Tatal meu. Poveste incheiata.
publicat @ 29 September 2009 in categoria > din viata...
Taguri: familie, intrebari, raspunsuri, sentimente
Va aduceti aminte cand va spuneam de tatal meu? E, atunci, ajutat si de o parte dintre voi, recunosc, luasem o hotarare.
Ziua de astazi este botezata de catre oameni 29 septembrie 2009.
El… n-a mai venit, n-a mai dat nici un semn.
Deci… se pare ca 32 de ani n-am gresit… uitarea e cea mai buna doctorie.
Si, ca tot a venit vorba… dupa cele doua posturi au fost foarte multi, dar foarte multi, care au venit sa-mi vorbeasca. Si mi-au vorbit din inima, lucruri intime, care-i apasau si-i dureau. De la 15 si pana la 40 de ani aveti voi, cei care mi-ati dezvaluit, in contrapartida, ce a insemnat pentru voi sa fiti parasiti de tatal vostru.
Am fost impresionat de pornirea fiecaruia de a-mi arata lucruri care, si asta era evident, apasau si erau dorite a fi trecute in adancuri.
Va spun asa: chiar de stiti deja ca n-aveti vina deloc, nu-i urati. Undeva, candva, junghiul ca ne-au lasat pe un trotuar, intr-un patut, in spatele unui bloc gri… junghiul asta ii va intepa zi de zi. Si asta ajunge…
dia
publicat @00:20 30 September 2009
io ce sa mai zic?imi trec atatea prin cap … Sfaturi nu iti dau ca nu sunt in masura.
tu vezi cati prieteni ai? multi sunt “virtuali” si multi reali. Nimeni nu inlocuieste un parinte si nici un parinte nu-si inlocuieste copilul.
scuze -nu am fost prea cursiva.
dreamyshor
publicat @00:37 30 September 2009
si eu ma chinui sa inchiei povestea cu tatal meu de vreo 10 ani..nu reusesc..cand vb despre raul pe care mi l-a facut,am un nod in gat…si poate o lacrima ascunsa….oare poti sa inchizi un subiect vreodata lagat de parintii tai for ever?
cleo
publicat @00:40 30 September 2009
Scuze ca nu sunt in tema cu subiectul da ce am vazut in seara asta in emisiunea ta “m-a dat pe spate”.Deci blonda aia era terminata rau cum dansa,de cantat nu zic nimic,ma prefac ca nu am auzit-o.Doamne Pazeste-ne de asa experimente…
Cardreader
publicat @09:10 30 September 2009
Hahaha, chiar! Am ras de nu mai puteam.
))
Iar aripioarele alea stia perfect cum sa si le puna in evidenta.
“Du-te la sala fatoo! ”
Ouch!
Grinch
publicat @00:51 30 September 2009
Daca nu a fost sa fie asta e. Macar tu sa fii impacat ca ai facut tot posibilul.
Raluca Hippie
publicat @00:55 30 September 2009
Of… Doamne Doamne sa-l mai inteleaga….
tu bucura-te ca-l ai pe tac’tu Mircea langa tine
Cristina
publicat @03:14 30 September 2009
De obicei nu sunt o fire emotiva sau cel putin incerc sa-mi reprim trairile de acest fel pentru a nu lasa impresia ca sunt vulnerabila… dar crede-ma cu acest post mi-ai atins una dintre cele mai dureroase rani (si inca plang scriind acest comentariu).
Am crescut fara tata ( nu l-am cunoscut niciodata ), mama s-a recasatorit cand eu aveam 4 ani cu un nene pe care eu il credeam a fii tatal meu biologic, dar spre dezamagirea mea n-a poposit decat 3 ani in “familia” noastra deoarece s-a dovedit ca isi mai facuse o familie intre timp . Eu am aflat abia la 14 ani adevarul despre al meu tata biologic care ne-a parasit pe mine si pe mama mea, cand eu aveam numai 3 luni. Imagineaza-ti ca am avut un soc, imi puneam o mie si una de intrebari, imi faceam o mie si una de constiinte, eram curioasa sa-l cunosc dar m-am linistit repede cand mi-am dat seama ca daca el n-a avut curiozitatea in 14 ani de zile sa ma cunoasca eu de ce a-si face-o . Timpul a trecut, pe el tot nu am apucat sa-l cunosc , acum am 23 de ani iar la 19 ani am aflat ca a sfarsit de o boala foarte dura … cancer . Nici acum nu stiu daca sa-mi para rau sa nu… imi este indiferentce-I drept, pentru ca ce nu stii nu te atinge. Timpul le rezolva pe toate si nimic si nimeni nu scapa nerasplatit … si da ca sa confirme regula parintelui care fuge de responsabilitati am inteles ca mai am un frate mai mic ( pe care n-am nici cea mai mica curiozitate sa-l cunosc ). Mama a tinut sau cel putin s-a straduit sa tina loc si de tata, stiu ca s-a chinuit, stiu ca a suferit, dar sper ca intr-o zi sa ajunga sa fie mandra de mine !
