat @08:23 07 June 2009
Ca sa inteleaga tot omul ce vrea sa spuna Cabral uitati-va la “It’s a wonderful life (1946)”.
Adrian
publicat @13:50 08 June 2009
“Poate poza ta din rama iti va sopti/Stii nu esti ce imi doream sa fii!” Da nu sunt ce am visat si am realizat ca in ultima vreme cam ajunsesem sa fac lucrurile doar pentru ca trebuie si nu neaparat ca ma faceau fericit. Mi-am dorit sa fiu fotbalist mai mult decat orice dar mai am un pic si ajung economist. Paradoxal ajung economist desi consider ca banii nu sunt tot in viata atata timp cat esti inconjurat in momentele potrivite de oamenii potriviti si te dezici de ipocriti. Uram minciuna si tot ce se leaga si in ultima vreme am ajuns sa fiu cel mai mintit si totusi nu fug de persoanele care ma mint pentru involuntar tin la ele. Sunt multe lucruri pe care as fi vrut sa le fac si totusi acu nici nu mai visez la ele. Pana la urma asta e si vreau nu vreau merg mai departe.