Sambata.
publicat @ 12 September 2009 in categoria > mici scriituri...
[stii deja... play si citeste]
Pornesc calculatorul. Viteza medie imi arata o cifra demna de un tanar de 20 de ani. Zambesc multumit. Verific vitezele, clipesc satisfacut, pornesc.
Incep sa pedalez incet pe alei, las incet in urma garduri vii, crapaturile aleilor imi serpuiesc pe sub picioare.
Din cand in cand, printre copaci, ma mangaie soarele molatec… ma gandesc ca nu mai are putere, gata, ne apropiem de frig. Unde mi-am pus placa… a, e la Julien in garaj, tre’ sa ma duc s-o iau.
Copaci inca verzi imi strajuiesc flancurile, se deruleaza incet spre spate, inaintez molcom… alte alei, alti copaci, e caldut afara… imi las gandurile sa alerge aiurea, cred ca am un zambet tamp pe fata, cred ca tocmai am realizat ca sunt bine.
Si, ca prin magie, incep sa observ oamenii… parcul e plin, multe carucioare cu noi-nascuti, familii cu pici, biciclisti… incep sa observ fete. La inceput dezinteresat, apoi… ma frapeaza ceva. Ce? Incep sa ma uit la ei cu mai multa atentie.
Fete variate, unele cu pielea intinsa pe oase, altele crapate, bronzate sau nu… au un numitor comun. Hai, ma! Care? Au ceva in comun… ah, da, plictiseala…
Uite, el mesteca seminte, are privirea pierduta undeva printre copaci, mintea-i alearga aiurea, e clar. Dar mai presus de altceva, fata lui emana un plictis vecin cu catalepsia… impinge carutul lenes, cred ca micul om doarme, ea se uita absenta in fata, are o fata ovala, prelungita parca prea mult de dezgustul plictisit cu care isi priveste inaintea… ma observa, tresare, fugar ii trece un zambet peste privire, imi face cu ochiul, se anima putin… trec de ea, dispare… se apleaca fara nici un chef si ridica fluturasul de badminton, se intoarce cu fata si-i vad plictiseala intiparita intre ridurile-i lipite parca de fata de un artizan prea minutios… loveste molatec cu racheta in fluturas, prea scurt, ii cade la picioare in protestele celei ce astepta plictisita acelasi fluturas… dupa gardul asta – terenul arata nou, de ce-i deja ruginit gardul?! Putin feruginol si o bidinea rezolva problema – vad pasiune dezlantuita, niste pusti isi dau contre seci cu o minge roz. Roz?! Realizez ca ma bucur ca-i vad, mi se pare ca sunt singurii oameni vii, restul is parca fantome… il vad pe unul dintre portari, rezeama plictisit unul dintre buturile albe ale portii si isi urmareste coechipierii de la distanta… trece si gardul ruginit ce tine captive pasiunea impletita cu plictisul sportiv, mi se deruleaza acum in fata imagini cu un cuplu imbracat strident… ea, cu niste colanti negri foarte luciosi, fumeaza plictisita o tigare prea subtire parca pentru mainile ei care-s, parca, prea mari… da, realizez ca-s toti plictisiti, apatici, imi abandonez din nou constientul si ma refugiez in mine…
Apas pedala stanga, apas pedala dreapta, sant, trec prin niste gropi… e o zi frumoasa… cred ca mi-e cald…
Ma trezesc din nou la masina. Ii desfac roata din fata, o aranjez cuminte in portbagaj. Ajung acasa. Scriu asta. Mi-e dor de ea. De oricare ea, mi-e dor de-un suflet langa mine. Singur ma sufoc. Cred ca mi-e foame. E sambata?
Ale
publicat @19:27 13 September 2009
Buna.
Am citit de mai multe ori blogul tau,dar niciodata nu am comentat vreun post.Sa stii ca te apreciez foarte mult,pentru ca esti atata de aproape de ceilalti umani prin ceea ce scrii,ne faci pe multi sa ne regasim in randurile tale..ce mai,esti de nota 11!si tot ceea ce ti se scrie ar trebui sa`ti ridice moralul si sa nu te mai faca atat de melancolic,desi e greu in aceste zile mohorate sa fii in a pink mood.
