Sambata.
publicat @ 12 September 2009 in categoria > mici scriituri...
[stii deja... play si citeste]
Pornesc calculatorul. Viteza medie imi arata o cifra demna de un tanar de 20 de ani. Zambesc multumit. Verific vitezele, clipesc satisfacut, pornesc.
Incep sa pedalez incet pe alei, las incet in urma garduri vii, crapaturile aleilor imi serpuiesc pe sub picioare.
Din cand in cand, printre copaci, ma mangaie soarele molatec… ma gandesc ca nu mai are putere, gata, ne apropiem de frig. Unde mi-am pus placa… a, e la Julien in garaj, tre’ sa ma duc s-o iau.
Copaci inca verzi imi strajuiesc flancurile, se deruleaza incet spre spate, inaintez molcom… alte alei, alti copaci, e caldut afara… imi las gandurile sa alerge aiurea, cred ca am un zambet tamp pe fata, cred ca tocmai am realizat ca sunt bine.
Si, ca prin magie, incep sa observ oamenii… parcul e plin, multe carucioare cu noi-nascuti, familii cu pici, biciclisti… incep sa observ fete. La inceput dezinteresat, apoi… ma frapeaza ceva. Ce? Incep sa ma uit la ei cu mai multa atentie.
Fete variate, unele cu pielea intinsa pe oase, altele crapate, bronzate sau nu… au un numitor comun. Hai, ma! Care? Au ceva in comun… ah, da, plictiseala…
Uite, el mesteca seminte, are privirea pierduta undeva printre copaci, mintea-i alearga aiurea, e clar. Dar mai presus de altceva, fata lui emana un plictis vecin cu catalepsia… impinge carutul lenes, cred ca micul om doarme, ea se uita absenta in fata, are o fata ovala, prelungita parca prea mult de dezgustul plictisit cu care isi priveste inaintea… ma observa, tresare, fugar ii trece un zambet peste privire, imi face cu ochiul, se anima putin… trec de ea, dispare… se apleaca fara nici un chef si ridica fluturasul de badminton, se intoarce cu fata si-i vad plictiseala intiparita intre ridurile-i lipite parca de fata de un artizan prea minutios… loveste molatec cu racheta in fluturas, prea scurt, ii cade la picioare in protestele celei ce astepta plictisita acelasi fluturas… dupa gardul asta – terenul arata nou, de ce-i deja ruginit gardul?! Putin feruginol si o bidinea rezolva problema – vad pasiune dezlantuita, niste pusti isi dau contre seci cu o minge roz. Roz?! Realizez ca ma bucur ca-i vad, mi se pare ca sunt singurii oameni vii, restul is parca fantome… il vad pe unul dintre portari, rezeama plictisit unul dintre buturile albe ale portii si isi urmareste coechipierii de la distanta… trece si gardul ruginit ce tine captive pasiunea impletita cu plictisul sportiv, mi se deruleaza acum in fata imagini cu un cuplu imbracat strident… ea, cu niste colanti negri foarte luciosi, fumeaza plictisita o tigare prea subtire parca pentru mainile ei care-s, parca, prea mari… da, realizez ca-s toti plictisiti, apatici, imi abandonez din nou constientul si ma refugiez in mine…
Apas pedala stanga, apas pedala dreapta, sant, trec prin niste gropi… e o zi frumoasa… cred ca mi-e cald…
Ma trezesc din nou la masina. Ii desfac roata din fata, o aranjez cuminte in portbagaj. Ajung acasa. Scriu asta. Mi-e dor de ea. De oricare ea, mi-e dor de-un suflet langa mine. Singur ma sufoc. Cred ca mi-e foame. E sambata?
klaude
publicat @10:59 15 September 2009
Dap..posted twice; a dat erori prima data. Please delete un mesaj above. Mersi.
Cabral Ibacka
publicat @02:02 16 September 2009
Ti-am raspuns cu drag la mesajul initial…
ella
publicat @11:14 15 September 2009
Am incercat de 3 ori aseara sa trimit un comentariu. Nu am reusit de nici un fel. Poate “Azi e o noua zi” si am noroc
Te felicitam pentru Alexandrina Hristov, iti recomandam “printre flori” si “numai tu”, alte 2 piese superbe de-ale ei. Iar in final iti dadeam un sfat pentru sufocarea de care vorbeai..Go out, ia o gura maaare de aer, inchide ochii cand inspiri, si ai sa te simti mai bine 
la mine merge mai mereu..Singuratatea e relativa. “Ne nastem singuri, traim singuri, murim singuri…” (Octavian Paler). p.s sper sa mearga..pup
Cabral Ibacka
publicat @02:01 16 September 2009
Dap, era in pending…
Ionela
publicat @12:31 15 September 2009
Te inteleg foarte bine, Cabral! Mi-am zis: “sunt single, ce bine!” Ei, bine, nu e bine deloc! Mi-e dor sa iubesc si sa fiu iubita! Mi-e dor sa stiu ca exista cineva care se gandeste la mine (in afara de mama) , mi-e dor…mi-e dor…
codri
publicat @12:39 15 September 2009
inca ceva: daca ma am pe mine, ma mai pot considera singura?