Nu regreta ca ai mai acordat o sansa ! Cel putin tu ai fost om si trebuie sa fii mandru pentru asta… o sa-si primeasca pedeapsa la timpul potrivit sau poate déjà a primit-o… in schimb ma gandesc ca e pacat ca noi cei care am fost “despartiti” de unul dintre parinti, sa purtam si noi, la randul nostru o parte din crucea lor si doare al naibii de tare…
Alina
publicat @05:01 30 September 2009
Iti place sa ti se zica “ti-am zis eu” ? Nu cred . De fapt nimanui nu-i place. Nu stiu daca iti mai aduci aminte commentul meu . iti povesteam cum am fost respinsa de “al meu” . Si te inteleg . Doare . Poate la tine mai mult , sau poate nu . Nu conteaza cat de mult suferi , cert e ca ai intampinat sentimentul asta . Si stiu cat de mult te poate schimba . Pe mine m-a schimbat , m-a intarit . Tu sa fi mandru de tine asa cum cum si fetita ta va fi de tine intr-o zi . Nu vreau sa par prea dura , dar … ti-am zis eu ca nu se merita efortul ….. Ai grija de tine , esti un tip super din toata punctele de vedere . iti doresc mult succes in continuare si multa sanatate tie si celor care ii iubesti.
macanta
publicat @07:10 30 September 2009
n-a venit.ok.dar am o intrebare.tu,de ce nu te-ai dus la el?
Andra
publicat @14:12 30 September 2009
Daca ai fi citit toate posturile lui Cabral,referitoare la acest subiect,ai fi aflat si raspunsul la intrebarea ta.
Dala
publicat @09:28 30 September 2009
felicitari din partea mea k esti in stadiul asta de”functionare” adica gandesti asa….fiecare are de dus un sac in spate-in aceasta viata-si depinde de fiecare ce aduna in el-bune si rele-asa k are Cineva grija de el(sufleteste vorbesc…) si ii va da dupa plata si rasplata…te pupik si ma bucur inca odata k noi prietenii tai am reusit ceva….
Dala
publicat @10:32 30 September 2009
mai am ceva de adaugat…viata e frumoasa cu bune si rele..poate asa a vrut Cel de Sus sa se intample cu’tine’si viata ta…apropous…mai sunt 4 zile si te sarbatorim,mai adaugi un fir la buchetul vietii…astept sa mi dai de baut…te pupik
noapteaiguanei
publicat @09:38 30 September 2009
Probabil ca trecutul trebuie sa ramana acolo, unde este! Important este ca cei care au trait un asemenea trecut sa invete din el. Fii tu un tata minunat pentru fetita ta! Asta te va face sa fii tare mandru! Iar fetita ta te va iubi atat de mult incat va acoperi si iubirea de care nu ai avut tu parte, copil fiind!
Vale
publicat @09:42 30 September 2009
Buna Cabral…am trecut si eu cam prin aceleasi momente….urate de altfel…in leg cu tatal meu…dupa 18 ani m-a cautat…am acceptat sa discut cu el…mi-a promis ca ma ajuta, ca e alaturi de mine etc.a durat maxim 2 ani promisiunea…acum…e la fel totul.E un insensibil,nu il intereseaza, nu a stiut sa faca nimic pentru a il considera tatal meu,nu a stiut sa se apropie de mine deloc.asta e…Ma descurc mult mai bine singura.bineinteles alaturi de mama mea—respect pentru ele…cele care au fost si mama si tata,care au stiut si au putut sa faca in asa fel sa nu ne lipseasca nimic
…
Cardreader
publicat @09:54 30 September 2009
Imi pare rau. Nu imi vine sa cred ca exista astfel de parinti, care nu vor sa-si vada copilul nici macar 5 minute, un copil realizat si fara asteptari de la el, ca vorba aia ce asteptari sa mai ai dupa 20-30 de ani? Tot nu pot sa cred ca exista oameni de-astia.
Delia
publicat @09:57 30 September 2009
Macar pentru ziua de ieri ai avut alta bucurie..nu-i asa? Cum ai petrecut? Te imbratisez
Andra
publicat @10:01 30 September 2009
Macar tu ai incercat Cabral,asa ca ai cugetul impacat.
