The Dark Side. Cald.
publicat @ 11 October 2010 in categoria > din viata...
[da play si citeste]
09.10.2010, Paris. Le-am spus “La revedere!” pentru prima data. Nu de alta dar pana atunci nu vorbiseram niciodata. Am vorbit acum, mult, foarte mult. Ne-am explicat si ne-am povestit, ne-am aratat si am revenit in ani demult trecuti.
Acum mult timp v-am intrebat ce sa fac, daca sa ma duc sa ma intalnesc cu tatal meu. Aproape toti mi-ati spus “Du-te!“. Multi mi-au spus chiar “Du-te, intalnestete cu el si pentru noi, cei care nu avem sansa asta!“.
V-am multumit atunci, o fac si acum. Caci impins de la spate si de voi… m-am dus si m-am intalnit cu el, cu ei. Heh… asa mi s-au explicat multe, atat despre ei dar mai ales despre mine. Cu cine seman atat de galagios, atat de vorbaret sau de zgomotos, ca cine dansez sau cu cine seman atunci cand ma joc cu fiica-mea.
Ca si info… The Dark Side of the family numara numai in Paris peste 50 de membri. Mda, au pus-o de-un trib.
Acum ca s-a incheiat prima intalnire am ramas c-un sentiment cald. Si-asta-i bine. Merci.
[postul asta vine asa, ca pilda intru sprijinirea lui Never say never!]
EstNordEst
publicat @09:18 12 October 2010
Felicitari pentru alegerea facuta… la urma urmei, e tatal tau natural si asta nu se poate schimba niciodata. Banuiesc ca a fost o experienta interesanta… mai ales ca nu l-ai vazut de cand erai mic. Probabil ca pe alocuri te regasesti in gesturile lui, in modul in care gesticuleaza, vorbeste si asa mai departe… asa-i?
scorpio
publicat @09:33 12 October 2010
stii,chiar ma bucur pentru tine si te inteleg..te inteleg pentru ca si eu sunt in aceeasi situatie cu fiul meu…
si incerc sa il inteleg si pe el..
poate va veni si la el timpul,cand se va intalni cu tatal sau fata in fata si se va lamuri,pentru ca are multe intrebari fara raspunsuri,iar explicatiile mele nu l-au satisfacut pe deplin..
totusi nu cred ca l-ar ierta vreodata..dupa 15 ani ..
Simona
publicat @09:53 12 October 2010
Ma bucur ca intalnirea a iesit ok pentru tine, cred ca asta este cel mai important ca ai ramas cu sentiment cald…multa bafta in continuare si la celelalte intalniri.
ioana
publicat @11:11 12 October 2010
Fratele meu mai mare nu si cunoaste tatal natural! Cateodata mi se strange sufletul pentru el, nu se identifica 100% cu cei din partea mamei si astfel realizeaza ca undeva exista alticineva care il poate intregii!
Ma bucur pentru faptul ca ai “ramas c-un sentiment cald”
cristina
publicat @12:10 12 October 2010
extraordinar!!!
felicitari!!!
bravo tie ca ai scapat de o piatra de pe inima!
rezultate maxime in tot ce faci!!!
Flori
publicat @12:58 12 October 2010
Ma bucur mult pentru tine Cabral,mai ales ca ai ramas cu un gust dulce dupa aceasta intalnire!Felicitari Umanule!
)
P.S.-o fi tatal tau de familie mare(ca numar),dar i-ai povestit ce ´´familion´´ ai tu aici pe blog?
Gigi
publicat @14:54 12 October 2010
Bv Cabral! Pune si niste poze pe blog sa-ti vedem tribul.
chaos
publicat @14:56 12 October 2010
Ma bucur ca ai facut asta,pentru ca altfel ai fi regretat toata viata, doar gandindu-te la “ce sar fi intamplat daca m-as fi intalnit cu el ?”
adriang
publicat @15:08 12 October 2010
Bun, frumos, dar, in alta ordine de idei, poti sa ne spui de ce apari in telenovela cu tigani? Inca mai cred ca esti un om cu bun simt, judecand dupa scrierile tale de pe-aici, de ce sa contribui pana si tu la vulgarizare?
Scuze pt. off topic.
