Valurile
publicat @ 24 April 2009 in categoria > din viata...
Taguri: intrebari, viata, viata e greu, viata grea
2002, Vama Veche, pe terasa la clatite. Pana atunci dialogul era complet dezlanat, batranul hipiot bolborosea cate ceva despre cum s-a schimbat Vama, despre cum s-au schimbat oamenii de acolo, se razvratea ritmic impotriva tanguitoarelor manele ce se unduiau dizgratios adunate de vant si scurse uleios peste fetele noastre…
Eu mosmondeam unidirectional focusat intr-un pepene galben in care se balacea amorfa o gasca de clatite rumenite in tigaie, trase in rom, batjocorite prin nuca si acoperite cu cativa nori de frisca…
La un moment dat, intrerupand parca vacarmul strazii, printre particulele minuscule de praf ridicat de masini scumpe si cu jante sclipicioase, batranul hipiot spuse:
In viata e ca in mare, cu cat te agiti mai mult, cu cat te lupti mai mult cu valurile, cu atat obosesti mai repede… o lupta continua si sleitoare care se termina intotdeauna cu altceva decat ti-ai dori tu.
Si aici apare dilema mea…
Faci ca mine, ti le iei in piept ca Belodedici, te lupti, tragi, nu-ti lasi momente de odihna, sau te lasi relaxat in voia sortii, te duci unde te impinge ea, te multumesti cu ce primesti si nu-ti permiti sa vrei mai mult?
Pentru ca, de stai sa te gandesti, amandoua variantele au minusurile lor… de te lupti – obosesti, nu ai hodina, te lovesc toate, iti pui in fata tot timpul limite ce trebuiesc trecute, praguri ce trebuiesc escaladate. De te lasi moale si flasc va trebui sa te multumesti cu ce pica, nu-ti vei ingadui visuri, nu vei avea dreptul sa speri la mai mult.
Care e varianta ta?
adrianprunas
publicat @09:22 24 April 2009
ma zbat cand nu sunt valuri si ma las duse de ele cand sunt prea mari
ce zici de asta?
mai in serios, cred ca se poate sa fii linistit si sa-ti permiti si vise. realizabile. depinde doar de tine
Erika
publicat @09:28 24 April 2009
In viata daca nu ai idealuri sau standarde pe care sa ti le ridici singur periodic..nu realizezi nimic,as indrazni sa spun ca nu “traiesti”.tu personal crezi ca te-ai putea opri vreodata din visat si din luptat pentru visele tale?ai putea spune stop si sa lasi viata sa treaca pe langa tine?nu-ti garanteaza nimeni succesul…dar merita sa risti! asta e frumusetea vietii,sa cazi azi si maine sa-ti dai singur un sut in fund si sa o iei de la capat!sa nu ajungi sa spui”ce-ar fi fost daca…”
Interesant post Cabral,toate cele bune!
Sadd
publicat @09:31 24 April 2009
daca faci ce…te intrebi daca merita,daca nu faci te gandesti ca nu ai facut..tot nu e bine…Cred ca depinde de fiecare cum vede viata lui..dintr-un anumit moment.
sabina
publicat @09:31 24 April 2009
in principiu sunt luptatoare asa,de felul meu,desi momentele de deznadejde sunt foarte dese.si in timp ce ma zbat,ma gandesc,trag,etc zic intr-una”renunt!gata!ce-o fi,o fi”.
da’ nu ma lasa inima…am avut si momente de letargie in care nu am miscat un deget si am asteptat sa se intample.numa’ ca atunci cand m-am trezit momente importante,pe care as fi putut oarecum sa le schimb,au trecut pe langa mine fara ca macar sa le observ.
teoria mea e simpla:cand o sa ajung la capat,in loc de”asa a fost sa fie!”,vreau sa zic un glorios”m-am zbatut cat am putut,si am facut cam tot ce-a tinut de mine”
Simache
publicat @09:34 24 April 2009
In viata lupti , dai coate , picioare , pumni , esti rau pentru ca daca esti mielusel te papa lupii. Eu asa sunt , lupt mereu pentru ce vreau si nu ma multumesc cu putin, si cand obosesc ma odihnes dar nu mult ca sa nu o ia altii inainte.
Asa am fost invatat , ca nimic nu pica din cer , de ce sa ma multumesc cu un job simplu cand pot conduce ceva care da joburi oamenilor.
Si cand ajung seara acasa stau si ma gandesc daca ce am facut a fost bine , dar nu regret daca am gresit undeva pentru ca atunci cand am facut un lucru a fost firesc si normal sa il fac.
Stima.
