Lacrimi.
publicat @ 24 June 2008 in categoria > mici scriituri...
Taguri: calm, lacrimi, sentimente
Cazu inca una… si inca una… alta o urma indeaproape… si-apoi o alta… si tot asa…
Prima il speriase, a doua il uimise, acum pur si simplu gandul ca nu putea sa-si opreasca lacrimile i se cuibarise cuminte ca un pui de maidanez speriat intr-un colt al creierului si pana la urma il acceptase.
I se linistisera pana si mainile, arsura aia ascutita din piept incepuse sa faca parte din el, acum incerca in zadar sa-si desclesteze maxilarele dar ii fu repede clar ca nu va reusi…
Totul se intindea lenes catre valuri din ce in ce mai mici, pana la o liniste subtire…
Telefonul nu-i suna, il inchisese…
Calculatorul si televizorul erau inchise demult, isi zavorase simturile intr-un intuneric profund si se uita la ruinele din el.
Nu mai ramasese nimic, durerea pustiise totul, mici ruine se mai iveau pe-ici-pe-colo, martore la chinul lui.
Prin fata ochilor i se derulau acum franturi de amintiri demult uitate… primul sarut… prima mangaiere… prima data cand se iubisera… prima cearta… mirosul ei in perna, de dimineata… sanii ei frumosi odihnindu-se in causul palmei lui… zambetul ei atat de cald… ochii mincinosi care-i sfredeleau si acum toate simtirile… toate astea, inghesuite in secunde de durere…
O alungase din el, ii aratase lumea, tipase la ea si ea plecase… crezuse ca va putea uita, ca-i va putea strange ei gunoiul si-l va putea ascunde intr-un ungher atat de ascuns ca pana la urma va uita de el.
Dar nu putea, orice usa a sufletulu isi deschidea, deciziile ei ii bufneau in fata si mai daramau cativa pereti, ii rascoleau din nou toate simtirile, il scoteau din minti si cu cat se chinuia sa le aduca la tacere, cu atat mai mult ele se intorceau si-l plezneau peste fata cu puterea unui uragan.
Ii era dor… si asta il chinuia si mai tare.
Putea s-o stearga din el, putea sa formateze discul, o facuse si in alte ocazii si stia cum functioneaza… durerea s-ar fi intetit pentru inca ceva zile si-apoi ar fi zambit superior si-ar fi trecut mai departe. Dar stia ca asa nu mai era cale de intors… si el o mai dorea.
Dar totusi, de ce nu-l suna? A, era telefonul inchis…
Si-l deschise si se puse pe asteptat. Si iar pulsul ii crescu, mainile i se inclestara pana ce lacrimi de sange izvorara de sub unghiile ce-i raneau palmele, iar ii aparu senzatia de sufocare si… alte lacrimi se pornira furioase sa-i alerge in jos pe obraji… caci ea nu-l suna.
lola
publicat @04:02 24 June 2008
Am plans pentru tot ce-a fost si nu va mai fi niciodata la fel
Pentru noi cei din clipa care abia a trecut, pentru ce pierd, pentru ce nu pot sa uit, pentru ce credeam ca am prins si mi-a scapat printre degete, pentru ce s-a risipit, pentru ce n-am stiut sa pretuiesc pentru ce-am neglijat….
Ioana.4EVER
publicat @09:57 24 June 2008
Foarte incantator dar si trist!vreau sa te intreb doar un lucru
e unde iti vin aceste idei minunate de a compune aceasta poveste sa zicem..sa nu tu ai compus-o chiar te pricepi:* te pooP muuuuult:*:*:*:*:*
bianca
publicat @11:35 24 June 2008
Sincer ma impresionezi de fiecare data cand citesc ceva Cabral…imi rascolesti atatea amintiri incat mi-au venit niste lacrimi pe obraji..curgeau si curgeau….Se pare ca orice am facut..rezulatul e la fel cum ai scris tuh.Am plans pentru ca a fost si nu va mai fi.Am plans ca a plecat si cum spui tuh durerea mai persista pentru ca sunt amintirile.Dor prea tare.Dar am o intrebare:asta simti tu cand scrii asta???Esti trist Cabral??
motanica
publicat @11:40 24 June 2008
i know this feeling so well…am plas atat pentru ce a fost,nu mai e…si probabil ca nu va mai fi….si a trecut un an deja…..si simt ca au trecut doar cateva zile…atat de proaspete imi sunt amintirile…
iar rana e inca deschisa..
Esti trist?
monkey
publicat @11:50 24 June 2008
toti trecem prin asta..unii mai mult, altii mai putin. exista lucruri care nu se uita, sentimente care nu pier orice ai face, si o mare de amintiri…si ele..te chinuie de cate ori au ocazia. if you’ll stay in my past…
http://www.youtube.com/watch?v=VgndZPsfVlQ
cabral
publicat @12:40 24 June 2008
@ lola – stiu cum e.