Sandra
publicat @15:10 12 October 2010
Ma bucur foarte mult pentru tine Cabral. Si eu sunt intr-o astfel de situatie, parintii mei au divortat si tatal meu a ramas departe in kenya. Nu l-am mai vazut de vreo 17 ani dar sper ca o sa am si eu ocazia sa ma intalnesc cu el. Intalnirea ta cu tatal tau imi da si mie speranta ca il voi intalni din nou pe tatal meu si ca sunt oameni in lumea asta care pot sa inteleaga ce inseamna o astfel de intalnire cu adevarat.
corcodusul
publicat @16:57 12 October 2010
ceva poze nu ai?
maniak
publicat @17:17 12 October 2010
Eu am fost din cei care ti-au recomandat sa te duci . Acum te intreb : ai simtit o conexiune puternica intre tine si ei chiar daca nu v-ati vazut pana acum? D-aia filmati State in Paris ? Sa fi aproape de neamuri ?
)) Prima intrebare e serioasa.
stefan
publicat @20:39 12 October 2010
bravo, umanule! bravo! sincer, mi-au dat lacrimile… pt ca stiam cat de derutat si confuz erai, ce sentimente te-au incercat de-a lungul vietii, cate intrebari ti-ai pus, cat de dezamagit si trist ai fost in privinta asta… acum ai motive in plus sa te mai duci prin paris!
miluch
publicat @21:01 12 October 2010
am vrut sa stii ca ai un mare BRAVO si de la mine !
)
alina
publicat @21:22 12 October 2010
ma bucur ca ai avut puterea sa faci asta,eu una nu o am sunt aproximativ in aceeasi situatie dar nu am nici macar un punct de pornire…..felicitari
silvia
publicat @21:27 12 October 2010
>:D< Ma bucur pentru tine
Noi nu am facut nimic, tu ai facut totul :*
Raluca
publicat @22:08 12 October 2010
Ma bucur enorm ca ai avut curajul si ca acum esti multumit! Mult noroc si pe mai departe si bravo pentru tot ce faci! Esti un om special:)
ade
publicat @23:12 12 October 2010
super!!!>:D<
Gabitza
publicat @23:13 12 October 2010
Ma bucur enorm pentru tine! Felicitari pentru ceea ce esti…take care
Maddie
publicat @00:37 13 October 2010
Cu placereee!
Ma bucur enorm pentru tine
sonia
publicat @19:23 13 October 2010
Acum am vz articolul cu vestea …felicitariiiiiiiiiii…ai facut un lucru extraordinar si sunt convinsa ca te simti mult mai bine acum!!!!!nu prea am timp sa comentez pe blog…dar orice articol vad cu tine upssss trb sa zic si eu ceva…te pup!!!!
Cristina
publicat @19:39 13 October 2010
Acesta este unul dintre momentele acelea unice in viata pe care nu trebuie sa le ratezi. Felicitari!
dreamy
publicat @22:17 13 October 2010
Felicitari pentru ca ai vazut si simtik partea care te intregea ca si “fundatie”.E bine ca acum chiar poti sa continui(pt ca eu cred-din proprie experienta-ca era un semn de intrebare:”cum ar fi fost daca?”,care te mai oprea arar)viata ta,si acum vei avea inca o poveste de zis fetitei tale cand va creste mare,si va fi o poveste din cele traite si nu doar auzite…cum este sa te iubeasca,cum este sa simti ceva pentru tatal biologic….bine macar ca la tine s-a facut o invitatie,parca,pentru a va cunoaste…sa stii ca sunt cazuri si mai rele,cand te cunoaste si uita complet de tine…
Pingback: Gânduri potrivite » Blog Archive » Să v-amintiţi tinereţea …
radu
publicat @12:44 22 October 2010
“…Ziua de astazi este botezata de catre oameni 29 septembrie 2009.
El… n-a mai venit, n-a mai dat nici un semn.
Deci… se pare ca 32 de ani n-am gresit… uitarea e cea mai buna doctorie…”
Esti de apreciat , atat tu…dar mai ales…TATAL TAU ! Care a avut puterea sa stea fata in fata cu fiul sau , care a avut curajul sa “dea replay” la toate amintirile negre din trecut care probabil l`au apasat in toti acesti ani…mai mult sau mai putin !
Meritai asta !
Blogroll