Cabral Ibacka
publicat @13:41 14 September 2009
Ale, nu cred ca e locul de multumiri, in orice directie vorbim. Cred ca aceasta comunicare ne face bine tuturor.
Si… cam atat. Fara vorbe mari, fara titluri si politeturi airea, suntem noi, umanii.
flori
publicat @20:11 13 September 2009
of
cum poti tu sa scrii asa…linistit si PARCA neutru despre zile obisnuite cu oameni obisnuiti si mai ales plictisiti, pentru ca mai apoi sa “infingi” piuneze fix in calcaiul lui Ahile.
Citeam eu, linistita …si neutra, cand subit…s-a dus naibii “neutralitatea”
mi-edordeel deoricareel mi-edorde-unsufletlangamine.Singurasimtcamasufoc.
cred ca mi-e foame.
E duminica?
Dupa cat de acut se simte singuratate e ori weekend, ori zi de nastere, ori Craciun.
Data viitoare, pune si tu un avertisment, te rog:
a se lua multe perechi de sosete peste
calcaiul lui Ahile…
ioana
publicat @07:38 14 September 2009
cam da
ale
publicat @21:43 13 September 2009
S-a cam dus sambata plictisitoare! E duminica, zi sfanta. Trebuie sa fim veseli. Maine copiii incep scoala, pici gradinita….si uite asa trec clipele. Un sf de zi linistitor !
MC
publicat @21:44 13 September 2009
Pun pariu ca acolo n-aveai timp sa te gandesti si la altceva,decat la odihna, de aia am si mentionat:)
Pana la urma senior Cabral, noi astia mici te iubim tare de tot si te sustinem no matter what!
Ai pricepit ce trebuia, sper!
partafrazez
NB, Cabral! oriunde te-ai afla!
cirstea florin
publicat @22:05 13 September 2009
Dar melancolia asta, daca DUREAZA PREA MULT NU-I DAUNATOARE?
Andreea
publicat @22:16 13 September 2009
Poate sufletul respectiv e chiar langa tine,uita-te imprejur poate trebuie sa observi detaliile mai ascunse, sau poate nu timpul sa-l gasesti,sufletul….sau poate trebuie sa te gaseasca el pe tine..nu se stie niciodata…
VOlk
publicat @22:56 13 September 2009
Intotdeauna la o plictiseala “acra” merge ast’ piesa, indrazneste si sufletu-ti va fi mai luminat: http://www.youtube.com/watch?v=Oz2Q2Ych2I4
ZAMBESTE!
SMILE! 
Zambeste
Chiar daca ploaia in geam nu conteneste
Zambeste
Chiar daca ceva nu-ti reuseste
Zambeste
Chiar daca fericirea dupa nori negri s-a ascuns
Zambeste
Chiar daca sufletul te-a durut
Zambeste
Si vei vedea ca totul se va schimba
Zambeste
Caci ploaia va trece, iar pamantu-n zapada se va-nvesmanta
Zambeste
Si tristetea va disparea pe data
Zambeste
Si-ti va renaste fiinta toata
ioana
publicat @23:05 13 September 2009
Nu am inteles exact la ce fel de suflet te referi.Daca te refereai la suflet pereche multi suntem in aceeasi situatie.Dar ca noi si multi altii avem sufletele copiilor nostri sau a celor din jur.Dele mai curate suflete care oricat ai fi de stresat,suparat sau trist e practic imposibil sa nu isi faca simtitta prezenta…………..cu te miri ce mutrita nevinovata sau traznaie sau poate doar genul ala de intrabare de pe urma careia primeste raspunsul dupa o lunga pauza de gandire.E adevarat insa ca nu e parca tot una si uneori iti doresti sa ai pe cineva caruia sa i te destainui.Sa iti desc sufletelul sau poate doar sa il/o vezi zambind ca e langa tine….si gata ca ma apuca melancolia rau.cascada_truly madly deeply
ioana
publicat @23:08 13 September 2009
P.S:FIECARE PRIMESTE CEEA CE MERITA MAI DEVREME SAU MAI TARZIU.(SUFLET)
Pingback: Bine. Bun. Azi. Mai bine. Mai bun. Azi. Si maine. Noi. Toti. Azi. Si maine! « cabral.ro
ioana
publicat @07:33 14 September 2009
am lucrat sambata deci cel mi probabil cand m-am pus la nani altii se trezeau:)
Anna
publicat @00:04 14 September 2009
O singura clipa daca ai putut sa faci pe cineva sa simta ca nu-i singur, l-ai avut de mana pe Dumnezeu.