Mircea
publicat @09:38 24 April 2009
Frate, eu am perioade: ma apuca asa cateodata o lene d-aia crancena si atunci e perioada aia de “moale si flasc”; dupa ceva timp imi “revin” si ma apuc sa trag ca nebunu’……cum e mai bine? Nu stiu. Care imi place mai mult? HE HE….no comment!!!
PS: tare rau batranu’ hipiot!!!
Bafta,
Mircea
Ionut
publicat @09:48 24 April 2009
De ce sa te lupti cu viata ? Ca si cand inoti, marea ar trebui sa iti fie prietena si valurile prilejuri. E ca diferenta dintre box si judo…primul se lupta cu adversarul al doilea se foloseste de el. Pentru mine e mai importanta calatoria decat destinatia (macar de ar stii “hotaratii” vietii incotro se indreapta).
Concursuri online
publicat @09:48 24 April 2009
si atunci solutia care ar fi? sa stam pe mal sa ne uitam la valuri? de ce ne-am mai dus la mare?
TVdece
publicat @09:49 24 April 2009
Prefer sa fiu o alga ambitioasa. Ma las purtat, da cand e nevoie ma pish pe el de val
Attilla
publicat @09:54 24 April 2009
Ideal e sa-ti dai seama ce e important pentru tine in viata, dupa ce faci aceasta descoperire ideal ar fi sa lupti pentru acel lucru caci altfel te vei simti neimplinit; iar de restul sa te doara-n pix, sa te lasi purtat de val.
iperu
publicat @10:14 24 April 2009
varianta mea e cate un pic din fiecare, fac pluta si ma gandesc daca merita sa ma lupt cu valul, sa calc apa sau sa incerc sa trec pe sub val.
arwen
publicat @10:16 24 April 2009
de ce nu te apuci de scris?
oana
publicat @10:17 24 April 2009
daca e acelasi nene (par lung si alb si un pic freaky) e absolut genial omu’. daca ai un pic de rabdare sa stai sa-l asculti, esti wow… cel putin eu asa am fost
cat despre valuri, ma lupt cu ele pentru ca asta e firea mea, nu pot sa stau naibii linistita si, din cauza asta, ma cam lovesc valurile, da’ trece
Sorin Moroianu
publicat @10:55 24 April 2009
Salutare prietene,
.. poate parea trist dar.. asta este ceea ce sunt 
eu nu ma pot multumi doar cu ceea ce pica, io o sa lupt pana o sa ajung in masina pe care au vazuto fetele din postarea precedenta
tot respectu’…
Nicu
publicat @11:08 24 April 2009
Cred ca atitudinea vine cu varsta, exact ca in bancul ala cu cei trei barbati care naufragiaza pe o insula pustie si la un moment dat vad la o orizont o alta insula plina cu gagici
Primul timp de 20 de ani zice: Sa moara sa faca sa dreaga..inot ma duc pana acolo
Al doilea tip la vreo 35 de ani zice: Stati asa, sa ne gandim , trebuie sa facem o pluta pt. ca-s rechini
Al treile tip la vreo 60 de ani spune: De ce va agitati? de aici nu se vede tot la fel?
[D][S][N]
publicat @11:30 24 April 2009
Varianta mea…, in imagini, pe blog !
Infidela!
elena
publicat @12:35 24 April 2009
in viata nu e greu sa lupti, daca stii exact ce trebuie sa faci, cineva spunea ca adevarata fericire este suferinta,aduceti-va aminte de spusele lui hristos care spune asa “ferice de cei ce plang ca a lor va fi imparatia cerurilor”, cate odata mai e de vina si norocul, dar cei ce plang nu plang degeaba, dau un impuls celor care au noroc si putere de la dumnezeu, daca nu ar fi cei saraci ar mai avea rost bogatia? pacat de cel ce are si nu apreciaza,de s-ar face lucruri adevarate si cu scopuri reale, de s-ar pune pret pe suflet, noi suntem vinovati, trebuie sa facem lucruri de care sa nu ne bucuram noi dar s-ai bucuram pe altii, daca nu fac eu ceva pentru tine degeaba astept de la altii un semn!
soul
publicat @12:55 24 April 2009
sunt surfer.. iubesc valurile mari
pepe
publicat @12:56 24 April 2009
Nu stiu cine a spus dar chestia asta dar mare dreptate a avut: ” Secretul fericirii, este sa-ti placa lucrurile simple!”. Dupa acest lucru eu ma calauzesc. Asta nu inseamna ca nu-mi doresc multe, la lucrurile simple ma ajuta sa trec peste greutati.
