Valurile
publicat @ 24 April 2009 in categoria > din viata...
Taguri: intrebari, viata, viata e greu, viata grea
2002, Vama Veche, pe terasa la clatite. Pana atunci dialogul era complet dezlanat, batranul hipiot bolborosea cate ceva despre cum s-a schimbat Vama, despre cum s-au schimbat oamenii de acolo, se razvratea ritmic impotriva tanguitoarelor manele ce se unduiau dizgratios adunate de vant si scurse uleios peste fetele noastre…
Eu mosmondeam unidirectional focusat intr-un pepene galben in care se balacea amorfa o gasca de clatite rumenite in tigaie, trase in rom, batjocorite prin nuca si acoperite cu cativa nori de frisca…
La un moment dat, intrerupand parca vacarmul strazii, printre particulele minuscule de praf ridicat de masini scumpe si cu jante sclipicioase, batranul hipiot spuse:
In viata e ca in mare, cu cat te agiti mai mult, cu cat te lupti mai mult cu valurile, cu atat obosesti mai repede… o lupta continua si sleitoare care se termina intotdeauna cu altceva decat ti-ai dori tu.
Si aici apare dilema mea…
Faci ca mine, ti le iei in piept ca Belodedici, te lupti, tragi, nu-ti lasi momente de odihna, sau te lasi relaxat in voia sortii, te duci unde te impinge ea, te multumesti cu ce primesti si nu-ti permiti sa vrei mai mult?
Pentru ca, de stai sa te gandesti, amandoua variantele au minusurile lor… de te lupti – obosesti, nu ai hodina, te lovesc toate, iti pui in fata tot timpul limite ce trebuiesc trecute, praguri ce trebuiesc escaladate. De te lasi moale si flasc va trebui sa te multumesti cu ce pica, nu-ti vei ingadui visuri, nu vei avea dreptul sa speri la mai mult.
Care e varianta ta?
Diana
publicat @15:24 24 April 2009
@Maria Magdalena A lăsa râul să curgă nu exclude schimbările. Dacă nu eşti mulţumit cu viaţa ta, înseamnă că e timpul să faci câteva modificări. Râul curge indiferent de cât de radicale sunt acestea. Eu vorbeam însă de motivele pentru care se întămplă un lucru sau altul. Decât să ne luăm la trântă cu ele şi să ne chinuim cu “de ce-uri” şi zeci de alte întrebări care ne complică existenţa, mai bine încercăm să găsim soluţii astfel încât să ne fie mai bine data viitoare.
Maria Magdalena
publicat @16:02 24 April 2009
@George – “ceva extraordinar” avea conotatia: orice lucru (film, melodie, proiect etc) care sa ma excite mental.
acum legat de facut rau nimanui…crezi ca eu stiu? oamenii de langa mine sunt veseli si rad, ca si mine. daca sunt oameni carora le fac rau, ii rog sa ma ierte sau sa ma ignore.
@Diana – sunt multumita cu viata mea deocamdata, dar niciodata nu imi e suficient. stii cum e omul, vrea tot mai mult, pana se autodistruge. actul creator e din pacate ca si viciul…tre sa stii sa te opresti.
Daca lasam viata sa curga acum eram contabila si deprimata in fiecare zi. Insa am ales sa nu fie asa, am despicat firul in 1000, am luptat mult si am indurat multe, si dese sunt momentele in care trebuie sa aleg. Dar macar simt ca drumurile care le-am ales la un moment dat mi se potrivesc cel mai bine.
Iar in faza cu destinul, imi pare rau, dar nu cred.
dupa cum mi-e numele, si mari imi sunt pacatele. inca il astept pe Iisus sa ma mantuie.
Cezar
publicat @16:04 24 April 2009
Cam tot asa. Nici agitat, nici flasc. Poate cu o tendinta inspre calmitate. Mutari inteligente din umbra…
ketherius
publicat @16:09 24 April 2009
La orice lupta (chiar si in viata) se aplica invatatura lui Sun Tzu: nu incepe o lupta pe care nu poti sa o castigi.
ronny
publicat @17:02 24 April 2009
…cum spunea marele Eminescu: “ce e val, ca valul trece”…
la mine e mai greu cu adunatul acelui dram de curaj, care iti permite sa treci peste primele ganduri din fata unui obstacol,( ca si asa e greu, ca nu are rost, etc.) momente prin care cred ca trec foarte multi oameni.
In rest, inot bine, iar valurile prea mari pentru mine, prefer totusi sa le privesc de la o anumita distanta, altfel, risc sa ma “inec”..:)
Diana
publicat @17:23 24 April 2009
Cam tarziu de avut asa o dilema, mai ales ca ai zis ca este deja clarificata. Asta e problema pe care si’o pune un adolescent.