karuna
publicat @00:51 14 September 2009
hey Cabral:)) de cate ori aud/vad pe cineva trist imi vine sa-l imbratisez si sa-i spun : E ATAT DE MULTA FRUMUSETE-N LUME care striga catre tine COME TO ME http://www.youtube.com/watch?v=R7cA8qCbKOQ&feature=related
)
imi doresc ca OMUL sa descopere/invete cat mai repede ca nu exista singuratate cu adevarat! Ca e multa frumusete in suferinta, durere, mizerie !Ca dorintele,atasamentele te fac prizonier mai intai, apoi sclav !Ca trebuie sa curgi in viata,asta e una din tainele viului:)) Ca iubirea iti invadeaza fiecare molecula din fiinta si se revarsa in jur doar atunci cand daruiesti fara sa astepti nimic,niciodata!Nu-i asa, ca sunt ciudata?nebuna?:)) nu-i asa, ca as parea mai normala dormind sub cap cu o revista Cosmopolitan,barfind barbatii la o cafea in office si plangand amarla ferestra,in noptile de Craciun cand,indiferent,ca ai un sot,partener el sforaie rapus de festin…Dar cred ca-s nebuna cu adevarat pt ca e destul sa gandesc DOAMNE-DUMNEZEULE,TOTUL E ATAT DE MINUNAT,TOTUL E BINE ASA CUM E!!!si simt cum bucuria izvoraste in mine,se face fluviu,ocean!!Nu mai e loc de singuratate!!!Tot ce pare urat,nedrept e o provocare a mintii!Intr-o seara de vara,pe tarmul Mediteranei,un barbat amesteca vorbe frumoase si minciuni intr-un pahar cu seductie…il priveam zambind cum,nerabdator,arzand,ma astepta ca pe o prada,cum isi dorea sa beau paharul cat mai repede:))I-am spus ce simteam atunci:toate acele frumoase si veninoase minciuni se scuturau in sufletul meu facandu-l sa vibreze atat de tare incat otrava era sublimata!toata fiinta mea pulsa de fericire!pt ca NU ASTEPTAM NIMIC de la el.A ramas mut pana in ziua de azi:))
hey,hey Cabral,multumesc pt Alexandrina Hristov !fata asta canta atat de magic durerea ca m-a umplut de zambete
Sorin Moroianu
publicat @01:17 14 September 2009
SUPERB! SUPERB! SUPERB!
Toata stima .. >:D<
Sorin Moroianu
publicat @01:19 14 September 2009
SUPERB! SUPERB! SUPERB!
Toata stima .. >:D<
P.S. nuronu este in extaz dupa ce perceta asa text
oanna
publicat @02:47 14 September 2009
uhm.. nu pot dormi.. si desi sunt inconjurata de atatea persoane, ma simt singura…. mai singura ca niciodata :-s
e ciudat….
Pingback: Fapte mici pentru o lume mai buna | Umblu liber
Deea
publicat @13:01 14 September 2009
Singuratatea:-? Am prieteni..dar uneori pe degeaba.
Mihaitza
publicat @18:20 14 September 2009
Salut, impresionant postul de sambata.Imi potzi spune si mie cine canta melodie ca are o veco fantstica.ms
roxana
publicat @20:25 14 September 2009
buna seara , cabral !