@ Ioana – ideile vin si pleaca, totul este sa sincronizezi momentele.
@ bianca – simt, ca si io e om!
@ motanica – hmm…
@ monkey – bine zici, exista lucruri care nu se uita…
Miruna
publicat @14:08 24 June 2008
nu inteleg o treaba… de ce sa astepte sa il sune ea? exista fericiri care pot dainui printre gunoaie aruncate la cos si exista fericiri care nu merita sacrificate nici din pricina unei singure firimituri.
si cred ca manifestarile acute de orgoliu bine apretat isi pot cauta alte momente, mai putin -cheie.
Ioana.4EVER
publicat @14:43 24 June 2008
Ma bucur ca m i-ai rasp.:)ai un blog superb..
anca pussy
publicat @14:47 24 June 2008
Cunosc sentimentul,am plans atat de mult incat ma mir cum de mai am lacrimi ca sa mai pot plange,sufletul mie pe jumatate gol,iar ranile trecutului se deschid intotdeauna,ca sa se vindece e nevoie de multa dragoste,si intelegere,iar daca nu ai parte de asa ceva,ranile nu se inchid si supurezaza pe veci,exista lucruri bune pe care ar trebuie sa ni le amintim,iar lucrurile rele ar trebuie aruncate,iar unele lucruri nu pot fi niciodata uitate,de exemplu eu nu pot uita prima iubire care a fost acum 7 ani,si acum cand ma gandesc la asta imi curge o lacrima pe obraz,iar ca sa spun asa noi ne facem fericirea cu mana noastra,iar daca nu stim sa ne o facem sau nu vrem sa o acceptam stam si suferim cum fac eu acuma,ranile nu le pot inchide ptr ca nu am cum ,dragostea fuge de mine de fiecare data cand ma vede iar astfel la ranile vechi se adauga rani noi,si iti vine cateodata sa zici ca nu mai poti,dar atunci trebuie sa te ridici si sa mergi mai departe sperand ca poate fericirea te asteapta undeva acolo.Eu zic in felul urmator nu face altuia ceva ce tu nu ai vrea sa patesti,de exemplu nu rani pe cineva care te iubeste spunandu-i nu te pot iubi,pentru ca nu imi place incearca altfel,pentru ca daca faci asa peste un timp ti se va ivi in viata ta o persoana care iti va zice tie asa ceva,ca nu te iubeste,deci incercati daca se poate sa aveti grija sa nu gresisi pentru ca nu stie cand se va intoarce inapoi inzecit suferinta provocata.Deci lacrimile curg,viata merge inainte dragii mei.
Alleksssandra
publicat @15:10 24 June 2008
Lacrimile nu pot sa spele greselile noastre,suferinta din sufletul celui pe care l-am ranit.Regretele sunt tardive,sentimentele inecate de ura,iar ce-a fost ramane dat uitarii.E un lucru pe care nu o sa-l inteleg niciodata.De ce noi oamenii,fiinte inzestrate cu rationament,nu ne dam seama inainte de a comite o greseala,ca poate nu mai exista cale de intoarcere,ca poate in sufletul celui pe care il ranim,ceva se rupe?De-asta suferim.Dragostea nu doare,insa orgoliul nostru mult prea mare ne orbeste pana si cele mai nobile intentii.Pacat…Frumos scris Cabral.Imi aduci aminte de vremurile in care aveam si eu timp sa visez,sa indraznesc,sa imi astern gandurile pe hartie…
CLeO
publicat @15:16 24 June 2008
am plans , si am sa mai plang … totul e sa stii sa ti capul sus, sa stii ca tot ceea ce te inconjoara poate fi minunat..
Diana
publicat @17:11 24 June 2008
Cabral, spune-i si ei! s-ar putea sa fii surprins…
Michelle
publicat @18:32 24 June 2008
La un moment dat, dupa usi incercate, nimerise una care fereca o lumina orbitoare . Intra, ca hipnotizat … Gandurile-i disparusera si fu acoperit de o pace adanca, linistitoare. Apoi o bucurie mare il cuprinse iar durerea disparu. Se privea acum si simtea cat de frumos era cand strangea aceai sani in causele palmelor lui, cat de frumos era atunci cand privea acei ochi mincinosi si acel zambet din coltul buzelor cu textura de catifea…
Atunci a inteles ce daruri frumoase si-a facut – clipele de traire, de emotie, in care a cunoscut placerea, durerea , bucuria(si ca si ea facuse acelasi lucru).