Daca-i doare sau nu pe “parinti” ce au facut ,sincer pe mine prea putin ma intereseaza,cert este ca pt mine este un capitol inchis,asa cum presupun ca este si pt tine.
Nu ne ramane decat sa uitam si sa incercam sa dam copiilor nostri toata dragostea si intelegerea de care suntem capabili.
Numai bine iti doresc omule cu suflet bun!
andrea_roxxy
publicat @10:05 30 September 2009
Imi pare rau Cabral. Macar ai incercat, nimeni nu iti poate reprosa asta. Oricum, life goes on! Suntem alaturi de tine! De cat un tata de vacanta, mai bine o multime de prieteni adevarati.
irina
publicat @10:06 30 September 2009
Si daca nu-i inteapa? si au senzatia ca nu au gresit cu nimic? si se poarta ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic? si au pretentia sa ne purtam si noi asemenea….ma rog…este un subiect pe care se poate vorbi muuult si uneori degeaba, sau nu. Merci!
ane
publicat @10:18 30 September 2009
Va multumesc toturor celor care mi-ati transmis mesaje.
Acum il inteleg pe cabral cand vorbeste despre cititorii blogului lui ca despre familia lui…
ps. DB chiar l-ai ghicit , are 34 de ani , locuieste cu maica-sa, si probabil ca asa v-a ramane… mai ales ca tocmai maica-sa i-a facut cunostinta cu o prietena de a ei din tinerete , cu care minunatul s-a cuplat si a indraznit sa vina cu eala mine in casa , la petrecerea de mot a copilului meu…scarbos!
v-am pupat , ane!
Stefan
publicat @15:13 30 September 2009
Nu te supara,dar se vede ca inca mai tii foarte mult la el si faptul ca l-ai vazut cu alta femeie te-a facut foarte geloasa.Nu e nimic scarbos in faptul ca a venit cu alta femeie la taierea de mot,in fond voi NU mai sunteti un cuplu de cand erai insarcinata,nu?
Daca el o viziteaza foarte rar pe fetita,ea nu se va atasa de el si nu-l va percepe ca pe o persoana foarte apropiata de sufletelului ei.Astfel,faptele lui il vor indeparta de fetita pe masura ce ea va deveni constienta de ce se intampla in jurul ei si nu-ti va putea reprosa ea nimic,pt ca ii vei putea spune ca de cate ori a vrut sa te vada, a avut toata libertatea din partea mea.Daca a ales de putine ori, a fost doar alegerea lui,eu nu l-ai impiedicat nicicum
Mihai Pintilie
publicat @10:47 30 September 2009
Viata e frumoasa. Traieste ce ai. Nu-ti dori ce n-ai avut.
Maria Magdalena
publicat @11:29 30 September 2009
ha ha ha.
de unde stii tu atat de multe?
Sondy
publicat @10:58 30 September 2009
http://www.trilulilu.ro/skadi/1aa0a895b3f0b6
Buna pentru… mai multe
Poate inclusiv asta.
Boghi
publicat @11:08 30 September 2009
Am incercat sa-i gasesc motive pana si la vorbele care m-au sfasiat in bucati..”Nu vreau sa te vad, nu am ce discuta cu tine!” Si desi uneori amintirea doare al naibii de tare nu pot sa nu-i multumesc ca tocmai lipsa lui din viata mea m-a facut sa devin ce sunt astazi..
whateverk
publicat @11:13 30 September 2009
regretele n-au niciun rost, ce a fost, a fost, ce va veni, va veni
, si oricum a fost, noi mereu trebuie sa zambim 
Adinuzza
publicat @11:28 30 September 2009
Uman pana la capat…
oana
publicat @11:46 30 September 2009
buna!
Chiar ma gandeam zilele trecute la faza cu tatal tau si am intrat special sa vad ce s-a mai intamplat….eram curioasa cum a decurs intalnirea. Eu eram furioasa ca vrei sa te duci, ca vrei sa il vezi dupa felul in care s-a purtat dar am zis ca e numai hotararea ta si trebuie respectata….
Asta e..mergi mai departe, ai un tata despre care ai numai cuv de lauda, e ok omu’ si tu esti super.
Va iubesc pe tn si pe Solcanu de mooor!!! Imi pica ochii in gura de somnn dar tot stau la tv sa va vad.
Ion
publicat @12:05 30 September 2009
Cabrale, esti un om bun. Te mai citesc din cand in cand, nu esti strain de ceea ce ai pe interior si valorifici bine asta. Numai bine! Voi mai intra pe blogul tau.