“rasfoiam” pagini pe net si am dat peste articolul care te declara melancolic si trist si singur si disperat dupa un suflet “oricare”. haide, fii serios !!! stii atat de bine ca nu poate fi un suflet oricare, o femeie oricare , pentru ca tu , ca si mine , si ca si altii avem criterii de selectie , standarde in alege persoana cu care ne petreem timpul . insa , trebuie sa fie al naibii de crunt sentimentul tau, daca totusi vei o ” oricare ” . e teama de singuratate , e durerea si disperarea pe care o aduce singuratatea, fir/ar sa fie . dar stii cum suntem cand spunem ca ne/ar multumi cineva , oricare ? ca niste infometati ( ca oricum vorbeai ca ti/e foame ), care de teama sa nu moara dupa zile de nemancare , ar manca orice , si pietre.
sper sa depasesti faza asta , si sa o gassti pe ea . nu oate fi o ” oricare”, trebuie macar mental sa/i dai o identitate.
si , da , si eu o ascult des pe prietena ta . mai ramai !
seara faina
LoreenCroft
publicat @21:35 14 September 2009
parca toata lumea e singura si ne plangem toti de acelasi lucru..nimeni din apropiatii mei nu mai e intr-o relatie stabila(cu exceptia parintilor)..se pare ca toti ne dorim sa fim impreuna cu cineva..iar atunci cand suntem, ori nu ne convine, ori nu merge..orice numai sa fim independenti..ce ti-e si cu viata asta de adult…vreau sa fiu copil din nou: era muult mai simplu
Lucia
publicat @22:05 14 September 2009
Ma intreb cit de singur te simti si cita nevoie ai sa ti se intoarca gesturile. Ok, ne simtim singuri. Ok, se sfirseste lumea. Dar dincolo de toate astea hai sa ne gindim putin la cei pt care filozofarile astea despre viata sint un lux pt ca nu au nici macar hrana (indeajuns). Hai sa relativizam si elaboreaza te rog un articol despre asta ca lumea cam ignora acest exercitiu esential atunci cind riscam sa ne luam prea mult in serios.
ella
publicat @00:54 15 September 2009
Am incercat sa mai trimit acest mesaj dar nu am avut noroc, sper ca nu va fi postat de doua ori totusi. Ziceam, ca e suficient sa asculti un om, sa il privesti, sa stii o piesa ce ii place, ca sa il poti “citii”. Alexandrina Hristov! Respect. Iti recomand “Numai tu ” si “Printre flori”. P.s Daca simti ca te sufoci, ia o gura maaare de aer rece de afara, eventual inchide si ochii, e si mai tare senzatia. La mine merge uneori..Ne nastem singuri, traim singuri si tot singuri murim (Octavian Paler) Alegerile ne apartin numai noua. Pup
ella
publicat @00:57 15 September 2009
deja devine trist:( e a 3a oara cand incerc sa trimit un comentariu si sunt aproape sigura ca nu voi reusi:(
ioana
publicat @01:36 15 September 2009
cuidat deja am accesat pagina asta de vreo 4 ori.ideea e ce nu am pic de somn desi am la activ vreo 2 nopti nedormite. p.s:in drumul mau nastrusnic spre calculator ,am agatat un cablu(ceea ce era firesc data fiind ora)si am facut o pictura de toata frumusetea cu spanac pe unul din peretii camerei.:))))))))de ce nu e nimeni???:((
Cabral Ibacka
publicat @02:02 16 September 2009
hi hi hi hi
fa poze!
Ambra
publicat @03:18 15 September 2009
este marti dimineata, iar eu inca nu am somn…ma framanta gandurile,aproape m-a adus in pragul disperarii protestul magistratilor care a pus pe jar aproape toti colegii mei… am mai bine de o luna in care n-am luat niciun contract, niciun proces…nimic…vineri am plans in hohote…n-am mai putut, a trebuit…am defulat…vineri mi-am adus aminte ca n-am pe nimeni langa mine sa ma incurajeze; mereu m-am incurajat singura, mereu am reusit sa trec singura, am urat intotdeauna sa incarc mintea cuiva cu problemele mele, dar vineri…vineri mi-era o asa mila de mine insami…da, m-am simtit singura si nu intelegeam de ce, ce este in neregula cu mine…cum dreaq de sunt in situatia asta? am inceput sa ma analizez…sa-mi aduc aminte ultima relatie…probabil n-a fost sa fie…nu traiesc captiva in trecut, n-as putea nici daca as vrea, dar pentru prima oara in atat de mult timp am vrut sa nu mai fiu singura…in general in situatiile astea imi sunam prietenele si mergeam intr-un club…acum nu mai aveam curaj…aproape mi-am permis un lux vazand un film la cinema duminica seara.
