Stiu, dur pusa problema dar… celor care au murit astazi le-a spus-o cineva?
Cu siguranta aveau si ei planuri de viitori, bani pusi deoparte pentru zile negre, dorinte neimplinite, visuri, asteptari.
Cu siguranta isi doreau si ei mai mult de la viata si probabil isi spuneau si ei “lasa frate, mai pot sa am rabdare, acum trag tare si poate peste cativa ani o sa-mi fac si damblalele!”.
Zic “probabil” pentru ca nu vreau sa-mi arog pozitia de “Mafalda” atotcunoscatoare, imi permit totusi sa cred chestia asta pentru ca noi toti avem tendinta sa ne asemanam cand vine vorba de “auto-chin”.
Revenind… la ce i-au ajutat toate astea? La nimic! S-au dus, viata lor s-a terminat azi, printr-un accident auto stupid, printr-un infarct ce nu ar fi trebuit sa vina la 42 de ani, printr-un fir de inalta tensiune ce atarna aiurea de un stalp…
La ce ne ajuta toate astea, toate planurile, toate sacrificiile?
Sa ne chinuim viata asteptand sa spunem ca “a venit momentul!”?
Azi vorbeam cu un prieten care imi spunea ca mai trage cativa ani de rabla asta si poate o sa-si cumpere alta. Ok, dar are ceva bani, casa e ok, nu are datorii la banca, locul de munca e in regula, de ce sa nu-si bucure viata cu niste roti misto?!
Ok, nu cu un MB S 65 AMG 2008, ca tot au inceput astia de la Mercedes sa primeasca comenzi, dar macar cu un Focus ST, cu o Astra OPC, cu ceva care sa-l bucure!
Sa le dea un sens in plus trezirii de dimineata, ingurgitarii frustrarilor de peste zi, orelor suplimentare zilnice, sa dea un sens vietii… traind-o!
Nu, nu, nu! Nu sunt un anarhist, “vinde tot si fugi la Miami la petrecere!”.
Nu zic nici “fa-ti damblaua si nu te gandi la ziua de maine!”.
Nu, responsabilitatea ramane, dam la o parte restrictiile cretine pe care ni le punem in viata, treptele imaginare pe care noi ni le fixam in cap doar pentru ca uitam ca viata o traiesti azi, aici, acum, nu peste 3 ani cand (cred eu acum) o sa ne fie mai bine si o sa ne permitem mai mult.
Vrei o undita noua? Du-te si cumpar-o! Ia-o asa cum ti-o doresti, cu toate alea pe ea, si in week-end tai-o la lac si fa-ti damblaua!
Si cand vei fi pe malul lacului ti se vor sterge din creier toate problemele, vei intelege ca toate alea pe care le ai de facut merita facute daca te vor bucura cu ceva…
Vrei o masina noua? Du-te la reprezentanta, da o tura cu masina, verifica iBanking-ul sa vezi daca ai bani in cont sau du-te la banca la credite sau la firma de leasing, fa ceva si du masina aia acasa!
Si cand te vei duce poimaine la munca cu noua tabla, o sa intelegi de ce o suporti pe sefa aia imposibila…
Visezi de 5 ani la Viena? Du-te la o agentie de voiaj, alege ceva, scoate banii aia de-i tii aiurea in banca, ia-ti sotia de manuta si tai-o la Viena.
Si cand vei fi acolo veti intelege de ce va vedeti doar 1 ora pe zi…
Pentru ca eu cred cu tarie un lucru: PE LUMEA ASTA NE SUNTEM DATORI CU UN SINGUR LUCRU: SA NE FACEM FERICITI!
Nu uita de CONCURS, o fericire de un week-end ti-o platesc eu!








k bine mai zici Cabrale… nu imi imaginam k mai gandesti si “altfel”… nustiu dk intelegi ce am vrut sa zic, dar important ii k stiu eu
mai ai o bila alba
PT CRYS SI MONKEY-Nu, dragostea nu este scopul suprem al vietii.Toata viata alergam dupa himere, iar ceea ce ne ramane pt. totdeauna in suflet este dragostea care nu s-a consumat niciodata. Pentru ca a iubi inseamna a renunta la toate universurile posibile , marginindu-te la unul singur..Si fiecare iubire e o aventura in care pleci nepregatit in cautarea unui orizont unic.Dar o iubire la capatul careia nu culegi amara deziluzie ca toate universurile sunt amagiri si ca nu exista decat universuri pierdute, n-a fost nici o clipa iubire adevarata.