Andreea
publicat @12:31 30 September 2009
Crezi ca le pasa? Daca-i pasa, dc nu a sunat niciodata macar, in 21 de ani? Nu s-a gandit vreodata ca exist?…
midori
publicat @13:01 30 September 2009
sa nu ai regrete Cabral!tatal meu a inceput sa ma mai sune din cand in cand pentru ca eu am niste probleme de sanatate si se gandeste pesemne sa nu crap si sa nu cumva sa nu apuce sa vorbeasca si el cu mine.cand eram in spital nu am rezistat si l-am sunat sa-i spun si el mi-a zis pe un ton din asta plictisit:”a!ai cancer ca bunica-ta!”.raspunsul meu fiind negativ nu s-a mai agitat si mi-a zis ca ma mai suna el…nu a mai sunat prea curand.si cand suna tot el e victima.nu m-a dorit niciodata,nici el nici mama.mama chiar mi-a explicat cu ciuda ca nu i-a reusit avortul cand era insarcinata cu mine.nu capatase experienta!Cabral asta e doar un caz!sunt oameni cu probleme si mai mari.considera-te norocos,o ai pe mama ta!
Lucia
publicat @14:08 30 September 2009
Frate, si noi ne plingem pt toate nimicurile…jos palaria daca ai reusit in conditiile astea sa ramii un om normal…la cap.
Astea sint tragedii. Si cica ne nastem egali in drepturi. Aiurea.
Buburuza Depresiva--Zbor si Mor
publicat @13:04 30 September 2009
Cabral…iti multumesc ca mi-ai raspuns la intrebarea despre intalnirea cu tatal tau,nu ma asteptam sa se termine asa,dar nici la un happy-end total nu ma asteptam pt ca nu totul poate fi sters cu buretele oricat de mult ai incerca tu ,oricate regrete ar fi avut el.
)
Cum zicea in filmul Rocky…in viatza esti invingator daca oricate lovituri ai primi,te ridici si mergi mai departe.
Ti-am mai zis,pt mine a fost mai usor cand m-am gandit ca s-a intamplat asa,pt ca sora mea vitrega sa vina pe lume…poate fi si cazul tau..daca te alina cu ceva.Daca ar fi sa-ti mai dau un sfat,acela ar fi sa incerci macar sa-i cunosti pe frati,chiar daca si numai prin e-mail,intre mine si sora mea e diferenta prea mare de varsta(16 ani) ca sa avem o relatie de prietenie,dar poate fratii tai au varste apropiate tie.
Iti doresc tot binele din lume.
Big warm hug (am incercat sa te cuprind in brate,dar n-am reusit decat sa te strang de gat
ludovicianul
publicat @14:06 30 September 2009
Sper sa nu ii lase sa traisca linistiti junghiul. Pe mine m-a crescut pana la 20 de ani, dupa care m-a abandonat doar pentru ca am fost de partea sotiei intr-o anumita problema. De 5 ani nu mai stie nimic de mine… Si e vorba de mama.
gabriela
publicat @14:13 30 September 2009
be strog ! We love you si suntem alaturi de tine asa … fiecare din orasul lui dar ne gandim la tine .. si totul va fi bine ! ( tati meu a murit d 1 aprilie in anul cand dadeam capacitatea… am luat`o …. acum am 18 ani … si incerc sa par tare ca sa nu o necajesc p mami … si inainte sa moara nu`l vazusem 2 ani ca era in spital.. bolnav d TBC ….si nu aveam voie sa`l vedem… + ca .. mai mult a stat prin spitale… si mai mereu am nevoie de el…dar.. doamne doamne a vrut asta….. asa si tu … fi tare in continuare … ti`a fost daruit altcineva care ti`a fost alaturi… si e bine ca l`ai avut si pe el… eu nu am avut nimic … doar un baiat de care m`am atasat atunci si suntem si acum imrpeuna …cu bune si rele …. dar tu ai avut p cineva mai mare care sa`ti spuna ce`i bine ce`i rau …. ca nu a venit.. el a avut de pierdut … nu tu … te iubim cu totii si fiiiii taareeeee :* ) gabriela , ploiesti
lara
publicat @15:25 30 September 2009
Motivele tacerii sint multiple. Voi mentiona doar unul.
Nu indrazneste sa te intilneasca. Ti-a citit blogul si primirea pe care te pregateai sa i-o faci nu era prea incurajatoare. Se temea de o multime de intrebari la care oricit de rau i-ar fi parut, n-ar fi stiut cum sa raspunda.
Blogroll