astazi stateam de vorba cu o colega de a mea si-o intrebam cam ce mai e pe la ea pe la birou…acelasi stres, aceleasi probleme…pe langa asta o gramada de alte taxe de platit…in fine…de ce spun toate astea?! le spun ca sa subliniez mai bine ca atunci cand ai bani si n-ai un suflet pereche, e naspa…dar cand ai o pasa proasta fianciar (o pasa destul de nasoala avand in vedere ca prostetul astora nu se mai sfarseste) si mai esti si singur, este deja prea mult…
excursii??? nu am mai fost nicaieri de anul trecut din vara…aveam bani, dar nu aveam timp…invatam pentru un examen important pe care l-am si luat de altfel…
acum as pleca oriunde as vedea cu ochii macar o saptamana…n-am cu cine, n-am nici bani si parca m-am pricopsit si cu o stare apatica…
asa ca, dragul meu Cabral…suntem cazuri si cazuri…si fiecare simte diferit o lipsa de alta…
aproape ca m-am saturat sa dorm singura…ei, si? cui crezi ca-i pasa? dar stiu ca daca vineri am plans, maine o sa rad, pentru ca n-a existat nimic care sa ma doboare atat de rau incat sa nu ma mai pot ridica…
Passion4glamour
publicat @03:42 15 September 2009
Ha ce te inteleg…degeaba e frumos afara daca avem nori inauntru. Tind sa cred ca Berceniu’ e cartieru’ cu cei mai multi oameni care se sufoca din lipsa unui suflet pereche ( o simt in fiecare zi, stau p’acolo… )
Passion
publicat @03:56 15 September 2009
Ha ce te-nteleg…o simt pe pielea mea de vre-o 6 luni si ceva. Tind sa cred ca Berceniu’ e cartieru’ cu cei mai multi oameni sufocati de lipsa unui suflet pereche (fac parte din ei din plin…)
Monica
publicat @09:02 15 September 2009
Sincer , sunt sigura ca toti am avut in viata o despartire care a trecut foarte greu !!! Eu om fara ocupatie , fara prea multii prieteni ( 2 si buni , din copilarie ) am ramas singura, intr-o perioada de vara cand toate bancile erau pline de cupluri , strazile intr-o agitatie de imi bubuia capu , si lacrimile mele de cele mai multe ori ma ajutau ptr ca imi dadeau o ceata , care ascunde lumea asta de mine …. ai avut odata senzatia ca nu mai poti sa respiri ca iti iese sufletul din piept de suparare ???? Dc zici ca esti singur , ai atatia prieteni , te duci la emisiune , ai atatea cunostinte din lumea tv , muzica ??? Chiar nu ai cu cine sa vb mai in secret ?
) !!!
Poate ca sunt o ciudata , dar cand ma simt singura , ma duc la mall beau o cafea si ma uit la toata lumea care trece prin fata mea ….
Incearca Cabral sa iti gasesti sufletul tau in primul rand .
Si o intrebare daca se poate
Ai da ZAMBETU’ , ca sa numai Plangi ???
DALA
publicat @09:30 15 September 2009
bre!nu stiu ce sa mai zic..mai lasat fara cuvinte!..imi place de tine si de asta te iuby(stiai deja!?)dar nu vreau sa mai aud k esti”singur”..k nu esti..ne ai pe Noi..o sa vina si Ea cand va vrea EL(CEL de SUS)..ti am zis si ti repet:”ce ne e’ scris in frunte ne e pus”!…poate cine stie!Ma astepti pe mine?glumesc)…te pupik si o zi usoara iti doresc,cu soare si cer senin..fi pozitivist in continuare..
klaude
publicat @10:58 15 September 2009
Ei ei, ia sa vedem ce a fost in sambata mea.
Se pare ca ne-am plimbat in acelasi parc. Eram cu fetitza in carucior si jumatatea mea impreuna. Vreme buna de plimbat; dupa un timp ingerasul a adormit in plin tumult si am decis sa ne intoarcem spre casa.