SCOPUL VIETII??
“Stii, niciodata n-ar trebui sa uitam ca locuim in cer si calcam luminile unei stele si ca doar ni se pare ca este noroi la picioarele noastre.”
Asta n-am spus-o eu prima dar imi doresc s-o fi spus.
@Nicole : dupa cum vorbesti cred ca ai sub 25 de ani…nu conteaza asta…nu crezi ca ai o satisfactie mai mare atunci cand ai o problema la serviciu si te dai peste cap si reusesti s-o rezolvi sau cand alergi de la facultatea la munca apoi la biblioteca, apoi sa te vezi cu amicii si dormi 5 ore p noapte, decat sa stai toata viata, sa nu realizezi nimic, practica sa nu ramana nicio urma a trecerii tale pe pamant…parerea mea
Trebuie sa sti sa fi echilibrat,sa inveti sa profiti de fiecare clipa,sa faci ceea ce iti place,sa iti indeplinesti visele,sa calatoresti,sa descoperi frumusetile din jurul tau,trebuie sa traiesti si sa simti…
Uneori esti tentat sa lasi totul si sa te distrezi…pt ca maine e o noua zi plina de imprevizibil…Dar la fel de bine, inainte sa te arunci la distractie, te gandesti de 2 ori..imi bucur sufletul pentru o clipa, iar apoi trag 1 luna, 1 an..si renuti incet..Nu suntem curajosi.Asta e constructia noastra, sa ne dorim si sa nu se poata..Nu ma refer strict la partea materiala..Eu nu imi pot permite nici cel putin sa spun : “ok, azi trag line..sunt aici, in secunda 2 am fugit in paris”.. Lucurile astea ne umbresc viata, micile frustrari ca nu esti in stare sa iti faci un bine…Iar datoria cu viata, fericirea…dispare..Suntem datori sa ne facem fericiti, dar nu suntem curajosi sa alegem asta..:)..
bafta, negru’!
de cateva zile dorm, dorm, dorm si nu am mai intrat pe bloguri. in perioade din astea, de oboseala maxima, simt ca viata trece pe langa mine. daca as muri maine probabil as muri tot in somn
)
in mod normal insa ma bucur de viata. chiar si in momentele in care trebuie sa fiu mai scartara. (incerc totusi sa nu ma bag pe Mastercard ca e un rollercoster periculos:D )
viata e frumoasa, indiferent daca iti satisfaci poftele sau nu. ma bucura o zi frumoasa de primavara, ma bucura sa adorm cu pisica mea in brate, etc – la fel cum ma bucura o haina noua sau eventual o masina. la vita e bella, nu?:D
e drept ca as mai avea multe de facut, si mi-ar fi ciuda daca as muri maine.
Nu cred ca iti trebuie o caruta de bani ca sa simti viata si ca traiesti. Mai am obiceiul cite-odata, chiar in perioade foarte aglomerate, sa ma duc intr-un mall la ora prinzului, sa-mi iau o cafea, sa o savurez in liniste privind multimea de oameni grabiti trecind de colo colo. E un sentiment asaaaa de relaxant ca pentru o jumatate de ora-o ora sa nu-mi pese de absolut nimic si sa ma uit la lumea preocupata de de toate…de nu va inchipuiti. In rest…substitute de fericire, sacose intregi cu toale, pantofi si ce mai incape. Daca asta ma face fericita in momentul ala…macar sa-mi merit porecla de “Elodia” pe care mi-au cadorisit-o niste prieteni. Alteori o iesire la munte sau un condus pe Bucuresti-CT cu viteza, doar eu cu gindurile mele…din nou e o sursa de fericire. Da, si o sursa de fericire a fost si sa-mi abandonez rabla de Dacia si sa-mi adun curajul sa-mi iau si eu o masina. Desi o am de un an jumate, am acelasi sentiment de mare placere cind urc in ea…ca in prima zi ( de fapt, in prima zi a fost naspa, trecerea de pe Dacia la orice altceva se lasa cu multe opriri neasteptate si injuraturi in trafic, dar asta e altceva…heh, prima data doare ).