In orice caz, oricat poate fi dezbatuta Intrebarea, nimeni nu face efectiv o alegere, raspunsul vine de la sine.
ioana
publicat @19:00 24 April 2009
l-as parafraza pe batranul hipiot astfel:
in viata este ca atunci cand esti in statie, intr-o multime de oameni si trebuie te urci intr-un autobuz semi gol.
trebuie sa te strecori sa ajungi prima sus, sa iti alegi scaunul cat mai aprope de geam, dar aproape si de taxator, astfel ca sa faci doar o mica miscare spre taxator, stand jos, fara sa iti pierzi locul pe scaun.sigur, multi si multe te vor injura ca le-ai luat locul, dar asta nu te priveste!:D
multi pierd startul inca de jos, din statie si ajung sa stea in picioare, departe de taxator dar aproape de hotii de buzunare…
Akaty
publicat @21:46 24 April 2009
E bine sa te lasi dus de curent…cateodata ai norocul sa te arunce pe mal.
Stephanie
publicat @22:26 24 April 2009
Sunt momente in viata cand e bine sa te lasi “dus” si altele cand e bine sa lupti . Depinde de situatie.
Oldupai
publicat @22:50 24 April 2009
Nu sunt de acord cu hipiotul. Poate asa e pentru el. Dar eu am obtinut totul prin lupta. La propriu sau la figurat. Asa ca nu am de gand sa renunt sau sa ma las dus de colo-colo, sperand ca, poate, voi avea noroc odata si voi fi “scos la liman”. Pentru mine, sa te lasi aruncat incolo si incoace de “ale vietii valuri” inseamna sa fii doar un obiect. Sa supravietuiesti, nu sa traiesti.
Ca o incheiere, tin sa transmit hipiotului ca am avut 2 intalniri mai dificile cu marea, in care daca ma lasam dus de ea, nu cred ca mai scriam aici. Lupta cu valurile, ale vietii sau ale marii, are alta miza decat crede marea majoritate.
Andra
publicat @01:40 25 April 2009
Eu ma las dusa de val,ooo daaa stau si fac pluta,imi strang puterile asteptand valul potrivit pt a ajunge unde vreau,si urmatorul si urmatorul si uite asa am facut din rahat bici si mai si pocneste
exilat
publicat @01:59 25 April 2009
buei Cabral, capul tau ala negru a copt dilema asta? respect.
cel mai bun post de-al tau.
bianca
publicat @10:05 25 April 2009
valurile dunarii?:)) asta a cantat-o sormea la ultimul concert:)):P
bianca
publicat @10:11 25 April 2009
am facut o gluma…sper ca nu te-ai suparat …ai un post de nota 200 !! bravo!!:*
canadianu'
publicat @10:34 25 April 2009
vreau sa stiu si eu ce fumati si de unde, ca pare marfa de calitate, la noi nu prea se gaseste din asta
traducere pentru prosti : get a fucking real life, you morons
Maria Magdalena
publicat @11:00 25 April 2009
@canadianu’ – daca tot vorbesti de real life…tu ce cauti aici? Te simti mai bine ca ne-ai trimis pe toti la culcare?
te uiti putin ca ai picat ca musca de caca pe tarta de fructe?
bunicooooooo…inchizi geamul ca iar a scapat una?!?!
bored
publicat @11:11 25 April 2009
fiecare om face ce vrea in viata. ce e mai bine sa fii? oana zavoranu sau tudor chirila? nimeni nu poate si nici nu are dreptul sa raspunda la aceasta intrebare. marea majoritate a celor ce posteaza aici sunt inca idealisti cu vise marete. dupa ce te da viata cu capul de pereti de cateva ori incepi sa il intelegi si pe hippiotul cu parul alb…
ame http://resurgam-pivoine.blogspot.com/
publicat @18:40 25 April 2009
Cred ca trebuie sa te lupti doar pentru ceea ce vrea inima ta.Atat.Strict ce vrea ea,doar atunci va merita la sfarsit.Ne vom judeca singuri dupa masura in care am iubit totul ,nu?
ame http://resurgam-pivoine.blogspot.com/
publicat @18:43 25 April 2009
Cred ca trebuie sa lupti doar pentru ce vrea sufletul tau.Strict atat,doar asa va merita la sfarsit.Ne vom judeca singuri dupa masura in care am iubit totul,nu ?
silvia
publicat @00:59 26 April 2009
aaaaaaa…………nu pot sa le imbin?:D
Bogdan
publicat @17:23 26 April 2009
Cineva, candva … imi spunea: “Daca vei intra in razboi cu gandurile vei pierde intotdeauna!”. E adevarat!
sabin
publicat @09:20 27 April 2009
fain post, la fel si comentariile. frumusetea e ca fiecare reteta e OK si ca dincolo de contraziceri ramane drumul unic al fiecaruia dintre noi, care nu exista fara drumurile celorlalti. caci nici un val singur nu face mai mult decat o baltoaca
ati vazut val care sa concureze cu alt val?
eu…fac pluta, explorez adancurile, sunt fascinat de celelalte valuri, inot cand de placere, cand de nevoie…mai iau o gura de aer si cateodata ma enervez de ce trebuie sa inot atata si de imensitatea oceanului
ce ne facem cu pielea de gaste pe care o capatam de prea mult stat in apa ?