Un zambet larg, doi ochi ce…
publicat @ 18 June 2008 in categoria > mici scriituri...
Taguri: sentimente
Un zambet larg, doi ochi ce parca refuzau sa mai clipeasca, o adiere de vant ce mangaiase parul carliontat pentru o secunda pentru ca apoi sa se piarda pe dupa umeri…
In clipa aia nu ar mai fi vrut nimic… doar incremenire. Stia, simtea, era palbabila certitudinea ca era cel mai frumos moment al lor, dintro poveste inca nescrisa.
I-ar fi spus mii de vorbe, i-ar fi aratat lumea lui asa cum era ea, i-ar fi mangaiat palmele dar… ii era frica sa nu spulbere tot, ca si cum momentul ala era facut din panze de paianjen atat de fine incat orice miscare a lui le-ar fi rupt.
I-a zambit. Atat.
Au urmat alte seri in care si-au zambit, s-au revazut pe faleza zile la rand, nici nu putea sa-si aduca aminte ce facea ziua grabind totul pentru a o putea revedea seara. Alerga ca un nebun pana in locul acela si cand se apropia micsora pasul si scormonea cu ochii aleea pe care ea i se infatisa de fiecare data.[pentru continuare click pe titlu]
Parca ea nu era singura, parca era cu niste prieteni, dar de fiecare data uita sa-si ia privirea de la ea si sa-i priveasca in jur…
Au zburat zilele, au incremenit nopti in secunde, traia pentru acel zambet si acea privire, o visa si timpul devenea vascos, ii zambea o clipa si o noapte se pierdea ca falfairea de aripi a unui pescarus…
Parca au vorbit la un moment dat, parca i-a spus Timisoara, i-a dat si un numar de telefon parca, fusese totul vis… dar parca nu.
S-a apropiat de el si i-a spus “Maine plec”… zambetul nu mai era, plecase, i se prelingea o lacrima pe obraz, buzele-i erau uscate, adierea de vant o facea parca sa tremure… n-a putut spune nimic, a vazut-o ezitand, a simtit cum se desprinde cu greu, printr-un geam murdar parca a vazut-o plecand… faruri de masina, o ultima privire catre el, o mana ridicata, stopuri de masina si… intuneric.
A plecat impleticit spre stopurile alea care scanteiau parca rautacios, a inceput sa respire, a inceput sa alerge, acum fuge ca un nebun, camasa i s-a descheiat, a prins glas – acum urla – urla si alearga, sare peste garduri verzi, gropi – se impiedica si cade – se ridica, fuge mai departe, pasii ii devin din ce in ce mai mari, are o cadenta, cadenta creste, acum e pe trotuar, pasi din ce in ce mai mari, mai repezi, mai disperati, urla iar, ridica mainile, alearga in continuare, sare de pe trotuar, alearga pe langa bordura, stopurile scanteiaza parca mai aproape, incep sa-i curga lacrimi – sunt picaturi, lacrimi sau sudoare – nu conteaza, fuge mai departe, e pe mijlocul soselei, deja nu mai alearga… zboara, are mainile intinse, camasa i-e undeva in spate spanzurata lenes intr-o creanga ce incercase sa-l opreasca, pasi mari, si repezi, mai mari-mai repezi, nu oboseste, e pe mijlocul soselei, stopurile sunt aproape, faruri, claxoane, scartait de roti, il loveste, durerea ascutita ii cuprinde toata partea dreapta… zace pe spate, priveste cerul, simte ceva cald pe sold, pieptul i se zbate haotic, priveste cerul, nu are aer, acum – doar acum – simte ca se sufoca, priveste cerul, vede stelele, doua stele il privesc, ii e frig, o adiere rece il infioara, mainile i se transforma in gheare, zgarie asfaltul, ii sangereaza unghiile, priveste stelele, i-e frig, se face intuneric, ceva il doare, lacrimile ii curg libere pe la coltul ochilor si ii imprumuta pentru o secunda caldura lor, i-e frig, e intuneric, acum e liniste… un zambet larg si doi ochi care parca refuzau sa mai clipeasca… inchide ochii.
Cristi
publicat @15:15 18 June 2008
Emotionant!