@ crys Iti multumesc ca te-ai gindit la mine, chiar mi-a facut bine sa citesc insemnarea ta din postul anterior. Da, l-am sunat, nu avea timp sa vorbeasca, mi-a intors telefonul mai tirziu, am vorbit, m-am autoinvitat la o cafea in oras…sa vedem ce se mai intimpla. Intimplator se leaga destul de bine cu subiectul postului astuia. A fost un lucru care m-a facut fericita, sa-l aud, sa spuna ca ii pare rau ca azi nu avea timp de cafea dar miine poate se rezolva…Nu stiu de ce, dar ma simt mult mai bine impartind iubirea cu omul asta decit punind la inaintare orgoliul. Habar n-am unde o sa ma duca insistenta asta fata de el, pina acum n-am vorbit niciodata de sentimentele noastre, ci cel mai mult de job-uri. O singura data, la inceput, i-am spus ca vreau mai mult de la el ca implicare si ma gindesc ca l-am pus pe fuga cu asta. Deci, Crys, pina acum asta e scorul…mi-e dor de el, nu stiu cum sa-l apropii, nu-l cunosc…
Btw, una din prietenele mele este psiholog de copii ( si unul foarte bun, e o fata minunata si foarte sufletista )…daca crezi ca te poate ajuta cu ceva pentru baietelul tau da-mi de stire.
@Radu:
“…nu crezi ca ai o satisfactie mai mare atunci cand ai o problema la serviciu si te dai peste cap si reusesti s-o rezolvi sau cand alergi de la facultatea la munca apoi la biblioteca, apoi sa te vezi cu amicii si dormi 5 ore p noapte, decat sa stai toata viata, sa nu realizezi nimic, practica sa nu ramana nicio urma a trecerii tale pe pamant…parerea mea”
Radule nu cred ca descrierea ta cu alergatul ogaresc iti aduce satisfactii, e doar alinare a conshtiintzei, iar daca traiesti bine nu inseamna ca nu lasi nimic in urma ta in viata, de unde tragi tu concluzia asta? tu daca alergi ca un hound dog de la job la faculta sau invers etc si te intalnesti cu amicii si dormi 5 hours/nite iar maine o iei de la capat ce lasi in urma?
foarte bine gandit faptul , daca ai niste banisori sa nu iti pui poftele in cui , multi ne trezim ca trece timpul pe langa noi si nu am facut nimic altceva decat sa muncim
@Helen-super,ma bucur mult pentru tine,vezi uneori mai trebuie sa luam si noi initiativa,incearca totusi sa nu vorbesti cu el despre viitor ,barbatilor le e cam greu sa perceapa conceptul de ‘relatie serioasa’,gandeste mai putin si lasa-te dusa de val !
Merci mult ca te-ai gandit la baietelul meu,momentan lucrez cu el 15 ore pe zi dupa o terapie implementata in SUA,se numeste RDI ,este ceva nou care nu a patruns inca in Europa de aceea lucram direct cu terapeutii de acolo printr-un sistem operativ si telefon iar in vara mergem acolo o luna!
Sti nu-mi plang de mila prefer sa lucrez din greu sa-l recuperez,e greu dar ce e usor pe lumea aceasta!
[...] Cabral a zis-o mult mai bine decat puteam eu sa o fac. Sunt 100% de acord cu aceast concept. Aveti aici linkul. [...]
te apreciez mult, cred k esti printre putinele vedete care spun lucrurilor p nume si asa…adik esti foarte sincer si la televizor knd erau cazuri mai speciale se vedea intradevar k u erai afectat si nu puteai sa treci cu indiferentza peste problemele altora…
sa nu te skimbi niciodata!! bft:*
[...] citit nu de mult via Lorand un articol scris de Cabral. Foarte adevărat ce scrie acolo. Ca mulţi alţii cred, petrec o mulţime de ore [...]
o viata avem si macar de aia sa ne bucuram! eu, personal, sunt genul de persoana care imi fac mereu placerile…..si nu am pretentii exagerate……o bluza mai uschita sau………..o zi intreaga pe plaja……..sa ma plimb de nebuna, pur si simplu! conteaza mult sa faci ce simti atunci cand simti si sa te bucuri de orice clipa a vietii! foarte adevarat tot ce ai spus! bravo Cabral, tine-o tot asa!
[...] cele, dar totusi destul de aproape incat sa nu dureze o zi sa ajung acolo cu avionul. Azi citeam o insemnare de-a lui Cabral legata de viata. Man, ai reusit sa-mi dai o palma peste ceafa, pentru care iti [...]