Ana Sandu
publicat @13:13 24 April 2009
Salutare si…Hristos a inviat!
Eu zic sa te “bagi”…n-as putea sta relax asa niciodata..m-as plictisi si m-as simti inutila.:) In plus..mi-e greu sa cred ca sunt persoane care n-au vise..doar ca n-au suficienta incredere in ei sa se zbata pentru a si le atinge…
O zi faina sa ai,
Ana, Bv
LUIGY
publicat @13:37 24 April 2009
…:oops:…
LUIGY
publicat @13:38 24 April 2009
LUIGY
publicat @13:41 24 April 2009
Maria Magdalena
publicat @14:14 24 April 2009
astea sunt gandurile unui om care munceste si care vrea sa schimbe un pic lumea, sa isi aduca aportul la civilizatie.
cu aceleasi ganduri ma lupt si eu si cu provocarea de a gasi un echilibru in satisfacerea conditiei de om creator care vrea sa isi depaseasca conditia si implinirea gandurilor de om normal cu familie si copii.
iar diferenta intre cele doua categorii de oameni pe care le-i prezentat este ca unora le place sa fie condusi, iar altora sa conduca.
si reusesti atunci cand stii cand si cum sa te lasi condus si cand sa conduci si cum.
cariera, sex, bani functioneaza pe acelasi principiu.
indiferent de capacitati si motivatie, toti suntem egali. diferenta consta daca esti multumit cu ce te alegi si cu ce alegi.
@iperu – imi place ce ai scris. sunt de acord.
McGogoo
publicat @14:27 24 April 2009
nici nici. sau si una si alta.
sunt situatii in care trebuie sa te bati, cand simti ca poti sa rupi valurile. si sunt furtuni si atunci nu are rost sa te lupti… astepti sa treaca.
Diana
publicat @14:40 24 April 2009
Un prieten mi-a spus la un moment dat: “Diana, viaţa e ca un râu. Lasă-l să curgă, nu te mai pune atât de-a curmezişul lui!”
Cred că bătrânelul tău hipiot se referea la faptul că trebuie să acceptăm ceea ce este menit să ni se întâmple, să nu luptăm să schimbăm valurile ci să luptăm să le acceptăm şi să ne descurcăm cât putem de bine cu ele.
Nu cred că este vorba despre a aştepta să ţi se întâmple versus a face să ţi se întâmple. Ci despre a accepta lucrurile şi lumea din jurul tău and make the best of it. Nu te întreba de ce ţi se întâmplă unele lucruri, nu te agita încercând să găseşti răspunsuri ci mergi mai departe şi încearcă să scoţi ce e mai bun din situaţiile prin care treci. Valurile mării sunt urcuşurile şi coborâşurile vieţii. Unele sunt mai grele, altele mai uşoare. Nu cred că trebuie să schimbăm valul ci să facem în aşa fel încât următorul să fie mai domol.
Eu, cel puţin, asta am înţeles:)
danko cvetic
publicat @14:48 24 April 2009
depinde de ce fel de mare alegi pentru scaldat. in cele agitate trebuie sa tragi mai mult.
Maria Magdalena
publicat @14:55 24 April 2009
@Diana – dada, si parintii mei si multi prieteni mi-ai spus asta.
am incercat sa fiu asa, dar NU MERGE!
Unora le functioneaza psihicul pe ideea: trebuie sa fac ceva extraordinar in fiecare zi, trebuie sa analizez situatii si conflicte, sa ma agit sa gasesc raspunsuri. Ceea ce ai zis tu, la mine se raporteaza doar la oamenii cu care intru in contact. macar asta am invatat: sa nu schimb oamenii.
In momentul in care fiecare zi nu va mai fi un alt univers in care cred, promit ca ma voi duce in Tibet.
alexandra
publicat @15:16 24 April 2009
Cred ca trebuie sa stii sa filtrezi lucrurile pentru care merita sa te lupti de himere. Important este sa te gandeseti mereu ca ai in viata si solutii suboptimale la indemana si ca ar trebui sa le folosesti pe acestea in loc sa le astepti pe cele optimale care e posibil sa nu apara niciodata. Ele iti pot aduce mici victorii care iti consolideaza marile victorii ce o sa vina, iar drumul nu mai pare atat de obositor si de greu iar lucrurile incep sa para realizabile.
George
publicat @15:19 24 April 2009
@Maria – Depinde ce intelegi tu prin “ceva extraordinar”……poti sa faci ceva extraordinar care pentru alti nu inseamna nimic….daca nu faci rau nimanui si tu te simti bine facand ceva extraordinar atunci de ce sa nu faci??????!!!!
Blogroll