Cum reveneam incet, am observat cu coada ochiului o masina neagra cam mare pentru orasul asta trasa intr-o statie de autobuz. Ok, erau pline locurile de parcare, nimic de zis. Insa soferul se apuca sa claxoneze in draci, desi stationa. Dupa cateva semnale sonore, desigur copilul se trezeste si ne priveste suparat ca cineva i-a deranjat visele. Mama lui, cu simt de raspundere, arata un degetel soferului de masina neagra…care claxoneaza iar..
Ma chinuie o intrebare…Cabral, ce dracu avea soferul de claxona ca naiba?
Cabral Ibacka
publicat @02:01 16 September 2009
klaude, hai sa ne inchipuim ca pe contrasens, mai bine-zis pe trotuarul de vis-a-vis, erau doua doamne ce stateau de vorba. Langa ele, o copila de vreo 5-6 ani.
Doamnele vorbeau, copila se juca pe trotuar, a coborat printre masinile parcate si ajunsese aproape sa iasa dintre masini, in plina strada, neatenta, cum fac copii cand se joaca…
Mergem mai departe cu inchipuirea si presupunem ca un prost / nesimtit / galagios care era pe celalalt sens vede copila si realizeaza ca se poate intampla ceva oribil. Si mai realizeaza ca nu are timp sa se dea jos din masina, caci ar putea ajunge prea tarziu. Si se pune pe claxonat, ca s-o faca pe pe mama copilei sa se uite si sa-si ia repede micuta din strada.
In timpul asta, viata unei alte frumoase familii era deranjata de claxoane. Iar mama acestei familii, deranjata rau, ii arata omului respectiv degetul mijlociu – cu o eleganta demna de Palatul Regal – gest normal si de asteptat de la o femeie, bucuresteanca mandra.
Spune-mi, klaude, este ca soferul ala era un cretin??
Spune-mi acum despre sambata ta…
klaude
publicat @14:18 16 September 2009
Hei, hai sa nu exageram si sa sarim parleazul.
Nu am folosit vreun epitet legat de soferul respectiv. Prost/nesimtit/galagios sunt cuvinte inserate gratuit. Probabil banuiai ca asa a fost privit; asta insa nu inseamna ca e si conform cu realitatea.
Ah, la fel si ‘cretin’.
Am intrebat pentru ca vroiam sa aflu. Nu am atacat.
Pana la urma e vorba de faptul ca nu aveam imaginea intreaga. Daca cineva o vedea pe ea ridicand degetul (fara sa auda claxonul) o judeca aspru. Asa, are circumstante atenuante, cum ai si tu.
Dar sigur nu o sa te ierte ca ai facut-o ‘bucuresteanca mandra’
. Mai treci tu prin zona…sa nu te prinda in offside.. 
.
Cabral Ibacka
publicat @16:25 17 September 2009
Klaude, soferul eram eu.
Si gustul amar al degetului tot eu l-am simtit.
Dar sunt obisnuit, vajnicii bucuresteni si mandrele bucurestence au abilitatea asta, imprumuta din amarul lor celor ce au inca chef de mai bine (pentru ei si pentru altii).
Si, ca sa-ti explic… degetul ala in sus se justifica doar daca privim soferul drept un prost/nesimtit/galagios/cretin.
Daca soferul nu e privit asa, ci mai light, atunci gestul e gratuit.
Deci, oricum o dai, nu-i bine.
Si oricum nu ajungem la nici o concluzie intru consens, asa ca-ti doresc o seara perfecta!
klaude
publicat @12:36 18 September 2009
Nu ma pot abtine sa nu raspund.
Faci o confuzie; ea ti-a aratat degetul, nu eu. Eu am fost cel care am venit aici sa te intreb motivele, fara sa acuz in vreun fel. Am senzatia ca ti-a scapat aceasta diferentiere.
O fi ea jumatatea mea; asta nu inseamna insa ca ma identific 100% cu persoana ei. Doar 50%
.
Justificam doar degetul ei prin faptul ca nu avea imaginea intreaga. E o persoana instinctuala si o inteleg.
Ai copil si tu, asa ca undeva ii poti gasi circumstante chiar si tu. Ai fost partea vizibila a aisbergului de care s-a palit Titanicul (palida metafora, dar poate intelegi).
Blogroll