A inceput sa zambeasca caci, stia deja ca-si va face daruri si mai frumoase… Viata se scurgea acum prin el si o simtea. Intelegea scurgerea ei si nu mai regreta. A lasat televizorul inchis, telefonul inchis, calculatorul in geanta roasa si a plecat sa respire padurea, sa simta raceala lacului si moliciunea ierbii. Nu mai gandea ci doar simtea. Cu ochii atintiti spre culorile amurgului s-a trezit spunand pentru prima data: MULTUMESC!
flaviutzika
publicat @20:09 24 June 2008
@michelle-asta e un fel de continuare la povestea inceputa de cabral???daca da,frumos happy-end i-ai gasit:D
Michelle
publicat @21:11 24 June 2008
@ Flavintzika – da, un fel de continuare, unul pe sufletelul meu! E happy? Nu stiu dar ce stiu e ca-i pe stilul meu
)) !
BabyRacy
publicat @18:14 29 June 2008
hmmmz..pai dak il mai tintuiesc atatea amintiri in prezent, inkt nu poate merge mai departe….why doesn’t he call….
lacramioara
publicat @13:09 03 July 2008
uneori ma intreb dc atata suferinta,Cabral?dc atatea amintri dureroase,pe care,evident,nu le putem pur si simplu sa le stergem cu buretele?e greu…si in acelasi timp…imposibil.multi dintre noi avem experiente de genul acesta…iar tot ce putem face e sa incercam sa o luam de la capat…
anda daniela
publicat @20:56 25 July 2008
doamne…credeam ca doar eu sunt trista…dar citind asta,chiar mi-au dat lacrimile
foarte frumos…
Princeton Girl
publicat @21:50 02 August 2008
Iubirea e cel mai nobil sentiment si e singurul care te poate innebuni asa de tare, incat sa iti sacrifici viata. Profita de tot ce ai acum si bucura-te de cel pe care il ai langa tine,pentru ca viata e scurta si ce iti ofera el/ea nu iti va oferi altul – nu la fel – si ai grija sa faci fiecare moment cu el/ea unul frumos. Invata sa opresti cearta cu un sarut, invata sa spui te iubesc in loc de injuraturi sau jigniri, invata sa fii iubitul iubitei tale si nu te teme sa te lasi dusa de instincte atunci cand apropierea … e prea mare … de fapt, ea e prea mica. Lasa lacrimile sa vina si sa plece. Ele nu vor mai exista in amintirea ta… O noua etapa a vietii tale incepe! Bucura-te de ea!
Princeton Girl
publicat @10:11 04 August 2008
Scrii super frumos. Imi place. De ce nu te apuci de scris carti ? ai avea mult succes. Ai putea sa te gandesti sa scrii despre viata ta din culisele “Inima de tigan”, de viata ta in general,sau despre Viata care bate filmul in cazul in care chiar ai viata personala
) 
. Esti super de treaba. Stay like that!
Princeton Girl
publicat @12:22 06 August 2008
apropo de creativitate : citeste asta si da-ti cu parerea … sper sa iti placa :http://ioana.raavi.ro/2008/08/love-story-i/#more-160
coko
publicat @23:49 06 August 2008
ii un sentiment ce doare prea tare k sa iti aduci aminte de el.Eu cred k nu ii foarte ok pt cine a simtit si a trecut prin asta sa il citeasca va trece iar prin cenusa amintirilor si poate k mai exista si jar…
Catalina
publicat @20:42 02 December 2008
Cabral ai dreptate ne curg lacrimi pe obraz si cand suntem fericiti si cand suntem tristi. Prin lacrimi exprimam dorintele suflet
Madi
publicat @22:50 02 December 2008
Eu ascult melodia asta si plang si plang si plang…. si in clipa asta mi-as dori sa am un macar un c.. ca sa ma pot opri din plans!
Pur si simplu: nimic nu este comparabil cu tine Cabral!
Pune-mi putina muzica, zi-mi o poveste de suflet si nu ma mai opreste nici dracu’ din plans. Sunt un dezastru…
OF, OF, NU MAI AI SI TU UN FRATE?
Uca
publicat @23:23 02 December 2008
Da..e aiurea..e foarte aiurea pentru ca nu simtim toti la fel..si ceea ce pentru mine e o mare “drama”..petru el poate fi o”comedie”…asta petru ca unii stiu sa isi ascunda sentimentele mai bine..iar altii nu!
Madi
publicat @23:28 02 December 2008
http://www.trilulilu.ro/xdale/942627070911fd
Madi
publicat @23:29 02 December 2008
pentru cine mai crede in dragoste
sunt lacrimi de fericire…
luli
publicat @09:41 03 December 2008
http://www.youtube.com/watch?v=GWqajaj0nwg&feature=channel
sarah
publicat @23:47 29 January 2009
Doamne Cabral ce fiinta sensibila esti!Iti citesc blogul de nu stiu cand…Il citesc in fiecare seara.Esti superb!
Erika
publicat @14:30 06 February 2009
Frumos…trist…uman
Felicitari Cabral!
Blogroll