221
publicat @15:24 18 June 2008
deeply!
ik
publicat @16:14 18 June 2008
si eu simt uneori ca “timisoara” e ataaaaat de departe….alteori tind sa cred ca nici nu exista, poate si el a crezut asta atunci cand a refuzat sa mai clipeasca….si totusi nu am luptat la fel de indarjit….si totusi el va redeschide ochii si sper ca va reusi sa si vada cu ei (sper ca voi reusi si eu)
blackcacat~~
publicat @16:33 18 June 2008
Dragut…
mihaistefan
publicat @16:57 18 June 2008
salut! ma bucur ca ti a placut videoul meu cu smiley “preocupat cu gura ta” si ms k mi ai luat apararea
adspedia
publicat @17:33 18 June 2008
Frumos. E inventie sau e patanie adevarata?
Alleksssandra
publicat @21:37 18 June 2008
Ma gandesc adesea daca mai exista trairi de genul acesta,daca mai exista sentimente mai presus de orice,daca dragostea poate sa dainuie peste timp,sa depaseasca obstacole si bariere lumesti,ramanand la fel de profunda si neintinata.Ma intreb daca mai exista oameni care sa iubeasca cu inima,cu sufletul,cu toata fiinta lor si sa si creada asta.Ma intreb daca mai exista suflete care sa traiasca pentru alte suflete,daca mai exista bunatate,daruire,inocenta,naivitatea aceea care umple un om indragostit de farmec si de dragalasenie.Ma intreb daca in lumea asta nebuna,nebuna de tot,merita sa iti mai dai viata pentru dragostea ta.Si imi raspund singura:poate ca nu.De ce?Pentru ca totul a devenit relativ.Nimic nu mai e etern,nimic nu mai e profund.Pana si dragostea e aparenta si relativa…
loredana
publicat @21:49 18 June 2008
frumoasa povestioara dar si trista…
Razvan
publicat @22:31 18 June 2008
iluzia iubirii….si eu astept ca aceasta iluzie sa sa transforme in realitate..sa reusesc “sa nu mai clipesc”
crys
publicat @22:44 18 June 2008
@Alleksssandra-BRAVO,foarte frmos spus!
sherby
publicat @23:15 18 June 2008
Buna! Sunt Serban. Ai un blog frumos. Ai putea sa-l vizitezi si tu pe al meu?
http://sherby2007.wordpress.com
cris
publicat @00:00 19 June 2008
Draga Cabral…..cu tot respectul: ai baut?…asta e varianta cenzurata a intrebarii
Crazzy
publicat @02:00 19 June 2008
dragostea rezista in timp… dragostea rezista la distanta… dragostea rezista la multe, dar cu o singura conditie, sa fie DRAGOSTE ADEVARATA…
cabral
publicat @03:31 19 June 2008
Mai, care n-ati trait nu veti intelege. Nu-i de rau, poate ca mai e timp, dar… e pecado.
Cei care ati inteles… va e dor?
BabyRacy
publicat @03:37 19 June 2008
ne e dor…doar k vine la pachet cu unghiile sangerande in asfalt:|….
bianca
publicat @12:13 19 June 2008
Mi-e dor Cabral…sia cuma si e atat de greu!!!!
Mi-a placut!!!Si foarte emotionat!!!!
crys
publicat @12:49 19 June 2008
Mie imi e foarte dor dar cred ca tie ti-e si mai dor!
dodo
publicat @14:54 19 June 2008
am inteles. am fost acolo. si a fost frumos. dar acum s-a terminat. cu inima facuta praf. a mea. a lui … nu stiu
CLeO
publicat @16:56 19 June 2008
imi e dor desi traiesc zilnic o poveste asemanatoare , plina de gingasie , finete si alintaturi ! imi e dor de pe o zi pe alta
Foarte frumoasa povestioara
anca pussy
publicat @09:37 20 June 2008
Emotionant,foarte frumos si trist,mai bune pune povesti cu sfarsit frumos nu tragice Cabral,te rog mult.
Pingback: Cabral | FocusBlog
coko
publicat @23:44 06 August 2008
foarte frumos si mult prea trist pt cine cunoaste aceste lucruri
Stefi
publicat @01:07 07 November 2008
…. totul in jur devine inexistent si fiecare clipa o eternitate efemerã ….
Blogroll