DALA
publicat @13:48 15 September 2009
tu si cu tine cred k faceti o pereche de invidiat..deja sunt geloasa..e si asta o varianta de a nu mai fi singur…cred..niciodata nu vreau sa ma gandesc atat de departe incat sa zic k sunt singura…il avem pe EL(cel de sus)..deci nu sunt singura..
Umbra
publicat @14:42 15 September 2009
este marti, nu am prea putut dormi…ma framanta gandurile,aproape m-a adus in pragul disperarii protestul magistratilor care a pus pe jar aproape toti colegii mei… am mai bine de o luna in care n-am luat niciun contract, niciun proces…nimic…vineri am plans in hohote…n-am mai putut, a trebuit…am defulat…vineri mi-am adus aminte ca n-am pe nimeni langa mine sa ma incurajeze; mereu m-am incurajat singura, mereu am reusit sa trec singura, am urat intotdeauna sa incarc mintea cuiva cu problemele mele, dar vineri…vineri mi-era o asa mila de mine insami…da, m-am simtit singura si nu intelegeam de ce, ce este in neregula cu mine…cum dreaq de sunt in situatia asta? am inceput sa ma analizez…sa-mi aduc aminte ultima relatie…probabil n-a fost sa fie…nu traiesc captiva in trecut, n-as putea nici daca as vrea, dar pentru prima oara in atat de mult timp am vrut sa nu mai fiu singura…in general in situatiile astea imi sunam prietenele si mergeam intr-un club…acum nu mai aveam curaj…aproape mi-am permis un lux vazand un film la cinema duminica seara.
astazi stateam de vorba cu o colega de a mea si-o intrebam cam ce mai e pe la ea pe la birou…acelasi stres, aceleasi probleme…pe langa asta o gramada de alte taxe de platit…in fine…de ce spun toate astea?! le spun ca sa subliniez mai bine ca atunci cand ai bani si n-ai un suflet pereche, e naspa…dar cand ai o pasa proasta fianciar (o pasa destul de nasoala avand in vedere ca prostetul astora nu se mai sfarseste) si mai esti si singur, este deja prea mult…
excursii??? nu am mai fost nicaieri de anul trecut din vara…aveam bani, dar nu aveam timp…invatam pentru un examen important pe care l-am si luat de altfel…
acum as pleca oriunde as vedea cu ochii macar o saptamana…n-am cu cine, n-am nici bani si parca m-am pricopsit si cu o stare apatica…
asa ca, dragul meu Cabral…suntem cazuri si cazuri…si fiecare simte diferit o lipsa de alta…
aproape ca m-am saturat sa dorm singura…ei, si? cui crezi ca-i pasa? dar stiu ca daca vineri am plans, maine o sa rad, pentru ca n-a existat nimic care sa ma doboare atat de rau incat sa nu ma mai pot ridica…
MARIA
publicat @15:50 15 September 2009
:-S
MI-E DOR SA MA GANDESC LA 2. LA 2PERSOANE. MI-E DOR SA CUMPAR 2 PRAJITURI, 2 BRELOCURI, 2 CANI, 2 ,,, 2 DIN ORICE…
:-S
Criss
publicat @18:44 15 September 2009
Si daca tu te gandesti la doi… si el se gandeste doar la el? exista parti bune si parti rele
MARIA
publicat @21:00 15 September 2009
MDA … :-S
Ella
publicat @00:12 17 September 2009
Poate si el se gandeste la 2, dar nu la noi 2…
Aqua
publicat @17:08 15 September 2009
mi-e dor sa ma intorc noaptea in pat si sa strang in brate, sa pup usor pe ceafa si sa aud respiratia…
Aqua
publicat @17:11 15 September 2009
need a free hug day
terapie pt suflet
Hai sa facem una
lst
publicat @18:58 15 September 2009
citesc si nu imi vine in minte decat :
“mi-e dor sa nu-mi mai fie dor” si astia suntem noi, toti!
lst
publicat @18:58 15 September 2009
citesc si nu imi vine in minte decat :
“mi-e dor sa nu-mi mai fie dor” si astia suntem noi, toti!
http://www.youtube.com/watch?v=ffrJHqJ9GRg&NR=1&feature=fvwp
lst
publicat @19:00 15 September 2009
citesc si nu imi vine in minte decat :
“mi-e dor sa nu-mi mai fie dor” si astia suntem noi, toti!
Anastacia – Where do I belongAsculta mai multe audio Muzica
High Heel Walker
publicat @21:39 15 September 2009
(Apasa play si citeste-ma
)
Eu nu am fost singura niciodata. Teoretic. Practic, m-am simtit uneori… insa sentimentul asta e necesar. Asa simt ca am ce pretui, am pe cine pretui.
Si totusi cred ca nu exista om de neinlocuit… doar alegerea e dificila.
P.S. Sper ca nu te-ai sufocat… probabil ca era de la efort
Inanna
publicat @22:41 15 September 2009
Ah la naiba sunt cuplata!
)
) lasa-mi un contact.Messenger, telefon orice pe mail si ai cuvantul meu ca in fiecare seara iti voi spune noapte buna si inainte de asta te voi intreba cum ti-a fost ziua.Daca vei vrea sa stam la palavre beton!Daca nu, asta e….De fapt stii ceva?Nu imi trebuie contactul tau personal.Iti pot spune si aici.Singura parere de rau e ca mediul asta virtual fura atat de mult din cuvant si din tonul lui.Dar din seara asta te rog arunca un ochi dupa un comenatriu simplu! Noapte buna….Inanna
Lasand gluma usor nesarata la o parte mie mi-e o teama fantastica de singuratate.Mi se pare cea mai mar pedeapsa a unui suflet.Iubesc momentul cand seara imi suna telefonul si cineva ma intreaba “Bai boa , dar tie cum ti-a mers azi?”.Chinul la care te supune o iubire e infinit suportabil comparativ cu cel la care te supune singuratatea.Cabral iti propun o treaba (nu o relatie
Inanna
publicat @22:43 15 September 2009
E drept, nu sunt o relatie , sunt doar un prieten…
Brandusa
publicat @04:40 16 September 2009
Cabral… Ma bucur sa te regasesc! Cu aceeasi bucurie te citesc si acum, dupa o destula vreme… M-am oprit la postul asta…Ma intreb retoric: Dar atunci cand in doi esti mai singur decat daca ai fi propriu-zis singur, cum sa mai definesti ideea de singuratate? Sau cum ar fi mai bine? Singur in doi, sau…?
Well, nu mai zabovesc. Mai ales ca ceasul meu indica o “grava” ora: 03:40.
Salutari,
M.
Onitza
publicat @11:55 16 September 2009
Dupa atatea comentarii, ce as mai putea scrie? E adevarat ca te inteleg perfect, e adevarat ca doar timpul vindeca (aproape) orice rana, e adevarat ca e foarte posibil ca peste 2-3 ani (sau 2-3 luni) sa razi de starea pe care o ai acum. Insa, desi totul e relativ, merita sa traiesti clipa de fata, gandindu-te la cele care vor urma. Cred ca esti un om extraordinar si nu pot decat sa-ti “arunc” o vorba si un zambet, ca niste mici pansamente cu aroma de flori pentru ranile din sufletul tau. Si poate ai sa raspunzi cu o alta vorba, iar atunci micii doctori ai timpului vor incepe sa se ocupe de tine… si totul va fi mai bine intr-o zi… incet-incet… ai sa vezi
Ella
publicat @00:26 17 September 2009
“e adevarat ca e foarte posibil ca peste 2-3 ani (sau 2-3 luni) sa razi de starea pe care o ai acum”
Si dc au trecut mai bine de 2 ani si nu razi ci plangi, plangi si tot plangi ? Si dc sentimentele parca sunt mai puternice pe zi ce trece ? Si dc el e cu ea, si u il iubesti si mai mult ?
Onitza
publicat @09:39 17 September 2009
ruxandra
publicat @10:52 17 September 2009
Bai fratilor… hai mai bine sa invatam ceva din singuratatea asta!
Cand suntem singuri vrem pe cineva iar cand avem pe cineva…tot nu stim sa apreciem.prea multe orgolii, prea multe pretentii, prea multi nervi..de ce?
asa suntem noi oamenii, vesnic nemultumiti.
cand avem pe cineva uitam ce inseamna sa fim singuri….si ne purtam ca atare
andreea
publicat @20:16 17 September 2009
Bunica mea spunea mereu ca numai omul fara credinta, fara Dumnezeu in sufletul lui se poate simti singur. De cate ori ma simt singura (rar) imi aduc aminte si mi se face rusine….si dupa rusine, apare plinatatea inimii, bucuria ca de fapt nu am fost singura cu adevarat si apoi….urmeaza zile pline, frumoase, caderea in mine, rece si sinistra s-a incheiat. E greu de povestit/explicat in cuvinte, cei care au experimentat/experimenteaza ce spun eu inteleg mai bine..
Anda Lu
publicat @12:33 18 September 2009
Nu`mi vine sa cred ce muzica buna gasesc aici!
pe site`ul asta.formidabil!
theo
publicat @13:46 22 September 2009
doamne cat de frumos poti sa scrii..
E trist sa fii singur..totul se rupe in jurul tau in mii de bucati…Dar crede-ma e mai greu sa fii cu cineva langa tine si sa te simti singur…asta e situatia mea din acest moment